1.

Factorii i tipurile creterii

economice
Creterea economic
este condiionat de resursele
poteniale existente i de modul
cum snt utilizate acestea.
Factorii direci care o determin
snt:
a) resursele umane
(oferta
de
munc,
educaie,
disciplin,
motivaie);
b) resursele
naturale
(pmnt, resurse ale
subsolului,
combustibili, condiii
climaterice);
c) stocul de capital tehnic
(maini, echipamente,
cldiri,
ci
de
transport);
d) tehnologia (tiin,
inginerie, organizare,
management,
antreprenoriat,
inovare).
Toate rile dispun de
aceti factori, ntr-o
msur mai mare sau
mai mic, nu exist
ns o formul unic de a-i
utiliza pentru a asigura creterea
economic.
O influen important
asupra creterii economice o au
factorii indireci, cu aciune
imediat: dimensiunea cererii
agregate, respectiv, capacitatea
de absorbie a pieei interne;
eficiena sistemului financiar
bancar; rata economiilor i rata
investiiilor;
mediul
internaional; migraia forei de
munc i a capitalului; politica
bugetar i fiscal a statului.
Creterea pe termen
lung a produciei are
dou
surse
fundamentale posibile:
creterea
cantitativ
a
factorilor,
prin
creterea
capitalului i a
resurselor
de

munc atrase n
procesul
de
producie;
creterea cantitii
de materie prim i
energie consumat,
creterea
suprafeelor
de
teren cultivate;
creterea
calitii
factorilor i a eficienei
utilizrii
lor,
n
condiiile unui mediu
economic
i
instituional favorabil,
ceea ce conduce la
creterea productivitii
naionale, a eficienei
investiiilor, la scderea
consumului specific de
materii prime.
ntre latura cantitativ
i cea calitativ a creterii
produciei exist o intersecie
compensatorie, mediat de
latura
structural.
Astfel,
proporiile n care se combin
factorii depind de natura
tehnologiilor utilizate, de modul
cum snt repartizate resursele
economice pe activiti la un
moment dat i de flexibilitatea
cu care se pot realoca aceste
resurse n funcie de nevoile de
adaptare a ofertei la modificrile
cererii.
n afar de creterea
economic cu efect pozitiv, n
economie
se
utilizeaz
conceptul de cretere economic
zero i cretere economic
negativ.
Creterea economic
zero este situaia n
care rezervele absolute
i populaia total
sporesc n acelai ritm,
nivelul rezultatelor pe
locuitor
rmnnd
constant.
Creterea economic
negativ este acea
situaie
n
care
rezultatele
macroeconomice
pe

locuitor are o tendin

de
scdere
meninndu-se
sub
control o serie de
corelaii fundamentale
de echilibru, ceea ce
presupune
compromisuri
rezonabile pe planul
eficienei economice i
a bunstrii sociale.
Exprim o perspectiv
nefavorabil.
n
funcie
de
contribuiile
relative
ale
factorilor de producie la sporul
produciei i al venitului
naional, prin laturile lor
cantitative i calitative pot exista
dou tipuri principale de
cretere economic: extensiv i
intensiv.
1) Creterea economic
extensiv
se
caracterizeaz
prin
contribuia
preponderent
a
laturilor cantitative ale
factorilor direci la
sporirea PIB sau a altui
indicator
macroeconomic. Acest
tip de cretere este
specific
economiilor
aflate n perioade de
acumulri
susinute,
bazate
pe
efort
investiional
ridicat,
orientat preponderent
ctre
creterea
capacitii de producie
n anumite ramuri.
2) Creterea economic intensiv
presupune
o
contribuie
preponderent
a
laturilor
calitative ale factorilor la
sporirea PIB sau a altui indicator
macroeconomic.
Creterea
intensiv este specific rilor
avansate economic, care au
structuri
tehnologice
i
economice capabile nu numai s
absoarb progresul tehnic, ci i
s-l
genereze
permanent.
Autoaccelerarea continu prin
crearea surselor ce cretere a

eficienei n interiorul sistemului

permite o cretere practic
nelimitat
a
eficienei
economice.

3.
Tipologia
economice

ciclurilor

Tipologie: Principalele tipuri ale

ciclurilor economice sunt:
ciclurile decenale numite si
cicluri Juglar, au o intindere de
7-11 ani. Acest tip de ciclu mai
poarta
numele
de
ciclu
conjunctural sau mediu si
corespunde notiunii americane
de ciclu de afaceri.
ciclurile
Kuznetz este
subciclu de 15-20 de ani

un

ciclurile seculare numite si

Kondratieff se intind pe o
perioada de 40-60 de ani.
Evolutia lor este legata de
revolutia
tehnologica,
de
inovatiile tehnologice majore.
ciclurile lungi numite si cicluri
Wheeler pot fi de 100, 500 sau
chiar de 1000 de ani; acestea
sunt cicluri climetrice care se
apropie de ciclurile civilizatiilor
ciclurile
Kitchin numite
si
cicluri minore sau hipocicluri,
au o durata de 40 de luni.
Principalele faze ale unui ciclu
economic sunt:

in cadrul careia are loc

cresterea productiei datorata
cresterii
investitiilor.
Concomitent
se
inregistreaza o crestere a
volumului creditelor , ceea
ce determina o noua
crestere a investitilor si
implicit a gradului de
ocupare a fortei de munca.

expansiunea - se
caracterizeaza
printr-o
perioada de avant economic

boom-ul
care
se
caracterizeaza prin cresterea
rapida si puternica a
tranzactiilor, a afacerilor, ca
urmare
a
accentuarii
cresterii economice

depresiunea succede
crizei si se caracterizeaza
prin stagnarea activitatii
economice.
Cresterea
economica
inregistreaza
valori negative, iar somajul
si
inflatia
cresc.
Concomitent are loc o
scadere a cererii si implicit
a nivelului de trai.
-

depresiunea. Ge
orge
Haberler
considera
ca
depresiunea
reprezinta
acea
faza a ciclului
economic care se
caracterizeaza prin
reducerea venitului
produs si consumat
pe locuitor sub
nivelul
obisnuit,
ceea ce inseamna
ca exista resurse
care
nu
se
utilizeaza
concertizate
in
capacitati
de

productie si mana
de lucru.

criza reprezinta o ruptura

temporara intre productie si
consum.

Etimologic, notiunea provine

din limba greaca krizis= o stare
acuta de scurta durata. Primele
crize au aparut si s-au manifestat
din cele mei vechi timpuri sub
forma
crizelor
de
subconsum generate de regula
de calamitati naturale, epidemii
sau calamitati sociale. incepand
cu secolul al XIX-lea istoria
omenirii a cunoscut un alt gen
de
crize,
numite
crize
economice, cauzate in special de
existenta unui ritm mai crescut
al consumului in comparatie cu
cel al capacitatii de regenerare a
resurselor
si
al productiei.
Rupturile echilibrului general
dintre productie si consum din
cauze economice poarta numele
de crize de economice de
supraproductie.
Ele
se
caracterizeaza prin urmatoarele:

oferta este mai mare dacat

cererea solvabila definita
prin puterea de absorbtie a
pietei data de puterea de
cumparare a onsumatorilor;

crizele de supraproductie
apar initial in anumite
sectoare ale economiei dar
au tendinta de generalizare

crizele economice de
supraproductie nu sunt
fenomene accidentale, ci se
repeta cu o anumita
regularitate.in decurs de 171

de ani au avut loc nu mai

putin de 19 crize economice
de supraproductie, cea mai
mare
prin
intensitate,
complexitate si arie de
cuprindere fiind marea criza
din 1929-1933

economice. Concomitent se
inregistreaza cresteri ale
ratei somajului cu efecte
asupra nivelului veniturilor
populatiei si a standardului
de viata.

de regula punctul de
pornire in cadrul unei crize
il
constituie
cresterea
numarului de falimente
bancare si a celor bursiere,
urmata de scaderea brusca a
curbei preturilor, productiei
si
circulatiei
bunurilor

recesiunea reprezinta
faza in care se inregistreaza
incetinirea ritmului vietii
economice; in aceasta faza
are loc scaderea ritmului de
crestere
al
productiei,
investitiile
stagneaza,
gradul de ocupare a mainii
de lucru scade.

2. Factorii de
productie
1.Productia.Sistemul factorilor
de productie
Productia este activitatea depusa
de oameni cu scopul de a
transforma resursele disponibile
din societate corespunzator
nevoilor lor, uramarind crearea
de bunuri si servici menite a
intra in consum, in vederea
satisfacerii diferitelor categorii
de trebuinte.
Factorii de productie reprezinta
totalitatea elementelor care
participa, intr-un fel sau altul, la
producerea de bunurii si servicii.
Factorii de productie sunt
numerosi si variati.Avand in
vedere specificitatea si
originalitatea lor, ei se pot grupa
in :
factori originali sau primari. Din
randul carora fac parte munca si
pamantul ;
factor derivat respectiv capitalul
rezultat din combinarea si

interactiunea celor dintai ;

Pe masura dezvoltarii tehnici si
tehnologiei au mai aparut o serie
de neofactori : inteprinderea,
inteprinzatorul, imformatia,
tehnologiile.Toti acesti factori
au ca punct de plecare cei trei
factori traditionali : munca,
pamantul, capitalul.
Daca productia creste prin
atragerea unei cantitati
suplimentare de factori de
aceeasi calitate, dezvoltarea
economica este de tip extensiv.
Daca cresterea calitati factorilor
si a eficientei lor este
preponderenta, atunci cresterea
productiei si dezvoltarea
economica este de tip intensiv.
2.MUNCA
Munca privita ca factor de
productie este reprezentata de
totalitatea resurselor
umane(fizice si intelectuale)
care sunt efectiv antrenate in
activitati economice.
Resursele de munca ale unei tari

inviorarea consitituie acea

faza a ciclului economic in
care are loc schimbarea
directiei
evolutiei
economice.
Dupa
ce
indicatorii economici au
inregistrat nivelul cel mai
scazut, are loc un proces de
revenire
treptata a
activitatii economice, in
aceasta faza incepand sa se
inregistreze valori pozitive
ale
ritmului
cresterii
economice.

sunt determinate de populatia

acestora care este formata din
urmatoarele grupe :
populatia adulta care se
determina scazand din populatia
totala a unei tari populatia tanara
si populatia in varsta
populatia activa care este
formata din ceea ce ramane dupa
ce din populatia adulta se scad
adultii inapti de munca
populatia activa disponibila
toate persoanele care raman
dupa ce din populatia activa se
elimina persoanele casnice,
elevii si studentii si cei care
satisfac stagiul militar
obligatoriu.
Populatia ocupata care se
determina scazand din populatia
activa disponibila numarul
somerilor
Populatia ocupata salarizata este
cea care rezulta eliminand din
populatia ocupata ce toti cei ce
lucreaza in gospodariile si
unitatile proprii.

Latura calitativa a muncii este

pusa in valoare de nivelul de
pregatire profesionala si de
volumul cunostintelor generale,
tehnico-stiintifice.
Durata muncii exprimata prin
numarul saptamanal de ore de
munca.In tara noastra se
lucreaza 40 de ore pe
saptamana.
Caliatea muncii este conditia
fundamentala a ridicari
eficientei muncii (direct sau
indirect) si din aceasta cauza
trebuie urmarite urmatoarele
directii :
cresterea nivelului general de
educatie si de pregatire
profesionala a resurselor de
munca
promovarea unui sitstem eficient
de motivare a lucrarilor
asigurarea unui nivel ridicat de
sanatate a populatiei
asigurarea unei calitati ridicate
pentru ceilalti factori de
productie.
3.PAMANTUL (NATURA)
Factorul pamant reprezinta
totalitatea resurselor naturale
(suprafetele agricole, padurile,
apele,aerul, resursele
productive) pe care oamenii le
pot utiliza, adopta si transforma
conform intereselor lor de
consum.
Legea randamentelor
neproportionale, conform caruia
rezultatul marginal (productia
obtinuta la fiecare cantitate de
factori adaugati) de la un anumit
punct descreste, se diminueaza.
4.CAPITALUL
Capitalul ca factor de productie
este definit prin totalitatea
bunurilor economice produse
eterogene si reproductibile

utilizate in productie si /sau

distributia si comercializarea de
bunuri si servicii. Cu alte
cuvinte, capitalul este constituit
din stocul de active fizice
(cladiri, utilaje, masini).
Bunurile capital sunt considerate
ca fiind acele bunuri care sunt
produse pentru a satisface
nevoile directe de consum ale
oamenilor, ci pentru a fi folosite
in productie ; din acest motiv
elementele care formeaza
capitalul sunt denumite capital
tehnic.
Capitalul fix este acea parte a
capitalului real, tehnic format
din bunuri de lunga
durata(cladiri, masini) care
participa la mai multe cicluri de
productie consumandu-se treptat
si inlocuindu-se dupa mai multi
ani de utilizare.
Uzura capitalului fix poate fi
fizica sau morala.
Uzura fizica consta in pierderea
treptata a capacitatii de
functionare a capitalului fix
datorita folosirii lui in procesul
de productie sau datorita actiunii
distructive a agentilor naturali.
Uzura morala reprezinta
deprecierea capitalului fix
inainte de a ajunge la limita
maxima a utilizarii capacitatii
productive datorita efectului
introducerii continue a
progresului tehnic.

a. Chelt materiale formeaza

substanta produselor, sunt
determinate de consumul
urmatoarelor elemente ale
costului: materia prima,
semifabricate si materiale de
baza, combustibil, energia, apa,
amortizarea capitalului fix;
b. Chelt de munca cuprind 3
elemente de baza: salariul;
cotizatiile p/u asigurari sociale;
contributiile la fondul de somaj.
c. Chelt generale, eterogene
dupa componenta, includ astfel
de elemente ale costului precum:
platile p/u chirie, dobinzile,
impozitele pe cladiri si diferite
taxe, chelt p/u administratie etc.

3. Avantajele si dezavantajele
bussinesului mare si mic
Intreprinderile mici constituie
intr-un fel, insusi fundamentul
economiei de piata. De regula,
datorita chelt de productie
reduse(lipsa chelt p/u
publicitate, gestiune etc) si a
capacitatii de a manevra, aceste
#ri mentin mereu aprinsa flacara
spiritului de concurenta. Din
aceste considerente, in tarile cu
o economie dezvoltata statul
sprijina #rile mici, inclusiv prin
elaborarea unei legislatii
antimonopol.(SUA 70%, Franta
94%). RM, cca 90%, in
principal din agricultura, nu
folosesc munca salariata sau o
folosesc ocazional.
Intreprinderile mari, desi
relativ nu prea numeroase ,
asigura producerea partii

covirsitoare, in unele tari pina la

70-90% din volumul total de
bunuri si servicii produse.
Aceste performante se datoreaza
creari conditiilor optime p/u
aplicarea in practica a
realizarilor progresului tehnico
stiintific. Anume #rile mari
asigura stabilitatea si progresul
in intreaga economie.

4. Balanta de plati
Situatie statistica care prezinta,
in mod sumar, tranzactiile
desfasurate de o economie cu
restul lumii. Balanta prezinta
valoarea totala a tranzactiilor
desfasurate de populatie,
companii si administratia
publica dintr-o anumita tara cu
entitati similare din alte tari.
Contul curent
1. Produs ce primite clientilor
acces oricand la banii depusi la
banca. Prin intermediul acestor
conturi, se pot efectua plati,
incasari sau retrageri de
numerar. In plus, deschiderea
unui cont curent da clientilor
acces la noi servicii bancare:
carduri, depozite, credite, etc.
2. Statistica macroeconomica ce
masoara fluxul net de marfuri,
servicii, venituri si transferuri
intre o economie si restul lumii.
Soldul sau exprima inclinatia
spre economisire a unei
economii (daca este pozitiv) sau
spre consum (daca este negativ).

Contul financiar
Statistica macroeconomica ce
cuprinde fluxul de tranzactii
asociate cu schimbarea dreptului
de proprietate asupra activelor si
pasivelor externe ale unei
economii. Contul financiar
cuprinde investitiile straine
directe, investitiile de portofoliu,
derivatele financiare, alte
investitii de capital si activele de
rezerva.
Contul de capital
Statistica macroeconomica ce
prezinta fluxul de transferuri de
capital (vanzari/cumparari de
active fixe) si de
achizitii/vanzari de active
nefinanciare si nemateriale.

5. Concurenta, tipurile
Definitie: Concurena este un
mod de manifestare a economiei
pe pia, n care pentru un bun
omogen i substitutele sale,
existena unui singur productor
devine, practic, imposibil.
Concurena imperfect este
situaia de pe pia n care
condiiile necesare pentru
existena
concurenei perfecte nu sunt
satisfcute. Forme de concuren
imperfect:
Monopol situaie n care exist
un singur vnztor al unui bun
economic.
Oligopol situaia n care exist
un numr redus de vnztori ai
unui bun economic.
Concurena monopolist
situaie n care exist mai multi
vnztori de bunuri total diferite.
Monopson situaie n care
exist un singur cumprtor al
unui bun economic.
Oligopson situaie n care
exist un numr restrns de
cumprtori ai unui bun
economic.
Concurena imperfect poate
aprea pe anumite piee din
cauza lipsei de informare
a cumprtorilor si vnztorilor
despre preuri i despre bunurile
de pe pia.
Concurena perfect este un
model al teoriei
economice. Acest model descrie
o form ipotetic a pieei n care
nici un productor sau
consumator nu are puterea de a

influena preurile de pe pia.

Aceasta ar conduce la un
rezultat eficient, innd cont de
definiia standard a economiei.
Analiza pieelor perfect
competitive asigur fundamental
teoriei cererii si ofertei.
n cadrul pieei, firmele pot avea
n vedere satisfacerea acelorai
nevoi de consum sau a unor
nevoi diferite, ele adresnd
acestora produse sau servicii
identice, substituibile sau
asemntoare. n funcie de
acestea, concurena poate fi
variabil:
Concuren direct este
cea mai uor de observat i
poate fi:
concuren de marc ce are
loc ntre firme ce ofer aceleai
bunuri i servicii destinate
satisfacerii acelorai
nevoi. Diferenierea ntre
concureni se realizeaz n acest
caz prin intermediul
mrcii. Exemplu: productorii
de bere, benzin, pine, etc.
concuren la nivel de
industrie ce are loc ntre firme
ce ofer produse similare care
satisfac diferit aceeai
nevoie. Este vorba, n general,
de produse sau servicii
substituibile n consum, iar
competiia se realizeaz prin
diferenierea calitativ a
produselor. Exemplu: industria
alimentar, industria
confeciilor.

concuren formal ce are

loc ntre firme ce ofer produse/
servicii care satisfac aceeai
nevoie n moduri
diferite. Exemplu: nevoia de a
petrece timpul liber se satisface
vizionnd un film sau
participnd la o excursie.
concuren generic ce se
ntlnete la nivelul ntregii
piee, firmele disputndu-si de
fapt venituri ale cumprtorilor,
care sunt obligai s i
ierarhizeze nevoile.

6. Impozitele directe si
indirecte
1. Impozitele directe se
stabilesc nominal in sarcina unor
persoane fizice sau/si juridice, in
functie de veniturile sau averea
acestora, pe baza cotelor legale
de impunere si se percep direct
de la subiectul impozitului la
anumite termene precis stabilite.
De regula, in cazul acestor
impozite, subiectul si
suportatorul impozitului sunt
una si aceeasi persoana.
Acestea se grupreaza in:
a) impozite reale

se stabilesc in
legatura cu detinerea
unor obiecte materiale
(cum sunt pamntul,
cladirile, magazinele
etc.), facndu-se
abstractie de situatia
personala a subiectului
impozitului;

au cunoscut o
larga aplicabilitate in

Concuren
indirect este privit mai ales
din punct de vedere al pieei i
poate fi:

perioada capitalismului
premonopolist, dar ele
se practica si in prezent
in cazul cladirilor,
terenurilor ocupate de
cladiri, exploatarilor
agricole;

in aceasta
categorie se includ:

1.

impozitul funciar;

2.

impozitul pe cladiri;

3.

impozitul pe activitati
industriale, comerciale
si profesii libere;

4.

impozitul pe capitalul
mobiliar sau banesc.

bunuri si al prestarii unor

servicii, fiind varsate la bugetul
public de catre producatori,
comercianti sau prestatori de
servicii si suportate de catre
consumatorii bunurilor si
serviciilor impozabile.
In cazul acestor impozite, prin
lege, se atribuie calitatea de
subiect al impozitului altei
persoane fizice sau juridice
dect suportatorului acestora.

prioritate
susinerii sectorului privat!
ncura$rii
concurenei!
reglementrii
proceselor
economice
prinmecanismul
pieei.( trstur specific a
acestui model este o difereniere
enorm
as)alariilor.*n
conductor de firm poate aveau
un salariu de 110, ori maimare
dect un simplu funcionar al
acesteia.

Impozitele indirecte se grupeaza

in:

Modelul german, intitulat de

obicei "economia sociala de
piata", se caracterizeaza printr-o
imbinare reusita intre exigentele
pietei cu protectia sociala a
populatiei, politica economica
fiind plasata in spatiu intre un
liberalism traditional si un
dirijism statal fortat. Sectorul de
stat in economie se ridica pina la
30 %. Totodata in modelul
german, spre deosebire de cel
american, asistenta medicala si
invatamintul sint gratuite. Un rol
deosebit este acordat sistemului
bancar,
banca
central?
beneficiind de o autonomie
deplina
si
servind
drept
mecanism de reglementare a
activitatii
economice.

taxe de
consumatie;

venituri care
provin de la
monopolurile fiscale;

taxe vamale;

taxe de timbru si
de inregistrare.

b) impozite personale

se aseaza asupra
veniturilor sau averii
avndu-se in vedere si
situatia personala a
subiectului impozitului;

in aceasta
categorie se includ:

1.

impozitele pe
veniturile persoanelor
fizice;

2.

impozitele pe
veniturile societatilor
de capital;

3.

impozitele pe
averea propriu-zisa;

4.

impozitele pe
circulatia averii;

5.

impozitele pe
sporul de avere.

2. Impozitele indirecte se
percep cu ocazia vnzarii unor

7.Economia mixta si modelele

ei contemporane
Modelul american este un
model liberal!cu un nivel nalt
al diferenieriisociale i cu o
pondere redusa a sectorului de
stat
n
economie.El
secaracterizeaz prin crearea de
ctre stat a condiiilor optimale
de
dezvoltare
aantreprenoriatului!de stimulare
a iniiativei private.%odelul
american
sedefinete
de
asemenea !printr&un amestec
minimal
al
statului
n
activitateaeconomic.'n politica
economic
statul
acord

In fine, in modelul german intre

salariul unui sef de firma si
funcsionarii acesteia diferenta de
salariu este relativ mica, doar
pina la la 24 ori.
Modelul suedez se define?te
prin accentul pus pe politica
sociala care urm?re?te scopul
reducerii inegalit??ii de avere.
Acest obiectiv se realizeaz?
printr-un mecanism special de
redistribuire a veniturilor in
favoarea p?turilor nevoia?e.
Stabilind o rat? inalt? a

impozitelor, statul acvumuleaz?

in miinele sale pin? la 60-70 %
din PIB, mai bine din jum?tate
care este folosit apoi in scopuri
sociale. Sectorul de stat joac? un
rol important. Cea mai mare
parte a serviciilor(medicin?,
inv???mint..) sunt gratuite.

competitivitate sporit? a m?
rfurilor japoneze pe pie?ele
interna?ionale. Salariile ?efilor
de corpora?ii japoneze sint doar
de 17 ori mai inalte decit
salariile func?ionarilor simpli.

Modelul francez, sau etatist,

intermediar
intre
modelul
american ?i cel german, se
deosebe?te printr-o pronun?at?
tent? dirijist?. Sectorul privat se
imbin? cu un puternic sector
public, rezultat in cea mai mare
parte din mai multe na?ionaliz?
ri a intreprindelor de stat. O alt?
tras?tur? a acestui model este
imbinarea mecanismelor pie?ei
cu un sistem special de
planificare indicativ?.

8.Creditul si formele lui

Modelul japonez (paternist) s-a

format dup? cel de-al doilea r?
zboi mondial, in condi?iile cind
statul nipon, avind ni?te
cheltuieli militare neinsemnate,
in
c?uatarea
c?ilor
de
valorificare a avantajelor sale
corporative,
a
purces
la
procurarea masiv? a patentelor ?
i licen?elor noilor descoperiri ?i
tehnologii
americane
?i
europene. Acest model se
caracterizeaz? printr-un rol
important
jucat in via?a
economic? de marile coorpora?ii
sus?inute de c?tre stat ?i aflate
intr-o competi?ie puternic? intre
ele ?i un rol activ jucat de stat in
programarea economic?. O tr?s?
tur? deosebit? a modelului
japonez const? in faptul c?
nivelul salariului r?mine mereu
in urma cre?terii productivit??ii
muncii. Acest fapt permite
reducerea
permanent?
a
costurilor ?i ca urmare o

Dobinda este un venit pe care il

insuseste proprietarul capitalului
banesc ca recompensa p/u suma
de bani imprumutata.
Rata dobinzii se calculeaza ca
raportul procentual dintre masa
dobinzii anuale si capitalul
imprumutat. Marimea ratei
dobinzii se stabileste in functie
de mai multi factori, cel mai
important fiind raportul dintre
oferta si cererea de capital.
Oferta
de
capital este
determinata de catre banii
temporar disponibili care se
transforma
in
lichiditati
active. Sursele
capitalului
imprumutat:
1. Sumele de bani temporar
disponibile, conditionate de
insusi caracterul circuitului
capitalului
industrial
si
comercial;
2. Economiile menajelor;
3. Banii
propiretarilor
capitalurilor de imprumut;
4. Economiile guvernului.
Oferta
de
capital este
influentata nemijlocit de rata
dobinzii. Cu cit rata dobinzii
este mai inalta, cu atit oferta de
capital de imprumut este mai
mare.

Cererera
de
capital de
imprumut exprima nevoia de
bani si vine din partea
urmatorilor actori ai vietii
economice:
a. #ri, care au nevoie de
imprumuturi p/u a face investitii
destinate reutilarii, modernizarii,
p/u plata salariilor etc;
b. Menaje, care recurg la
imprumuturi p/u procurarea
obiectelor de folosinta pe TL
c. Institutiile adm publice, care
sunt nevoite sa recurga la
imprumutul de bani, in conditiile
in care veniturile publice sunt
inferioare cheltuielilor.
Factorii ce infl rata dobinzii:
Raportul dintre D si S de
capital imprumutat;
Rata inflatiei;
Rata profitului;
Marimea riscului;
Perioada de timp p/u care se
imprumuta suma de bani;
Politica economica a statului.
Rolul ratei dobinzii:
a) Rata dob determina nivelul
economiilor in tara;
b) Nivelul ratei dob poate
incuraja sau descuraja activitatea
economica;
c) Rata dob influenteaza rata de
schimb a monedei nationale.

Creditul este o relatie de

acordare a banilor cu imprumut,
in conditiile rambursarii acestora
si ale platii serviciului prestat.
Formele creditului:
I. Din (.) de vedere a obiectului
imprumutului:
Comercial aparut in Italia in
sex XII-XIII, este acordat de o
#re altei #ri, de obicei de un
industrias unui comerciant, sub
forma unor produse sau servicii
cu efectuarea platii la o data
ulterioara.
Bancar este deja un
imprumut acordat de niste
intreprinderi specializate, numite
banci. El este acordat numai in
bani, pe termene mult mai mari,
pina la zeci de ani, si in marimea
solicitata oricarui ag ec capabil
sa-l ramburseze;
De consum.
II. In dependenta de termenul
de acordare:
Pe TS (<1an);
Pe TM(1-5ani);
Pe TL(>5ani).

9.Evoluia obiectului de studiu

al teoriei economice
Etapa antic
, care cuprinde perioada pn la
mijlocul sec. V e.n. La
aceastetap au aprut primele
idei economice referitor la
proprietate,
impozite,
preuri,arend, credit. De ex., n
Grecia antic principala form

de proprietate era consideratcea

colectiv (a claselor nobile); n
India veche erau reglementate
relaiile de credit iarend; n
China veche erau reglementate
preurile la pine i sare. Cei mai
de seamreprezentani ai acestei
etape pot fi numii Xenofon,
Platon i Aristotel. Xenofon
afost primul din gnditorii
antici, care a introdus termenul
de economie ca tiin
cestudiaz cile de mbogire.
Etapa medieval
, care cuprinde perioada ntre se
c. V i XV. Gndireaeconomic
n Evul Mediu s-a aflat sub
influena bisericii. Canonitii i
scolasticii auformulat dou idei
fundamentale: ideia, c unicul
izvor
de
existen
este
munca personal;
ideea
c
rezultatele muncii individuale
trebuie mprite cu cei apropiai
prin intermediul binefacerii. Ca
reprezentant vestit al acestei
etape
este
consideratToma
dAquino, care n lucrarea sa
Suma Teologic a formulat
conceptele despre proprietatea
privat, dobnd, preul just,
salariul just . a.
Etapa mercantilist
, care cuprinde perioada dintre
anii
1450

1750.
Laaceast etap au aprut idei i
teorii economice prezentate de T
.Mun,A.Montchrestien,
J.Colbert .a., care afirmau, c
principala bogie a societii
sunt banii confecionai din aur
i argint, c la baza activitii
economice
se
afl
comerul.Obiectul de studiu al
tiinei economice este studierea
relaiilor de comer. Anume

laaceast etap n anul 1615 a ap

rut lucrarea mercantilistului fra
ncez AntoineMontchrestien cu
titlul
Tratat de
economie
politic.
Etapa fiziocrat
, care cuprinde a doua jumtate a
secolului XVIII. La aceastetap
centrul de studiere a activitii
economice a fost transferat din
circulaie n sferade producie, n
special n agricultur. Anume
agricultura
era
considerat
principalaramur
unde
se
creeaz produsul net. La aceast
etap au fost puse bazele teoriei
dereproducie
i
circuit
economic de fiziocratul francez
Fr.Quesnay.
Etapa liberalismului clasic
, care cuprinde perioada ntre
sfritul sec. XVIII inceputul
ultimei treimi a sec. XIX.
Aceast perioad este dominat
de celebra lucrarea lui A.Smith
Avuia naiunilor (1776) i de
operele renumiilor savani
T.Malthus,D.Ricardo, J.S.Mill,
J.B.Say. A.Smith e considerat ca
printe
al
tiinei
economice.Anume la aceast
etap a fost pus temelia analizei
categoriilor
economice:
munca,salariul, capitalul, banii,
dobnda, profitul, renta .a., care
au valoare i n zilelenoastre. n
viziunea
liberalilor
clasici
obiectul de studiu al tiinei
economice estestudierea cilor
de mbogire a naiunilor.

Etapa
economic

naionalismului

, care cuprinde perioada din

prima jumtate asec. XIX. Unul
din reprezentanii principali ai
naionalismului economic a fost
F.List,care n lucrarea Sistemul
naional
de
economie
politic(1841)
afirma,
c
tiinaeconomic trebuie s
studieze
nu
individul,
particularitile naionale ale
rii i peaceast baz s
propun statului sfaturi concrete
i realiste.
Etapa marxist
, care cuprinde a doua jumtate a
sec. XIX i nceputul sec.XX.
Aceast etap este prezentat de
K.Marx, care este considerat un
fondator
denou
coal
economic.
n
opera
sa
fundamental Capitalul (1867)
K.Marx, de pe poziii de clas, a
determinat obiectul de studiu al
teoriei
economice

studierearelaiilor de producie
care apar dintre burghezie i
proletariat. K.Marx a formulat
unset de categorii economice noi
: munca concret, munca abstrac
t, compoziiaorganic
a
capitalului, preul de producie .
a.

Etapa neoclasic
, care cuprinde perioada dintre
anii 70 ai secolului XIX i
anii30 ai secolului XX. La
aceast etap tiina economic
a fost aezat pe fundamentenoi.
Reprezentanii acestei etape
(K.Menger,
E.Bhm-Bawerk,
L.Walras, V.Pareto,St. Jevons,
A.Marshall . a.) au formulat
teoria valoare-utilitate, teoria
echilibruluieconomic
general,
teoria preurilor. Ca obiect al
tiinei
economice
era
consideratstudierea relaiilor de
circulaie i de consum.
Etapa neoliberal
, care a nceput din anii 70 ai
secolului
XX.
Principaliireprezentani
ai
acestei etape sunt: W.Eucken,
L.Mises,
F.Hayek
i
M.Friedman,
careformeaz
nucleul cel mai activ al gndirii
economice din ultimele decenii.
Ideile principale ale acestor
corifei ai tiinei economice
constau
n
urmtoarele:
limitareastatului n activitatea
economic; stimularea ofertei pe
baza
reducerii
nivelului
deimpozitare;
reglarea
sistemului
monetar
prin
intervenia Bncii Centrale i
reglarearatei
dobnzii;
elaborarea
programelor
de
combatere a inflaiei i proteciei
sociale a populaiei.

10. Agentii
functile lor

economici

si

Societile
nonfinanciare
(ntreprinderile, firmele)
Sectorul
instituional
al
societilor
nonfinanciare
regrupeaz unitile a S cror
funcie principal este producia
de bunuri i de servicii
comerciale (de pia).':
Resursele lor principale provin,
n cea mai mare parte, din
vnzarea produciei lor pe pia,
n funcie de natura relaiilor de
proprietate distingem:
a) Societile private care se
caracterizeaz prin faptul c tot
capitalul aparine unor persoane
private. Din punct de vedere al
statutului juridic, societile
private pot fi: societi cu
rspundere limitat, societi pe
aciuni, societi n comandit
simpl, societi n comand pe
aciuni, societi n nume
colectiv, societi cooperatiste.
b) Societile
i
regiile
autonome din sectorul public.
Menajele (gospodriile)
Menajul este o entitate care
cuprinde una sau mai multe
persoane care ocup aceeai
reedin principal.
Funcia principal a menajelor
const n consumul final al
bunurilor i serviciilor; menajele
pot, de asemenea, s produc
bunuri i servicii, atunci cnd
ele
mbrac
calitatea
de
ntreprinztori individuali.

Administraiile publice
Administraiile publice au dou
funcii principale:
a)
producia
noncomerciale
colectivitii:

de

servicii
destinate

vnzarea de servicii comerciale,

dar fr scop lucrativ, adic
fr profit".
Majoritatea resurselor lor provin
din contribuiile voluntare ale
membrilor
administraiilor
private respective.

b) redistribuirea.
Resursele
lor
provin,
n
principal,
din
prelevrile
obligatorii (impozite i cotizaii
sociale).
Administraiile
publice
regrupeaz trei sub-sectoare:
a) administraiile
publice
centrale: statul i anumite
organisme ataate acestuia;
b) colectivitile
locale (comune, judee), precum
i diverse administrrii locale
(comuniti urbane, birouri de
ajutor social, camere de comer
i industrie etc.);
c) organismele de securitate
social, a cror funcie esenial
este redistribuirea: ele percep
cotizaiile
sociale
i
le
redistribuie ap menajelor sub
form de prestaii sociale.
Administraiile
private
(organizaii
neguveranamentale, nonprofit)
Termenul
de
administraii
private reunete instituii cum ar
fi: sindicatele, asociaiile, ligile,
fundaiile etc.
Administraiile private au ca
funcie principal producerea
de
servicii
noncomercialerezervate
unor
grupuri specifice de menaje sau

Instituiile financiare au ca
funcie principal finanarea
economiei, concretizat n trei
activiti
principale: colectarea,
transformarea i repartizarea
disponibilitilor financiare:
intermedierea
financiar
ntre agenii economici care
doresc s i plaseze economiile
i cei care doresc s mprumute
fonduri;

transformarea
economiilor plasate pe termen
scurt n credite pe termen mediu
sau lung;

circulaia i crearea de
mijloace de plat.
Resursele
instituiilor
financiare provin, n principal,
din economiile colectate sau din
mprumuturile contractate pe
pieele de capital, precum i
moneda pe care ele o creeaz.
Societile de asigurare au ca
funcie
asigurarea,
adic
garantarea
unor
pli
(indemnizaii) n cazul realizrii
unor riscuri la care sunt expui
cei care se asigur.
Resursele
acestor
societi
provin din primele prevzute n
contractele subscrise de ctre cei
care se asigura, din cotizaii

voluntare (n czui mutualelor),

precum i din dobnzile aduse
de ctre plasamente (fondurile
plasate).
Strintatea,
exteriorul sau restul lumii'' Ageni nonrezideni
Restul
lumii"
regrupeaz
ansamblul
agenilor
nonrezideni care fac, operaii
de orice natur cu agenii
rezideni pe teritoriul economic
naional.
Agenii economici efectueaz
o gam larg de operaii care
pot fi grupate, n funcie de
specificul
lor,
n
urmtoarele categorii:

operaii de repartiie;

operaii financiare.