Cnt o scripc, la poarta lui Farca

E vreme de nunt cum doar cneazul tie s-o fac

i-i nunt de mndru arca
i-i nunt cu oameni ce durerea i-o cnt;
or ti, bucuria s-o tac,
porm,-n limba cea sfnt!
Mai marii pmntului, cneji,
cu piept dezgolit la lupt i hor, iubesc mereu treji,
frng fete-n poian i-s nuni doar de dor,
(chemtoare de prunci,
cnd noapte e-n lunci);
i-n limb strbun,
cnd Farca, Ioan, Litovoi, Seneslau iari mor,
se plnge i-n lun!
Adami toi, rani plin de lut,
mn n mn cu Eva,
sunt pmntului sarea cea dulce i seva
i-nchid poarta rupt de vnturi vrjmae, cu mna,
prefcndu-se-n scut,
flcul lui Farca i Zna!