Delincven juvenil

Noiunea de delincven juvenil

Ca form distinct de devian de natur penal delincvena juvenil constituie un
fenomen complex, care definete ansamblul conduitelor i aciunilor aflate n conflict cu
valorile ocrotite de norma penal, svrite de tineri, de regul, cei care n-au mplinit vrsta
majoratului.
Sensul moralitii adolescentine trebuie descifrat n raport cu efervescena dramatic
specific acestei categorii de vrst, cu motivaiile profunde ale conduitei fa de respectarea
normelor i cu valorile care fac din adolescen un tip de subcultur n cadrul culturii
societii adulilor. n raport cu aceste elemente fenomenul de delincven juvenil implic o
evaluare nuanat a criteriilor care disting moralitatea adolescentin de moralitatea adultului,
cu att mai mult, cu ct ntr-o serie de legislaii din societatea contemporan, sunt
considerai delincveni i judecai ca atare, acei adolesceni care comit delicte pentru care
adulii nu sunt ncriminai, n timp ce n alte legislaii nu pot fi considerate delicte acele fapte
svrite de adolesceni, pe care, dac le-ar comite adulii, acetia ar fi sancionai.
Desemnnd, n general, conduitele morale inadecvate ale tinerilor care n-au mplinit
nc, vrsta majoratului, termenul de delincven se aplic la diferite forme de comportament
i la categorii eterogene de minori sau adolesceni:

cei care transgreseaz legea (delincvenii n sensul restrns al

termenului);
cei abandonai de prini sau educatori i care se integreaz n
unele anturaje nefaste, potenial delincvente;
cei care au fugit de la domiciliu sau din mediul colar ca urmare a
aplicrii unor sanciuni aspre, brutale, vagabondnd prin diferite
locuri;
cei care au nevoie de ngrijire i de protecie din diferite motive
(decesul prinilor, dezorganizarea familiei, manifestarea unor
tulburri de comportament etc.).
Cauzele delincventei juvenile
Un studiu realizat in Franta in 1988 si repetat dupa 10 ani mentioneaza printre
cauzele delincventei juvenile:
- Factorii psiho-sociali, alcoolismul parintilor, influentele parentale, discordiile
conjugale, somaj, carenta de autoritate educativa, mizeria afectiva a copiilor, saracia ca
atare
Alcoolismul este cauza violentei in familie. Parintii alcoolici prezinta tulburari
psihice care ii impiedica sa se poarte normal cu proprii copii. Traditia alcoolismului si
violentei de multe ori este dusa mai departe. Copilul maltratat este tentat sa faca ceva
pentru a iesi in evidenta.
Maternitatea: Perioada de viata intrauterina imprima unele modificari functionale
afective, in special in relatia mama-copil.
Pentru determinarea coordonatelor personalitatii delincvente retinem faptul ca
perioada maternitatii are influenta asupra echilibrului neuroafectiv al copilului si
adolescentului. Din datele existente reiese ca aproximativ 80% din minorii internati in
scolile de reeducare provin din sarcini functionale afectiv-social: copii aparuti pe lume in

urma unei sacini nedorite (debut sexual intamplator si timpuriu, viol, fete solidare), fiind
apoi abandonati si care ajung mai tarziu din victime agresori, infractori.
In cazul fetelor sau femeilor solitare insarcinate, existenta unui copil din raporturi
relativ stabile pana la nasterea acestuia si apoi practicarea unui abandon total din partea
tatalui, pune probleme de modelare a personalitatii, destul de dificila in special pentru
baieti.
Baiatul crescut fara tata face o fixatie afectiva, avand drept consecinta o
imaturitate afectiv sociala, lipsa experientei relationale cu modele sociale diferite.
Dependenta foarte mare genereaza un infantilism afectiv.
Baiatul puber, caruia nu i s-a satisfacut nevoia primara a relatiei cu modelul
patern, va avea o relatie de extrapolare si de cautare a acestui model.
Valabil si pentru baieti si pentru fete, o alta reactie la maternitatea solidara este
aceea de supratensionare afectiva, ceea ce determina reactii neasteptate prin scaderea
pragului de rezistenta la frustratii.
Paternitatea: In cazul tatilor copiilor si adolescentilor cu un comportament deviant,
se produce urmatorul fenomen: cvasiabandon afectiv constant sau cu intermitenta, chiar
daca din punct de vedere material se asigura protectia.
Prin noninterventia tatalui, copilul este frustrat (nesatisfacut), se simte respins si
nu este modelat de acesta.
Daca mama este ghidul afectogen si modelul uman cu cea mai puternica
incarcatura afectiva, tatal trebuie sa fie modelul socio-uman cu cea mai puternica
incarcatura morala.
Comportamentele tatalui generatoare de traumatisme la copil se instaleaza ca
rutine comportamentale in structura personalitatii acestuia, pe care copilul le va utiliza in
imprejurari similare din viata sa.

Personalitati parentale morbide cu modificari disimulate la nivelul constiintei, cu

deficienta de socializare.
Atitudinea fata de oameni, obiecte dar si cunoastere realitatii, se bazeaza pe
principiul unui hedonism primar: imi place sau nu-mi place. Apar fome de descarcare
afectiva nemediate valoric (moral), fara polarizarea bine-rau, frumos-urat, etc.
Sensibilitatea copilului capteaza sensurile starilor afective si le retine. Unele continuturi
latente care au traumatizat copilul se actualizeaza.
Perversitatea afectiv -morala a parintilor reprezinta un pericol educativ. Daca actul
comportamental nu primeste o sanctiune afectiv-morala, sl nu atrage dupa sine o

responsabilitate, nici anticiparea unei pedepse. Atitudinea de inconstienta a copilului

delincvent care recunoaste senin fapta isi are geneza in fenomenul de depersonalizare.
Perversitatea afectiv-morala intretine situatiile conflictuale. Forta de reactivare a starilor
afectogene conflictuale produce unfenomen de depersonalizare ( nonparticipare la
comportamentul manifest).
Alti autori clasifica factorii care determina delincventa juvenila in doua mari
categorii:

individuali ( interni )
sociali (externi )

Factorii neuro-psihici care pot induce un comportament delincvent sunt:

disfunctii cerebrale: epilepsie

deficiente intelectuale: intarziati mintal
tulburari ale afectivitatii: starile de frustratie, labilitatea si ambivalenta

afectiva
tulburari caracteriale: imaturitate caracteriala (autocontrol insuficient,
impulsivitate si agresivitate, subestimarea greselilor si a actelor antisociale,
indolenta, indiferenta si dispret fata de munca, opozitie si respingere fata
de normele sociale si morale, tendinte egocentrice, absenta sau
insuficienta dezvoltare a sentimentelor etico-morale, dorinta unei vieti
usoare fara munca

Factorii sociali reliefeaza faptul ca dlincventa este in relatie cu clasele joase,

nivelul educational scazut, relatiile familiale inadecvate. Exista diferente importante ale
ratei delincventei intre cartiere, in functie de factorii mai sus mentionati. Ratele
delincventei difera si de la o scoala la alta. Au fost elaborate numeroase teorii sociale
care sa explice originea infractionalitatii, dar nici una dintre ele nu ofera o explicatie
completa.
Alti factori corelati cu delincventa sunt dimensiunea mare a familiei si practicile
gresite de crestere a copilului1.
Atmosfera din familiile dezorganizate (diferite forme), lipsa sau exagerarea
autoritatii parentale, lipsa de acord intre parinti asupra problemelor de autoritate, lipsa de
stabilitate si calm in comportamentul parintilor, pedepsele corporale si privatiunile asupra
copilului il determina pe acesta din urma sa manifeste un comportament deviant.
Exista mai multe forme de familii dezorganizate cu potential mare de a declansa
perturbarea comportamentala la copil:

familia nelegitima, delincventa aparand ca urmare a maltratarii sau

abandonului copilului

Ignat P., Psihiatria copilului, Editura Medicala, Bucuresti, 1996, p.620-650

familia incomplet unita

familia in care exista una din situatiile urmatoare: separare, divort sau

parasirea unui dintre soti de catre celalalt

familia de tip camin gol
familia in care exista una din situatiile: decesul unui parinte inchisoarea
familia in care exista urmatoarele situatii care determina esec marital:
retardarea mintala severa a copilului sau a unuia dintre soti, boli fizice sau
psihice cronice si incurabile, incluzand aici si alcoolismul

Caracteristicile grupurilor si mediilor extrafamiliale alese de minorii delincventi

sunt constituite din minori de aproximativ aceeasi varsta si de acelasi sex,principala
preocupare o constitue deplasarile (hoinareala) iar locul cel mai frecvent loc de intalnire
este strada;apare influenta directa sau indirecta a unu factor major unde liderul grupului
este in general un minor infractor recidivist (pentru faptele sale anterioare primind fie o
masura educativa care s-a dovedit ineficienta, fie o pedeapsa privativa de libertate) sau
un copil care are pozitia sa in grup si lupta pentru mentinerea ei;spiritul de aventura nu
este intotdeauna o sursa etiologica a actiunilor grupului, intervenind si anumite interese
materiale, de statut, etc.
Acest tip de comportament agresiv este specific actelor delincvente de grup (doi
sau mai multi delincventi minori):

talhariile,spargerile,furturile de bunuri,violurile

Al doilea timp este cel al fixarii si recunoasterii obiectivului actului infractional. In

functie de dificultati se fac investigatii directe sau prin informatori, studiindu-se terenul:
comportamentale viitoarei victime, topografia sau arhitectura interna a casei, magazinul,
etc.
Al treilea timp il constituie recrutarea de favorizatori, de intermediari.
Al patrulea moment il constitue repartizarea rolurilor si stabilirea modului de
impartire a profitului, precum si a datei trecerii la act, dupa care urmeaza atacul.
Exista in general o strategie sau o pluralitate de strategii, o abilitate de construire
de scenarii care, prin ele insele imprima dimensiunea comportamentului agresiv.
Adolescentii criminali
In centrul explicitarii comportamentului delincvent al minorului se afla problema
responsabilitatii. Adolescentii cu o imaturitate sociala accentuata, aparent normali pana
la comiterea crimei, infaptuiesc actul la rece, fara implicare emotionala, fara sentimente
de autoacuzare.
Personalitatea adolescentilor criminali ramane adesea la un stadiu narcisist.
Pentru ca un adolescent sa devina criminal trebuie sa concure o serie de factori:

impulsivitate, agresivitate, violenta, provocare din partea victimei, mijloace immediate

care sa-i permita implinirea actului crimial.
Unii autori sustin ca structura personalitatii criminale este determinata de
ereditatea progresiv defavorabila a factorilor endocrini si nutritionali. Dinamica actului
criminal se bazeaza pe mecanismele neurogene anormale.
Minorii delincventi cu handicap fizic si psihic
Handicapul fizic (senzorial, motor) determina la copil, in anumite conditii,
manifestarea unor comportamente delincvente. Aceste conditii favorizante sunt: lipsa
preocuparii parintilor pentru recuperarea deficientelor, lipsa suportului afectiv parental,
modelele parentale negative decomportament social,carente educationale, folosirea
copiilor in scopul cersetoriei sau furtului, ajutor neadecvat nevoilor: hiperprotectie sau
lipsa de suprveghere si indrumare, etc.
In ciuda deficientelor sale, minorul cu handicap fizic este infractorul care deschide
portierele automobilelor, este implicat in acte de talharie, viol, supravegheza obiectivele
care vor fi atacate, culege informatiile necesare declansarii actului infractional, pazeste
pe colegii sai care actioneaza.
Recuperarea minorilor delincventi
Reactia sociala in raport cu infractorii minori se refera la:

sanctiunea aplicata
masurile de reeducare si reinsertie sociala

Reactia sociala in raport cu persoana acelor minori ce comit fapte antisociale este
si trebuie sa fie diferita fata de cazul infractorilor adulti pentru ca:minorul este in plin
proces de formare si definitivare a profilului personalitatii, de maturizare sociala si
psihosociala.
Personalitatea minorului delincvent este astfel organizata incat nu-i permite o
adaptare corecta in raport cu exigentele vietii social-relationale, abaterile prin incalcarea
acestora fiind foarte frecvente culminand cu comiterea unor fapte penale (acte
antisociale sau infractiuni). Prin fapta antisociala pe care o comite, minorul dovedeste
public ca modelul sau de conduita constitue atat o abatere de la modelul cerut de
societate cat si exteriorizarea unei structuri de personalitate organizata dizarmonic.
Activitatea de reeducare poate fi analizata din perspectiva mai multor indicatori:

cadre organizatorice
cadre obiective
cadre metodologice
orme de stimulare si recompensare
forme de evaluare

In conformitate cu Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 26/ 1997, aprobata prin Legea
108/ 1998, fata de minorii cu comportamente delincvente se aplica urmatoarele sanctiuni
educative:

internarea intr-un centru de reeducare

internarea intr-o institutie medical-educativa
mustrarea( dojenirea copilului, in aratarea pericolului social al faptei savarsite, in

sfatuirea copilului sa se poarte in asa fel incat sa dea dovada de indreptare,

atragandu-i-se totodata atentia ca, daca va savarsi din nou o infractiune, se va lua
fata de el o masura mai severa sau i se va putea aplica o pedeapsa)
libertatea supravegheata(consta in lasarea copilului in libertate timp de un an, sub
supraveghere deosebita.Supravegehrea se poate face de carte parintisau dupa
caz adoptator sau tutore.
internarea intr-o scoala speciala de munca si reeducare(scoala ce apartine
Ministerului Justitiei) o masura adoptata fata de copiii care au comis fapte grave si
repetate sau au reiterat acte antisociale si pentru care celelalte masuri educative
au fost ineficiente; masura se ia pe durata de la 2 la 5 ani si nu poate fi luata
decat pana la implinirea varstei majoratului
Recuperarea minorilor infractori in centrele de reeducare prezinta o serie de

aspecte negative:
1) Vandalismul
Nu de putine ori minorii internati aici au o atitudine de protest si de denigrare in
fata unor actiuni de ameliorare a conditiilor educative obiective. Introducerea unui
colectiv de adolescenti intr-un local bine dotat, cu instalatii moderne, este urmata de
actiuni de distrugere organizata sau in grup. Vandalismul constituie o forma a
mecanismelor de aparare fata de agresiunea educationala.
2) Reactiile violente interpersonale
Cele mai evidente manifestari in contextul declansarii mecanismului distorsionat
de aparare a infractorului minor se fac simtite in contactele cu factorii sociali: agenti de
paza, personal didactic, asistenti sociali sau chiar minori delincventi care manifesta
progrese in procesul reeducational. Aceste reactii apar pentru ca pentru unii delincventi
minori succesele actiunii reeducationale capata simbolul unei viitoare agresiuni de
schimbare.
Mai intervin si factori de risc conjucturali: denigrarea publica, atacul la persoana.
3) Vanatoarea celor slabi
Exista in aceasta comunitate de educare, delincventi care vaneaza pe cei
slabi, datorita sentimentelor umanitare ale acestora, atacandu-i deschis sau indirect.
Prin racolare cei slabi invata comportamente mult mai deviante decat cele pentru care
au fost internati. Una dintre cele mai perverse forme de atractie in sfera de influenta este
presiunea prin forta fizica.

4) Fuga si neaplicarea masurii educative

Datorita sistemului de paza si supraveghere deficitar un numar mare de
delincventi minori isi reduc termenul masurii educative chiar si la cateva ore. Multi
dintre cei fugiti nu mai sunt gasiti de organele de politie (alte disfuncionalitati la nivelul
Ministerului de Interne).
5) Simularea de catre minorii delincventi a unui comportament adecvat
Pentru anumite intervale de timp unii minori delincventi pe baza mecanismelor
comportamentului duplicitar, reusesc sa convinga asistentul social de indreptarea
comportamentului lor, ajung in sedintele Comisiei pentru Protectia Copilului si li se ridica
masura educativa. Intentia acestui comportament se vadeste atunci cand minorul ajuns
in libertate savarseste alte infractiuni.
6) Manipularea educatorilor
Exista minori delincventi care isi cauta un aliat al atitudinilor delictuale chiar
printre specialistii in reeducarea lor.
In cadrul institutiilor specializate, in special in cadrul scolilor speciale de
reeducare, sistemul actiunilor si activitatilor reeducative este orientat in directia unor
obiective precise;
a) orientarea scolara si profesionala, inteleasa ca masura educativa, prin care

copilul este pregatit pentru alegerea si executarea:

unei meserii sau profesii (acest obiectiv este atins, cel putin partial)
recuperarea scolara a minorului internat pentru a fi in masura sa invete o meserie

in conformitate cu aptitudinile sale (obiectiv atins)

constientizarea asupra pericolului social al faptelor sale anterioare, sensibilizarea
lui la actiunile de reeducare, intelegerea necesitatii de a se reintegra intr-o viata
sociala normala si demna (obiectiv care in general nu este atins)
participare efectiva la diferite actiuni si activitati: invatatura, calificare, productie,

activitati gospodaresti si tabere de munca (obiectiv in general atins)

Studiu de caz:
1. Studiul de caz prezentat in cele ce urmeaza releva lipsa de coordonare a
actiunilor coroborate ale organelor de politie, procuratura si asistenta sociala: V.C., in
varsta de 16 ani, fiul lui V.D.(decedat) si al V.I., locuieste in mediul rural si este cel mai
mic dintre cei 5 copii ai familiei V.
Fapte savarsite: la varsta de 12 ani a comis singur, pe timp de noapte, trei furturi
calificate, la interval de o zi. In amanunt faptele au constat in: sustragerea prin efractie,
din 3 autovehicule parcate pe raza comunei, a unui radiocasetofon, respectiv o roata de
rezerva si un portmoneu cu bani, prejudiciul ridicandu-se la 1.500.000 lei.

Copilul provine dintr-o familie in care exista antecedente penale, primii 3 frati ma
mari ai acestuia de respectiv 22, 20 si 19 ani, ispasind pedepse privative de libertate.
Nici unul dintre copii nu a fost scolarizat.
V.C. pana la comiterea primei infractiuni, era cel mai cuminte dintre toti fratii sai.
Tatal fiind decedat de aproximativ 10 ani, singura intretinatoare a familiei a ramas mama
copiilor, care nescolarizata fiind se ocupa doar cu munci agricole. In casa, prin munca
mamei se strang bunuri alimentare necesare traiului zilnic si foarte putini bani din
comercializarea unor cereale.
Din momentul in care a fost sesizat serviciul Delincventa Juvenila din cadul
D.G.A.S.P.C primeste rechizitoriul de la Parchet, prin care se fac cunoscute cele trei
furturi, asistentul social al serviciului respectiv nu a gasit niciodata copilul acasa pentru a
putea discuta cu el. Copilul disparuse de acasa in urma cu 2 luni (politia fiind semnalata
de disparitia lui).
Asistentul social solicita ajutorul politiei si culege informatii despre copil si familie:
mama nu a mai avut autoritate asupra copiilor ei decat 3 ani de la decesul sotului, cand
cel mai mare dintre baieti a inceput sa consume bauturi alcoolice si in stare de ebrietate
fiind si-a ucis bunicul matern cu care obisnuia sa bea.
Mama a fost profund tulburata dar niciodata nu ar fi crezut ca lucrurile se vor
perturba atat de mult si cu alti 3 copii ai ei. Tatal copiilor, fost mecanic de locomotiva, a
fost un om harnic, echilibrat si apropiat de copii, dar disparitia sa a reprezentat momentul
in care familia a intrat in declin moral. Atunci mama copiilor a inceput sa-si piarda din
autoritate si crede ca bunicul matern si-a influentat in mod negativ nepotii pe care ii
abuza fizic, ca si pe dansa atunci cand consuma alcool.
Punctul de vedere al asistentului social: cu toate ca modelele parentale au fost
pozitive, lipsa de autoritate a mamei in momentul decisiv al formarii personalitatii copiilor
(adolescenta), ca si influenta negativa a bunicului matern, precum si exemplul negativ al
fratilor sai, au condus la slaba si insuficenta interiorizare a normelor de conduita morala.
Copilul a actionat singur, fiind deci atat factorul ideativ cat si factorul actional,
scopul faptelor sale fiind comercializarea bunurilor pentru a-si procura bautura.
Comportamentul fata de mama sa era reprezentat de un dezinteres total fata de
eforturile ei de a-l indruma pe calea cea buna, sfidare si minciuna.
Din discutiile purtate de asistentul social cu mama, singura solutie pentru
reeducarea si reintegrarea copilului era o masura mai aspra si anume internarea intr-un
centru de reeducare.
Intre timp copilul s-a intors acasa si a aflat de demersurile asistentului social in
legatura cu situatia sa. Au loc doua intalniri in scopul evaluarii situatiei copilului. Cu trei

zile inaintea sedintei Comisiei pentru Protectia Copilului, baiatul este arestat in legatura
cu un furt savarsit cu o luna in urma. Fapta savarsita era patrunderea prin efractie intr-un
apartament de unde a sustras 2 radiocasetofoane si bijuterii in valoare de 10.000.000.
lei. In urma cercetarilor este condamnat la 1 an de detentie la penitenciarul de la
Margineni.
Comentarii pe baza acestui caz:
Rechizitoriul de scoatere de sub urmarire penala a copilului V.C. a sosit la
Comisia pentru Protectia Copilului locala dupa 4 ani de la comiterea primei infractiuni. In
acesti 4 ani se putea lua o masura de protectie care sa contribuie la modelarea pozitiva
a copilului si la scoaterea sa din mediul familial nociv dezvoltarii personalitatii sale.
In toti acesti 4 ani nu s-a mai implicat in alte infractiuni fiind speriat (dupa
declaratiile acestuia) de situatia in care au ajuns fratii sai mai mari. Cu toate acestea si-a
format deja un comportament deviant, iar modul de gandire a ramas distorsionat.
Ambivalenta afectiva si lipsa unei preocupari serioase l-au determinat sa fuga de acasa.
In casa in care a fost primit dim mila a vazut un alt mod de viata, mai usor, posibilitati
materiale mai mari si a gasit o rezolvare a problemelor sale pecuniare: furtul.
In balanta judecatilor sale de valoare a avut greutate faptul ca nici in urma cu 4
ani nu a primit o pedeapsa pentru faptele sale infractionale. Lipsa unei pedepse aplicate
in timp util l-a determinat pe copil sa nu-si insuseasca norme de conduita.