Sunteți pe pagina 1din 172
Dumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul II GOLEGTIA OIKOUMENE = > Dumitru Staniloae CHIPUL NEMURITOR AL LUI DUMNEZEU Volumul II Editie ingrijita de CAMIL MARIUS DADARLAT CRISTAL Bucuresti, 1995 CAPITOLUL I SFANTA TREIME, PLINATATEA EXISTENTEI SI DECI A IUBIRII 1. Sfanta Treime ca plindtate din veci a existentei si cauzi a existentei temporale, prin creatie si a miscarii ei spre Sine Existen{a in general este din veci. Potrivit credin{ei noastre, n-a putut fi candva cand n-a existat nimic. Existenfa in general nu s-a putut ivi din nimic. Ar trebui in acest caz si socotim nimicul ca existent virtual’. Deci tot la o existen{a din veci am ajunge. Dar existenta din veci trebuie si aib’ plinitatea continutului cunoscut si cugetat de noi, sau chiar nesfargit mai bogat decat cel cugetat de mintea omeneasca in continua inaintare in cugetare; o plinatate la care nu se mai poate adauga nimic, deci fara margini, sau infiniti. N-a avut trebuin{a si i se adauge in timp ceva esential nou existentei ei, ce dateazi din veci. Numai prin puterea creatoare a ei, s-a putut adduga ceva nou. Posibilitatea acestui adaos nou la existen{a din veci, trebuie si fi fost dati potential in existenta din veci. Ca un astfel de adaos trebuie socotit tot ce constatiim ca marginit in putere gi insuficient prin sine. Dar ca atare nu poate fi socotit propriu- zis un adaos prin fiinga. Existen{a din veci trebuie sd fie din veci plenitudinea, ba chiar plenitudinea in forma actualizatd. Aceasta pentru cd, oricat ne-am duce cu gandul spre vegnicia de cand e data existenta, nu putem ajunge la un moment in care am putea socoti cd a ajuns existen{a in general la starea ceruti pentru actualizarea potentelor ei. Nu se pot ivi momente mai tarzii pentru aparitia a ceea ce e dat in existenta din veci. In acest caz, inainte de orice moment, ar fi putut exista alte momente, pentru o aparifie sau alta. De aceea, nu se identifica vegnicul cu temporalul. Intre ele este o deosebire ontologic’, dar nu o instrdinare totala. Vegnicul nu e Supus temporalului. Temporalul gi migcarea din cursul lui are un inceput deosebit in fiinja de ceea ce e din veci. Iar prin aceasta arati ci nu-gi are existenta prin sine. $i chiar prin aceasta ne face si postulim existen{a vegnicd, care este prin sine. De aci urmeaza ca existenta din veci trebuie si fie din veci desavarsita, sau sd aiba din veci plenitudinea, si anume plenitudinea actualizata, pentru ca altfel ar trebui si fie in ea o cregtere, care, cu cat s-ar merge mai inapoi, ar trebui sé se meargd spre un minus mai accentuat, ajungandu-se chiar la inexis- ten{a, fapt imposibil dupa credinta noastra. Astfel, noi credem ci este, pe langa existenta insuficientd in care traim in viata aceasta, o existen{a superioara gi spre care fiinga noastra are o aspiratie de nefndbusit. De fapt, existen{a in care traim isi arata pe de o parte insuficienta