Capitolul 11

Fizica vederii
11.1

Natura luminii

Se numesc unde, perturbatiile care se propag

a din
aproape n aproape printr-un mediu. De exemplu scoaterea
din pozitia de echilibru a unei particule care este situat
a ntr-un mediu elastic determin
a iesirea din pozitia
de echilibru si a particulelor mediului datorit
a fortelor
elastice ce se exercit
a ntre particulele mediului. n acest
mod miscarea se propag
a din apropape n aproape.
Dup
a modul n care are loc perturbatiile n raport cu
directia de propagare undele pot :
- transversale cnd oscialtiile sau deplas
arile se efectueaz
a
n plane perpendiculare pe directia de propagare a undelor (valurile, vibratiile unei coarde).
- logitudinale cnd oscilatiile sau deplas
arile se efectueaz
a
pe directia de propagare a undei (sunetul).
Mai multe fenomene optice au pus n evidenta faptul
c
a lumina este o und
a. Ca si alte unde ea ocoleste an193

194

umite obstacole (difractie) si se poate combina cu unde

de acelasi fel rezultnd fenomenul de interferenta.
Unda este caracterizat
a de frecventa si de lungimea
de und
a . Viteza luminii n vid este
c=3

108 m/s

Lungimea de und
a a luminii reprezint
a distanta pe
care aceasta se propag
a n cursul unei perioade T .
= cT =

(11.1)

unde este o m
arime invers
a perioadei, poart
a numele
de frecventa si se m
asoar
a n Hz (Herti).
1 Hz = 1 s

Intensitatea luminii ntr-un punct este denit

a ca
densitatea uxului de energie, adic
a de cantitatea de energie ce cade pe unitatea de suprafata perpendicular pe
aceasta de timp. Sensibilitatea ochiului depinde att de
lungimea de und
a ct si de intensitatea luminii Lumina
are lungimile de und
a cuprinse n intervalul 0, 45 m si
0,70 m sau (450 nm si 700 nm).
1 m (micromentru) = 10

1 nm (nanometru) = 10

195

Figura 11.1: Descompunerea luminii albe n radiatiile componente cu ajutorul

prismei.

Lumina poate descompus

a n componentele ei prin
trecerea ei printr-o prism
a. Fenomenul poart
a numele
de dispersie (Fig. 11.1 ). Fenomenul de dispersie cel
mai cunoscut si usor de urm
arit este curcubeul. Acesta
const
a n descompunerea luminii albe de c
atre pic
aturile
minuscule de ap
a r
amase n atmosfer
a dup
a ploaie, n
cele sapte culori (violet, indigo, albastru, verde, galben,
orange si rosu) ale spectrului vizibil.
11.2

Polarizare

Lumina este o und

a electromagnetic
a, transversal
a.
Ea are dou
a componente - intensitatea cmpului elec~ si inductia cmpului magnetic B.
~ Acesti doi
tric E
vectori oscileaz
a pe directii perpendiculare si perpendicular pe directia de propagare. n Fig. 11.2 este
~ si B
~ n cazul
ar
atat modul n care oscileaz
a vectorii E
unei unde armonice.
Lumina n general este format
a dintr-o multitudine

196

~ - intensitatea cmpului elecFigura 11.2: Und

a electromagnetic
a (luminoas
a) E
~
~
tric, B - inductie cmp magnetic, k - vector de und
a si caracterizeaz
a directia de
propagare a luminii.

Figura 11.3: Lumin

a nepolarizat
a

de unde armonice plane cu lungimi de und

a diferite si
~ oscileaz
n care vectorul intensitate cmp electric E
a pe
diverse directii perpendiculare pe directia de propagare.
O astfel de und
a, este o und
a nepolarizat
a (Fig. 11.3).
Dac
a undele oscileaz
a dup
a toate directiile dar exist
a
~ are amplitudinea
o directie preferential
a dup
a care E
maxim
a, lumina poart
a numele de lumin
a par
tial
polarizat
a (Fig. 11.4b)
~ oscileaz
Dac
a vectorul E
a dup
a o directie bine determinat
a lumina este liniar polarizat
a sau total polarizat
a
(Fig. 11.4a)

197

Figura 11.4: a) Lumina total polarizat

a; b) Lumin
a partial polarizat
a. Directia
de propagare a luminii este perpendicular
a pe planul hrtiei.

Dac
a n cursul propag
arii luminii modulul (m
arimea)
~ r
vectorului E
amne constant ca modul dar se roteste
n jurul directiei de propagare lumina este circular polarizat
a.
11.3

Natura corpuscular
a a luminii

n alte cazuri lumina se comport

a ca un ux de particule numite fotoni. Notiunea de foton a fost introdus
a
de Einstein pentru a explica efectul fotoelectric.
Fiecare foton este caracterizat de frecventa (sau lungimea
de und
a). Energia unui foton este
E=h =

hc

(11.2)

unde h = 6; 63 1934 Js este o constant

a care poart
a
numele de constanta lui Planck.

198

Trebuie remarcat c
a absorbtia si emisia luminii este
descris
a prin emisia sau absorbtia fotonilor individuali
de c
atre atomi si molecule. Cnd un foton de o anumit
a
energie cade pe o celul
a fotoreceptiv
a, el excit
a un anumit fotopigment. Acesta initiaz
a reactii ntr-un lant de
molecule care fac ca un semnal electric s
a e transmis
n creier.
11.4

Optic
a geometric
a. Ochiul

Optica geometric
a studiaz
a lumina utiliznd notiunea
de raz
a de lumin
a. O raz
a de lumin
a este linia dup
a care
are loc propagarea luminii. Atunci cnd se lucreaz
a cu
notiunea de raz
a de lumin
a nu intereseaz
a natura luminii, iar fenomenele precum difractia sau interferenta
nu se iau n considerare.
11.4.1

Refrac
tia

Cnd lumina se propag

a ntr-un mediu viteza ei este
mai mic
a dect n vid. Raportul dintre viteza luminii c
n vid si viteza luminii n mediul transparent v poart
a
numele de indice de refractie.
c
(11.3)
v
Atunci cnd o raz
a de lumin
a atinge suprafata de
separatie dintre dou
a medii o parte a luminii se ntoarce
n=

199

Figura 11.5: Refractia

din mediul din care vine raza (reectie) si o parte trece

n cel
alalt mediu (refractie).
Notnd cu i unghiul de incidenta (unghiul dintre
normala si raza incident
a) si cu r unghiul de refractie
(unghiul dintre normal
a si raza refractat
a) legea refractiei se scrie astfel:
sin i n2
=
= n21
(11.4)
sin r n1
unde n21poart
a numele de indice de refractie relativ al
mediului 2 fata de mediul 1(Fig. 11.5).
n cazul ochiului (Fig. 11.6) lumina trece prin diverse
medii:
- corneea (C) care este un strat transparent si este
m
arginit
a de dou
a suprafete sferice (ambele fete avnd
razele de curbur
a egale cu 7,8 mm)
- camera anterioar
a care contine umoarea apoas
a (UA)
- cristalinul (CR) sub forma de lentil
a biconvex
a cu
razele 10 mm (fata anterioar
a) si 6 mm (fata poste-

200

Figura 11.6: Ochiul

rioar
a)
- camera posterioar
a ce contine umoarea sticloas
a
(US)
n Tabelul 9.1 sunt prezentati indicii de refractie ai
diferitelor p
arti ale ochiului.
Tabelul 9.1
Indici de refractie ai diferitilor p
arti ale ochiului
Parte Indice de refractie Raz
a de curbur
a
C
nc = 1; 37
R1 = +7; 8 mm (Aer - C)
UA nua = 1; 33
R2 = +7; 8 mm (C - UA)
CR
ncr = 1; 40
R3 = +10 mm (UA - CR)
US
nus = 1; 33
R4 = 6 mm (CR - US)
Ca o observatie indicele de refractie al cristalinului nu
este acelasi peste tot. Indicele este maxim n centru si

201

Figura 11.7: Aberatie sferic

a

anume 1,41, mai mic la ecuator 1,38 si putin mai mare

la poli 1,386. Convergenta cristalinului este mentinut
a
prin brele musculare, acest fenomen purtnd numele
de acomodare. Astfel de lentile sunt lentile cu gradient
al indicelui de refractie.
11.4.2

Abera
tii sferice

Razele incidente pe lentil

a la diverse distante de axa
optic
a sunt focalizate n diverse puncte de pe axa optic
a
(Fig. 11.7). Acest fenomen este cunoscut sub numele
de abera
tii sferice. O caracteristic
a a lentilelor cu
gradient al indicelor de refractie este c
a elimin
a aparitia
aberatiilor sferice.
Lumina intr
a n ochi prin pupil
a care este o deschidere
circular
a aat
a n centrul irisului. Diametrul pupilei
variaz
a de la 1,5 mm la 8 mm. Diametrul pupilei se
modic
a n functie de de intensitatea luminoas
a. Astfel

202

n conditiile n care intensitatea luminoas

a este puternic
a, diametrul irisului se micsoreaz
a si n conditii n
care intensitatea luminoas
a este mic
a diametrul irisului
se m
areste.
11.4.3

Abera
tii cromatice

Indicele de refractie al unui mediu depinde n general

de lungimea de und
a. Astfel lumina cu diverse lungimi
de und
a se deplaseaz
a cu diverse viteze. n general pentru toate mediile transparente indicele de refractie descreste cu cresterea lungimii de und
a n concordanta cu
relatia lui Cauchy
n=A+

B
2

C
4

(11.5)

unde A, B; C sunt constante empirice determinate pentru ecare mediu n parte. Din acest motiv undele luminoase corespunz
atoare la diverse culori se focalizeaz
a
n puncte diferite (Fig. 11.8). Aceast
a aberatie poart
a
numele de aberatie cromatic
a.
11.4.4

Puterea de refrac
tie

S
a consider
am un dioptru sferic (o suprafata sferic
a
care separ
a dou
a medii cu indicele de refractie). Not
am
cu n1 indicele de refractie al mediului din care vine lumina si cu n2 indicele de refractie al mediului n care
ajunge lumina. Dac
a dioptrul este unul convex (privit

203

Figura 11.8: Aberatii cromatice

din partea din care vine lumina) razele refractate diverg dac
a n2 < n1 si converg dac
a n2 > n1. Relatia
dioptrului sferic este (g. 11.9)
n2 n1 n2 n1
+
=
(11.6)
x2 x1
R
unde R este raza de curbur
a. (Ea se consider
a pozitiv
a
dac
a suprafata este convex
a si negativ
a dac
a suprafata
este concav
a) x1 este distanta de la obiect la vrful dioptrului V; iar x2 este distanta de la imagine la vrful
dioptrului. Dac
a pe dioptru cade un fascicol de lumin
a
paralel (x2 ! 1) razele vor converge la distanta f numit
a distanta focal
a
n2 n2 n1
=
(11.7)
f
R
Denim puterea de refractie a dioptrului ca ind m
arimea
P =

n2

n1

(11.8)
Rc
Puterea de refractie este pozitiv
a pentru dioptri con-

204

Figura 11.9: Dioptru sferic

vergenti (care adun

a razele de lumin
a ntr-un punct) si
negativ
a pentru dioptri divergenti.
n ochiul uman exist
a patru dioptrii: aer - cornee,
cornee - umoare apoas
a, umoare apoas
a - cristalin, cristalin
- umoare sticloas
a. Puterile de refractie a celor patru
dioptri sunt:
- Puterea de refractie pentru dioptrul aer - cornee

P1 =

nc

naer
R1

1; 37 1
= 47 m
7; 8 10 3

= 47

(11.9)

- Puterea de refractie pentru dioptrul cornee - umoare

apoas
a

P2 =

nua nc 1; 33 1; 37
=
=
R2
7; 8 10 3

5m

(11.10)
- Puterea de refractie pentru dioptrul umoare apoas
a
- cristalin

205

P3 =

ncr

nua
R3

1; 40 1; 33
=7m
10 10 3

=7

(11.11)
- Puterea de refractie pentru dioptrul cristalin - umoare
sticloas
a

P4 =

nus

ncr
R4

1; 33 1; 40
= 11 m
6 10 3

= 11

(11.12)
Puterea de refractie total
a a ochiului este aproximativ egal
a cu suma puterilor de refractie al celor 4 dioptri
P = P1 + P2 + P3 + P4 = 60

(11.13)

Un model al ochiului este acela n care toti dioptri

sunt nlocuiti cu singur dioptru cu puterea P = 60
(dioptri), mediul din interiorul ochiului avnd un indice
de refractie egal cu n2 = 1; 37. Consider
am c
a pe ochii
cade un fascicol de lumin
a paralel cu axa optic
a din aer
n1 = 1: Atunci
n2
1
+
=P
f
+1

(11.14)

Rezult
a f = 22; 5 mm, aceast
a m
arime ind practic
egal
a cu dimensiunea ochiului (Fig. 11.10).
Se poate calcula raza dioptrului aer - ochi

206

Figura 11.10: Ochiul redus

R=

11.4.5

n2

n1
P

1; 34 1
= 0; 0057 m = 5; 7 mm
60
(11.15)

Acomodarea

Puterea refractiv
a a dioptrilor ce compun ochiul este
ajustabil
a. Astfel cristalinul este controlat de muschii
cilari. Cnd muschi sunt relaxati, razele de curbur
a
sunt mari iar puterea de refractie este mic
a. Ochiul
poate s
a perceap
a doar obiectele aate la distanta mare.
Distanta de la care ochiul poate privi obiectele f
ar
a s
a
e nevoit s
a se acomodeze poart
a numele de punct
remotum. El se aa la 6 m fata de ochi.
Un ochi normal poate s
a si creasc
a puterea de refractie de la 12 dioptri pn
a la maxim 72 dioptri. Acomodarea ochiului se poate face pn
a la o distanta min-

207

Figura 11.11: Ochiul miop

im
a care poart
a numele de punctul proxim si care se
aa la distanta de 25 cm.
11.4.6

Defectele de convergen
ta
ale ochiului

Ochiul miop este mai alungit dect cel normal, astfel c

a focarul s
au se aa n fata retinei. Cu alte cuvinte
imaginile obiectelor independente nu se formeaz
a pe retin
a ci n fata ei. Obiectul trebuie apropiat pentru ca
imaginea (ctiva metri - n functie de gradul de miopie)
pentru ca imaginea s
a se formeze pe retin
a. Apropiind
mai mult obiectul, ochiul poate p
astra, prin acomodare,
imaginea pe retin
a, pn
a la o distanta minim
a de circa
5 cm. Defectul se corecteaz
a cu ochelari din lentile divergente (Fig. 11.11).
Ochiul hipermetrop este mai turti dect ochiul
normal, astfel focarul s
au se aa nb saptele retinei. Cu
alte cuvinte, n starea relaxat
a a ochiului hipermetrop,
imaginile obiectelor de la innit nu se formeaz
a pe retin
a ci n spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele
de la innit, n stare relasxat
a. Spre deosebire de ochiul

208

Figura 11.12: Ochiul hipermetrop

miop prin acomodare el poate prin acomodare s

a aduc
a
imaginea pe retin
a. Distanta minim
a pn
a la care vede
ochiul (acomodat) este mai mare dect ochiul normal.
Asadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele ndep
artate numai cu efect de acomodare, iar obiectele
apropiate nu pot distinse clar. Folosind lentile convergente, imaginea obiectelor apropiate poate adus
a
pe retin
a (Fig. 11.12).
Ochiul previzibil este ochiul oamenilor n vrst
a si se
datoreaz
a sl
abiri cu timpul a capacit
atii de bombare
a cristalinului. Un astfel de ochi poate avea punctul
proxim mai dep
artat dect cel la ochiul normal. Pentru
vizualizarea obiectelor apropiate se folosesc ca si n cazul
hipermetropiei se folosesc lentile convergente.
11.5

Retina
si fotoreceptori

Retina este partea sensibil

a a ochiului. Ea acoper
a
jum
atate din spatele ochiului. Ea contine celule specializate fotosensibile (fotoreceptori) care absorb semnalului luminos (fotoni) si le convertesc n semnale elec-

209

trice. Semnalele electrice sunt transmise prin nervul optic c

atre creier. Celulele fotoreceptoare r
aspund numai
la stimuli luminosi corespunz
atori.
Fotoreceptorii contin molecule cu fotopigmentti. Fotonii excit
a aceste molecule si initiaz
a un lant de reactii
chimice. Aceste reactii amplic
a semnalele de la intrare.
Energia care este eliberat
a n nal poate de milioane
mai mare dect energia incident
a. Astfel celulele fotosensibile actioneaz
a ca amplicatori biologici. Abilitatea de a amplica semnale mici ajut
a omul si animalele s
a vad
a obiectele aate la distanta mare.
Pentru a excita moleculele cu fotopigmenti, este nevoie
de o energie minim
a. n ochiul uman numai fotonii cu
energia n intervalul 2; 83 10 19 J ( = 700 nm)
si 4; 96 10 19 J ( = 450 nm - violet) pot stimula fotoreceptorii. Astfel fotonii cu lungimi de und
a mai mari
(n infrarosii) nu sunt percepute de ochiul uman. Pe de
alt
a parte fotonii c
arora le corespund lungimi de und
a
mici (ultraviolet) sunt absorbite pn
a s
a ating
a retina.
Exist
a dou
a celule fotosensibile: conuri si bastonase.
Conurile sunt celule ce recepteaz
a lumina zilei (vederea diurn
a) si sunt responsabile pentru discernerea culorilor. Bastonasele sunt sensibile la nivelele joase a
ilumin
arii si sunt responsabile pentru vederea nocturn
a
(scotopic
a). Vederea nocturn
a este acromatic
a, adic
a
bastonasele nu sunt capabile s
a realizeze diferenta ntre lungimile de und
a. Bastonasele si conurile nu sunt

210

distribuite uniform pe ntreaga suprafata a retinei. Ele

sunt acoperite cu un tesut cu grosimea de 300 m, cu
exceptia unei mici suprafete 1 mm2 aat
a n centrul
retinei, mumit
a macul
a.
Partea central
a a maculei poart
a numele de foveea.
n aceast
a regiune lumina atinge direct fotoreceptorii.
Foveea este centrul ochiului si prin ea trece axa optic
a
a ochiului. Desi cele mai multe conuri le g
asim n fovee,
conurile sensibile la culoarea albastr
a lipsesc din fovee.
Acestea sunt concentrate n regiunile din jurul foveei.
Bastonasele sunt localizate simetric n jurul axului
optic si sunt utilizate pentru vederea periferic
a.
11.5.1

Fotochimia celulelor receptoare

Pigmentul sensibil la lumin

a din bastonase este rodospina care format dintr-o protein
a numit
a opsin
a si
grupare prostetic
a retinal (aldehida vitaminei A) care
se aa ntr-o form
a 11-cis. Absorbtia unui foton determin
a o transformare izomeric
a a retinalului n forma
trans: Rodospin
a - opsin
a + retinal (trans)
n conuri mecanismul este similar ca n bastonase cu
exceptia c
a acestea contin proteine diferite.
11.5.2

Sensibilitatea ochiului func

tie de intensitate

Desi fotochimia bastonaselor si conurilor este similar

a, bastonasele sunt mult mai sensibile la intensitatea

211

luminii dect conurile. Trebuie astfel s

a se disting
a ntre
cele dou
a feluri de vedere, vedere scotopic
a (nocturn
a)
si vedere fotopic
a (diurn
a).
Vederea scotopic
a d
a senzatia de ntuneric si lumin
a.
Chiar la intensit
ati mici ochiul poate stimulat dar
nu percepe culorile. Acest tip de vedere este datorat
a
excit
arii bastonaselor. Intensitatea minim
a pentru a excita un bastonas corespunde unui foton cu = 600 nm.
Un singur foton actioneaz
a asupra unei molecule de rodospin
a si activeaz
a celula.
Exist
a 120 de milioane de bastonase si aproximativ
de 1017 molecule de rodospin
a. Pentru comparare un
bec de 100 W emite n jur de 1020 fotoni pe secund
a.
Initial rodospsina s ng
albeneste, apoi cap
at
a culoarea
alb
a. n consecinta pe m
asur
a ce intensitatea luminoas
a
creste din ce n ce mai multe molecule de rodopsin
a sunt
nc
alzite. Chiar la ilumin
ari moderate, procesul de descompunere are loc cu o vitez
a mai mare dect viteza
de regenerare care este un proces ntrziat. La un moment dat ng
albenirea este aproape total
a si bastonasele
devin nefunctionale.
Atunci vederea este preluat
a de conuri. Cnd intensitatea este mai mare de 1 Cd/m2 ochiul poate distinge
imaginile si culorile, vederea ind fotopic
a. Acest proces se petrece prin activarea conurilor Activarea fotoreceptorilor nu este determinat
a numai de frecventa ci de
num
arul lor. Conurile sunt mult mai putine dect bas-

212

tonasele. Ele sunt repartizate n centrul retinei num

arul
lor ind de 6,5 milioane. R
aspunsul ochiului la lumin
a
variaz
a cu iluminarea. Ochiul se poate adopta la o
modicare n iluminarea cu un factor de 109. Functia
de r
aspuns este liniar
a la intensit
ati mici este liniar
a
(R I), apoi devine logaritmic
a la intensit
ati moderate (R
lg I). Relatia R = a lg I poart
a numele de
relatia Weber-Fecher; ea este valabil
a ntr-un domeniu
foarte larg. La intensit
ati foarte mari apare o saturatie
a r
aspunsului.
11.5.3

Sensibilitate spectral
a

Pigmentul sensibil la lumin

a n bastonase rodospina
care este sensibil
a la lungimi de und
a ntre 380 si 650
nm are maximul sensibilitii la 505 nm. Conurile nu au
aceiasi sensibilitate la toate lungimile de und
a. Exist
a
trei tipuri de conuri care contin trei pigmenti diferiti.
Acestia sunt prezentati n Tabelul 9.2

Pigment
critolab
clorolab
cianolab

Tabelul 9.2
Pigmentii din conuri
Domeniul spectral Maxim spectral
430 - 720 nm
570 nm (rosu)
400 - 630 nm
535 nm (verde)
380 - 530 nm
445 nm (albastru)

Cnd ochiul este adaptat la lumin

a diurn
a el are sensibilitatea maxim
a la 550 nm.

213

Se denieste sensibilitatea spectral

a ca ind raportul
dintre uxul energetic al luminii cu lungimea de und
a
= 550nm (verde) si uxul energetic al radiatiei cu
lungimea de und
a care determin
a aceiasi de senzatie
de luminozitate.
Vederea n culori este datorat
a stimul
arii diferite a
celor trei tipuri de conuri. Fiecare din aceste conuri
sunt sensibile la toate lungimile a luminii albe dar sunt
mult mai sesibile n jurul lungimii de und
a la care sensibilitatea lor este maxim
a. Experimental s-a constat
c
a activarea celor trei tipuri de conuri n diverse proportii si combin
arii impulsurilor lor determin
a senzatia
de culoare.
11.5.4

Puterea de rezolu
tie a ochilor

Puterea de rezolutie se refer

a la posibilitatea de a
distinge dou
a obiecte a c
aror separare unghiular
a este
mic
a. Exist
a doi factori importanti care determin
a puterea de rezolutie a ochiului. Primul este distributia
spatial
a a receptorilor si diametrul lor relativ. Fotoreceptorii adiacenti sunt optic izolati unii fata de altii.
Oricum, ochiul poate rezolva dou
a obiective separate
dac
a imaginea lor se formeaz
a de c
atre receptori diferiti.
Al doilea factor este difractia cauzat
a de sistemul optic
al ochiului, n principal difractie cauzat
a de pupil
a.
Difractia este fenomenul de ocolire a obstacolelor sau
p
atrunderea luminii n regiunea de umbr
a geometric
a.

214

Fenomenul este legat de natura ondulatorie a luminii.

Undele difractate determin
a pe retin
a o gur
a de difractie
care const
a dintr-o pat
a central
a luminoas
a nconjurarat
a de o serie de inele luminoase si ntunecoase. Cnd
maximele centrale care provin de la dou
a obiecte distincte se formeaz
a n regiuni diferite pe retin
a obiectele
pot percepute distinct. Astfel la limit
a maximul central determinat de un obiect trebui sa cad
a n regiunea
n care se formeaz
a primul minim de cel
alat obiect.
Teoria difractiei arat
a c
a dac
a D diametrul deschiderii
aperturii, primul minim se formeaz
a sub un unghi
= 1; 22

(11.16)
Dn
L
argimea unghiular
a a maximului central este 2 :
Dac
a f este distanta focal
a a ochiului diametrul discului luminos central
2 =

l
f

(11.17)

Astfel
l = 2f = 2; 44

f
Dn

(11.18)

n cazul ochiului uman f = 22; 5 mm, n = 1; 34,

D = 4 mm si = 550nm. Atunci:
l = 5; 7 m

215
1.0

0.8

0.6

0.4

0.2

Figura 11.13: Figura de difractie. Distanta dintre dou

a minime este 6 micrometri.

n Fig. 11.13 este prezentat

a intensitatea luminoas
a
n cazul unei difractiei. ntre primele dou
a minime distanta este aproximativ 6 micrometri.
Diametrul bastonaselor si conurile n regiunea foveei
este de ordinul 1-2 m. Astfel n cazul petei centrale
sunt mai multi receptori care sunt simultan expusi.