Oglinda

Se spune c ochii sunt oglinda sufletului, c poi s-i dai seama cu ce fel de om ai de-a face
dac l priveti lung n ochi. Pn n adncurile sufletului ce se oglindete n ei.
Apa este oglinda naturii, privind n apa limpede a lacurilor de munte vezi practic totul: viaa
acvatic esena nceputului vieii, peisajul de deasupra apei, propria fiin i nu n cele din urm
propriul suflet nsetat. Cufundat n aceast ap sufletul uman devine una cu sufletul naturii,
contopite ntr-o singur fiin, o singur contiin atemporal i fr limite specifice n spaiu.
Universal.
ntr-o lume unde schimbarea este singura constant apa de munte este mereu aceeai iar
contiina de dincolo de oglinda ei este singurul martor care poate urmri, care urmrete, i
memoreaz ntmplrile de dincolo. Din lumea de pe margine. Din lumea locuit de oameni i
animalele care vin s se adape n apa lacului, s se spele i s se curee de toate impuritile de pe
corp i din suflet.
La fel de btrn ca timpul, la fel de nou ca apa i la fel de limpede ca sufletul de copil i
roua dimineii, contiina de dincolo de oglinda lacului de munte se regsete n toi i n toate: n
plante i animale, n oameni i anotimpurile ce trec peste ei toi aternndu-i n tcere i amintire
mpreun cu luptele lor, dragostea ce-i anim, calitile i defectele fiecruia. Picturi de ap n
via, aa sunt oamenii: mereu aceeai, mereu noi i mprosptai, mereu diferii. Aa i reflect i
ea, oglinda de cristal a lacului, fiine deosebit de vii i foarte speciale.
Privind direct n ap i vezi numai sufletul i cerul, destinul, privind oblic vezi prin prisma
timpului ce a fost i ce va fi c ei sunt una. Trecutul i viitorul sunt unul i acelai n oglinda
lacului aa cum sufletul omului i natura cu toat frumuseea i complexitatea lor sunt dou aspecte
ale aceluiai lucru. Oamenii visnd, vnnd sau luptndu-se, oameni iubindu-se lng foc, oameni
pur i simplu trind fragmente-picturi de i din via memorate n oglinda apei aa cum au fost,
cum sunt i cum vor fi mereu atta vreme ct va exista Viaa.
Viaa i apa sunt una, cea mai puternic for din Univers ce anim totul dincolo de barierele
aproape de netrecut a spaiului i timpului, dincolo de emoii i nefiin. O for care se cere
respectat, iubit, temut cci ea este i n noi, oamenii, ea este noi. Fiine aflate la cumpna dintre
ap i oglinda ei, mereu aceeai, mereu noi, mprosptai, mereu diferii.

16 martie 2000