Luneta lui Galilei

A fost doar nceputul!

CND Galilei si-a ndreptat spre cer luneta recent inventata, un spectacol cu totul
nou i-a nvaluit privirea. El putea vedea de zece ori mai multe stele dect a vazut
vreodata o fiinta umana. Calea Lactee i aparea acum nu ca o masa nebuloasa, ci ca
un caleidoscop cu nenumarate stele, mari si mici. Suprafata lunii s-a transform
at sub ochii sai dintr-o suprafata lucioasa de portelan ntr-un mozaic de munti, c
ratere si mari fara apa.
Cteva luni mai trziu, Galilei a descoperit patru dintre satelitii lui Jupiter. Apo
i a observat frumoasele inele ale lui Saturn. Orientnd luneta spre Venus, el a re
marcat anumite faze ale planetei, anumite schimbari subtile n ce priveste luminoz
itatea si forma aparenta. Aceste faze puteau fi explicate numai admitnd ca planet
a se misca n jurul Soarelui. Dar daca una dintre planete se misca n jurul Soarelui
, a conchis Galilei, atunci si celelalte planete inclusiv Pamntul trebuie sa faca ace
lasi lucru. El avea dreptate. Astfel, n 1609, Pamntul si-a pierdut pozitia privile
giata de pretins centru al Universului.
Dar aceste venerate idei nu erau usor de abandonat. Biserica catolica a decretat
ca opinia conform careia Pamntul nu este centrul Universului si ca are chiar o ro
tatie zilnica este .?.?. n cel mai bun caz un concept eronat . Galilei a fost adus n
fata Inchizitiei, iar ultimii ani de viata i-a petrecut n detentie la domiciliu.
Dogmatismul religios nu putea nsa nabusi curiozitatea pe care o suscitase inventa
rea lunetei. Sfidarea de a patrunde secretele Universului atragea un numar crescn
d de savanti.
Acum, dupa aproape patru sute de ani de intense cercetari, cunostinta noastra de
spre univers a crescut foarte mult. Au fost identificate diferite tipuri de stel
e, cum ar fi gigantele rosii, piticele albe si pulsarii. Recent, n punctele mai nd
epartate ale spatiului au fost descoperiti quasarii obiecte enigmatice care emit c
antitati uriase de energie. Iar misterioasele gauri negre asemenea unor colosale vr
tejuri cosmice a caror putere depaseste imaginatia se crede n prezent ca pndesc neva
zute n multe galaxii.
Puternice telescoape optice le permit astronomilor sa priveasca departe n spatiu
si, astfel, efectiv sa calatoreasca n timp cu miliarde de ani n urma, chiar pna la
limitele universului vizibil. A fost descoperit un numar foarte mare de vaste si
steme de stele si de galaxii, unele att de ndepartate nct s-a calculat ca lumina lor
are nevoie de peste 15 miliarde de ani pentru a ajunge la noi.
Desi stelele snt, n general, surse slabe de unde radio, au fost descoperite alte c
orpuri ceresti, cum snt pulsarii si quasarii, gratie n principal radiotelescoapelo
r. Dupa cum sugereaza numele lor, aceste telescoape receptioneaza radiatiile emi
se n domeniul radio n loc de cele emise n domeniul optic. ncepnd din 1961, au fost de
scoperiti sute de quasari, multi dintre ei aflndu-se n cele mai ndepartate puncte a
le universului cunoscut.
Trasarea unei harti a universului era o sarcina mult mai complicata dect si-ar fi
putut imagina vreodata Galilei. Abia n acest secol a nceput omul sa nteleaga imens
itatea cosmosului, miliardele de galaxii din care este compus si distantele enor
me care le separa.
Pentru a ne ajuta sa ne imaginam distantele cosmice, fizicianul Robert Jastrow s
ugereaza urmatoarea analogie. Imaginati-va Soarele redus la marimea unei portoca
le. Atunci Pamntul nu ar fi dect un simplu graunte de nisip care se roteste n jurul
Soarelui la o distanta de 9metri. Jupiter ar fi asemenea unui smbure de cireasa c
are se roteste n jurul portocalei la o distanta de un cvartal, iar Pluton ar fi u
n alt graunte de nisip la o distanta de zece cvartale de portocala noastra imagi
nara, Soarele. La aceeasi scara, steaua cea mai apropiata de soare, Alpha Centau
ri, ar fi la o departare de 2.100de kilometri, iar ntreaga Cale Lactee nu ar fi de
ct o ngramadire de portocale cu o distanta ntre ele de 3.200de kilometri, al carei d
iametru mediu ar fi de 30 de milioane de kilometri. Chiar si la aceasta scara re
dusa, cifrele ne scapa repede de sub control.
Nu numai distantele snt uluitoare. Pe masura ce savantii au dezvaluit secretele U
niversului, au iesit la lumina fenomene ciudate. Exista stele neutronice constnd
dintr-o materie att de densa nct doar o lingurita de materie cntareste ct 200 de mili
oane de elefanti. Exista stele minuscule, numite pulsari, una din ele stralucind
cuintermitente de circa 600 de ori pe secunda. Si, desigur, exista acele amagito

are gauri negre care constituie obiectul speculatiilor savantilor. Ele nu pot fi
vazute, dar nesatioasa lor sete de lumina si materie poate trada prezenta lor a
scunsa.
Evident, n abisul spatiului si al timpului se ascund nca multe mistere. Dar ce au
descoperit savantii pna n prezent cu privire la univers? Au ajuns ei sa nteleaga cu
m si de ce exista universul?
[Nota de subsol]
Pentru a putea lucra cu aceste distante enorme a fost necesara crearea a noi uni
tati de masura pentru distanta, cum este anul-lumina. Un an-lumina este distanta
pe care o strabate lumina ntr-un an si echivaleaza cu circa zece mii de miliarde
de kilometri. O masina calatorind cu o viteza constanta de 100 de kilometri pe
ora ar avea nevoie de aproape 11 milioane de ani pentru a parcurge aceasta dista
nta!