EXPERIMENTUL LUI SKINNERCURBELE NVRII: ACHIZIIA I

EXTINCIA
ntr-un experiment skinnerian, un animal nfometatde obicei un obolan sau un porumbel- este pus ntr-o
cutie numit frecvent cutie skinnerian sau camer
operant. Interiorul cutiei este gol, cu excepia unei
manete sub care se afl o farfurie pentru mncare. Un
bec mic deasupra barei poate fi aprins sau stins dupa
cum dorete experimentatorul. Lsat singur n cuc,
soarecele se mic prin ea explorand. Ocazional
examineaz maneta i apas pe ea. Frecvena cu care
obolanul apas n primul test pe manet reprezint
nivelul minim. Dup ce a stabilit nivelul minim,
experimentatorul activeaz rezerva de hran care se afl
n afara cutii. Acum, de cte ori obolanul apas pe
manet n farfurie ajunge o mic bobi de hran.
obolanul mananc bobita i la scurt timp apas din nou
pe manet. Hrana ntrete acest comportament i
mrete dinamic frecvena apsrilor pe manet. Dac
rezerva de hran este deconectat i apsarea pe
manet nu mai duce la o recompens alimentar,
frecvena apsrilor pe manet scade. Un comportament
nsuit prin condiionarea instrumental care nu este
ntarit va fi supus extinciei, ca i n condiionarea clasic.
Condiionarea instrumental mreste probabilitatea
unui rspuns nsoind comportamentul cu un agent de

ntrire (deseori, mncare sau ap). Deoarece maneta

este ntotdeauna prezent n cutia lui Skinner, obolanul
poate rspunde prin comportamentul dorit ct de des sau
ct de rar dorete. Rata de rspuns a organismului este
din acest motiv o msur util a nvrii operante, cu ct
rspunsul dorit apare mai des ntr-un interval de timp, cu
att mai mare este nvarea.

EXPERIMENT CU BUFFER-ERELE MEMORIEI

Intr-un experiment, la fiecare incercare participantii
vedeau o secventa de litere in care atat identitatea, cat si
pozitia literei varia de la un item la altul. La unele teste,
participantii trebuiau sa fie atenti numai la identitatea
literei; sarcina lor era de a stabili daca fiecare litera
prezentata era identica cu cea pe care o vazusera cu trei
litere in urma. La alte teste, participantii trebuiau sa fie
atenti numai la pozitia literei, sarcina lor era de a stabili
daca fiecare pozitie era identica cu cea pe care o
vazusera cu trei pozitii in urma. In esenta, ceea ce se
schimba era tipul de informatie stocat de participantiinformatii verbale (identitatea literelor) sau informatii
spatiale (pozitiile literelor). Se presupune ca informatia
verbala a fost pastrata in buffer-ul acustic si informatia
spatiala in buffer-ul vizual-spatial.
Atat la testele de identitate, cat si la cele de relatie
spatiale, indicatorii PET ai activitatii cerebrale au fost
inregistrati. Rezultatele au indicat ca cele doua buffere se

afla in emisfere cerebrale diferite. La testele la care

participantii trebuiau sa stocheze informatia verbala
(buffer-ul acustic), cea mai mare parte a activitatii
cerebrale avea loc in emisfera stanga; la testele la care
participantii trebuiau sa stocheze informatia spatiala
(buffer-ul vizual-spatial), cea mai mare parte a acitivitatii
cerebrale avea loc in emisfera dreapta. Cele doua buffere
participante sa fie sisteme distincte (Smith, Jonides si
Koeppe, 1996).

EXPERIMENT DE AMINTIRE LIBERA

Intr-un experiment de amintire libera, participantii
vad intai o lista de aproximativ 40 de cuvinte intre care
nu exista nici o legatura care le sunt prezentate unul cate
unul. Dupa ce au fost prezentate toate cuvintele,
participantii trebuie sa si le aminteasca imediat in orice
ordine (de aici vine termenul de libera). Sansa amintirii
corecte a unui cuvant este reprezentata ca o functie de
pozitia cuvantului in lista.
Se presupune ca, in momentul reactualizarii, ultimele
cuvinte prezentate sunt foarte probabil in memoria de
lucru, in timp ce restul cuvintelor se afla in memoria de
lunga durata. Ne-am astepta ca rata amintirii ultimelor
cateva cuvinte sa fie foarte inalta, deoarece itemii din

memoria de lucru pot fi foarte usor reactualizati. Dar

amintirea primelor cateva cuvinte prezentate este si ea
foarte buna. De ce? Aici intra in scena repetitia. Cand
sunt prezentate primele cuvinte, acestea intra in
memoria de lucru i sunt repetate. Deoarece exista
puine alte lucruri in memoria de lucru, aceti itemi au
fost repetai des si deaceea probabil transferai in
memoria de lunga durat.Pe msura ce numrul itemilor
prezentai crete, memoria de lucru se umple si ocaziile
de a repeta si transfera orice itemi in memoria de lung
durat s-au redus. Asa c numai primii itemi prezentai sau bucurat de ocazia suplimentar de a fii transferai,
acesta fiind i motivul pentru care au fost reactualizai
mai tarziu att de bine din memoria de lung durat.
Pe scurt memoria de lucru este un sistem care poate
pstra aproximativ 7chunk-uri de informaie n format
fonologic sau vizual. Informaiile se pierd din memoria de
lucru fie prin degradare fie prin evacuarea fortata de
catre alte informaii care intr in sistem si sunt
recuperate din acest sistem de un proces sensibil la
numrul total de itemi activi in orice moment.

EXPERIMENTUL PET
Un experiment PET, realizat de Kosslyn si colaboratorii
(1993),ofer o comparaie izbitoare cu structurile
cerebrale implicate in perceptie si imagistica .In timp ce
li se scana creierul,participantii au realizat doua sarcini

diferita, o sarcina perceptiva si una de imagistica. In

sarcina perceptiva, li s-a prezentat intai o litera mare pe
un caroiaj si apoi un X in unele dintre celulele din
grila.Sarcina participantilor era sa decida cat puteau de
repede daca X-ul cadea pe o parte din litera . In sarcina
imagistica , caroiajul a fost prezentat din nou, dar fara
litera.Sub caroiaj se afla o litera mica si participantii
primisera instructiuni prealabile sa construiasca o
imagine despre versiunea majusculara a literei mici si sa
o proiecteze pe caroiaj. Apoi aparea un X in una din
celulele caroiajului si participantii erau rugati sa
stabileasca daca X-ul cadea pe o parte din litera
imaginata. Dupa cum era de asteptat sarcina perceptiva
a dus la intensificarea activitatii neurologice in parti ale
cortexului vizual, dar sarcina de imagistica a avut acelasi
efect. Intr-adevar , sarcina de imagistica a dus la o
activitate crescuta in structuri cerebrale care sunt pintre
primele regiuni ale cortexului care primesc informatii
vizuale .