Can piesa e pe termiante, apuca-te de o noua carte.

,, Mereu a trebuit ca eu sa fiu cel responsabil. Cel lucid, matur si care a trbui sa aiba
grija de restul. Cel care a fost fortat sa isi vanda visurile ca sa le poata aliment ape
ale celorlalti. Mereu a trebui sa fiu greutatea ce ma tie cu picioarele pe pamanat,
cand tot ce mi-am droit vreodata e sa imi pierd mintile. Sa imi las gandurile
devorate de nemunie sis a renunt la tot ce ma face om. Sa ma inotroc in timp sis a
imi las, trupul inclestat de lanturile unui creier ludic, trupul dansand pe muzica
copilariei.
Dar nimeni nu m-a intrebat vrodata ce vreau eu. A fost de la sanie, ca eu sa ma
sacrifice spre binele fratilor mei. A trebuit ca eu sa sufar in liniste, ca ei sa poata
visa zgomotos. A trebuit ca din materialul sperantei mele, sa tes libertatea lor.
,,Osa moara mama daca pleci de langa ea. O sa ramana singura. Tata o sa-si bea
mintile daca ii spui ce e in interiorul tau. Asa imi sopteau, cand inundau lacrimile
mele noaptea. Asa ca nu am avut de ales. A trebuit sa renunt la nebunie sis a ma
izolez in solitudine. Una tacuta si necrozanta, una care mi-a ster conturul, lasandumi culoarea personalitatii sa se dizolve in apa viitorului.