La examen infarctul miocardic si anamneza!!!!!!!!!!!!!!!

ISPAS
RECUPERARE REEDUCARE FUNCTIONALA CARDIOVASCULARA
CURS 1.

12.04.2010

OMS defineste recuperarea bolnavilor cardiovasculari (CV) ca ansamblul

activitatilor necesare pt influentarea procesului evolutiv al bolii si pt a asigura
bolnavilor cea mai buna conditie posibila fizica, mentala si sociala, incat ei sa poata prin
propriile eforturi sa-si mentina/reia un loc cat mai normal posibil in societate.
In Romania recuperarea cardiovasculara a fost introdusa in 1970.
Interesul pt recuperarea bolnavilor cardiovasculari a crescut datorita urmatorilor
factori:
- ameliorarea certa a tolerantei la efort a bolnavilor cu cardiopatie ischemica (CI)
supusi recuperarii (ischemie=insuficienta circulatorie)
- scaderea mortalitatii coronariene la bolnavii cu CI, mai ales in infarct miocardic
acut, supusi recuperarii(infarct miocardic acut=intreruperea totala a circulatiei
vasculara)
- incetinirea progresiunii chiar regresiunea aterosclerozei coronariene prin masuri
de preventie secundare, printre care si kineoterapia.
- ameliorarea evolutiei si calitatii vietii bolnavilor cardiaci operati al caror numar
este in continuare crestere
- extinderea indicatiilor recuperarii la afectiuni anterior excluse din programele de
recuperare si in primul rand la bolnavii cu insuficienta (=imposibilitatea de a-si
indeplini functia) cardiaca cronica
- scaderea pe termen lung a costului ingrijirilor medicale la bolnavii supusi
recuperarii =>costul covalescentei e mare.
Recuperarea este diferita de: -patologiile cardiace
-patologiile vasculare (arteriala, venoasa, limfatica).
INIMA notiuni de anatomie
-situata retrosternal in mediastin (=spatiul dintre plamani)
-acoperita cu 3 straturi: -pericard=sac in care sta inima
>spatiu umplut cu lichid
-epicard=intre peri- si miocard
-miocard
1

-endocard
-are 4 cavitati: -Aorta dreapta
-Aorta stanga
...............

-Ventricul drept
Ventricul stang

Notiuni de semiologie a aparatului cardiovascular

Se imparte in: A -semiologia cardiaca
B -semiologia vasculara (arteriala, venoasa)
A. Semiologia afectiunilor cardiace
1. Anamneza (discutia cu pacientul)
- declarativa = pacientul este lasat sa povesteasca ce suferinta are
- interogativa = doctorul intreaba pt a stabilii un diagnostic.
In cadrul ei se studiaza:
a) varsta:
- la copii mici sunt mai frecvente cardiopatiile congenitale (defectul atrio-septal)
- la scolari predomina cardiopatiile reumatismale
- la tineri- HTA (hipertensiunea arteriala) esentiala
- la adulti si varstnici ateroscleroza si CI
b) sexul:
- exista afectiuni predominante Feminine - stenoza mitrala = ingustarea valvulei
AS-VS; si Masculine- ateroscleroza coronariana
- IMA (infarctul miocardic acut) apare la 40ani -barbati, si 50ani-femei.
c) profesia:
- persoanele cu functii de conducere si activitate stresanta sunt predispusi la CI si
IMA.
d) antecedente personale:
- mai importante sunt episoadele infectioase care pot afecta secundar si cordul (o
infectie streptococica cu hemofilic care da la copii RAA si amigdalita poate da
secundar cardiopatie reumatismala. ( hemofilic linge articulatia si musca
inima,iar la rinchi, glomerulonefrita).
e) conditii de viata si munca:
- fumatul si etilismul cronic pot fi factori favorizanti pt HTA si IMA
- sedentarismul favorizeaza aparitia HTA
- activitate intelectuala intensa asociata cu consumul de cafea si fumat poate
predispune HTA si IMA.
2

f) istoricul bolii, este important pt:

- debutul bolii: brusc -IMA, lent miocardopatia.
- durata bolii
Tot din expunerea pacientului:
g) tratamentele efectuate si eficacitatea lor
h) situatii de aparitie a bolii (suparare, bucurie, oboseala, stres)
i) factori favorizanti: fumat, stres, obezitate, sedentarism, diabet, ereditate.

CURS 2. -continuare

19.04.2010

Simptome ce apar frecvent in afectiunile cardiace:

dispneea
palpitatiile
durerea precordiala
a) Dispneea. Este respiratia modificata. La pacientii cardiaci se poate prezenta
sub diferite forme:
- dispneea de efort reprezinta o disfunctie respiratorie datorata scaderii capacitatii
functionale a inimii. Poate varia de la dispneea de eforturi mari la dispneea de eforturi
mici. In formele grave ale afectiunilor CV poate fi prezenta si in repaus. Apare in
stenoza mitrala, insuficienta ventriculara stanga, HTA.
- dispneea paroxistica se caracterizeaza prin aparitia spontana a unor accese de
sufocare brutale, care pot aparea in timpul unui efort fizic moderat sau in repaus. Apare
la bolnavii cu insuficienta cardiaca grava datorata efortului miocardic si a HTA.
- ortopneea reprezinta dispneea in care bolnavul nu poate respira decat in pozitie
sezanda sau semisezanda. Ea apare la bolnavii cu insuficienta ventriculara stanga.
b) Palpitatiile. Reprezinta senzatia speciala de perceperea batailor inimii,
acest simptom este caracteristic bolnavilor cardiaci cu tulburari de ritm (tahicardia
paroxistica, brusca).
Exista si cauze necardiace care pot produce palpitatii: nevroza, TBC, anemia, abuz de
cafea, alcool, fumat, bauturi energizante.

c) Durerea precordiala. Simptom f important in afectiunile cardiace. Se

urmaresc urma elemente:
-sediul durerii retrosternal ca in afectiunile coronariene
pe toata zona cardiaca, ca in pericardite.
-intensitatea poate varia de la o simpla jena (ca in endocardite) pana la dureri f
violente cu senzatia de moarte iminenta (ca in infarctul miocardic)
-iradierea durerii specifica pt afectiunile cardiace, respectiv: brat stg, mana stg,
degetele IV-V, baza stg a gatului, mandibula stg.
-conditii de aparitie a durerii pot varia de la durerea la efort fizic (ca in angina
pectorala) pana la durere de ore sau zile.
La bolnavii cu tulburari de conducere ale inimii pot aparea manifestari
cerebrale, reprezentate de: cefalee, ameteli, tulburari vizuale (scotoane=stelute),
zgomote auriculare (acufene=vajaituri), insomnie, irascibilitate, depresie, tulburari de
schimb gazos, edeme, paloare.
2. Examenul obiectiv al bolnavilor cardiaci
Pt. examinare se folosesc metode clasice:
1) Inspectia
2) Palparea
3) Percutia
4) Auscultatia
1) Inspectia, examinarea vizuala. Prin inspectie poate fi observat socul apexian=locul
unde varful inimii loveste ritmic peretele toracic. Frecvant, socul apexian e vizibil in
timpul palpitatiilor.
2) Palparea, se face aplicand fata palmara a mainii pe regiunea precordiala. Se poate
pune in evidenta locul socului apexian, care in mod normal se afla in spatiul 5
intercostal stg, pe linia medioclaviculara (sau pe linia mamelonara la barbati).
Deplasarea sediului socului apexian, se datoreaza hipertrofiei sau dilatatiei ventriculului
stg.
3) Percutia, se pune in evidenta aria motitatii cardiace (sunetul mat).
4) Auscultatia, reprezinta cea mai importanta si folosita metoda. Se poate face direct
(aplicand urechea pe cutia toracica) sau indirect (cu ajutorul stetoscopului). Se pun in
evidenta zgomotele cardiace normale: zgomotul 1 (sistolic), zgomotul 2 (diastolic).

Intre zgomotul 1 si 2 exista o pauza mica (sau sistolica), iar intre zgomotul 2 si 1 exista
o pauza mai mare (sau diastolica). Succesiunea celor 2 zgomote se desfasoara ritmic si
egal.
La copii si la tineri se mai poate asculta si un al 3lea zgomot imediat dupa zgomotul 2,
in pauza diastolica.
In cele 2 pauze, sistolica si diastolica, se pot percepe de cele mai multe ori in conditii
patologice, sunete cu caracter suflant = sufluri. Dpdv.al pauzei in care apar, suflurile pot
fi: sistolice, diastolice, sistolo-diastolice.
Metode de explorare complementara a cordului:
- Electrocardiograma, reprezinta inregistrarea grafica a fenomenelor biolectrice
produse in timpul activitatii cardiace. Electrocardiograma normala e formata din:
6 unde, 2 segmente, 4 intervale.
- Fonocardiograma, reprezinta inregistrarea fenomenelor acustice produse in
timpul activitatii cardiace
- Apexocadriograma, reprezinta inregistrarea grafica a impulsului apical.
B. Semiologia afectiunilor vasculare
B.1. Semiologia afectiunilor arteriale
1. Anamneza:
- Sexul e important prin faptul ca arteriopatiile sunt mai frecvente la barbati.
Exista si la femei arteriopatii functionale boala Reinaukt (extremitati reci cu
aspect marmorat)
- Varsta, element important prin faptul sa arteriopatiile sunt inexistente in copilarie,
rare la tineri, cresc ca frecventa la adulti si batrani.
- Din Antecedente personale se retin factorii care pot genera afectiuni
arteriale:diabet zaharat, reumatism, degeraturile. Fumatul reprezinta un factor
agravant al arteriopatiilor.
- Antecedentele heredocolaterale sunt importante prin faptul ca arteriopatiile se
pot transmite la descendenti
- Istoricul bolii poate da informatii privind debutul brusc al bolii sau debutul
insidios.
Simptomele arteriopatiilor sunt dominate de parestezii si durere:

a)Paresteziile = senzatii spontane, variabile, percepute de pacient in teritoriul

afectat, descrise ca furnicaturi, intepaturi, amorteli.
= sunt de origine vasculara sau nervoasa
b) Durerea = simptom principal in afectinile arteriale. Se poate prezenta sub forma
paroxistica (intermitenta) sau continua (de repaus).
Claudicatia intermitenta
- Durere paroxistica care apare in cursul unui efort fizic, cedeaza la repaus si
reapare la reluarea efortului.
- Se localizeaza la nivelul membrelor inferioare, si durerea apare dupa efortul de
mers si se manifesta la nivelul musculaturii posterioare a gambei. Durerea, avand
caracter constructiv, obliga bolnavul sa se opreasca din mers.
- Cauzele durerii: ischemia musculara la efort, in repaus durerea dispare. Frigul
intensifica durerea si o face sa apara mai rapid
- Se poate aprecia gravitatea arteriopatiei dupa distanta pe care o parcurge bolnavul
pana la aparitia durerii. Astfel, se diferentiaza 4 grade de ischemie:
o gr.1 - aparitia durerii in timpul mersului (dispare fara ca pacientul sa se opreasca)
o gr.2 - aparitia durerilor la mers si persistenta lor in mod constant dupa o anumita
distanta fara oprire.
o gr.3 - aparitia durerilor la mers care se intensifica incat obliga repausul, oprirea
din mers.
o gr.4 - durerea persista si in repaus.
- Indicele de claudicatie = masurarea distantei in metrii parcurse de bolnav pana la
apritia durerii. Cu cat valoarea este mai mica, cu atat afectiunea este mai grava.

CURS 3.

26.04.2010

Durerea de repaus
- apare intr-un stadiu mai avansat al bolii, cand circulatia arteriala intr-un teritoriu e
compromisa. Bolnavul nu poate face nici un efort fizic- e imobilizat la pat.
Durerea brusca, instalata intr-un segm de membru insotita de impotenta functionala
totala a membrului respectiv +racirea tegumentului; +paloare progresiva si absenta
pulsului (distal, la radacina membrului) sugereaza o embolie arteriala: - poate
aparea la bolnavii cardiaci: embolul tromb. Poate pleca de la nivelul inimii stg ( mai
frecvent in valvulopatia mitrala si infarctul miocardic). Reprezinta o urgenta medicochirurgicala. In lipsa tratamentului acestei afectiuni -> gangrena si amputatie.

2. Examenul obiectiv al afectiunilor arteriale

Semne:
vizeaza tesuturile tributare arteriopatiei si tr.arterial ce iriga teritoriul respectiv. Pe
acest teritoriu pot aparea modificari vasomotorii ce au drept consecinta:
- modificari de culoare:
-dupa gradul obstructiei arteriale
-dupa starea circulatiei colaterale
-paloare , apare cand circulatia scade/ e suprimata
-cianoza, apare cand este o circulatie colaterala lenta. Apare initial la
extremitati (degete-unghii) si se extinde ulterior, poate alterna cu paloarea =
aspect marmorat. Intensificarea cianozei anunta instalarea gangrenei.
-modificari de temperatura, constau in racirea teritoriului respectiv, ceea ce indica un
deficit de irigare.
-modificari trofice, apar progresiv- incepand cupiele atrofica subtire fara pilozitati ->
atrofie musculara si chiar cangrena
-modificari secr.sudor , poate sa dispara la nivelul teritoriului afectat.

Metode clasice de investigatie folosite in semiologia afectiunilor arteriale:

1) inspectia
2) palparea
3) auscultatia
1) Inspectia, urmareste aspectul arterelor de calibru mediu in traiectul lor superficial
(temporale, carotida comuna, artera humerala). Prin inspectie se pot observa si alte
semne specifice afectiunilor arteriale:
- dansul arterial: in insuficienta aortica, se se caracterizeaza prin pulsatii
ample ale arterelor carotide, sincrone cu bataile inimii
-semnul Mussette: in insuficienta aortica, se caracterizeaza prin oscilatii
ritmice ale capului, sincron cu bataile inimii datorita pulsatiilor ample ale arterelor
carotide.
- pulsul capilar: in insuficienta aortica, se caracterizeaza prin pulsatii ale
patului unghial sub forma unor miscari de flux-reflux ale liniei de demarcare intre zona
palida si zona rosiatica.
2) Prin Palparea arterelor cea mai importanta informatie este pulsul arterial (p.a)
P.a. = expansiunea laterala a peretelui arterial datorita socului produs la expulzia
sangelui in sistola ventriculara stg. Nu poate fi palpat la nivelul tuturor arterelor, ci doar:
o la niv.capului - art.temporala
o la niv.gatului - art.carotida
o la niv.membrelor superioare - art.radiala, humerala, axilara
o la niv.membrelor inferioare art.pedioasa,tibiala post., poplitee, femurala
o la niv.abdomen art.aorta abdominala.
Daca nu se poate palpa= ischemie interit. Resp/
Se palpeaza cu varful a 3 degete de la o mana, asezate in lungul arterei, presand-o
usor pe planul dur subiacent.
Prin palparea pulsului arterial se cerceteaza elemente semiologie specifice:
a) Existenta pulsului: in mod normal, p.a trebuie sa fie prezent la toate
nivelurile mentionate; lipsa indica obstructia/lezarea arterei respective!
b) Simetria pulsului: in mod normal trebuie sa fie prezent simetric dr-stg; lipsa
de simetrie indica afectiune unilaterala sau o anomalie anatomica de
pozitie.
c) Ritmul pulsului: ritmul normal, care este corespondentul in acelasi interval
de timp al contractiei cardiace, este regulat ritmic. Pulsul aritmic indica o
cardiopatie care evolueaza cu tulurari de ritm.

d) Frecventa pulsului: in mod normal variaza 60-80 puls/min in functie de

sex, varsta,stare psihica si tipul de activitate psihica.; poate creste in stari
emotive, efort fizic, in timpul. dig.; poate scadea in repaus. Modificarile
frecventei pulsului se pot exprima ca tahicardie ( depsirea a 100 puls/min)/
bradicardie.
3) Auscultatia, se foloseste pt. perceperea unui suflu sistolic fara a comprima artera cu
stetoscopul. Se aplica de obicei pe carotida/artera aorta abd.

3. Metodele instrumentale de investigatie folosite

Instrumentul folosit in masurarea tensiunii arteriale: tensiometrul
Oscilometria masoara permeabilitatea arteriala
Arteriografia - stabileste natura si sediul unui obstacol arterial.
- Utilizeaza o substana de contrast vizibila.
- Poate fi facuta pe orice segment de corp.
- Cateterul se introduce in artera femurala si de acolo se ghideaza pana la locul
unde intereseaza investigatia si se injecteaza substanta.

B.2. Semiologia afectiunilor venoase

1. Notiuni de patologie venoasa:
Afectiunile sistemului venos pot fi determinate de:
a) un proces inflamator inflamarea unei vene=flebita
b) obliterarea (ingustarea) lumenului venos = flebotromboza
a+b s asociaza = tromboflebita
c) pierderea tonusului peretelui venos cu dilatatie anormala a unui segment de
vena. Dilatatia poate aparea pe un traiect mai lung=venectazie; sau mai
scurt=varice.
Majoritatea afectiunilor venoase intereseaza venele membrelor, special
membrele inferioare.
2. Anamneza este clasica:

- sexul pacientului este important deoarece afect.venoase sunt mai intalnite la femei
datorita nasterilor si complicatiilor acestora
- varsta afect.venoase sunt rare la copii., si mai intalnite in a 2 jumatate a vietii
- antecedentele personale factori favorizanti,
o cei mai intalniti: traumatisme, nasterea si lauzia, interventiile chirurgicale
in special pe abdomen, imobilizare prelungita la pat.
o caracterul genetic mostenit privind structura peretelui venos,
o profesiunea, mai ales in ortostatism.
Semne:
- locale: durerea
spontana - greutate localizata la niv.musculaturii posterioare a gambei= in
molet (in feblite, durerea in molet poate fi provocata prin flexia dorsala a
piciorului)
provocata Homans ( indica tromboflebita membrelor inferioare)
- generale: anxietate (poate anunta embolia pulmonara), febra, tahicardia (100-120
b/min).
3. Metode clasice de investigare in bolile vasculare
Inspectia
- in cazul unei v.superficiale se poate evidentia traiectul venei bolnave sub fm unui
cordon dur de culoare rosie
- tegumentele din jur sunt edematiate si uneori rosii
- se observa turgescenta jugularelor (vizibile umflate)
Palparea
- este pusa in evidenta inflamarea unei vene superficiale sub forma unui cordon dur
si f sensibil
- tegumentul diacent este cald si edematiat
- in cazul flebitelor (inflamatiilor) profunde, tegumentul din zona este impastat =
senzatie speciala pe care o simti cand tesutul este infiltrat cu lichid. Poate aparea
o depresiune
Metode de investigatie complementare:
Determinarea presiunii venoase
Flebografia
10

- evidentiaza permeabilitatea sisemului venos cu ajutorul unei substante radioopace

- se indica in diagnosticul de certitudine in tromboze venoase profunde si a
varicelor membrelor inferioare (pt.a evidentia starea sistemului venos profund
inainte de a extirpare chirurgicala a unui segment varicos).

CURS 4.

3.05.2010

Infarctul miocardic

Infarct = blocare a vasului de sange

Infarct miocadic = accident coronarian (prin vasele coronariene se realizeaza
circuitul de hranire a inimii) datorita unei insuficiente/suprimari totale a fluxului
sanguin intr-o zona limitata din miocard.
1.Semne clinice:
1. Durere precordiala, durerea in infarct poate avea urmatoarele localizari:
- precordial la niv.toracelui- zona inimii
- retrosternal
- la baza stg a gatului
- epigastric
- mandibular stg
- interscapulo-vertebral stg
Durerea poate iradia pe traiectul plexului brahial stg respectiv pana la degetul mic de
la mana stg.
Durerea se poate manifesta in fuctie de educatia pacientului sub diverse forme:
- senzatie de gheara precordiala
- senzatie de arsura
- senzatie de presiune
- senzatie de greutate
- senzatie de lovitura puternica
2. Tahicardia cu puls pana la 120 b/min
3. Transpiratii profunde/ generalizate (nu tin cont de temperatura externa)
4. Agitatie psihomotorie
11

5. Dispnee care apare datorita stresului de moment si se manifesta prin

vasoconstrictie si bronhospasm pulmonar si edem pulmonar acut cu inundare
alveolara.
6. Cresterea temperaturii a doua zi de la infarct datorita lizei tesuturilor necrozate
(liza=distrugere; tesutul distrus devine corp strain)
7. Semne electrocardiografice respectiv unda Q care arata leziune si necroza
8. Analize de laborator care evidentiaza o crestere a transaminazelor (apar in
necroza cardiaca-fiind enzime hepatice)
2.Tratament:
- repaus absolut in primele zile de infarct
- alimentatie adecvata, usor digerabila
- tratament simptomatic antialgice,coronaro-dilatatoare :nitroglicemia,
anticoagulante
- recuperare prin kinetoterapie
In recuperarea infarctului miocardic se descriu 3 perioade:
I.
perioada acuta sau de spitalizare
II.
perioada de convalescenta
III. perioada de intretinere

I.

Perioada acuta dureaza de obicei 3-6 saptamani in functie de complicatii si

se intinde de la debutul semnelor clinice pana la momentul in care bolnavul
poate sa urce treptele unui etaj.
->Obiective:
mobilizare precoce a bolnavului in vederea evitarii efectelor nocive ale
repaosului prelungit. Se poate incepe dupa ce a trecut perioada de instabilitate
hemodinamica si electrocardiografia de la inceputul bolii, cu conditia ca:
a) sa fie asigurata supravegherea permanenta , atenta si eficace a bolnavului, clinic
si EKG
b) sa nu fie prezente:
1. durere precordiala
2. semne de insuficienta cardiaca
3. febra
4. tulburari grave de ritm
5. tulburari majore de conducere
12

* Momentul mobilizarii este variabil de la un bolnav la altul. De obicei se situeaza

intre ziua 3 si ziua 5 de la debut.
* Daca apar simptome ce reprezinta contraindicatie, mobilizarea trebuie amanata
pana la disparitia lor.
* In continutul mobilizarilor trebuie avute in vedere atat dif activitatii zilnice cat si
gimnastica medicala
* Clasic se descrie o etapizare a mobilizarii in primele 10 zile de la debut:
Ziua 1.
- repaus la pat
- ca activitate curenta sa se intoarca singur in pat si sa asculte radio
Ziua 2.
- repaus la pat
- poate fii barbierit
- poate manca singur in pozitia sezand sprijinit in pat
- poate privi TV dar selectiv
- daca medicul permite pacientului poate fi pus pe plosca la marginea patului
Ziua 3.
- repaus in pat dar poate sa citeasca ziare, sa se spele in pozitia sezand in pat
Ziua 4.
- se permite mobilizare activa a membrului superior in pat in 2 reprize de cate 3-5
min in cursul zilei
- miscarile membrelor inferioare se fac cu calcaiul sprijinit pe cearceaf
- se poate barbieri singur din rezemat
- poate avea scaun langa pat
Ziua 5.
- miscari ale membrelor superioare in pat cate 2 reprize a 5 min.
- Poate ridica de pe cearceaf, pe rand, cate un membru inferior
Ziua 6.
- miscari in pat 5 min
- asezat in fotoliu aprox.10 min
Ziua 7.
- aceleasi miscari cu un numar mai mare de repetari
- sta in fotoliu aprox.15min
Ziua 8.
- aceleasi miscari la care se adauga miscari de trunchi- 2 reprize a cate 7 min
- se plimba prin camera 1-2 min
Ziua 9.
- aceleasi miscari
- se poate plimba 3 reprize a cate 2 min/ zi
13

Ziua 10.
- aceleasi miscari dar executate in ortostatism, 2 reprize a cate 10min / zi
- se poate plimba pe coridor aprox 15 min.
Cand apar eventuale complicatii insuficienta cardiaca, tulburari de ritm
cardiac, se poate ajunge la etapa a 10-(ziua10) abia dupa 2-3 saptamani.
In cazurile cu evolutie buna care au atins etapa 10 in 10 zile, se mareste treptat
durata mersului pe coridor, iar in ziua a 15 se introduce urcarea a 4-6 trepte se 1-2 ori
/zi, marindu-se numarul progresiv astfel incat la sfarsitul celei de-a 3 saptamani
bolnavul sa poata urca un etaj.
Pacientul poate fi externat la 3-4 saptamani de la debutul bolii. Unii
cardiologi, in functie de evolutia bolii pot aproba o mobilizare mai accelerata. Astfel
repausul la pat poate fi mentinut max 24-36 ore. Pacientul poate sta in fotoliu 2 reprize a
cate 30min din ziua 2 si ziua 3. daca nu apar complicatii, pacientul poate fii transferat
din terapie intensiva dupa 3-4 zile. Dupa 5-6 zile se pot face plimbari in camera. Reactia
pacientului la efort este considerata corespunzatoare daca nu apar:
o durere precordiala
o dispnee la efort
o modificari EKG care sa impuna incetarea efortului.
Reactia este necesara si constituie o indicatie de micsorare/oprire a efortului
daca:
- apare durere precordiala
- daca bolnavul este dispneic
- bolnavul acuza oboseala accentuata
- apar tulburari in coordonare miscarii/...... neadecvate
- frecventa cardiaca depaseste 110 b/min
- tensiunea sistolica scade/creste cu peste 20 mlHg
- semne EKG se intoleranta la efort
- extrasistole precoce, frecvente, sistematizate/ in salve
- tulburari majore de conducere
Pt. obiectivarea evolutiei se recomanda testul de efort efectuat la 10-15 zile de
la debutul infarctului daca evolutia este favorabila. Este recomandabil sa se foloseasca
monitorizarea prelungita cu Holter ( aparat care se instaleaza, si inregistreaza activitatea
inimii / tensiunea timp de 24 ore).
Dupa externare, in primele 2 zile se recomanda continuarea gimnasticii si a
plimbarilor, atat in apartament cat si in curte/pe terasa.
Dupa o saptamana de la externare se incep plimbarile pe strada in locuri si la
ore neaglomerate. La inceput se recomanda cate 10min in 1-2 reprize/zi, crescandu-se
treptat perioada astfel incat la 6 saptamani de la debutul infarctului miocardic bolnavul
poate efectua 2 reprize de 30min de mers in pas lent.
14

Daca evolutia este favorabila, in timpul plimbarilor se introduc episoade de 23 min de mers mai rapid, mai accelerat si de asemenea urcarea unui etaj in ritm lent fara
a depasi frecventa de 110-120 b/min.
* Mobilizarile precoce au importante efecte asupra sferei psihice a pacientului. In
mod obisnuit la bolnavi cu infarct miocardic acut se instaleaza un sindrom anxiosdepresiv. Componenta anxioasa se poate combate cu sedative, in schimb depresia nu
poate fi tratata medicamentos pt ca antidepresivele sunt CI (contraindicate) =
ischemia cardiaca. In acesta situatie mobilizarea pacientului indep sentimentul de
invaliditate, trezeste sperantele si optimismul avand o importantza hotaratoare in
invingerea starii depresive si a recuperarii.

Curs 5 10.05.2010
Kinetoterapia in afectiuni cardiovasculare
Infarctul miocardic
I. Perioada precoce de recuperare
II. Recuperarea in perioada de convalescenta
Incepe de obicei dupa 3 saptamani si dureaza pana la 6 saptamani de la debutul infarctului si
corespunde capacitatii bolnavului de a urca un etaj fara semne de intoleranta la efort.
Perioada de convalescenta dureaza intre 8-10 saptamani interval dupa care, daca evolutia este
favorabila, bolnavul isi poate relua activitatea profesionala.
In timp ce in I perioada scopul recuperarii este limitat la evitarea efectelor repausului prelungit si
asigurarea capacitatii fizice pt micile activitati curente, in perioada II recuperarea isi propune obtinerea
unor efecte de antrenament.
Obiective:
- realizarea unui randament crescut in care solicitarea cordului la un anumit efort fizic sa se
micsoreze datorita adaptarii cardiovasculare mai economice
- marirea capacitatii functionale a cordului pt a putea sa desfasoare un travaliu maxim crescut fara
semne de intoleranta. Aceasta se obtine si prin dezvoltarea circulatiei colaterale.
- cresterea capacitatii generale de efort a organismului exprimata prin cresterea capacitatii aerobe.
Aceasta trebuie sa-i permita bolnavului reluarea treptata a eforturilor profesionale.
- obtinerea unor efecte psiho-favorabile care sa contribuie la recastigarea increderii in sine,
alungarea ingrijorarii si anxietatii legate de reluarea activitatii profesionale si rezolvarea problemelor
curente.
15

In perioada II se recomanda:
A. Kinetoterapie
B. Antrenarea moderata a rezistentei
C. Plimbari
D. Activitati zilnice curente
A. Kinetoterapie
Programe de gimnastica medicala:
- exercitii analitice libere ale tuturor segmentelor cu scopul de a dezvolta in primul rand
mobilitatea articulara
- se introduc treptat exercitii pt dezvoltarea fortei tuturor grupelor musculare ale membrelor si
trunchiului folosindu-se de gantere a caror greutate creste progresiv de la 0,5 la 2-3 kg. Tonifierea
musculara se poate face cel mai eficient prin contractii izometrice.
Este important ca executarea diferitelor exercitii si in special a celor pt dezvoltarea fortei sa fie
coordonate cu respiratia, sa se evite blocarea acesteia.
Blocarea respiratiei in inspir duce la cresterea presiunii intratoracice, contraindicatie majora a
acestor bolnavi. Presiunea intratoracica crescuta blocheaza intoarcerea sangelui prin vena cava
superioara si stanjeneste intoarcerea prin vena cava inferioara.
Alegerea exercitiilor de gimnastica medicala trebuie sa tina cont de pregatirea bolnavului pt
efortul personal precum si de prezenta altor afectiuni asociate ( artroze, spondiloze).
B. Antrenarea moderata a rezistentei
Reprezinta capacitatea organismului de a efectua timp indelungat un efort aerob cu intensitate
fortata. Este recomandat ca in primele 3-4 saptamani ale perioadei de convalescenta, intensitatea
antrenamentului de rezistenta sa nu depaseasca in momentele de vf FC de 120 b/min.
Se poate solicita un asemenea efort numai daca nu apar semne clinice de intoleranta. Se
recomanda ca limitele efortului la testare sa fie in functie de varsta:
- intre 20-29 de ani------FC maxim 170 b/min
- intre 30-39 de ani------FC maxim 160 b/min
- intre 40-49 de ani------FC maxim 150 b/min
- intre 50-59 de ani------FC maxim 140 b/min
- intre 60 si peste--------FC maxim 130 b/min
Aceste limite trebuie sa fie coborate la sedentarii care nu au fost obisnuiti cu eforul fizic.
Modalitatea cea mai adecvata pt antrenarea rezistentei este pedalarea pe bicicleta ergometrica
deoarece ea permite o dozare riguroasa a efortului si EKG bolnavului.
Se mai poate folosi urcarea pe o scarita in ritm dat de metronom sau covorul rulant. Este
recomandat ca efortul sa inceapa cu o pregatire care sa produca o crestere a FC pana la 80-90 b/min si
apoi sa se incarce progresiv pana la frecventa de antrenament propus. Terminarea efortului trebuie sa se
16

faca prin scaderea treptata a intensitatii efortului si nu prin oprire brusca. Efortul pt antrenament poate
fii executat continuu timp de 10 pana la 3- minute sau intermitent folosind metoda antrenamentului cu
intervale.
C. Plimbari in aer liber
De preferat in parcuri sau zone linistite
Trebuie sa intre in programul de miscare al coronarienilor. Este recomandabil ca plimbarile sa se
execute de 3-5 ori / saptamana in zilele in care nu se face antrenament de rezistenta, cu durata de la 60 la
120 minute.
In cadrul plimbarilor, se fac reprize de accelerare a ritmului respectand dozarea individualizata.
D. Activitati zilnice curente
Pt dozarea efortului in cadrul activitatii zilnice curente ale bolnavului in convalescenta criteriul de
orientare il reprezinta frecventa cardiaca tolerata de bolnav fara modificari clinice sau
electrocardiografice patologice.
Activitatile zilnice frecvente sunt reprezentate de :
- sezand in repaus;
- somn;
- stand in repaus;
- spalare, imbracare, ras;
- servirea mesei;
- mers cu 3 km/h;
- mers cu 5 km/h in panta de 5 %;
- mers cu 5,5 km/h;
- urcarea scarii;
- curatirea zapezii;
- munca de birou.
La coronarieni, dozarea eforturilor trebuie individualizate in functie de frecventa cardiaca tolerata
de bolnav fara modificari clinice. La aceeasi cheltuiala de energie, FC deci grupa de solicitare a cordului
,poate fi diferita de la un bolnav la altul.

17

Curs 6 17.05.2010
Kinetoterapia in afectiunile cardiovasculare
RECUPERAREA BOLNAVILOR CU HTA
HTA- reprezinta o crestere a presiunii sangvine in circulatia sistemica indifferent de cauza pe care
o produce.
HTA- este cea mai raspandita afectiune cardiovasculara. Incidenta HTA este in continua crestere ,
cu risc crescut la pupulatia in varsta. HTA este considerata ca fiind factorul de risc major pt
ateroscleroza cu localizare coronariana, cerebrala si renala constituind principala cauza de morbiditate
si mortalitate cardiovasculara si generala in majoritatea tarilor dezvoltate.
Pt stabilirea limitei dintre valorile normale si patologice ale TA( tensiunii arteriale), s-au facut
studii privind riscul cardiovascular, clasificarea acceptata in Europa este aceea a OMS. Conform acestei
clasificari, HTA este definita ca o crestere persistenta a TA sistolica si diastolica peste valoarea de 140
cu 90 mm/hg. Acestea valoreaza in functie de varsta.
Normele ce trebuie respectate in aflarea tensiunii:
Pt diagnosticarea corecta a HTA sunt necesare cel putin 3 masuratori la interval de o saptamana
ale valorilor tensionale care sa indice valori crescute peste normal.
Pt masurarea corecta a valorii TA este necesar sa fie indeplinite anumite conditii:
- determinarea TA sa se faca dupa 5 minute de repaus in care pacientul sa stea intins sau in pozitie
sezand.
- bratul sa fie situat la nivelul inimii;
- sa nu se fi consumat cafea cu mai putin de o ora inainte de masurare
- fumat cu circa 15 minute inaintea masuratorii;
- fara consum de medicamente, stimulente ale cresterii valorii TA;
- cabinetul medical sa fie linistit si incalzit;
- dialogul medicului cu pacientul sa fie calm si sa inspire incredere
- de preferat este sa se monitorizeze TA timp de 24h in timpul activitatii
Clasificarea de baza a HTA are in vedere 2 criterii majore:
- criteriul etiologic ( cauzal)- care imparte HTA in 2 categorii:
* HTA esentiala sau primara, fara o cauza cunoscuta;

18

* HTA secundara care poate avea diverse cauze printre care cele mai
importante sunt cele renale, endocrine, cardiace si psihice
- criteriul cantitativ al valorii TA sistolica si diastolica -care clasifica HTA in functie de
severitatea sa
Conform criteriului cantitativ, OMS recunoaste urmatoarea clasificare:
a) normotensiune- 140 cu 90 mmHG
b) HTA usoara- 140 cu 90 si 180 cu 105 mmHG
c) subgrup de granita- 140 cu 90 si 160 cu 95 mmHG
d) HTA moderata si severa- peste 180 cu 105 mmHG
e) HTA sistolica izolata cu TA sistolica mai mare de 140 mmHG
TA distolica mai mica de 90 mmHG
f) subgrup de granita
TA sistolica 140-160
TA distolica mai mica de 90
O fm speciala de HTA este HTA accelerata sau maligna in care se inregistreaza o evolutie rapida a
valorii tensionale si o mare rezistenta la tratament
Tratamentul igieno dietetic in HTA
Tratamentul este coordonat de medicul specialist cardiolog in colaborare cu cel de familie.
Exista un tratament medicamentos care intra in responsabilitatea medicului curant si unul
nemedicamentos care este la dispozitia pacientului si pe care acesta il poate influenta.
Componentele tratamentului nefarmacologic fac parte din modificarea stilului de viata si sunt
urmatoarele:
1. Regim alimentar hiposodat (4-5 gr de sare/zi reducand TA in special sistolica in medie cu 5-10
mmHG
2. Reducerea greutatii corporale la persoanele hipertensive supraponderale printr-un regim
hipocaloric si exercitii fizice regulate
3. Suplimentarea de potasiu prin consumul de legume, fructe
4. Reducerea grasimilor de origine animala care influenteaza ateroscleroza scazand valorile TA
5. Restrictia de alcool are efect hipotensor daca se asociaza cu regim hipocaloric si hiposodat
Consumul excesiv de alcool creste TA si produce rezistenta la tratamentul hipertensiv
6. Incetarea fumatului si a consumului de cafea contribuie la reducerea TA prin diminuarea
tonusului simpatic

19

SNV simpatic actioneaza la nivelul vaselor de sange producand vasoconstrictie. Cand

simpaticul nu actioneaza pe vase, NU actioneaza parasimpaticul ( doar simpaticul actioneaza pe vasele
de sange)
7. Exercitiile fizice zilnice moderate ca intensitate au efect hipotensor in HTA usoara.
Sunt contraindicate in HTA severa.
Din tratamentul nefarmacologic face parte si antrenamentul fizic. Metodica antrenamentului fizic
cu HTA se diferentiaza in functie de stadiul de evolutie al bolii, varsta pacientului, reactia individuala la
efort si prezenta afectiunilor asociate.
Metodica antrenamentului cuprinde:
A. Kinetoterapia
B. Antrenamentul la efort
A. Kinetoterapia
Programele de kinetoterapie trebuie sa cuprinde urmatoarele grupe de exercitii:
1. Exercitii pt intensificarea moderata a metabolismului in toate grupele musculare scheletice in
vederea obtinerii vasodilatatiei locale si scaderea rezistentei periferice. Aceasta grupa cuprinde:
a) exercitii de mobilizare analitica a tuturor segmentelor corpului. Trebuie executate in ritm
lent cu intensitate moderata a contractiilor musculare asociate cu respiratia, cu perioade de relxare
intre contractii
b) contractii musculare analitice izometrice, cu durata contractiilor intre 6 si 10 secunde, cu
pauze de 10-15 secunde intre contractii si intensitate moderata. Aceste exercitii produc o
vasodilatatie.
2. Exercitii de relaxare musculara si neuropsihica:
a) balansari ale membrelor, scuturari ale membrelor executate activ de pacient sau pasiv de
catre pacient
b) exercitii de respiratie prelungita au efect de relaxare musculara si neuropsihica
c) exercitii de coordonare si atentie
B. Antrenamentul la efort
Pt unii hipertensivi este recomandat antrenamentul de rezistenta. El este indicat in primul rand pt
hipertensivii tineri sau in primele stadii de evolutie a bolii. Trebuiesc respectate 2 reguli de baza:
1. Trebuie stabilita o limita a valorii tensionale de repaus care permit accesul la tratament. In
practica s-a stabilit ca limita valoarea de 170 cu110 mmHG pt tensiunea de rapaus.
2. Trebuie stabilita o limita a valorii tensionale pana la care este permis sa se ajunga in timpul
efortului in cadrul antrenamentului.

RECUPERAREA BOLNAVILOR CU VALVULOPATII

20

Bolile valvulare sunt leziuni organice definitive ale uneia sau mai multor valvule cardiace care
produc tulburari hemodinamice de severitate diferita care duc la insuficienta cardiocirculatorie.
Majoritatea valvulopatiilor sunt de cauza reumatismala.
Modificarile morfologice ale valvulelor duc fie la o ingustare sau stenozare a orificiului valvular
fie la o inchidere incompleta a lui sau insuficienta valvulara.
1. Stenoza mitrala
- se caracterizeaza prin reducerea calibrului orificiului atrioventricular stg din cauza sudarii
comisurilor constituindu-se astfel un obstacol in scurgerea sangelui in diastola din atriul stg in
ventriculul stg.
Semne:
- dispnee de efort care poate evolua pana la asfixie prin edem pulmonar
- hemoptizii sputa cu sange;
- palpitatii;
- dureri precordiale moderate
- cianoza;
- auscultatoriu se evidentiaza uruitura diastolica
La bolnavii cu stenoza mitrala capacitatea de efort si evolutia in timp este diferita de la un subiect
la altul.
Tratament:
- igienico-dietetic: repaus, alimentatie saraca in grasimi si hiposodata
- medicamentos;
- chirurgical ( comisurotomie)
- recuperare

2. Insuficienta mitrala
- se caracterizeaza prin intoarcerea sangelui din ventriculul stg in atriul stg in timpul sistolei din
cauza inchiderii incomplete a valvulelor mitrale
Semne:
- boala tolerata bine mult timp;
- palpitaii;
- dispnee de efort;
- suflu sistolic
Insuficienta mitrala = cea mai frecventa dintre valvulopatii.
21

Tratament :
- igienico-dietetic;
- simptomatic medicamentos;
- chirurgical;
- recuperare
3. Insuficienta aortica
- se caracterizeaza prin inchiderea incompleta a valvulelor sigmoidiene ale aortei, avand
consecinta un reflux de sange in ventriculul stg in timpul diastolei
Semne:
- palpitatii;
- acufene ( vajaituri in ureche)
- ameteli la schimbari bruste de directie
- dureri precordiale;
- modificari ale pulsului ( puls saltaret/ puls capilar)
- semnul Musset
La cei cu insuficienta aortica inchiderea insuficienta a valvulelor aortice in timpul diastolei face
ca o parte din sangele impins in timpul sistolei sa regurgiteze in ventricului stg adaugandu-se celui care
vine din atriul stg realizand astfel o umpelre excesiva a ventriculului.
Rezultatul este dilatarea ventriculului stg urmata de hipertrofia lui.
Dilatatia si hipertrofia asigura un volum sistolic mare din care numai o parte este eficienta.
Tratament:
- igienico-dietetic: regim alimentar hiposodat, hipocaloric
Evitarea eforturilo fizice mari si a ortostatismului prelungit
- chirurgical ( protezere valvulara)
- recuperator

4. Stenoza aortica
- se caracterizeaza prin ingustarea orificiului aortic care impiedica golirea naturala a ventriculului
stg in timpul sistolei.

22

Semne:
- dispnee de efort;
- dureri retrosternala;
- sincopa de efort ( piergerea temporala a constientei in timpul unui efort mai intens)
- ameteli
Tratament:
- igienico-dietetic: alimentatie hiposodata
evitarea eforturilor fizice mari
- simptomatic-medicamentos cu tonicardiace, antialgice si coronaro-dilatatoare
- chirurgical ( comisurotomie sau protezare)
- recuperare
Kinetoterapia la bolnavii cu valvulopatii
Obiectivele recuperarii:
1. Evitarea efectelor nocive ale sedentarismului in ceea ce priveste adaptarea aparatului
cardiovascular si locomotor
2. Imbunatatirea activitatii motrice astfel incat ea sa se desfasoare intr-un mod economic fara
contractii musculare inutile, fara a impune cordului un efort excesiv;
3. Realizarea unei activitati economice a cordului, circulatiei periferice si metabolismului
muscular pt a putea executa eforturi fizice cu o solicitare cat mai mica a cordului.

23