fata pacientului.

T1: ridicarea degetelor si mainii de pe coapsa (pe o mica amplitudine); extinde degetele si
pumnul!;
T2: flexia usoara (se pot da gradele de flexie) a cotului; flecteaza cotul!;
T3: flexia usoara (se pot da gradele de flexie) a umarlui; flecteaza umarul!.
Miscarile de flexia degete-pumn (T4), extensia cotului (T5) si extensia cu anteductia umarului (T6)
vor plasa in pozitia corespunzatoare prinderii obiectului (efectuarea prizei propriu-zise).
Explicatie neurofiziologica:

invatarea unor engrame corecte de miscare presupune invatarea si repetarea miscarilor de la

distal spre proximal;
rezistenta maximala la fiecare componenta a miscarii globale duce la cresterea recrutarii de
motoneuroni alfa (pentru muschii respectivi) si la o excitare mai mare pe aria motorie cerebrala
a zonelor implicate (necesare) in comanda musculaturii necesare efectuarii miscarii, cu
inhibarea consecutiva a muschilor neimplicati.