Cap.

III :
Infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii
Abuzul de incredere
Art. 238 NCP
(1) nsuirea, dispunerea sau folosirea, pe nedrept, a unui bun mobil al altuia, de ctre cel cruia i-a fost
ncredinat n baza unui titlu i cu un anumit scop, ori refuzul de a-l restitui se pedepsete cu nchisoare
de la 3 luni la 2 ani sau cu amend.
(2) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
Ratiunea incriminarii.Se caracterizeaza prin intervertirea abuziva a titlului licit al unei detentii,
uzurpand dreptul de proprietate asupra bunului si comportanduse fata de acesta ca si cum ar fi bunul sau.
Valoarea sociala protejata este stapanirea de fapt asupra unui bun mobil impotriva actiunilor de
intervertire a posesiei sau detentiei licite in una ilicita.
Subiectul activ este persoana fizica sau juridica, careia i-a fost incredintat un bun in baza unui titlu si cu
un anumit scop.
Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau indirecta.
Aspecte procesuale. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila.
Latura obiectiva
Obiectul material: un bun mobil corporal, care in momentul comiterii faptei sa se afle in detentia
altuia.
La momentul la care bunul este predat exista un titlu licit, dar ulterior are loc o intervertire ilicita a posesiei.
Daca pacalesti pe cineva sa iti dea un bun, comiti inselaciune pentru ca tu ca autor creezi contextul prin care
victima se autopagubeste.
Daca dai banii unui vecin sa mearga sa iti plateasca gazul asa cum te-ai inteles in prealabil cu el, dar acesta
foloseste banii in alt scop sunt intrunite conditiile abului de incredere pentru ca intelegerea initiala era licita.
Daca inca de la inceput vecinul a simulat ca vrea banii pentru ati plati gazul dar de fapt urmarea sa sii
insuseasca sunt intrunite conditiile inselaciunii.
Daca in cazul unor bunuri comsumptibile, beneficiarul are dreptul de a dispune de ele, aceasta nu se
subsumeaza notiunii de bun mobil specifica abuzului de incredere, deoarece beneficiarul are obligatia a
restitui un bun consumptibil de aceeasi natura. El va rspunde doar civil atunci cand nu isi indeplineste
obligatia de a restitui bunul.
Daca beneficiarul nu primeste dreptul de a dispune de bunurile consumptibile si dispune de ele, va comite
abuz de incredere pentru ca partea vatamata prin interzicerea agentului de a folosi acele bunuri pe perioada
cat le detine, face ca in fapt aceste bunuri sa nu mai fie consumptibile.
In continutul detentiei cu semnificatie penala, nu intra si simpla detinere materiala a unui bun in afara unui
raport juridic- spre exemplu cel care examineaza un produs de pe raft.
Este necesar sa fie un bun mobil detinut de faptuitor in baza unui titlu si cu un anumit scop. Prin titlu se
intelege temeiul juridic prin care o persoana dobandeste posesia sau detentia unui lucru. Titlul trebuie sa
aiba un caracter civil si sa priveasca raporturi patrimoniale netranslative de proprietate (depozit, gaj,

transport etc.). In acel titlu trebuie stabilit sau, cel putin, poate fi dedus si scopul pentru care o persoana
dobandeste folosirea unui anumit bun.
Daca lasi masina la service si pana sa te intorci tu dupa ea, mecanicul o foloseste in scopuri personale- avem
abuz de incredere pentru ca raport la titlul pe baza caruia ea fost remis bunul, el a depasit prerogativele pe
care le avea conform acestuia.
Muncitorul care primeste o lopata sa o foloseasca in procesul de productie o ia seara acasa- fapta va consitui
furt pentru ca avem deposedare. Cat timp se afla la munca cu lopata, bunul se afla in stapanirea de fapt a
firmei dar in momentul in care muncitorul pleaca cu ea acasa el savarseste o deposedare.
Modalitati de comitere:
-

insusirea bunului. In acest caz, faptuitorul interverteste detentia in stapanire juridica considerand
bunul ca fiind unul al sau.
folosirea pe nedrept a unui bun. Si in cazul acestui act de executare, situatia premisa a infractiunii va
fi aceeasi, respectiv detinerea bunului de catre autor in baza unui titlu si cu un anumit
.Folosirea pe nedrept a bunului va interveni atunci cand termenii titlului in baza caruia bunul este
detinut nu permit folosirea bunului sau atunci cand,desi permit folosirea bunului, autorul foloseste
bunul in afara termenilor stabiliti prin acesta.
dispunerea de bun pe nedrept. Savarsirea unor acte de dispozitie asupra bunului aflat in detentia sa,
cu caracter juridic (vanzare, donatie, schimb) sau material (distrugere, modificare, consumare etc.),
dincolo de limitele conferite de titlu.
refuzul de a-l restitui. Expres sau tacit(Autorul refuza sa vorbeasca cu partea vatamata pe aceasta
tema sau cand tergiverseaza nejustificat restituirea bunului) .Refuzul trebuie sa fie abuziv. Refuzul de
a restitui constituie o prezumtie a cestei infractiuni, prezumtie care poate fi rasturnata.

In cazul refuzului implicit problema care se pune este in cazul infractiunilor care urmaresc la plangerea
prealabila. Daca autorul refuza in repetate randuri sa iti restituie bunul si tu faci plangerea prealabila abia
dupa ce aceasta situatie se repeta de cateva ori el nu se va mai afla in temen pentru ca acesta curge de la
momentul la care autorul refuza implicit prima data sa restituie bunul. Chiar daca fapta e infractiune,
plangerea va fi tardiv introdusa.
Tentativa nu se pedepseste. Fapta nu are forme agravate.
Infractiunea este una de rezultat, care se produce imediar ce sa incheiat actul de executare.

Abuzul de incrdere in frauda creditorilor

ART.239
(1) Fapta debitorului de a nstrina, ascunde, deteriora sau distruge, n tot sau n parte, valori
ori bunuri din patrimoniul su ori de a invoca acte sau datorii fictive n scopul fraudrii
creditorilor se pedepsete cu nchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend.
(2) Cu aceeai pedeaps se sancioneaz fapta persoanei care, tiind c nu va putea plti,
achiziioneaz bunuri ori servicii producnd o pagub creditorului.
(3) Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.

Ratiunea incriminarii. Creditorii au o pozitie vulnerabila, in situatia in care debitorii isi

provoaca sau accentueaza starea de insolvabilitate, tocmai pentru a se sustrage de la o eventuala
executare silita.
Cele 2 alineate ale textului de incriminare nu au nici macar un scop comun.
Cu privire la art. 239 alin. (1) NCP, aratam ca textul de incriminare are o dubla natura:
-

sunt protejate interesele creditorilor (evocand, practic, actiunea pauliana din dreptul
civil).
se protejeaza implicit si idirect chiar credibilitatea actului de justitie, care ar putea fi
lezata de catre conduita unui astfel de debitor prin faptul ca, prin acest comportament, ar
face ca o eventuala hotarare judecatoreasca de executare silita sa fie perceputa ca un
inscris fara vreo valoare concreta din perspectiva creditorului care o obtine.

Acest text este o incriminare a faptelor echivalente bancrutei frauduloase.

Drept comparat. Franta: art. 314 -7 CP francez: fapta debitorului care isi creeaza sau
agraveaza starea de insolvabilitate... pentru a se sustrage de la executarea unei condamnari
de natura patrimoniala pronuntata de justitia represiva...
Germania: art. 288 CP german: Distrugerea sau ascunderea unei parti din patrimoniu, in scopul
fraudarii creditorilor sai, realizata de catre cel care se afla intr-o iminenta procedura de
executare silita.

Art. 239 alin. 1 NCP

Valoarea sociala protejata - Direct este protejat patrimoniul debitorului impotriva actelor
reale sau disimulate care ar diminua acest patrimoniu si indirect patrimoniul creditorilor ce s-ar
putea indestula din patrimoniul debitorului
Subiectul activ este debitorul. Formularea textului este extinsa din perspectiva notiunii de
debitor, pentru ca aceasta nu se limiteaza la starea de insovabilitate a debitorului decat in mod
implicit, sugerand ca suntem in prezenta unei infractiuni de pericol.
Dar textul este si limitativ, deoarece se enumera expres modalitatile prin care s-ar putea crea
sau organiza starea de insolvabilitate a debitorului.
Acesta poate fi atat o persoana fizica, cat si o persoana juridica. Este irelevanta sursa raportului
obligational pentru ca fapta sa fie tipica.

Latura subiectiva. Fapta se comite cu intentie directa sau eventuala, debitorul urmarind prin
actiunile incriminate de lege fraudarea creditorilor sai.
Faptul de a ajunge in stare de insolvabilitate din culpa, din neglijenta sau nepricepere nu se
sanctioneaza penal, chiar daca prin aceasta se lezeaza interesele creditorilor.
Esentiala pentru angajarea respunderii penale este doar atitudinea intentionata a debitorului,
respectiv scopul acestuia de a frauda interesele creditorilor.
Latura obiectiva
Astfel, la nivel de concept, este sanctionata fapta debitorului care, in frauda debitorilor, isi
creeaza sau agraveaza propria stare de insolvabilitate.
Legiuitorul roman a ales sa detalieze modalitatile prin care se poate crea sau agrava starea de
insolvabilitate, adica prin instrainare, ascundere, deteriorare, distrugere de bunuri sau valori din
patrimoniul sau ori prin invocarea de acte sau datorii fictive. Din acest motiv infractiunea este
una COMISIVA.
In opinia noastra, infractiunea este una de pericol concret. Nu putem prezuma in mod absolut
ca orice instrainare comisa cu scopul de a frauda interesele creditorilor are un caracter
infractional, chiar daca nu se genereaza niciun risc pentru creditor, acesta putand sa se
indestuleze prin executarea silita a altor bunuri din patrimoniul debitorului.
Un alt element important este notiunea de stare de insolvabilitate a debitorului, respectiv
daca se cere ca o conditie de tipicitate ca, drept urmare a actiunii de instrainare, ascundere,
deteriorare etc., debitorul sa ajunga in stare de insolvabilitate.
Credem ca notiunea de insolventa faptica este elementul esential in calificarea faptei, cu atat
mai mult cu cat fapta se consuma in momentul prejudicierii macar potentiale a creditorului, cand
pericolul devine unul concret. Daca pericolul nu exista, fapta nu este tipica.
Vinderea la pret promotional- fapta este tipica daor daca spre exemplu se va vinde la 10% din
valoare, nu si in cazul promotiilor normale.
Vinderea celui mai vandabil bun inainte de executarea silita, crditorul avand la dispozitie alte
bunuri care se vand mai greu- fapta nu este tipica pentru ca zadarnicirea nu inseamna ingreunare
si chiar daca mai greu, creditotul isi va executa in cele din urma creanta.
Observatii legate de aplicarea art. 239 alin. 1 NCP
-

Legiuitorul roman a ales o varianta favorabila creditorului, fara a fi analizate si

consecintele negative ale unei astfel de abordari. (De exemplu nu se cere o iminenta a
titlului executoriu ar trebui sa se raporteze la existenta sau iminenta existenta a unei
decizii judiciare care sa stabileasca caracterul cert, lichid si exigibil al creantei).
Interpretarea extensiva ar fi periculoasa si pentru o interventie excesiva a dreptului penal
in raporturile sociale, existand si un risc de santaj din partea creditorilor ce au o pozitie
dominanta.
S-ar putea ajunge ca, dupa disparitia inchisorii datornicilor, sa ajungem pe alte cai la
acelasi efect printr-o sanctionare penala a debitorilor.
Pentru ca orice contract prezinta prin natura lui un risc de neexecutare, acesta fiind si
motivul pentru care dreptul privat ofera sisteme de garantare a obligatiilor asumate de
debitor. Dreptul penal trebuie sa fie o ultima solutie; or, printr-o interpretare extensiva a
normei s-ar ajunge ca dreptul penal sa fie mecanismul comun care sa rezolve relatiile
dintru un debitor si creditor.

Intr-o interpretare extensiva, orice creditor care ar avea dificultati de executare silita ar
putea solicita interventia dreptului penal, chestiune ce ar pune in discutie eficienta
justitiei penale si, evident, costurile pentru stat ale unei astfel de proceduri.
Exista o garantie foarte fina ce trebuie stabilita de justitia penala intre insolvabilitatea
reala si cea fraudulos organizata, in viata economica in general si cu precadere intr-o
situatie de criza.

Art. 239 alin. 2 NCP

Cu aceeai pedeaps se sancioneaz fapta persoanei care, tiind c nu va putea plti,
achiziioneaz bunuri ori servicii producnd o pagub creditorului.
Ratiunea incriminarii. In mod traditional, aceasta fapta nu putea fi calificata ca infractiune.
Nu este inselaciune, deoarece nu exista in concret niciun act de inducere in eroare din partea
agentului, ci doar o omisiune a unui debitor de a-l informa pe furnizorul de bunuri sau servicii
despre faptul ca nu poate plati serviciile pe care le solicita. Nu putea fi calificata nici ca furt,
deoarece furnizorul nu era deposedat de vreun bun printr-un act de sustragere, ci doar i se cauza
acestuia un prejudiciu prin neplata serviciului sau bunului deja furnizat de catre comerciant.
Un astfel de text exista in majoritatea sistemelor penale. Dintre exemplele importante putand
fi amintite art. 313 -5 CP francez (Filouterie). Sectiunea a 3-a din Theft Act 1978 in sistemul
britanic (Making off without payment), art. 149 CP elvetian ori art. 641 CP italian.
Prin incriminarea acestor fapte se incearca restabilirea echilibrului in ceea ce priveste
posibilitatea de pierdere-beneficiu in acest tip de relatii, intre furnizorul de servicii si
beneficiarul lor.
Valoarea sociala protejata-Protejeaza patrimoniul furnizorului de servicii impotriva actelor
autoprejudiciante, comise in momentul incheierii unui contract de furnizare de bunuri sau
servicii. Aceasta pentru ca furnizorul de servicii nu poate verifica solvabilitatea clientului sau
inainte de a oferi acel serviciu sau bun, fiind obligat de lege sau cutuma sa indeplineasca in
prealabil cererea clientului.
In plus, suntem in situatia unei imbogatiri abuzive a clientului care speculeaza cu rea-credinta
regulile legale sau cutumiare in materie de furnizare de bunuri sau servicii.
Subiectul activ este general, adica orice persoana care achizitioneaza bunuri sau
servicii.Autor al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica.
Latura obiectiva
Actul de executare consta in achizitionarea de bunuri si servicii prin care se produce o paguba.
Notiunea de achizitionare se refera la o dobandire in cadrul unui raport comercial, si nu a
unui raport juridic civil.
Avand in vedere ratiunea pentru care aceasta fapta este incriminata, credem ca verbul a
achizitiona se refera tocmai la situatia in care agentul exploateaza vulnerabilitatea
profesionala a partii vatamate, aceasta fiind interpretarea fireasca a textului de incriminare. Din
acest motiv, credem ca ratiunea incriminarii sugereaza ca textul de incriminare este aplicabil

doar furnizarilor de servicii efectuate cu caracter profesional de partea vatamata si nu se

refera la orice contract civil.
Textul nu se aplica contractelor civile unde nu exista o obligatie profesionala de a oferi bunuri
sau servicii.
Un student inchiriaza un apartament in Bucuresti stiind ca nu va putea plati- fapta nu este tipica
pentru ca inchirierea nu este un serviciu profesional, iar cel care inchiriaza poate sa accepte
inchirierea dupa plata anticipata a chiriei.
Infractiunea este una de rezultat, fapta consumandu-se in momentul in care clientul
achiztioneaza un bun sau un serviciu stiind ca nu il va putea plati. In momentul achizitionarii
acelui bun sau serviciu se produce si prejudiciul in patrimoniul furnizorului de bunuri sau
servicii.
Daca dupa momentul solicitarii bunului sau serviciului, clientul obtine banii necesari pentru a
achita suma solicitata de furnizor, ceea ce si face fapt, fapta va putea fi incadrata ca o tentativa.
Daca prima comandata putea fi platita, dar clientul continua sa solicite serviicii desi stie ca nu
mai poate plati fapta se va consuma in acest din urma moment.
Latura subiectiva
Fapta se comite cu intentie directa sau cu intentie eventuala.
Intentia in acest caz presupune ca autorul sa se hotarasca si sa achiztioneze un bun sau serviciu
stiind ca nu il va putea plati. Motivul pentru care nu poate plati este irelevant pentru
tipicitatea faptei
Textul de incriminare din art. 239 alin. 2 NCP nu prevede ca fapta trebuie comisa in frauda
creditorilor, fiind suficient ca agentul sa stie ca nu va putea plati serviciul pe care il
achizitioneaza.
Autorul dispune de suma necesara sa plateasca serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca- fapta
nu este tipica, deoare din punct de vedere subiectiv agentul trebuie sa stie ca nu poate plati.
Daca autorul sia uitat portofelul acasa sau se bazeaza pe o suma de bani care ar fi trebuit pina in
momentul platii sa ii intre in cont fapta este comisa din culpa.
Solutii ale problemei din dreptul comparat:
Textul francez care reglementeaza asa-zisa filouterie a fost completat cu situatia in care
agentul este hotarat sa nu plateasca serviciul achizitionat, asimiland ipoteza clientului insolvabil
cu a celui decis sa nu plateasca.
Textul englez sanctioneaza fapta celui care nu plateste, fara a interesa daca debitorul nu dispune
de bani sau doar nu doreste sa plateasca serviciul.
In cazul in care insolvabilitatea este doar pe moment, adica debitorul nu dispune de lichiditati
pentru a plati serviciul, dar are suficiente bunuri ce pot fi executate silit, credem ca textul de
incriminare este aplicabil.

Observatii ale art. 239 alin. 2 NCP

Daca vom interpreta insa acest text de o maniera extensiva si vom sanctiona prin intermediul sau
orice incheiere a unui contract cu rea-credinta, atunci exista riscul sa inlocuim raspunderea
civila contractuala cu una penala, consecinta ce nu credem ca a fost avuta in vedere de
legiuitor.
Nu este incriminat comportamentul abuziv al celui care dispune de suma necesara sa plateasca
serviciul achizitionat, dar refuza sa o faca. Spre exemplu un miliardar nu va putea comite aceasta
fapta.
Aplicarea este doar ipotetica raportat la faptul ca autorul trebuie sa fie o persoana aflata in
imposibilitatea de a plati.
Daca furnizarea de servicii este ilegala nu mai beneficiezi de protectia de acest text de lege.
Relatia dintre art. 239 alin. 1 si alin. 2 NCP
Ratiunea incriminarii si valoarea sociala protejata este diferita in cazul fiecarei infractiuni.
In art. 239 alin. 1 este incriminata fapta debitorului care instraineaza, ascunde, deterioreaza,
distruge valori ori bunuri din patrimoniul sau ori invoca acte sau datorii fictive in scopul
fraudarii creditorilor.
In art. 239 alin. 2 este incriminata fapta persoanei care, stiind ca nu va plati, achizitioneaza
bunuri ori servicii.
Art. 239 alin. (2) NCP are autonomie conceptuala fata de art. 239 alin. (1) si, de aceea, faptele
pot fi retinute in concurs.
In continutul art. 239 NCP sunt incriminate doua fapte distincte.