BAZE DE DATE – III

3. Baze de date orientate pe obiect –

organizarea fizică a datelor, mangementul
datelor
3.1. Modelul bazei de date orientat pe obiect
3.2. Organizarea fizică a datelor
3.3. Topologia bazei de date
3 4 Stocarea fizică a datelor
3.4.
3.5. Logic contra fizic
3 6 Probleme manageriale
3.6.
• Cea mai recentă dezvoltare în domeniul bazelor de
date este modelul orientat pe obiect.
• Deşi, nu s-a creat încă nici o definiţie obişnuită pentru
acest model, există înţelegeri în privinţa unora din
caracteristicile
t i ti il sale.
l
• Terminologia din modelul orientat pe obiect, similară
c limbajele de programare orientate pe obiect
cu obiect,
conţine: obiecte, atribute, clase, metode şi mesaje.
• Un obiect este similar cu o entitate în care este
întruchiparea unei persoane, loc sau lucru.
• În mod similar
similar, atributele sunt caracteristici ce descriu
starea acelui obiect - valorile atributelor pentru un
obiect într-o p
perioadă de timp p dată ( ex.: vârsta unui
angajat).
• O metodă este o operaţie, acţiune sau un
comportament pe care îl poate avea obiectul (ex.: un
produs poate fi vândut).
• Mesajele de la alte obiecte activează operaţiile
conţinute
ţi t ded obiect.
bi t
• Îndată ce o operaţie este activată, va trimite des un alt
mesaj unui
n i al treilea obiect
obiect, care
care, la rând
rândull să
său poate
activa metode în cadrul acelui obiect şi aşa mai
departe.
departe
• În mod semnificativ, toate datele de care are nevoie
un obiect pentru a executa o operaţie sunt conţinute
logic în cadrul obiectului.
• Încapsularea
p este termenul folosit ppentru a descrie
faptul că un obiect conţine toate datele şi operaţiile
necesare pentru executarea unei acţiuni.
• Fiecare obiect este un exemplu de o clasă.
• O clasă a unui obiect defineşte toate mesajele la care
va răspunde obiectul precum şi modul în care sunt
implementate obiectele acestei clase.
• Clasele sunt aranjate tipic într-o structură în formă de
arbore, conectând supraclasele la subclasele lor.
• Legăturile sau relaţiile dintre supraclasă şi subclasă
sunt adesea numite legături IS-A. Lanţul IS-A arată că
toate subclasele moştenesc toate comportamentele şi
atributele definite de supraclasă lor, precum şi orice
comportamente şi atribute adiţionale proprii.
• Spre exemplu, un obiect de autocamioane este o
subclasă a unui obiect de vehicule cu motor: un
autocamion "IS-A" "ESTE-UN" vehicul cu motor.
• Bazele de date orientate pe obiect pot fi folositoare în
mod deosebit în medii heterogene (multimedia) cum
ar fi în multe fabrici.
• Datele din proiectare, imaginile fotografice ale părţilor,
semnături acustice, operaţionale, testele sau datele
control l i calităţii şi datele despre vânzări
controlului ân ări geografice
pot fi combinate toate într-un singur obiect care
conţine la rândul său structuri şi operaţii
operaţii.
• Pentru companiile cu birouri larg răspândite, o bază
de date orientată pe obiect poate oferi utilizatorilor o
privire transparentă a datelor prin intermediul
întregului sistem.
• Bazele de date orientate pe obiect pot fi folositoare în
mod dd deosebit
bit în
î asistarea
i t dimensiunilor
di i il ttemporale l şii
spaţiale.
• Toate lucrurile se schimbă
schimbă, uneori este importantă
urmărirea schimbărilor temporale şi spaţiale - şi nu
doar a ultimei versiuni.
• Versiuni ce au legătură dar puţin diferite ale unui
obiect pot fi uşor păstrate într-o bază de date orientată
pe obiect
obiect.
• Bazele de date orientate pe obiect permit firmelor să-
şi structureze datele şi să le folosească în moduri care
ar fi imposibile, sau cel puţin foarte dificile, cu alte
modele de baze de date.
 3.2. Organizarea fizică a datelor

• Îndată ce o bază de date este structurată logic, logic

bazându-se pe caracteristicile sale, relaţiile şi
metodologia sa de acces, trebuie implementată fizic
cu software
ft şii h
hardware
d specific
ifi astfel
tf l îîncât
ât manageriiii
afacerilor şi planificatorii să poată accesa datele în
aplicaţiile
ţ din lumea reală.
• Datele organizate în baze de date sunt de obicei
stocate şi accesate prin intermediul sistemelor de
gestiune a bazelor de date (SGBD)
(SGBD), care la rândul lor
sunt organizate în diferite aranjamente de procesare
sau topologii.
• Fiecare
Fi sistem
i t d
de gestiune
ti all bbazelor
l d de ddate
t
foloseşte una sau mai multe metode diferite de
stocare digitală şi de acces; aceasta poate afecta
semnificativ
ifi ti cantitatea
tit t de
d spaţiu ţi d
de stocare
t necesar şii
viteza salvării datelor.
• Sistemele de gestiune a bazei de date sunt proiectate
pentru a fi relativ invizibile pentru utilizator.
• Pentru a interacţiona cu ele, trebuie înţelese
procedurile de interacţiune, chiar dacă majoritatea
munciiii llor este
t fă
făcută
tă "în
"î spatele
t l scenei" i" şii prin
i
urmare este invizibilă sau "transparentă" pentru
utilizator.
utilizator
• Majoritatea acestor interacţiuni au loc folosind limbaje
SGBD.
SGBD
3.2.1. Limbaje ale bazelor de date
• Conceptual,
Conceptual un sistem de gestiune al bazelor de date
foloseşte două limbaje - un limbaj de definire a datelor
(LDD) şi un limbaj de manipulare a datelor (LMD).
• LMD-ul este de fapt legătura dintre primirile logice şi
fi i ale
fizice l bbazeii d
de d
date.
t ("logic"
("l i " se referă
f ă lla modul
d l îîn
care utilizatorul priveşte datele; "fizic" se referă la
modul în care datele sunt fizic stocate sau prelucrate).
• Un utilizator SGBD defineşte vederi sau scheme
folosind LDD.
• Pot exista mulţi utilizatori şi programe de aplicaţii
utilizând aceeaşi bază de date; prin urmare pot exista
multe subscheme diferite
diferite.
• Fiecare utilizator sau program de aplicaţii utilizează
un set de relatări LDD pentru a construi o subschemă
pentru acele elemente de date de care este interesat.
• LDD-ul este folosit pentru a defini caracteristicile fizice
ale fiecărei înregistrări; câmpurile din cadrul unei
înregistrări; şi numele logic al fiecărui câmp, tipul
d t l şii llungimea
datelor i caracterelor.
t l
• Un nume logic al unui câmp (cum ar fi NUME_ANG
pentr un
pentru n câmp ccu n
numele
mele angajat
angajatului)
l i) este folosit
atât de programele de aplicaţii cât şi de utilizatori
pentru a se referi la câmp pentru salvarea sau
actualizarea datelor din el.
• LDD
LDD-ul ul este de asemenea folosit pentru a specifica
relaţiile dintre înregistrări.
• Alte funcţii primare ale LDD-ului sunt următoarele:
– oferă mijloace de asociere a datelor ce au legătură;
– indică identificatorii ((sau cheile)) unici ai înregistrării;
g ;
– instalează accesul de securitate al datelor şi
schimbă restricţii.
ţ
• Limbajul de manipulare a datelor oferă utilizatorilor
capacitatea de a salva, sorta, afişa şi şterge
conţinuturile bazelor de date.
• LMD-ul include în general o varietate de verbe de
manipulare (ex.: CREAZĂ, Ă MODIFICĂ, Ă ŞTERGE) şi
operanzi pentru fiecare verb.
• Mai mult, majoritatea limbajelor de manipulare a
d t l se iinterferează
datelor t f ă cu limbaje
li b j dde programare d de
nivel înalt cum ar fi PASCAL, C++, etc.
• Aceste limbaje dau posibilitatea unui programator de
a executa manipulări în plus ale datelor pe care LMD-
ul din SGBD nu le permite.
• O caracteristică principală a unui LMD este că
foloseşte nume logice şi operanzi (cum ar fi Nr.
student pentru număr student) când se referă la date
în loc de locaţii de stocare fizică.
• Această capacitate este posibilă de vreme ce limbajul
de definire a datelor oferă legături între primirea logică
a datelor şi stocarea lor fizică.
• Aceasta permite programatorilor şi operatori de
sisteme să modifice stocajul fizic al datelor, să
conducă o întreţinere a bazei de date, sau chiar să
schimbe
hi b di dispozitivele
iti l d de stocare
t ad
datelor
t l fă
fără
ăa
deranja utilizatorii sau programele LMD ale
utilizatorilor.
utilizatorilor
• A cere informaţii de la o bază de date este cea mai
obişnuită operaţie executată
executată.
• Deoarece în general nu se pot cere informaţii într-o
formă naturală de limbaj, limbajele de interogare
( îndeosebi LMD-urile) formează o componenţă
importantă a unui SGBD.
• Limbajul structurat de interogare, mai des numit SQL
este cel mai răspândit limbaj de baze de date,
combinând caracteristici ale LMD şi ale LDD.
• Pentru a ilustra SQL, considerăm arată întrebarea:
– "Care manageri câştigă mai mult de 3000$ şi au
fost angajaţi după 1ianuarie 2001?”
• Aceeaşi întrebare în SQL:
– Interogare SQL: SELECTEAZĂ Nume Ang
– DIN Fişier Ang
– UNDE Salariu > 3000
– ŞI Data Angajării > 1/1/01
– ŞI Statut = Manager;
• În acest exemplu SELECTEAZĂ indică câmpul care
trebuie recuperat, DIN identifică fişierul de căutat şi
cele trei declaraţii care au rămas specifică care
î
înregistrări
i t ă i pott satisface
ti f condiţiile
diţiil îîntrebării.
t bă ii
• SQL oferă capacitatea de a executa cercetări chiar
complicate cu c declaraţii relati
relativ simple
simple.
• Condiţiile standard de potrivire include EGAL CU, MAI
MARE DECÂT şi MAI MIC DECÂT precum şi
operatorii logici ŞI, SAU şi NU.
• Prin combinarea operatorilor logici cu criteriile de
selectare utilizatorul poate executa interogări chiar
complexe.
p
• Mai mult, aceste interogări pot fi făcute asupra mai
multor fişiere simultan - o acţiune numită
concatenare.
• Un utilizator poate căuta informaţii într-un fişier bazat
pe informaţii din multe fişiere.
• În
Î afară de faptul că este relativ uşor de învăţat şi de
folosit, SQL este larg răspândit în SGBD-uri ce
operează pe sisteme de la microcalculatoare la staţii
complexe.
• Mai mult
mult, SQL este bine standardizat astfel încât
utilizatorii de SQL al unui SGBD pot folosi cu uşurinţă
SQL-ul cu un alt SGBD.
3.2.2.Interogarea prin exemplu (QBE)
• Majoritatea limbajelor bazelor de date pentru
calculatoare personale folosesc o metodă de
interogare numită interogare prin exemplu sau QBE.
• Pentru a executa o interogare cu QBE utilizatorul
alege
l d
despre care ttabele
b l să ă pună
ă întrebări,
î t bă i alege
l
câmpurile ce vor fi incluse în răspuns şi apoi introduce
un exemplu de date pe care le doreşte. Caracteristica
QBE oferă răspunsul bazat pe exemplu.
• Figura 1 demonstrează cum interogarea SQL
anterioară despre manageri ar fi executată folosind
QBE. Se observă că tabelele sunt reprezentate grafic
de câmpuri cu numele tabelelor etichetate în coloana
din stânga (ex
(ex.:: Fişier Ang
Ang. şi Răspuns)
Răspuns).
• Un P este plasat în coloanele câmpurilor care fac
parte din output, în timp ce exemplele criteriilor de
selecţie
l ţi suntt plasate
l t în
î coloanele
l l potrivite.
t i it
• Rezultatul este dat în formă de tabel, (tabelul
"Răspuns") şi doar câmpurile care au un P în ele sunt
găsite în tabelul de căutare.
• Dacă, în plus, am fi dorit să vedem o listare a salariilor
alături de numele managerilor, am fi plasat " P >
3000" în coloana Salari
Salariu.

Fig. 1. Aranjarea tabelelor şi a câmpurilor în chestionarea prin exemplu

 3.2.3. Interfeţe de limbaj natural
• Cel mai uşor mod de a manipula datele dintr-o bază
de date
date, desigur
desigur, ar fi prin folosirea limbajului natural -
modul în care cineva cere informaţii de la o altă
persoană.
• O interfaţă
i t f ţă dde lilimbaj
b j natural
t l permiteit utilizatorului
tili t l i săă
recupereze datele cu comenzi simple sub formă de
limbaj.
j
• De exemplu, o interogare folosind acest tip de
interfaţă ar putea fi:
– "Dă
Dă-mi
mi numele tuturor persoanelor cu vânzări mai mult de
10000$ în 2007"
– În SQL , această chestionare ar fi: SELECTEAZĂ Nume
DIN Vânzări Anuale UNDE Vânzări > 100000 şi An = 2007;
• Ca lungime a cuvintelor, aceste două interogări nu
sunt prea diferite; dar pentru utilizatorii generali, o
interfaţă de limbaj nat
natural
ral este mai uşor
şor de în
învăţat
ăţat şi
folosit.
• O interfaţă de limbaj natural este programată să
accepte interogări în aceeaşi manieră în care
majoritatea din noi ascultă - căutând cuvinte cheie în
propoziţii.
• În interogarea anterioară, cuvintele cheie ar fi nume,
vânzări 100000 şi 2007
vânzări, 2007.
• Sistemele de limbaje naturale au de obicei un
dicţionar
ţ predefinit sau un lexicon de terminologie g
obişnuită a utilizatorului.
• Dacă nu poate potrivi un cuvânt cheie cu un sinonim,
poate cere utilizatorului să dea un alt cuvânt sau să
aleagă din câteva posibilităţi ce sunt probabil
sinonime.
• În
Î acestt fel,
f l sistemul
i t l urmăreşte
ă t cuvintelei t l cheie
h i şii
sinonimele lor pentru fiecare utilizator. Sinonimele ar fi
apoi folosite pentru a interpreta, interogarea şi
pentru
t a selecta
l t relaţiile
l ţiil potrivite
t i it şii it
itemurile
il ddatelor.
t l
• Pentru mulţi oameni, accesul la bazele de date cu
limbaj natural evocă un scenariu din Star Trek sau
Odisea Spaţială 20012001, unde utilizatorii vorbesc simplu
cu calculatoare omniprezente care înţeleg ce este
cerut sau au înţelepciunea
ţ de a cere clarificări.
• Deşi poate ideale, astfel de sisteme sunt
impracticabile în prezent pentru majoritatea aplicaţiilor.
• Deşi calculatoarele sunt extrem de precise, modelele
limbajelor umane şi folosirea limbajului necesită o
claritate în situaţiile de zi cu zi
zi.
• Unele interfeţe limitate de limbaj natural sunt
p
disponibile astăzi. Un exemplu p este sistemul Intellect
de Inteligenţă Artificială Inc.
• Folosirea pe scară largă a interfeţelor de acest tip
pentru
t aplicaţii
li ţii generale,
l îîn mod dd
deosebit
bit cele
l care
implică baze de date foarte mari, este încă de viitor.
 3.2.4. Dicţionare de date

• În limbajul obişnuit, un dicţionar este o carte de

referinţă
ţ ce conţine
ţ cuvinte aranjate
j alfabetic, ce dau
informaţii despre forma lor, originea, funcţia, înţelesul
şi sintaxa.
• Într-un SGBD, un dicţionar de date este o listă
cuprinzătoare sau o colecţie de informaţii de obicei
aranjate
j t in
i ordine
di alfabetică,
lf b ti ă ce dă forma,
f funcţia,
f ţi
înţelesul şi sintaxa datelor într-o baza de date
• Dicţionarele de date descriu mărimi standard ale
câmpurilor, scheme de codare şi felul şi tipul datelor
ce vor fi incluse în sistem
sistem.
• Dicţionarele de date sunt un lucru necesar pentru
instalarea unui sistem de gestiune funcţionând normal,
astfel acestea:

– stabilesc consistenţa şi elimină repetiţiile şi

omisiunile;
– pot conţine de asemenea o funcţie de securitate;
– definesc care fişiere sau câmpuri pot fi accesate
schimbate sau modificate de anumiţi utilizatori;
– sunt o parte esenţială a organizarii datelor atât logic
cât şi fizic.
 3.3. Topologia bazei de date
• O bază de date, după cum am văzut, este o colecţie
d fi
de fişiere
i îînrudite
dit ce nu necesită
ită sa fie
fi intr-o
i t l
locaţie
ţi
fizică.
• Locul în care sunt localizate acele fişiere înrudite
poate afecta serios accesibilitatea utilizatorului, timpii
de răspuns la interogări, intrările de date, securitatea
şi costul.
• În general fişierele bazelor de date pot fi centralizate,
distribuite sau externe.
externe
• O bază de date centralizată are toate fişierele înrudite
într-o
într o locaţie fizică.
• Fişierele bazelor de date centralizate pe calculatoare
principale, mari, au fost topologia principală a bazei de
date timp de decenii, în special datorită capitalului
enorm şi a costurilor de operare a altor alternative.
• Bazele de date centralizate nu reduc doar cheltuielile
asociate cu mai multe calculatoare ci oferă de
asemenea administratorilor de baze de date
capacitatea de a lucra cu o bază de date în întregime
într un singur loc
într-un loc.
• Fişierele pot fi făcute în general mai consistente
între ele când ele sunt păstrate fizic într-o singură
locaţie deoarece pot fi făcute schimbări de fişiere
într-un mod supervizat
p şi
ş ordonat.
• Fişierele nu sunt accesibile doar prin intermediul
calculatorului g
gazdă centralizat; ele pot
p fi p protejate
j
mai uşor de acces sau de modificări neautorizate.
• Recuperările de pe urma dezastrelor pot fi realizate
mai uşor într-o locaţie centrală.
• Ca toate sistemele centralizate, oarecum, ele sunt
vulnerabile într-un singur punct de eşec.
• Când calculatorul bazei de date centrale nu mai
funcţionează corespunzător, suferă toţi utilizatorii.
• În plus, viteza de acces este o problemă adesea când
utilizatorii
tili t ii suntt llarg răspândiţi
ă â diţi şii ttrebuie
b i să ă execute
t
toate manipulările lor de date de la mari distanţe, deci
apărând amânări de transmisii
• O bază de date distribuită are copii complete ale
unei baze de date, sau porţiuni dintr-o bază de date,
în mai mult decât o locaţie ceea ce este de obicei
aproape de utilizatori.
• O bază de date copie, are copii complete ale întregii
b
baze d
de d
date t îîn multe
lt llocaţii,
ţii îîn principal
i i l pentrut a
reduce problemele singurului punct de eşec ale unei
baze de date centralizate precum şi pentru a creşte
răspunsurile
ă il dde acces ale l utilizatorilor.
tili t il
• Există depăşiri semnificative, oarecum, în menţinerea
consistenţei între bazele de date copie când
înregistrări sunt adăugate, modificate şi şterse.
• O bază de date partiţionată este subdivizată, astfel
î ât fiecare
încât fi locaţie
l ţi să ă aibă
ibă o porţiune
ţi di
din îîntreaga
t
bază de date (de obicei porţiunea se conformează cu
nevoile locale ale utilizatorului)
utilizatorului).
• Acest tip oferă viteza de răspuns a fişierelor localizate
fără nevoia de a copia toate schimbările în mai multe
locaţii.
• Un avantaj semnificativ al unei baze de date
partiţionate este acela că datele din fişiere pot fi
introduse mai rapid şi păstrate mai clar de utilizatorii
imediat responsabili de date.
• Pe de altă parte, accesul răspândit la datele unei
companii poate mări semnificativ problemele de
securitate ale corporaţiei.
• Costurile de telecomunicaţii şi întârzierile de timp
asociate
i t pott fi de
d asemenea factori
f t i principali.
i i li
• O bază de date externă este în mod considerabil mai
diferită de anterioarele do
două;
ă este o ba
bază ă de date în
întregime în afara organizaţiei dar accesibilă prin
intermediul comunicaţiilor
comunicaţiilor.
• Sute de baze de date publice şi comercial disponibile
sunt accesibile oricui, cu doar un calculator personal,
conectat la internet.
• Bazele de date comerciale sunt în g general disponibile
p
pe bază de onorariu pentru timpul conectat.
• Pentru ceva bani, oarecum, o firmă poate face
cercetări extensive de marketing folosind baze de date
demografice; planificări de operaţii cu baze de date
geografice sau despre proprietăţi; sau programări
financiare cu baze de date bancare bancare, comerciale şi
despre mărfuri.
• Poate cel mai mare avantaj al bazelor de date
externe este acela că costul pentru colectarea,
stocarea şşi întreţinerea
ţ datelor este răspânditp între
mulţi (adesea zeci sau mii) utilizatori.
ş
• Această uşurinţă ţ de acces şşi cost redus, oarecum
este parţial împiedicată de limitele potenţiale la
anumite informaţii disponibile, de nesiguranţă asupra
acurateţei
t ţ i ((clarităţii)
l ităţii) şii a liliniarităţii
i ităţii îîn ti
timp a d
datelor,
t l şii
de costul repetat al folosirii bazelor de date.
 3.4. Stocarea fizică a datelor
• Exact cum bazele de date pot fi structurate fizic în
diferite topologii, datele pot fi stocate şi accesate în
diferite moduri.
• Trei dintre metodele principale de stocare fizică a
datelor sunt directă (de asemenea numită şi
aleatoare) secvenţială
aleatoare), sec enţială şi secvenţial
sec enţial inde
indexată.
ată
• Fiecare metodă îşi are propriile sale avantaje de
prelucrare şi dezavantaje; metoda care este folosită
pentru a implementa o bază de date poate afecta
semnificativ eficienţa şi eficacitatea unui utilizator de
baze de date.
• Op preocupare
p importantă
p a sistemelor informaţionale
ţ
de afaceri este cum să se acceseze înregistrări
individuale în cadrul fişierelor.
• Pentru a face aşa, trebuie identificate fiecare
înregistrare unică. Aceasta este realizată cu un
identificator de înregistrări numit o cheie principală,
care este un câmp ce identifică unic înregistrarea şi
astfel deosebind-o
deosebind o de toate celelalte înregistrări din
fişier.
• De exemplu,
exemplu un fişier despre personalul firmei poate
conţine numărul de asigurare socială a fiecărui
angajat,
g j , ceea ce ar servi în mod adecvat ca o cheie
principală, de vreme ce fiecare număr de asigurare
socială este diferit de toate celelalte numere de
asigurare socială din fişier.
• În mod normal, utilizatorii sau programele identifică
sau selectează
l t ă îînregistrări
i t ă i iindividuale
di id l prin
i ffurnizarea
i
cheii principale către SGBD.
• În acest fel, înregistrările sunt accesate direct, în mod
asemănător cum un curier ridică o scrisoare sau un
pachet direct dintr-un
dintr un loc bazat pe adresa sa unică.
• Această metodă de stocare a bazei de date este
foarte eficientă de accesat înregistrări izolate când
viteza este esenţială
esenţială.
• În plus faţă de folosirea cheilor principale, pot fi
folosite alte câmpuri pentru a construi un index
pentru baza de date.
• Un index este o listare ordonată de anumite câmpuri
care ajută SGBD
SGBD-ul ul în localizarea anumitor înregistrări
chiar mai rapid, fiind asemănător cu un index dintr-o
carte.
• Găsirea
Gă i uneii anumiteit llocaţii
ţii ttextt a unuii nume sau
subiect este de obicei mai rapidă dacă se foloseşte
indexul (cuprinsul) cărţii decât prin căutarea prin toată
cartea.
t
• Astfel, un curier poate localiza mai rapid o firmă
bazată pe adresa sa unică dacă toate adresele
firmelor sunt în ordine.
• Nu toate bazele de date stochează fizic înregistrări
f l i d chei
folosind h i principale
i i l sau adrese
d d
de stocare;
t unele
l
stochează simplu înregistrări una după alta.
• Acest tip de tehnică este nnumit
mit stocare sec
secvenţială.
enţială
• Accesul la bazele de date secvenţiale se realizează
"examinând"
examinând fiecare înregistrare la rând
rând, până când
cea căutată este găsită.
• În exemplul cu curierul de mai sus
sus, aceasta ar fi
similar cu a cere curierului să meargă din uşă în uşă
chestionând fiecare firmă,, una dupăp alta,, până
p când
firma potrivită este găsită.
• La prima vedere, aceasta ar părea a fi o metodă foarte
ineficientă de a stoca date într-o bază de date.
• Oricum
Oi uneorii este
t maii eficientă
fi i tă decât
d ât accesull di
direct,
t
mai ales când fişierul secvenţial este ordonat, sau
sortat, pe câmpul care trebuie căutat; când un număr
mare de înregistrări va fi accesat deodată; sau când
înregistrările căutate sunt la începutul zonei de
stocare a ba
bazei
ei de date.
date
• Spre exemplu, dacă un curier ar trebui să livreze un
pachet fiecărei firme de publicare din oraş
oraş, în mod
evident ar fi mai rapid şi mai uşor dacă firmele de
publicare ar fi aliniate una lângă alta în loc de a fi
răspândite
ă â dit îîn ttott oraşul.
l
• Prelucrarea salariilor, când toate înregistrările sunt
accesate este făcută pe înregistrările angajaţilor care
sunt stocate secvenţial.
• A treia metodă principală de stocare fizică a
înregistrărilor unei baze de date este metoda de
acces secvenţial indexată (ISAM) - o combinaţie sau
un compromis între stocarea directă şi secvenţială.
• Un
U fi fişier
i ISAM conţine
ţi d douăă fişiere:
fi i fi i l d
fişierul datelor
t l
conţinând toate înregistrările stocate secvenţial şi un
fişier index mult mai mic conţinând locaţii sau adrese
ale anumitor blocuri ale fişierului secvenţial.
• O cerere de o înregistrare anumită este mai întâi
direcţionată către fişierul index, care indică începutul
blocului ce conţine
ţ înregistrarea.
g
• Apoi blocul este căutat secvenţial pentru înregistrarea
anumită.
• Aceasta ar fi comparabil cu folosirea unei cărţi de
telefon cu un index arătând numerele paginilor fiecărui
bloc alfabetic de listări.
• S-ar putea găsi numărul de telefon al lui Peter Smith
prin găsirea mai întâi a numărului paginii unde încep
literele S
S, şi apoi că
căutând
tând secvenţial
sec enţial pe Smith
Smith, Peter
Peter.
• Numărul şi mărimea blocului poate fi adaptat pentru
cea mai eficientă balanţă între cererile de acces direct
- cu timpul său de acces rapid - şi cererile de acces
secvenţial -cucu eficienţa sa mare de procesare.
 3.5. Logic contra fizic
• După cum s-a menţionat, beneficiile principale de pe
urma uneii b baze d de d
date
t vin
i di
din capacitatea
it t multorlt
utilizatori diferiţi de a folosi datele în comun şi de a
procesa resursele.
• Deoarece pot exista mulţi utilizatori diferiţi, există
multe nevoi diferite de baze de date.
• Cum poate o singură bază de date unificată să
îndeplinească diferitele cereri ale atât de multor
utilizatori?
• De exemplu, cum poate fi o singură bază de date
structurată astfel încât personalul de vânzări să poată
vedea date despre clienţi, stocuri şi programarea
producţiei fără să treacă prin datele despre
î t ţi
întreţinerea producţiei
d ţi i şii menţinând
ţi â d un acces lilimitat
it t lla
datele despre personal?
• Un punct forte al unui SGBD este acela că în timp ce
există doar o singură privire din punct de vedere fizic,
poate exista un număr nesfârşit de puncte de vedere
logice diferite - câte unul special alocat pentru fiecare
utilizator individual, dacă este necesar.
• Vânzătorii pot vedea datele despre vânzări pe care le
doresc.
• Utilizatorii bazelor de date despre producţie, resurse
umane sau financiare pot face la fel.
• Aceasta permite utilizatorilor să vadă informaţiile din
baza de date într-un mod mai apropriat de afaceri
decât dintr-un p punct de vedere tehnic, de pprelucrare.
• Utilizatorii trebuie să se adapteze la cerinţele tehnice
ale sistemelor informaţionale, dar privirile din punct de
vedere
d llogic
i ale
l SGBD permitit sistemului
i t l i să
ă se
adapteze la nevoile de afaceri ale utilizatorilor.
 3.6. Managementul bazei de date

• Organizarea
Organizarea, implementarea şi folosirea eficientă a
unei baze de date necesită un management temeinic
al bazei de date.
• Managementul bazelor de date, în afară de
consideraţiile despre hardware-ul tehnic şi software,
conţine în principal două funcţii: proiectarea şi
implementarea bazei de date şi administrarea
bazei de date.
• În proiectarea şi implementarea bazelor de date date,
specialiştii ar trebui să ia în considerare cu atenţie
nevoile individuale ale tuturor utilizatorilor existenţi şi
potenţiali
t ţi li pentru
t a proiecta
i t şii iimplementa
l t obbază ă de
d
date care să optimizeze atât eficienţa prelucrării cât şi
eficacitatea utilizatorilor.
• Procesul începe de obicei prin analizarea informaţiilor
pe care le are nevoie fiecare utilizator (sau grup de
utilizatori) şi apoi producerea de puncte de vedere
logice pentru fiecare.
• Aceste puncte de vedere logice sunt analizate ca un
întreg pentru asemănări care pot conduce la
simplificări şi apoi legate între ele astfel încât să se
poată forma o singsingură
ră ba
bazăă de date logică din toate
părţile.
• Această bază de date logică este implementată cu un
anumit SGBD într-un sistem hardware specific.
• Cu ce g grad ar trebui utilizatorul, cu cunoştinţe
ş ţ de
afaceri, sau specialistul bazei de date, cu cunoştinţe
de sistem tehnic, să fie forţa conducătoare din spatele
proiectării şi implementării bazei de date? Răspunsul
este problematic dar foarte important.
• O bază de date foarte eficientă care nu întâlneşte
cerinţele de afaceri ale utilizatorilor, este nefolositoare.
Managerii de afaceri trebuie să se asigure că eficienţa
şi eficacitatea bazei de date sunt bine cântărite în
timpul proiectării şi implementării
implementării.
• Managementul proceselor afacerilor bune se referă şi
la bazele de date şi la afaceri în general
general.
• Administrarea bazei de date (ABD) a unei baze de
date implementate pot prezenta de asemenea o
provocare în încercarea de a atinge scopurile
operaţionale
p ţ şi
ş strategice
g ale organizaţiei.
g ţ
• Administratorii bazelor de date sunt responsabili cu
asigurarea că baza de date îndeplineşte nevoile de
afaceri ale utilizatorului, în termeni de funcţionalitate.
• Nevoile utilizatorului, ca şi afacerea în general, nu
rămâne constantă.
• Cum se schimbă mediul de afaceri şi ţelurile
organizaţiei, baza de date de care depinde firma
trebuie să se schimbe de asemenea pentru a rămâne
eficace.
eficace
• Hardware-ul din calculator pe care este instalat
software ul SGBD trebuie să se schimbe pentru a
software-ul
întâmpina mediile schimbătoare sau pentru a
beneficia de avantajele noii tehnologii.
• Aceasta aduce constrângeri concomitente şi/sau noi
oportunităţi
p ţ ppentru p
performanţeleţ de pprelucrare SGBD.
• Mai departe, administratorii de baze de date trebuie să
asigure
i credibilitatea
dibilit t b bazelor
l d de ddate
t de
d subb îîngrijirea
iji
lor, prin administrarea de operaţii zilnice, inclusiv
planificarea pentru situaţii de urgenţă prin furnizarea
de date în cazul unui dezastru.
• Securitatea este întotdeauna în grija administrării
datelor când există accese multiple la baze de date ce
conţin toate datele corporaţiei.
• Administratorii trebuie să asigure o balanţă între
avantajele în afaceri ale accesului răspândit şi
ameninţarea
ţ spionajului,
p j sabotajului
j corporaţiei
p ţ de
către angajaţi neloiali şi daune ale bazei de date
datorită neglijenţei.
• Administratorii bazei de date joacă un rol semnificativ
în învăţarea utilizatorilor despre care date sunt
disponibile şi cum se accesează acestea.
• În
Î final, administratorii sunt responsabili pentru
asigurarea faptului că datele conţinute de o bază de
date ssunt
nt clare de încredere
încredere, verificabile,
erificabile complete
complete,
la timp şi relevante.
• Astfel de decizii strălucite de afaceri
afaceri, bazate pe
informaţii greşite pot fi dezastruoase într-o piaţă foarte
concurenţială.
• În continuare se prezintă unele probleme cu care se
confruntă unii manageri
g şi ş administratori de baze de
date când au de a face cu SGBD-uri moderne.
 3.6. Probleme manageriale
• Un număr de provocări înfruntă companiile care
adoptă o abordare de management a bazei de date.
• Unde să se localizeze fizic datele?
• Ar trebui ca datele să fie distribuite aproape de sursele
de date, şi prin urmare să crească viteza potenţială a
intrărilor lor şi a actualizării lor dar să crească
problemele de securitate şi acoperire a datelor?
• S ar trebui
Sau t b i centralizate
t li t d datele
t l pentru
t un control,
t l
securitate, acoperire şi revenire după dezastru, mai
uşoară deşi ele ar fi mai îndepărtate de utilizatori şi ar
uşoară,
crea o singură locaţie a punctului de eşec?
 – Intern sau extern?
• O firmă ar trebui să investească în colectarea,
stocarea, întreţinerea internă a propriilor ei baze de
date şi informaţii? Sau ar trebui să plătească pentru a
se înscrie
î i lla b
baze d
de d
date
t externe,
t unde
d ffurnizorii
i ii suntt
responsabili pentru tot managementul datelor şi
accesul datelor?
• Poate un furnizor extern de date să obţină date
concurenţiale despre o firmă înscrisă sau să exercite o
formă indirectă de control prin manipularea sau
limitarea accesului la date?
• Pe cealaltă parte, întreţinerea internă a datelor
contribuie într-adevăr la scopurile strategice de afaceri
ale firmei?
 – Dezastre
• Pot procesele de afaceri ale unei organizaţii care a
devenit dependentă de baza sa de date să
recupereze operaţiile după un dezastru natural sau de
alt
lt ti
tip all sistemului
i t l i iinformaţional?
f ţi l?
– Securitatea şi etica datelor
• Sunt datele despre concurenţă ale unei companii în
siguranţă faţă de spionaj sau sabotaj extern?
• S t datele
Sunt d t l confidenţiale
fid ţi l cum ar fi d detalii
t lii d
despre
personal, în siguranţă faţă de accesul ilegal şi faţă de
alterare?
• Sunt datele confidenţiale despre personal verificate şi
corectate când se găsesc a fi inexacte?
 – Purificarea datelor
• Când este benefică curăţarea şi purificarea sistemelor
informaţionale de date învechite sau neeficiente?
• Deşi stocarea informatică a datelor poate fi relativ
ieftină, există un punct în care stocarea continuă nu
merită cheltuieli cu hardware, software nou sau cu
mutarea datelor din formate vechi în formate mai noi.