Liviu Rebreanu- Ion

Liviu Rebreanu este unul din cei mai importanti prozatori ai

literaturii romane. Pana la aparitia romanului Ion in 1920,
romanul romanesc inregistrase numai cateva titluri importante
Ciocoii vechi si noi- Nicolae Filimon, Ciclul ComanestenilorDuiliu Zamfirescu, Mara- Ioan Slavici.
Aparitia romanului Ion rezolva o problema si curma o
controversa(E. Lovinescu), Legata de dreptul unei categorii
sociale- taranimea de a fi reprezentata artistic , in sensul ca, desi
porneste de la acelasi material epic, se diferentiaza de scrierile
anterioare prin metoda folosita de autor <<care ne da impresia
vietii in toate dimensiunile ei ()formula realizata de rar in toate
literaturile si pentru prima data la noi in Ion>>.(E. Lovinescu)
Dupa cum marturiseste insusi autorul romanul Ion isi are
geneza in o povestire de-a surorii sale, Livia, despre o fata,
Rodovica, bogata, indragostita de un taran sarac, s-a mai inspirat
si din discutia pe care a avut-o cu un tanar, pe nume Ion al
Glanetasului, istet si vrednic, dar impovarat de greutati si
deznadajduit pentru ca nu avea pamant, O alta sursa de inspiratie
fiind si impresia pe care I-a lasat-o un taran, care intr-o zi de
duminica, saruta cu intaietate pamantul.
Romanul este o specie a genului epic in proza, cu actiune
complexa, de mare intindere, desfasurata pe mai multe planuri, cu
personaje numeroase si cu o intriga complicata, in care se prezinta
un numar mare de personaje, cu pondere diferita in structura
epica.Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern,
deoarece scrie primul roman obiectiv din literatura romana
Ion.
Structura romanului este una arborescenta, fiind compus din
doua parti cu titluri sugestive, ce ilustreaza laturile conflictului
interior, intre care este sfasiat personajul principal: Glasul
pamantului si Glasul iubirii. Fiecare parte contine cate sase,
respecti sapte capitole, de asemanea cu titluri
representative:Inceputul, Noaptea, Rusinea,
Nunta,Sfarsitul. Titlurile primului si ultimului capitol, dar si

imaginea drumului care intra si iese din sat confera romanului

particularitatea unei structuri sferice (circulare).
Romanul incepe cu descrierea drumului catre satul Pripas, la
care se ajunge prin soseaua ce vine de la Carlibaba, intovarasind
Somesul pana la Cluj, din care se desprinde un drum alb mai sus
de Armadia si dupa ce lasa Jidovita in urma, drumul urca intai
anevoie pana ce-si face loc printre dealurile stramtorate(), apoi
coteste brusc pe sub Rapile Dracului, ca sa dea buzna in Pripasul
pitit intr-o scrantitura de coline. La intrarea in sat te intampina
din stanga o cruce stramba pe care e rastignit un Hristos cu fata
spalacita de ploi si cu o cununita de flori vestede agatata de
picioare.Descrierea satului continua cu prezentarea casei
invatatorului Zaharia Herdelea, care e cea dintai, taiata adanc in
coasta unei coline, urmeaza casa lui Alexandru PopGlanetasul, cea a lui Macedon Cercetasu si a primarului Florea
Tancu, carciuma lui Avrum si se ajunge la casa Todosiei, vaduva
lui Maxim Oprea,unde era hora.Drumul care trece prin sat ne
introduce in universul fictiunii , devenind un personaj.Urmand
drumul facem cunostinta cu personajele si ne familiarizam cu
modul in care traiesc locuitorii acestui sat.Drumul ne poarta pana
la hora, caci e zi de duminica si s-a organizat o hora, unde vom
cunoaste personajele din roman. Inca de aici se poate sesiza
conflictul interior al personajului principal, intre glasul
pamantului si glasul iubirii,conflict ce continua sa-l framante pe
Ion pana la sfarsitul zilelor sale si care nu va fi nicicand unul
echilibrat, dimpotriva este inegal.Acest conflict ii marcheaza
destinul lui Ion, el fiind sfasiat de cele doua forte si pana la urma
cazand victima a acestor doua patimi.
Romanul Ioneste o monografie a realitatilor satului
ardelean de la inceputul secolului al xx-lea, un roman obiectiv ce
ilustreaza conflictul generat de lupta pentru a avea pamant, caci
asa se stabilea statutul social in acea lume,fapt care justifica
actiunile personajelor.Ion, personajul principal e un taran fara
pamant, care se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o
iubeste,renuntand la dragostea pe care o avea pentru Florica, o
fata de aceeasi conditie sociala, ce se va casatori la randul ei cu
George, din acelasi motiv. Ion este un personaj reprezentativ

pentru colectivitatea din care face parte prin mentalitatea clasei

taranesti si a vremurilor carora le apartine.Ion o necinsteste pe
Ana, si il obliga astfel pe Vasile Baciu sa i-o dea de nevasta,
impreuna cu o parte din pamanturi. Prin obtinerea averii Anei, Ion
dobandeste pozitie sociala si isi satisface orgoliul propriu.
In celalalt plan, familia invatatorului Herdelea are si ea
necazurile sale, care in mare parte sunt aceleasi cu ale lui Ion, doar
la un alt nivel,acestia facand parte dintr-o alta clasa sociala.
Destinele personajelor sunt determinate de aceasta mentalitate, de
faptul ca familiile nu se intemeiaza pe sentimente, ci pe interese
economice.
Casatorit cu Ana, si asezat la casa lui, Ion nu se poate multumi
cu averea pe care o dobandise si ravneste la Florica. Aceasta este
cauza pentru care el isi gaseste sfarsitul, omorat de George Buluc,
caci ii prinde pe cei doi impreuna.
Finalul romanului surprinde satul adunat la sarbatoarea
sfintirii noii boserici si descrierea drumului care iese din Pripas,
viata urmandu-si cursul firesc: Pripasul de-abia isi mai arata
cateva case.Doar turnul bisericii noi,stralucitor, se inalta ca un cap
biruitor.()Apoi soseaua coteste,apoi se indoaie, apoi se intinde iar
dreapta ca o panglica cenusie in amurgul racoros.()Satul a
ramas inapoi acelasi, parca nimic nu s-ar fi schimbat. Cativa
oameni s-au stins, altii le-au luat locul.()Drumul trece prin
Jidovita, pe podul de lemn, acoperit de Somes si pe urma se pierde
in soseaua cea mare si fara inceputCu ajutorul acestei descrieri
cititorul este scos din universul fictiunii si adus in lumea reala.
Personajul Ion este unul de referinta in literature romana,
ilustrand tipul taranului dornic de a avea pamant. Una dintre
opiniile critice referitoare la acest personaj este cea alui Eugen
Lovinesu:Ion e expresia instinctului de stapanire a pamantului, in
slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o
viclenie procedurala si cu deosebire o vointa imensa, spre
deosebire de George Calinescu care apreciaza ca : Nu din
inteligenta a iesit ideea seducerii, ci din viclenie instinctuala,
caracteristica a unei finite reduse. In planul creatiei, Ion este o
bruta. A batjocorit o fata,i-a luat avrea, a impins-o la
spanzuratoare si a ramas, in cele din urma, cu pamant.Intre

parerile celor doi mari criti exista un raport de antiteza cu privire

la tipul de taran pe care il reprezinta Ion.
Ion este un personaj eponim, ce se remarca inca de la inceputul
romanului de la scena horei, unde se evidentiaza printre ceilalti
tineri. El este caracterizat in mod direct de catre autor, care spune
era iute si harnic, ca ma-sa. Unde punea el mana punea si
Dumnezeu mila.Iar pamantul ii era drag ca ochii din cap, de catre
Vasile Baciu, tatal Anei Am sa-ti poruncesc, talharule...; Ce are
hotul cu fata mea? ; fleandura; sarantoc, de catre fam.
Herdelea: Ion e baiat cumsecade.E muncitor, e harnic, e saritor, e
istet, dar si de catre preotul Belciug, ce spune ca Ion e becisnic;
stricat; om de nimic; bataus si obraznic. Este caracterizat
si indirect, prin portretul fizic, el avand o infatisare falnica si alte
calitati care atrageau simpatia fetelor.
Este un personaj ambivalent, in sufletul lui ducandu-se o lupta
permanenta intre doua forte contradictorii:glasul pamantului si
glasul iubirii. Ion iubeste pamantulii era drag ca ochii din cap,
iar acesta , pamantul, e prezentat ca o ispita, ca un personaj
feminin ce starneste patima lui, fiind un mijloc prin care poate
urca pe scara sociala. Pentru a obtine acest lucru el e hotarat si
perseverent, renuntand la dragostea pe care i-o purta Floricai
pentru a se casatori cu Ana. De cum intra in posesia pamantului ,
Ion devine semet si este cuprins de o adfevarata betie de fericire si
de incredere. Este increzator in fortele proprii, este egoist, el nu
se gandeste la nimeni in afara de persoana sa,este nerecunoscator
fata de invatatorul Herdelea, caruia ii creaza neplaceri. Este
viclean, inteligent si abil, are o vointa imensa, este ambitios si
actioneaza conform dictonului scopul scuza mijloacele.
Capitolul Nunta il surprinde intre cele doua glasuri. Glasul
pamantului, care pana acum era cel dominant este amutit, iar
glasul iubirii iese la suprafata. O data satisfacuta setea pentru
pamant, iubirea pentru Florica iese la suprafata si duce la sfarsitul
tragic al personajului. Ion este omorat de George, care il prinde
venind la sotia sa, Florica. El este arestat apoi,iar Florica ramane
singura si are de infruntat intreg satul pentru faptele rusinoase pe
care le-a savarsit. Personajul este astfel pedepsit drastic de catre
autor, intrucat el se face vinovat de dezintegrare morala, este

raspunzator de soarta Anei si a copilului sau, fata de care nu si-a

aratat dragostea, fiind lipsit de instinct patern, el tulburand si
linistea unui camin, dar si pe cea a intregii colectivitati.
Dupa dramele ce se consuma, viata satului isi reia cursul
normal, finalul romanului ilustrand sarbatoarea sfintirii noii
biserici, la care e adunat tot satul, iar drumul dinspre Pripas
sugereaza faptul ca totul reintra in obisnuit, in normal.
Romanul Ion este unul realist obiectiv pentru ca surprinde
realitatile satului transilvanean de la inceputul sec. xx; datorita
surselor de inspiratie; pentru ca personajele sunt tipice si
verosimile, (de ex. Tipul taranului animat de dorinta de a avea
pamant) la fel si situatiile traite de personaje;pentru ca naratorul
este obiectiv si lasa personajele sa evolueze libere, nu intervine in
naratiune, cu comentarii referitoare la actiunile lor, focalizarea este
neutra; perspectiva narativa este din-darat, adica naratorul stie
mai multe(totul)despre personajele sale, fiind astfel omniscient,
Lovinescu afirmand despre Ion ca este prima mare creatie
obiectiva, naratiunea fiind facuta la persoana III. Se remarca
anticalofilismul autorului, naratiunea fiind lipsita de imagini
artistice, caci insusi Rebreanu afirma:Prefer sa fie expresia
bolovanoasa si sa spun intr-adevar ce vreau, decat sa fiu slefuit si
neprecis. Stralucirile artistice, cel putin in opere de creatie se fac
mai totdeauna in detrimental preciziei si a miscarii de viata (), e
mult mai usor a scrie frumos, decat a exprima exact.
Liviu Rebreanu este un romancier modern prin obiectivitate,
circularitatea constructiei, complexitatea firului narativ si prin
folosirea unor tehnici narative moderne. Printre tehnicile narative
moderne se evidentiaza tehnica anticipatiei, folosita in cazul mortii
carciumarului si a lui Dumitru Moarcas, care anticipeaza moartea
Anei, apoi unele scene cu valoare simbolica relatia lui Ion cu
pamantul-folosita litota, ca figura de stil pt. a evidentia mai bine
aceasta relatie; apoi sunt secventele de monolog interior, care pun
in evidenta conflictul interior ce macina sufletul lui Ion:Adica cear fi oare daca as lua pe Florica si am fugi amandoi in lume, sa
scap de uratenia asta?; pluriperspectivismul in realizarea
personajului principal si tehnica contrapunctului simfonic in
construirea cuplurilor de personaje opuse:Ana-Florica; Ion-

George; invatatorul-preotul; Vasile Baciu-Glanetasul, fapt ce da

impresia de complexitate a vietii.
George Calinescu sustine ca principalele actiuni petrecute in
Ion sunt amanunte de neuitat, repere ale satului, miscatoare prin
calitatea lor elementara, lui Rebreanu nefiindu-I recunoscute
meritele artistice, romanul fiind opera unui poet epic care canta cu
solemnitate conditiile generale ale vietii(nasterea, nunta, moartea),
romanul fiind ridicat la gradul de epopee.