Sisteme informaţionale.

Concepte şi
tendinţe

1. Introducere
2. Sistemul - elemente generale
3. Procesul de prelucrare a informaţiei
4. Conceptul de sistem informaţional
5. Atribute ale calităţii informaţiei
6. Tendinţe în tehnologia informaţiei
 1. Introducere

• Activităţile actuale ale organizaţiilor sunt influenţate în principal

de două tendinţe care se manifestă la scară globală:
– apariţia economiei globalizate;
– transformarea economiei şi societăţii industriale întro economie bazată
pe informaţii şi cunoaştere.

• În noua economie, suntem practic martorii dezvoltării unui alt

mod de a trăi, munci sau comunica, datorită noilor oportunităţi
oferite de tehnologiile informaţionale şi de comunicaţii (TIC).

• Apariţia economiei globalizate se bazează pe faptul că

succesul unei firme moderne depinde de abilitatea ei de a
opera 24 ore pe zi în diferite medii naţionale, de a comunica cu
furnizorii, distribuitorii şi clienţii, presupune existenţa unor
sisteme informaţionale puternice, care să furnizeze soluţii şi
răspunsuri necesare managerilor.
• În acest context sistemul informaţional reprezintă
ansamblul de oameni, proceduri şi resurse care
colectează, transformă şi diseminează informaţia într-o
organizaţie.

• Organizaţiile de astăzi se bazează pe o serie de tipuri de

sisteme informaţionale (S.I.).

• Acestea includ sisteme informaţionale manuale simple

(hârtie si creion) şi sisteme informaţionale informate
(cuvântul rostit).

• Acest curs se va concentra pe sisteme informaţionale

bazate pe calculatorul electronic care utilizează resurse
hardware, software şi umane pentru a transforma datele
în informaţii pentru utilizatori.
 2. Sistemul - elemente generale

• Ce este un sistem? Un sistem poate fi definit ca un grup de

elemente interdependente sau interactive formând un întreg.
• Multe exemple de sisteme pot fi găsite în ştiinţele fizice şi
biologice, în tehnologia modernă şi în societatea umană.

• Astfel, se poate vorbi despre sistemul fizic al soarelui şi al

planetelor sale, de sistemul biologic al corpului uman, de
sistemul tehnologic al unei rafinării de petrol şi de sistemul
socioeconomic al unei organizaţii de afaceri.

• Totuşi, următoarea definiţie pentru un sistem este utilizată în

disciplina sistemelor informaţionale:

• Un sistem este un grup de elemente interdependente care

acţionează împreună pentru atingerea unor obiective
comune utilizând elemente de intrare şi producând
elemente de ieşire într-un proces organizat de prelucrare.
• Un astfel de sistem (numit uneori şi “sistem dinamic,”) are trei
componente sau funcţii de bază care interacţionează:

– Elementul de intrare (input) presupune preluarea şi

asamblarea elementelor care urmează a fi prelucrate. De
exemplu, materii prime, energie, date şi efort uman care
trebuie organizate în vederea prelucrării.

– Prelucrarea implică procesele de transformare care

convertesc elementele de intrare în elemente de ieşire.
Exemple ar putea fi: procesele de producţie, procesele de
calcul, etc.

– Elementul de ieşire (output) implică elementele rezultate in

urma procesului de transformare şi aflate în drumul spre
destinaţia finală. De exemplu, produsele finite, serviciile şi
informaţiile care trebuie transmise către utilizatori.
 EXEMPLU
• Ne propunem să dăm definiţia calculatorului apelând la teoria
sistemelor.
• Când este vorba de a da definiţii de obicei suntem puşi în
încurcătură. Este foarte greu să găsim o definiţie care să
cuprindă toate aspectele problemei de definit. Este însă
relativ uşor să definim un mecanism o maşinărie prin ceea ce
poate ea să facă.

• Din prisma teoriei sistemelor putem privi calculatorul ca pe o

“cutie neagră”, cu “intrări şi “ieşiri”, după cum este redat în
figura 1.

Fig.1. Calculatorul privit ca un sistem

• Ceea ce se petrece în interiorul “cutiei” negre se numeşte
prelucrare (“procesare”) adică transformarea “intrării” pentru a
produce “ieşirea” dorită.

• Datele de intrare sunt fireşte specifice domeniilor în care se

utilizează calculatoarele: proiectare, învăţământ, cercetare,
administraţie, sănătate, activităţi recreative, sportive, artistice,
etc.

• Tot ceea ce intră în calculator e mai întâi convertit în

numere, care sunt supuse unui set de reguli numit program, iar
ceea ce iese în formă finală (imagine, text, etc.) sunt convertite
în această formă din numere prelucrate.
 Rezumând:
• Un calculator este o maşină programabilă, cu utilizare
multiplă care poate calcula şi stoca rezultatele calculelor
efectuate.

• Astfel orice organism economic poate fi considerat un sistem

format dintr-un ansamblu de componente intercorelate, care
sunt organizate şi funcţioneză în vederea atingerii unor
obiective specifice.
• El reprezintă deci un sistem complex, socioeconomic,
autoreglabil şi deschis către spaţiul economiei naţionale şi al
economiei mondiale.
• Realizarea obiectivelor stabilite presupune existenţa unor
resurse proprii de natură materială, financiară, umană şi
informaţională, valorificate în cadrul unor procese
transformatoare (fig 2).
Fig. 2. Abordarea sistemică a unei unităţi economice
 3. Procesul de prelucrare a informaţiei

• Este necesar să se cunoască sistemele informaţionale în

contextul utilizării lor în prelucrarea informaţiei, operaţie care
este numită şi procesarea datelor.

• Procesarea datelor sau a informaţiei se poate defini ca fiind

prelucrarea datelor pentru a le face mai utilizabile şi mai
inteligibile, deci transformarea acestora în informaţie.

a) Date
• Data este definită în general ca fiind fenomene şi observaţii
primare, de obicei despre fenomene fizice sau tranzacţii de
afaceri.
• De exemplu, lansarea unei navete spaţiale sau vânzarea unui
automobil ar putea genera o mulţime de date care descriu
aceste evenimente.
• Datele reprezintă de fapt măsurători obiective ale atributelor
(caracteristicile) entităţilor (cum ar fi: oameni, locuri, lucruri şi
evenimente).
• Aceste măsurători sunt de obicei reprezentate prin simboluri
cum ar fi numere şi cuvinte, sau prin coduri compuse dintr-un
ansamblu de caractere numerice, alfanumerice şi alte tipuri de
caractere. In general datele iau o varietate de forme, incluzând
date numerice, text, voce şi imagini.
• Termenii dată şi informaţie se pot substitui unul cu altul. Totuşi,
este util să ne imaginam datele ca resursele materiale primare
care sunt prelucrate în produse finite de tip informaţie.
b) Informaţia
• Informaţia poate fi definită ca o dată care a fost convertită într-
un context inteligibil şi util pentru utilizatori specifici. Desigur,
data poate să nu necesite procesări pentru a constitui
informaţie pentru un anumit utilizator.
• Deci, informaţia ar putea fi imaginată ca o procesare de date
plasată într-un context care îi dă acesteia valoare pentru
utilizatorii specifici.

Exemplu:

• Nume, cantităţi şi sume băneşti înregistrate în vânzări

reprezintă date despre tranzacţiile de vânzări.

• Totuşi, un manager de vânzări poate să nu le ia în considerare

ca informaţii. Numai după ce astfel de fapte sunt organizate şi
manipulate corespunzător, informaţiile de vânzare pot fi
adaptate, specificând, de exemplu, cantitatea de vânzări prin
tipul de produs, teritoriul de vânzare sau agenţii de vânzare.
• Datele nu devin utile până când ele nu sunt supuse unui proces
calitativ, unde:

– forma sa este agregată, manipulată şi organizată,

– conţinutul său este analizat şi evaluat,
– este plasat într-un context corespunzător pentru un
utilizator.
 4. Conceptul de sistem informaţional

• In prima parte, sistemul informaţional s-a definit ca fiind un

ansamblu de oameni şi resurse care colectează, transformă şi
răspândesc informaţiile întro organizaţie.

• In cele ce urmează se menţionează că un sistem informaţional

este un sistem care acceptă date ca date de intrare (input) şi le
prelucrează (procesează) în produse de tip informaţii ca date
de ieşire (output).

• Cum reuşeşte un sistem informaţional să realizeze aceasta?

Care componente şi activităţi ale sistemului sunt implicate?
• Un sistem informaţional utilizează resurse hardware
(componente fizice), software (programe şi proceduri) şi
oameni (specialişti şi utilizatori) pentru a realiza date de intrare,
procesarea, date de ieşire, stocarea şi controlul activităţilor care
convertesc datele în produse informaţionale.

• Acest model de sistem informaţional ajută la luarea în

considerare a multor realităţi şi concepte implicate în studierea
sistemelor informaţionale bazate pe sisteme de calcul (sistemul
informatic considerat ca subsistem al sistemului informaţional).

• Se evidenţiază astfel trei concepte majore:

• Hardware, software şi oamenii sunt resursele primare necesare
pentru a îndeplini activităţi de procesare în sistemele informaţionale.
• Datele sunt transformate într-o varietate de produse informaţionale
de către activitatea de procesare a informaţiei de sistemele
informaţionale.
• Procesarea informaţiei constă din activităţile de bază ale sistemului,
relativ la intrări, procesare, ieşiri, stocare şi control.
 In continuare se vor analiza fiecare din activităţile de
procesare a informaţiilor primare care apar în sistemele
informaţionale.

a) Intrările de date

• Datele pentru tranzacţiile de afaceri şi alte evenimente

trebuie capturate şi regăsite pentru procesare de către
activitatea de introducere a datelor primare, de
înregistrare şi editare. Utilizatorii înregistrează într-un
mod caracteristic date despre tranzacţii într-un anume tip
de mediu fizic, ca de exemplu format tipărit pe hârtie sau
introducerea într-un sistem computerizat.

• Aceasta include de obicei o varietate de activităţi de

editare pentru a se asigura faptul că datele au fost
înregistrate corect. Odată introduse, datele pot fi
transferate pe un mediu citibil de maşină, ca de exemplu
un disc magnetic sau bandă magnetică, până când este
necesară procesarea lor.
• De exemplu, datele despre tranzacţiile de vânzare pot fi
înregistrate pe documente sursă ca de exemplu facturile. (Un
document sursă este înregistrarea formală originală a unei
tranzacţii.)

• Pe de altă parte, datele relative la vânzări pot fi înregistrate de

agenţi utilizând tastatura calculatorului sau dispozitivele de
scanare optice. Acest lucru le oferă acestora o interfaţă
utilizator (user interface) mai simplă şi mai eficientă.

• Metode ca scanările optice şi meniurile, formularele de

completat ajută utilizatorul la introducerea corectă a datelor
întrun sistem informaţional.
 b) Date şi informaţii

• Datele sunt prelucrate de către activităţi cum ar fi: calculul,

sortarea, clasificarea. Aceste activităţi organizează, analizează
şi prelucrează date convertindu-le în informaţii pentru utilizatori.
• Calitatea oricărei date stocate într-un sistem informaţional
trebuie de asemenea menţinută printr-un proces continuu de
corectare şi actualizare.
• De exemplu, datele despre o achiziţie pot fi:
• Adăugate la totalul rezultatelor vânzării;
• Comparate cu un standard pentru a determina eligibilitatea unui
discount al unei vânzări;
• Sortate într-o ordine numerică bazată pe indicatorul produselor;
• Clasificate în categorii de produse (ca de exemplu articolele
alimentare sau nealimentare);
• Totaluri pentru a furniza unui manager informaţii variate despre
categorii de produse;
• Folosite pentru a actualiza documentele de vânzări.
 c) Ieşiri ale produselor informaţionale

• Informaţia în diferite forme este transmisă utilizatorilor şi făcută

disponibilă pentru ei în activitatea de obţinere a rezultatelor.
Scopul sistemelor informaţionale este producerea celor mai
potrivite produse informaţionale pentru utilizatori.

• Produsele informaţionale comune pot fi documentele tipărite,

înregistrările audio-video care ne furnizează mesaje, forme,
rapoarte, liste, expuneri grafice şi altele.

• Produsele informaţionale se utilizează pentru a îmbunătăţi

performanţele personale şi profesionale deoarece munca se
desfăşoară în organizaţii şi trăim în societate.
 d) Stocarea datelor, a modelelor şi a bazelor de
cunoştinţe

• Stocarea este o componentă de bază a sistemelor

informaţionale. Stocarea este activitatea sistemului
informaţional în care datele şi informaţiile sunt păstrate într-o
manieră organizată pentru uz ulterior.

• De exemplu, în acelaşi fel în care un text este organizat în

cuvinte, propoziţii, paragrafe şi documente, stocarea datelor
este în general organizată în câmpuri, articole, fişiere şi baze
de date.
• Datele şi informaţiile sunt resursele organizaţionale vitale care
pot fi stocate în sistemele informaţionale într-una din
următoarele forme:

• Baze de date, care stochează date prelucrate şi

organizate;

• Baze de modele care stochează modele conceptuale,

matematice şi logice care exprimă relaţiile de afaceri,
procedurile computaţionale sau tehnicile analitice;

• Baze de cunoştinţe care stochează cunoştinţe în diferite

forme cum ar fi fapte şi reguli de interfaţă (deducţie)
despre subiecte variate.
• De exemplu, datele despre vânzări sunt acumulate şi stocate în
baze de date ale vânzărilor pentru o prelucrare ulterioară.
Bazele de date produc zilnic, săptămânal şi lunar rapoarte de
analiză a vânzărilor pentru management.

• Sistemele de suport ale deciziei se bazează pe modelele de

bază pentru regulile decizionale şi tehnicile analitice, care ajută
managerii la luarea deciziilor.

• Sistemele expert utilizează bazele de cunoştinţe pentru a

dezvolta deducţii despre subiecte specifice şi sugerează
utilizatorilor sfaturi utile.
 e) Feedback-ul şi controlul
• Conceptul de sistem poate fi mai util prin includerea a două
componente adiţionale: feedback-ul şi controlul.

• Un sistem cu componentele feedback şi control este denumit

un sistem "cibernetic", acesta reprezentând un sistem cu
automonitorizare şi autoreglare.

• Feedback-ul reprezintă o dată referitoare la performanţa unui

sistem.

• Controlul este o funcţie importantă a sistemului care

monitorizează şi evaluează feedback-ul pentru a determina
dacă sistemul tinde spre atingerea obiectivului. Acesta face
ajustările necesare elementului de intrare (input) şi
componentelor prelucrate ale sistemului pentru a se asigura că
se produce elementul de ieşire corespunzător.
• Un sistem informaţional poate produce un feedback asupra
datelor de intrare (input), procesării, datelor de ieşire (output) şi
activităţilor de stocare.

• Acest feedback trebuie monitorizat şi evaluat pentru a

determina dacă sistemul va atinge standardele de performanţă
stabilite.

• De exemplu, un manager poate descoperi că subtotalurile

valorilor de vânzare într-un raport de vânzări nu corespund cu
vânzările totale.

• Ca urmare, datele de intrare (input) sau procedurile de

prelucrare vor trebui schimbate pentru a aduna corect toate
tranzacţiile de vânzări acumulate şi prelucrate de sistemele
informaţionale de vânzări.
 5. Atribute ale calităţii informaţiei

• Informaţia a fost definită ca fiind o dată (fapte reale sau

observaţii) care urmează a fi transformată într-o formă
inteligibilă şi utilă pentru oameni. Altfel spus, informaţia este
data plasată într-un context care să-i dea valoare pentru
anumiţi utilizatori.

– Care caracteristici fac informaţia înţeleasă şi utilă

managerilor?
– Ce calităţi îi dau valoare pentru activitatea managerială?

• Un mod de a răspunde la aceste întrebări este acela de a

examina caracteristicile sau atributele calităţii informaţiei
• Informaţia care este expirată, inexactă sau greu de înţeles nu
va fi utilă sau nu va avea multă valoare pentru manageri. Ei
doresc informaţie de mare calitate, aceasta fiind informaţia a
cărei caracteristici, atribute sau calităţi o ajută să posede
valoare pentru ei.

• Este necesar a se percepe informaţia ca având trei dimensiuni:

timp, conţinut şi formă.

a) Dimensiunea timp
– Planificare: Informaţia va trebui să fie furnizată atunci când
este necesară.
– Actualitate: Informaţia va trebui să fie actuală când este
furnizată.
– Frecvenţa: Informaţia va fi furnizată de câte ori este necesar.
– Perioada de timp: Informaţia poate fi furnizată pentru o
perioadă de timp trecută, prezentă sau viitoare.
 b) Dimensiunea conţinut
– Acurateţe: Informaţia trebuie să fie lipsită de erori.
– Relevanţa: Informaţia trebuie să fie legată de cerinţele
informaţionale ale unui recipient pentru o situaţie specifică.
– Completitudine: Vor trebui furnizate toate informaţiile de care
este nevoie.
– Conciziune: Se vor furniza numai informaţiile de care este
nevoie.
– Scop: Informaţia poate avea un scop mai general sau mai
limitat, sau un interes intern sau extern.
– Performanţa: Informaţia poate dezvălui performanţa prin
măsurarea activităţii îndeplinite, a programului realizat sau a
resurselor acumulate.
 c) Dimensiunea formă
– Claritate: Informaţia va fi furnizată într-o formă care este
uşor de înţeles;
– Detalierea: Informaţia va fi furnizată într-o formă detaliată
sau sumară;
– Ordine: Informaţia poate fi aranjată în secvenţe
predeterminate;
– Prezentare: Informaţia poate fi prezentată într-o formă
narativă, numerică, grafică sau în alte forme;
– Media: Informaţia furnizată într-o formă de documente
tipărite, expuneri video sau alte suporturi.
• De exemplu, un sistem informaţional poate produce:

– Liste detaliate ale tuturor tranzacţiilor de vânzare;

– Rapoarte sumare ale produselor vândute, care arată totalul
vânzărilor pentru fiecare produs;
– Rapoarte sumare de execuţie mult mai condensate, care
arată totalul vânzărilor fiecărui compartiment.

• Nivelul de detaliere depinde de necesităţile informaţionale ale

unui utilizator. Astfel, agenţii de vânzare pot dori o listă detaliată
a vânzărilor pe care le-au făcut, în timp ce managerii de
compartiment pot fi satisfăcuţi cu rezumatele activităţii de
vânzare pentru produsele departamentelor lor.
 6. Tendinţe în tehnologia informaţiei

• Tehnologia informaţiei contribuie la impulsionarea afacerilor în

organizaţii. De asemenea, ajută la îmbunătăţirea vitezei de
reacţie a organizaţiei la schimbarea mediului de afaceri. Prin
urmare, este foarte important să se cunoască principalele
tendinţe în TI.

a) Creşterea factorului cost-performanţă

• In următorii zece ani, costul unui calculator va fi acelaşi cu cel
de astăzi, dar acesta va fi aproximativ de 50 de ori mai puternic
din punct de vedere al vitezei de procesare, memorie ş.a.

• Aceasta presupune că în viitor calculatoarele vor asigura

avantaje net superioare în raport cu oamenii. Pe măsură ce
trece timpul, din ce în ce mai multe sarcini se vor rezolva mult
mai economic prin intermediul unui calculator, decât prin
intermediul unei persoane.
 b) Magistrale de informaţii
• Guvernele multor ţări au sprijinit dezvoltarea de reţele naţionale
de fibre optice, denumite magistrale de informaţii.

• Reţelele de comunicaţii - magistralele de informaţii - ca şi

componentă a Revoluţiei Informaţionale sunt la fel de
importante ca şi canalele de comunicaţie clasice, podurile şi
autostrăzile din cadrul Revoluţiei Industriale de acum un secol.

• Reţelele de calculatoare facilitează apariţia de noi tipuri de

pieţe şi noi metode de conducere a organizaţiilor în toată
lumea.
 c) Reţele de calculatoare şi arhitecturi de tip
client/server
• Arhitecturile de tip client/server vor domina în următorii ani TI.
Calculatoarele personale (PC), care joacă rolul de clienţi, sunt
conectate la servere puternice, specializate, a căror resurse
sunt partajate prin intermediul reţelelor locale sau globale.

• O astfel de arhitectură necesită standarde de comunicaţie care

să permită interconectarea software-ului şi hardware-ului în
medii de calcul eterogene.
 d) Interfeţele grafice şi alte interfeţe „prietenoase”vor
domina calculatoarele personale
• O interfaţă grafică utilizator (IGU) reprezintă un set de trăsături
software ce asigură utilizatorului controlul direct a obiectelor
vizibile (de exemplu, icoane) şi acţiuni ce înlocuiesc comenzi
sintactice complexe.

• IGU permite realizarea interacţiunii om-maşină prin intermediul

unui mediu prietenos, utilizând icoane, meniuri, ferestre şi un
mouse.

• Tendinţa este de a construi o interfaţă cât mai simplă. O

metodă de a realiza acest lucru o constituie introducerea
interfeţelor inteligente care înţeleg cerinţele utilizatorului chiar
dacă acestea sunt exprimate prin intermediul unui limbaj
comun.

• Pentru a spori performanţele interfeţelor inteligente,

comunicarea cu utilizatorul se va face prin comenzi vocale.
 e) Dispozitive de stocare şi memorare
• Echipamentele de tip CD-ROM, precum şi alte dispozitive de
stocare vor permite creşterea capacităţii de stocare.

• Dispozitivele mari de memorie vor asigura o utilizare eficientă

a tehnologiilor multimedia, precum şi a unor tehnologii moderne
bazate pe inteligenţa artificială.

f) Multimedia
• Calculatoarele vor avea un rol major în integrarea diferitelor
tipuri de media (voce, text, grafică, video, animaţie) pentru
îmbunătăţirea performanţelor proceselor educaţionale, de
instruire şi de luare a deciziilor.
 g) Mediul orientat obiect
• Un mediu orientat obiect reprezintă o inovaţie în domeniul
programării calcu-latoarelor având ca rezultat reducerea
semnificativă a costurilor de dezvoltare şi întreţinere a
sistemelor informaţionale.
• Mediul include programare orientată obiect, baze de date şi
sisteme de operare care duc la sporirea performanţelor TI şi la
reducerea costurilor.
h) Tehnologii moderne
• Capacităţile de calcul sporite ale calculatoarelor moderne
permit implementarea unor tehnologii moderne cum ar fi:
sisteme expert, procesarea limbajului natural şi calculul
neuronal.
• Aceste tehnologii cresc productivitatea şi calitatea unor procese
complexe, ajutând la completarea fluxurilor de date incomplete
sau „fuzzy".
• Aceste tehnologii moderne pot fi utilizate individual, dar în cele
mai multe cazuri ele se completează unele pe altele. Rezultatul
este un sistem puternic şi „inteligent", care poate sprijini
majoritatea activităţilor ce necesită răspunsuri în situaţii critice.
 i) Echipamente portabile şi de mici dimensiuni
• In viitorul apropiat dimensiunile sistemelor de calcul vor
descreşte, în timp ce performanţele şi raportul beneficiu/cost
vor creşte.

• Calculatoarele compacte de mici dimensiuni sunt astăzi

instalate în autovehicule, aparate şi chiar în unele produse.

• Datorită dimensiunilor şi greutăţii reduse, sistemele de calcul

actuale pot fi uşor transportate pe avioane, trenuri şi
automobile.

• Utilizarea calculatoarelor portabile eflcientizează procesul de

introducere a datelor reducând durata dintre procesul de
colectare şi prelucrare a datelor