*

;
.:*

le.

':

f.$
.F
q*

]E

4
.s:
Lr'
ta
,}

'+L

g
!.

Domnule preceptor, intreba ea h un

moment dat, in mijlocul unei decliniri; n_ag
putea si vid ce e in el?
Nu gtiu ce si spun. De fapt, n-ar trebui
si vi las, dar, din picate, nu mai sinteli

atenti decit la obiectul acesta...

$,r

nina

si

ispr6veasc6 preceptorul, fetila a

qi deschis cogul 9i citeva pisicule

figniri gionl
din el, rispindindu-se prin toati inciperea.
Sireau pe pantofii preceptorului gi-l apucau
de pantaloni, se agdgau cu ghearele de ioitria
domnigoarei Rdttenmeier, se citirau pe Heidi'
gi pe Clara, mieunau gi-i zgiriau pe toti, deo_

potrivi.
Clara era
truna:

in

culmea fericirii gi striga in-

Heidi, Heidi, uite ce driguli e asta! $i

ce frumos gtie si sari. Uite, asta...
9i

9i asta...

Una mai driguli ca alta...

Heidi zburda dupi ele prin toati odaia, iar
preceptorul silta mereu cite un picior, ca si
scape de zgirieturi.
Capitolul

Domnigoara Rottenmeier rimase incremeniti in fotoliul ei; nu indrdznea si se ridice,

de teami ci toate animalele aveau si se nipusteasci asupra ei.
- Sebastian! Tinette! Eipd, ea, ca din guri

lN CASA SESEMANN
E ZARVA MUTTA
In dimineala zilei urmitoare, dupi ce-i deschise uga domnului preceptor gi mai apuc6
sd-l conduci in sala de studii. Sebastian auzi
din nou zbirniitul soneriei, de data asta ins6
atit de tare, incit valetul o rupse la goani pe
sciri, inchipuindu-gi ci domnul Sesemann,
stdpinul casei, s-a intors din c6l6torie. fir6
sa-l mal anunte...
Sebastian veni sd anunle ci a venit cineva
cu un co$ pentru domnigoara Clara.
Pentru mine?! intrebi mirati fnicuta infirmi. Adu-l repede si vid ce e in et.
Sebastian aduse cogul 9i pleci.
Sper ci n-ai de gind si-l deschizi inainte
de terminarea lectiei, spuse guvernanta cu severitate.

Neinfelegind cine ar putea si-i trimiti un

asemenea cog, micuta Clara stitea tot timpul
cu ochii afintiti asupra lui.
36

de garpe.

Auzind chemarea ei deznddltjdui6, servitorii veniri in grabi gi, dupi multe peripelii, izbutiri si vire pisiculele inapoi in cosul tor.
La pufin timp dupi aceea, se aflau la adipost, impreuni cu tovarigele lor din ajun.
Seara, cind igi mai veni putin in fire dupi
atitea emofii, domnigoara Rottenmeier. ii
chemi la ea pe Sebastian gi pe Tinette, spre a
le cere limuriri in legiturd cu aceasti intimplare ciudat6. Se minie la culme aflind ci tot
necazul se trdgea de la Heidi.
Le spuse servitorilor si plece gi le ceru s-o
trimiti la ea pe vinovati.
Nu cunosc decit o singuri pedeapsi
care ar putea si te invete curn si te porfi.
Egti o mici silbaticd gi, de aceea, o si poruncesc si fii inchisd in pivnili, si stai in intuneric printre qopirle gi gobolani, 9i o si vezi pe
urmi ce repede o si te imblinzesti. Sint si_

1'
:-'
1

ffits.,_l ,
"
,1'll-

M'

rts
It'

\--o*

1]

gurl ca dupd aceastd pedeapsa n-o sa-1i mai

ardd de asemenea glume.
Heidi ascultd cu multi atenfie hotdrirea guvernantei. Nu vizuse niciodati qopirle gi gtt_
bolani, iar la cabana lor din munfi pivnila
era o incipere pldcutd, in care bunicul pdstra
brinza 9i laptele.
Clara se impotrivi cu indirjire acestei hot6riri.
Nu 9i nu! ii spuse ea domnigoarei Rottenmeier. Si agteptim s6 vin6 tata $i, dupi
ce-i vom povesti ce s-a intimplat, SA hotd-

rasci el ce-i de fdcut.

Guvernanta n-avu incotro Si trebui s6-i dea

ascultare.

Bine, rdspunse ea tdios. Dar voi avea

grijd sd stau gi eu de vorb6 cu domnul Sese-mann. $i fird si mai spun6 buni seara, pdrdsi inciperea trintind uga in urma ei...

bitrina era nevoitl s-o manince

er

renunte.

indemna sl

Dupd mesele de prinz, in timp ce Clari

dormea, Heidi iqi petrecea dou6 ore nesfir5it,

in camera ei. Nu putea sd iasd aga cum fdcel
la munte, iar domnigoara Rottenmeier nu_
mai dddea voie si se duc6 s6 stea de vorba cl
Sebastian, in sufragerie.

doua

nanta

zi, cind sosi perceptorul,

ii ficu

guver_

semn, pe ascuns, sd vind mai intii in sufragerie, gi-i spuse, cu sufletul la gura.
prin ce spaimi trecea. Dupd pdrerea ei, Heidi
suferea cu siguranfi de tulburiri mintale. da_

toritd noului ei mod de via1i.

li

povesti

pc

larg despre incercarea ei de fugd gi despre lu_

crurile ciudate pe care le aflase de la ea. pre_
ceptorul o linigti, spunindu-i c6, degi sivirgea
anumite fapte nesdbuite, fetila avea totugi L,
mare putere de infelegere qi, fErd indoiala.
Zilele treceau gi supirarea ei tot nu se mal
intr-o zi, lucrurile se vor indepta. Mai ciudat
potolea. Era incredinlat6 c6 Heidi stricase rot
i se pirea faptul c6 nu izbutea sd invele alfa_
rostul casei gi cit timp va rf,mine ea aici, totul
betul gi cd descrierile lui trezeau in mintea ei
va merge anapoda.
tot felul de idei ndstrugnice. Dar 9i asta va
C\ara, in schimb, era din ce in ce mai bine
trece cu timpul. Cuvintele preceptorulur
dispus6. Nu se mai plictisea in timpul lectriiavuri darul sd mai domoleascd nelinisteir
lor, cdci colega ei se linea mereu de tot felul
domnigoarei Rottenmeier.
de qotii. Se incurca in literele alfabetului qi
Dupi-masi, igi aduse aminte de imbrdcaori de cite ori preceptorul incerca s-o ajute cu
mintea bizard a fetei in timp ce incerca sA
exemple din via[6, asemdnind, de pild6, o lifugi gi hotdri s6-i dea citeva rochitre de-ale
teri cu un corn de animal, iar alta cu un cioc Clarei. Micufa infirmi incuviinld numaidecit
de pasire, ea se grdbea sd rdspundd: asta e o
aceastl propunere.
capr6., iar 6sta un uliu.
Nu trecu mult gi domnigoara Rottenmeier
Dupd-amiezile, inainte de cind.
povestea
veni inapoi in sufragerie, cu o falcd ln cer gi
Clarei despre viala ei frumoas6 din impdrdfia
alta in pimint.
munlll0r $1, cle tlecare dat[, i$i incheia povesCe-am descoperit, Adelheid? strisi ea
tea, spunind:
ingrozitd. O multime de chifle uscate in gifo_
Miine plec, md a$teaptA bunica.
nier. Unde s-a mai pomenit una ca asta! piine
-Clara
cduta insd intotdeauna s-o linig- in gifonier! !! repeta ea intruna, neputind sI se
teascd, rugind-o si agtepte pind se va intoarce
mai stdpineasca.
tatil ei, care, desigur, va lua o hot6rire...
O lu6 cu ea pe Heidi qi pe Tinette qi-i prrHeidi se mai linigtea pi ta gindul c6 bunica
runci cameristei si scoatd. din gifonier tclare
se va bucura nespus de mult cind va primi
chiflclc li pdldria clc pai.
piinilele pe care, in fiecare dimineafd gi sea16,
N u. nul lipd llcicli, pdldria vreau s-()
le lua din fatra farfuriei ei, 9i apoi le ascundea
pdstrez,
gi piinilele vreau s6 le pdstrez. sinr
in fundul gifonierului. Nici nu se atingea c1e pentru bunica!
clc, cdci numai amintirea piinii negre pe care
Se repezi s-0 impiedice pe Tinette, dar
38

domnigoara Rottenmeier se impotrivi categtrric

Necljiti, Heidi se duse in camera Clarei 9i.

aruncindu-se la picioarele miculei infirme, in-

cepu sd plingd cu lacrimi amare:

Acum bunica n-o si mai aibl piinile,
le-au aruncat pe toate, ingiimi ea printre suspine, gi suspinele ei erau atit de sfigietoare,
incit ai fi zis ci i se fringe inima.
Nu mai plinge, fetila mea' o mingiie
Clara. O si-ti dau eu altele, mai multe 9i mai
proaspete. Ale tale s-ar fi ficut, oricum' prea

tari pind s6 ajungl [a bunica.

Cuvintele bolnavei o mai linigtiri un pic,

dar aceasta trebui s1-i mai figiduiasci de citeva ori ci la plecare va avea atitea piinifc

cite strinsese Pini atunci.

La cin6, Heidi avea ochii ro$ii de plins ;i

suspina adinc vlzind piinila din fala ei, dar

se stipini, ltiind ci la masi trebuia sA stea
cuminte.

ce intra cu platourile in sufragerie'

Sebastian ii fdcea mereu nigte semne cludate'
Se uita la ea lli clipea din ochi, ca 9i cum at
fi vrut sl-i spun6: ,,Fii linigtiti, micuti domnigoard, am vizut tot.'."
Cind se urci itl camera ei, Heidi gist pe
pat piliria de pai. O strinse la piept fericiti
qi, dup[ ce o inf69ur6 intr-o basma, o ascuns(
in fundul gifonierului. O pusese acolo bunu
gi curajosul Sebastian, care auzise tot ce s(
intimplase gi, cind Tinette trecuse pe lingi e
.u petetiu in brafe, i-o inglbcase zicind: "Las
c-o duc eu!" Era tare bucuros ci izbutise sl
i-o inapoieze li de aceea ii tr-rt fdcuse el semn'

in timp

in timpul mesei.

in miinile lui, apoi ii spuse lui Heidi, care lntre timp se ridicase in picioare:

Stai pufin, micuJo, adu-mi... adu_mi (nu

- exact ce si-i ceard, dorinla
gtia
lui era sd rimind singur cu Clara), adu-mi, te rog, un pa-

har cu api.

Rece? intrebe Heidi.

- Da, da, foarte rece, rispunse

el.
-Heidi iegi, inchizind u;a in
urma

ei.

Ei, gi acum, scumpa mea Clara, incepu

Capitolul

srApiNur, CASEI
AFLA NI$TE LUCRURI
NEMAIPOMENITE

La citeva zile dupi

aceste intimpliri, in
:asa Sesemann era agitalie mare. Stipinul ca_
;ei se intorsese din indelungata sa cilitorie gi,
ca de obicei, adusese cu el o mulfime de pachete pe care Sebastian gi Tinette trebuiau sd
le aducd de la magind in apartament. Domnul
Sesemann se repezi mai intii sd-gi vadi fiica,
in sala de studii. Era tocmai intr-un moment
cind cele doui colege igi petreceau timpul li_
ber impreuni. O gdsi pe Heidi ling6 fetiJa lui.

Clara ii urd bun venit, intimpinindu-l cu

mult5 celdurd,, iar tatdl, la rindul siu, o imbrdfigi cu toati dragostea pirinteasci.
Se intoarse apoi cu mina intinsd spre
__
Heidi, care se diduse la o parte, gi-i spuse:
A! Micufa noastri elveliani. ilai, vino
incoace, sd-1i string mina. Aga! Ia spune, voi
doud sinteli prietene bune? Nu vi certali din
cind in cind, ca pe urmi si plingeti ti s6 vi
impicafi, pentru ca a doua zi s-o luali de la
capLt?

Nu, nu, Clara e intotdeauna buni cu

mine, rispunse Heidi.

Iar Heidi nu se cearti niciodati cu

mlne, se gribi sd adauge Clara.

domnul
Sesemann, lipindu-se de copilul lli,
am si te rog si rispunzi cit se poate de lim_
pede la tot ce te voi intreba. tntii: ce fel de
animale a adus in casi prietena ta, incit s_o
faci pe domnigoara Rottenmeier si creadi ci
nu_e in toate mintile? Ai putea tu si_mi spui?
Clara ii povesti despre toate intimplirile
petrecute in casi, de la venirea lui Heidi, des_
pre spaima domnigoarei Rottenmeier la vede_
rea pisiculelor gi despre saltul ei caraghios.
Domnul Sesemann rise cu poftd, apoi o in_
trebi:
Agadar, tu nu vrei s-o trimitem inapoi?
Cum s-ar zice, nu te-ai plictisit de ea?
Nu, titicule, si n-o trimi;il Nici nu gtii
ce repede imi trece timpul de cind e ea aici !

In fiecare zi se petrece ceva vesel in casd gi

Heidi imi poveste$te mereu despre tot felul de

lucruri

frumoase! ...

Bine, bine, am infeles. Dar, ia te uiti,

micufa ta prieteni a gi venit cu

apa rece,
spuse domnul Sesemann, luind paharul din
mina fetilei.
- Da, api rece de la fintin6, finu si subli_

nieze Heidi.
Doar n-ai alergat pin[ la fintinl! spuse
Clara mirati.
Ba da, rispunse Heidi, 9i a trebuit sd
md duc departe, fiindci la prima fintini era

prea multi lume. Dar am luat-o pe alti

stradi gi, cum gi acolo era inghesuiali in jurul
fintinii, m-am dus mai departe, gi abia acolo
am umplut paharul. Un domn cu pirul alb
m-a rugat si vd urez sinitate, domnule Sese_

Foarte bine, foarte bine, md bucur si

aud asta. Acum vi las, m6 duc

s6 mdninc
ceva, ci n-am mincat inci nimic de azi-dimineald... Pe urm[, vd arlt ce lucruri frumoase
r--am adus...
Se asezi pe scaun lingi Clara, ii lu6 miinile

mann.

Cum vid, ai ficut o adevdrati excursie!

$i cine era, md rog, acel domn?
40

IIEIDI. FIITITA

Nu qtiu, s-a apropiat de fintind, s-a uitat- la mine 9i mi-a spus: ,,D6-mi qi mie s5
beau, dacl tot ai venit cu paharul". Dupd ce
a biut, m-a intrebat: ,,Cui ii duci apir?"
.,Domnului Sesemann", i-am rdspuns eu.
Cind a auzit asta, a ris cu poftd gi m-a rugat
sd vi urez multi sinitate 9i si vd priascd
apa...

Cine si-mi faci mie o urare atit de frumoas6?

se intrebi domnul Sesemann. Cum
aratd acest domn? N-ai putea s6 mi-l descrii?
E un domn foarte vesel gi poarti un
- gros de aur, de care atirni ceva tot de
lanJ
aur, iar bastonul lui are un cap de cal, incercd sd-i explice Heidi.
Domnul doctor! Da, bunul gi bdtrinul
- doctor! strigari, intr-un glas, Clara 9i
nostru

Iatal

ei.

Domnul Sesemann rise cu poft6, inchipuindu-qi ce trebuie si-i fi trecut prin rninte bdtrinului sdu prieten, cind a vizut noua sa metodd de a-gi procura apd rece.

In

aceeagi sear6, in timp ce discuta cu

domniqoara Rottenmeier despre treburile casei, domnul Sesemann ii spuse guvernantei ci

lVITJNTII,OR

micuta elveliand va r6mine la ei, aceasta fiind

dorinta Clarei, care a indrdgit-o foarte mult qi
pentru nimic in lume nu voia 35 se despartd

de ea.
De altfel, fetila e perfect sindtoasl 9i nu

- nici un motiv si fie

existi

indepdrtata,
addugi el, apisind pe fiecare cuvint; de aceea.
aq dori si fie tratati intotdeauna cu blindele
9i gingigie, iar felul ei de a fi si nu fie socotit
o comportare anormali. Curind, o sd aveli gi
un ajutor. Soseqte mama mea, care urmeazA

sa ramlna arcl mal multa vreme $1, precum

;tifi, ea se intelege bine cu toatd lumea.

Desigur, domnule Sesemann, murmurA

guvernanta, dar pe fap ei nu se citea cd ar ii

prea incintatl de aceasti vizitit.

Dupd paisprezece zile de odihni, stlpinul
casei se pregitea si plece iar la Paris, unde il
a$teptau numeroase treburi. Pe micula Clara.
care nu era in stare si priceapd de ce trebuie
s-o piriseasci atit de repede, o linigti anunfinou-i bucuria cd foarte curind va veni bunica si stea cu ea.
$i, intr-adevdr, dupd plecarea lui drn
Frankfurt, doamna Sesemann igi anunld pentru a doua zi sosirea, cerind s-o agtepte trasura Ia gar5.

Bunica o intimpini cu glas prietenos:

Vino mai aproape, copila mea, s6 te p.'r
vedea mai bine.
Bund ziua, stimati doamn6, ii spus,

- respectuoasd.
Heidi
Nu, nu, fetiJo, mie si nu-mi spui aga

- s6-mi spui simplu: bunico. Pentru copii

mie
mel vreau sd rimin intotdeauna aceeasi bu
n

Capitolul

lca.

Heidi se uitd cu admiralie la bunica asti

atit de blajin6, care o fdcu sd se simti numai
decit in largul ei. Nu se mai sdtura privinduchipul frumos, impodobit de un pir alb, mi
nunat, ce se revirsa de sub pilirioara de md

O BUNICA

tase neagrd.

Cum te cheam6? o intrebi ea.

- Heidi,
rdspunse copila, dar trebuie si
md cheme 9i Adelheid qi si am mereu grijd si

Judecind dupi preg[tirile din seara aceea qi

din ziua urmdtoare, oricine ar fi putut s6-gi
dea seama ci bunica era a$teptate cu toate
cinstea cuvenitd. gi ci ea va avea un cuvint
puse
-qreu de spus !n aceastd cas6. Tinette igi
numaidecit o bonelicd albd ca laptele, iar Sebastian avu grijd sd fie peste tot cit mai multe
scaune, aga fel incit doamna Sesemann si se
poati ageza oriunde i-ar face plicere.
Domnigoara Rottenmeier controld. camerd
dup[ cameri, si vadd dacd totul era in ordine, avind griji in acest timp s[ stea cit mai
feapini, spre a-i face pe toJi sl infeleagd ci
daci in casi venea o stipini noui, domnia ei
nua-s-a incheiat.
In sfirpit, se auzi uruitul rofilor 9i, in clipa
urmdtoare, trisura se opri in fata casei. Sebastian gi Tinette coborird iute sd ia bagajele.
Domnigoara Rottenmeier ii urmi tanfog6, cu
pas domol, s-o primeasci pe doamna Sese-

rispund la acest nume.

Se simfea putrin vinovat6, uitind uneori ci

de fapt acesta era numele ei adevirat gi astfe
se intimpla si nu rdspundi pe loc la chemd
rile dom nigoarei Rottenmeier.
Aceasta tocmai intra pe ug6 gi, auzind des
pre ce-i vorba, ii spuse doamnei Sesemann
A trebuit s6-i d[m un nume care, d,
bine de riu, si poatd fi rostit de fa15 cu toati
lumea. chiar daci ar fi fost vorba numai d,
servitori.. .
Dacd un copil are un nume al siu, nr
- nici un motiv sI i se dea un altul. o in
vld
trerupse bitrina.
Domnigoara Rottenmeier se ardti foartr
mihniti, auzind-o pe bunicd cum ii spune fe
titei pe numele de risfit qi cum ii permite s-i
numeascd, simplu, ,,bunic6". Bitrina insi
avea pirerile ei gi nimeni n-ar fi fost in star,
s-o facd si li le schimbe. in ciuda virstei, en
vioaie gi avea o minte foarte ageri, astfel ci
nimic nu-i scipd din ceea ce se petrecea ir
casd. Se simlea aici de parc6. ar fi triit ir
aceasti casd de cind lumea. A dclua zi dimi
neaf6, se duse mai intii in dormitorul Clarer
Fetifa tocmai afipise din nou; se agezi un pi,
pe marginea patului gi iqi privi nepoata inde
lung, apoi se ridici 9i porni spre sufrageric
Negdsind acolo pe nimeni, ciocini la usi

mann,

Heidi primise porunci sd agtepte in camera

ei, pini va fi chematl,, cd,ci, fdri indoiali,
doamna Sesemann va dori mai intii si rdmini citeva clipe singuri, cu nepoata ei.
Heidi se aSezd pe marginea patului 9i se
apuc6 sd repete in gind cum sd-i vorbeasci
bunicii. Dar iati ci nu-i fu dat si aptepte
prea mult pi in pragul trgii apiru Tinette, carc-i spusc cu vocea ei uricioasd:
Coborifi in sala de studii.

42

domnigoarei Rottenmeier, care se ardtd foarte

mirati de aceastd vizitd neagteptati...

Ba da, rbspunse Heidi. Aq vrea sd inval

si- crtesc...

Foarte

Heidi intr6 in camera bunicii si duod cc

aceasta ii ariti ci4ile, se apuc6 si le risfoiascd cu infrigurare. Era mut6 de admiralie
in fatra unor poze atit de frumoase; deodat6,
insd ochii i se umezird de lacrimi qi picurr
fierbinli incepuri sd i se prelingd pe obraji.
VSzuse o pozb cu un cimp veTl qi frumos, pe
care pdgtea o turm[ de vite. In mijlocul turmei se afla pistorul, sprijinit in toiag. Totul

in jur era scildat intr-o lumini aurie, cici

soarele tocmai se l6sa in asfintit. Bunica o lud
de mlna cu glnga$le $r-l spuse:

Hai, nu mai plinge. fetila mea. Poza

asta ii-a amintit, desigur, ceva ce te face si

suferi, nu-i aqa? Uite, vezi, sub ea e scrisd tr

poveste frumoasi. Dacd vrei, !i-o povestesc.
$i mai sint gi altele in cartea asta, gi tot atit
de frumoase. Hai, $terge-ti lacrimile gi nu mai
plinge. Ala, qi acum sintem din nou vesele.
Peste putrin, timp, nelol lnceta sa mal
plin96.

Spune-mi, te rog, o intreb6 apoi bunica;

cum stai tu cu inviidtura? Ai invdtat sd citegti'?

Oh, ou, rdspunse Heidi suspinind; qi

$tiu prea bine cd cu nici nu sint in stare si inv61...

de ce, fetilo?
- Dar
Pentru c6 e tare greu. Cititul nu se
poate invdla, aSa mi-a spus Peter; el incearci
mereu, dar degeaba...
Me rog, rdspunse bunica; s-ar putea ca
Peter sd nu fie in stare sd invete, dar tu, tu
e$ti o fetile cuminte gi trebuie s5 fii atentd la
tot
t o ce spune domnul preceptor. Numai a$a ai
Sa
inve[i...
Niciodatd, spuse Heidi, oftind.
- Ascultd,
Heidi, o linigti bunica, pin6. azr
n-ai invllat si citeqti fiindci l-ai crezut pe PeIL'r, acum lnsa te r0g Sa mA Crezr pe mlne $l
.ri sd vezi ce repede ai sl invegi sd citegti prr,,cgtile astea minunate. Numai in felul [sta ai
riltr'l \i at'li ce s-a intinrplat cu pdstorul 5i cu
lurma lui. Nu crezi cL am dreptate, feti;o?

bine, copila mea; cu putine

osd meargi totul. Aga, qi acum sA

luim c6rtile qi sd mergem la Clara.

voinla

Din ziua in care domni$oara Rottenmeier tr

impiedicase si fugd, in sufletul copilei s-a
schimbat ceva. Din clipa aceea, Heidi gi-a dat
seama cd va trebui sd rimini mai multA
vreme la Frankfurt gi nu va putea sd se intoarcd acasi oricind., aqa cum ii flgdduise

Dete. A infeles cd domnul Sesemann s-ar necdji de plecarea ei qi ar spune despre ea cA r

o fetili rea gi nerecunoscdtoare, ata cum 1'acuse, inainte, domnig.rara Rottenmeier. Se
speria numai la gindul ci bunica asta noua.
atit de bund 9i de prietenoasi, ar putea fi 1.,
fel de r[utdcioasi ca domnigoara Rottenmer;r
dacd i-ar spune cd vrea sd-i pirdseasca.
$i totugi, dorul de-acasd cregtea mere u l::
inima ei. Nici poft6 de mincare nu mai ar.-.,

qi, din zr in zi, era tot mai

palida.
Adeseori, seara, nu putea s6 adoarma d-.ir

foarte.' foarte tirziu, cdci, de indatA ce :r'

culca, pe dinaintea ochilor incepeau sA r .-'
perinde munlii poleili de revdrsatul zrrriltrr :r
pdqunile smdlluite de flori multicolore: cind.
in sfirgit, izbutea sd adoarmd, ii apdreau in
vis creasta muntelui Falkniss gi ghelarul
aprins de fldcdrile purpurii ale amurgului. Drmineatra se trezea gata sd dea luga in faga cabanei, dar mare ii era dezamigirea cind i>i
dddea seama cd se afld in patul ei alb din
Frankfurt. Atunci isi ascundea capul sub
pern6,, cuprinsd de un plins sfigietor.
Bunica o simli numaidecit cit estc de abitut6. Ldsd si treacd doue-trei zile, dar. vdzind
fafa vegnic plinsi a copilei, rr chema intr-rr cjimineafd in camcra ei gi tr intrebd, r, 6u1.r5ie.
de ce e nccijitd. Heidi nu vtria sd pard tr t'iin(i nerecur.)r)scetr)are in ochii acestei bunrcr
atit de bla.jinc pi de cumsecade. de aceea ir
rispunsc cu tristele in glas:

Nu ptrt sd vd spun...
- Dar Clarei ai outea sd-i soui'l intrebA
batrina
cu blirrcielc.

Nici ei, mdrturisi Heidi fdrd govlire.

Bunica igi didu seama cit e de nefericiti si
r se fdcu mil6 de ea.
La o siptimind dupi aceea, preceptorul
ceru sd fie primit de doamna Sesemann.
Aceasta il pofti si ia loc 9i, dupi obignuitele

teasci un incepitor. Dar partea cea mai inte-

resanti este cb dumneavoastri v-ati

dat

seama numaidecit de acest lucru care, cinstit

vorbind, pirea cu neputintd de infiptuit.

In viali se petrec multe lucruri nemaipomenite,
spuse zimbind doamna Sesemann.
De pildi, acum, ne putem bucura de doui intimplSri fericite: dorinla de invS(itu16, care la
rindul ei a dus la o nou6. 9i mai bund metodd
de predare. $i una gi cealaltd sint la fel de
liudabile, iar noud nu ne rdmine decit sd ne
bucurim de aceste progrese 9i s5 ni le dorim

cuvinte de bun venit, il intrebS:

Ce s-a intimplat?!? Sper ci nu aveii
- proaste sau vreo plingere de fdcut??
veqti
Dimpotrivd, rdspunse bucuros precepto- s-a petrecut un lucru la care nu md mai
rul;
agteptam gi, dacd tinem seama de ce a fost
inainte, a$ putea spune ci e... un adevdrat

in+,continuare.
ll insoti apoi pe preceptor in sala de studii,

miracol.

Nu cumva Heidi a invitat si citeasci?

spuse bltrina intr-o doa16.
intocmai, distinsi doamni. intocmai!
izbucni preceptorul cu insuflelire. Vizind ci
nu-i in stare sd tini minte semnele, m-am gindit s-o invdtr alfabetul cu mijloacele cele mai

pentru

a se incredinta personal de adevirul

acestei veqti imbucurdtoare. Heidi stitea aldturi de Clara gi, pe mdsurd ce pitrundea in
miezul povestirii, citea cu tot mai multd infl1cirare.. .
Cind se asezard,la masa de seri, Heidi ziri

in fap ei cartea care-i plicuse atit de mult,

cu o copertd nespus de frumos ilustratS. ii
aruncd bunicii o privire intrebdtoare si

simple 9i iatd cd, intr-un timp foarte scurt, a$

putea spune peste noapte, acest copil a invitat si citeascd cum n-a izbutit niciodatd sd ci44

aceasta se grebi s6-i spuni.,

Da, fetifo, e a ta.

clitinind din cap:

- De tot? intrebi Heidi, rogie in obraji de

bucurie.
$i-o sl pot s-o iau cu mine cind o sd
plec?

Da, incuviinfi bunica, iar de miine incepem s-o citim amindoui.

Tu insi n-ai si pleci, nu-i aga? se amesteci in vorbi Clara. Dupi plecarea bunicii,

rimii cu mine gi ai si vezi ce bine are si fie.

Pini la culbare, cele doui fetige nu se mai
siturari risfoind cartea si admirind fiecare
pozi in parte.
Seari de seari, dupi cini, bunica o ruga pe
Heidi si-i citeasci o poveste. Fetiga nu mai
putea de fericire. Citea repede gi cu multi
ugurinti povegti de o neasemuiti frumusele,
pe care acum le intelegea gi mai bine, cdci, in
acest timp, bunica avea grijd sd-i dea mereu
tot felul de ldmuriri...
Heidi se uita intotdeauna cu incintare la

poza ciobinagului care, sprijinit in toiagul lui.

pizea bucuros turma de oi gi capre a tatilui

-+ In altd pozir, insd, el apirea slab gi

sdu.
zdrenfiros. Pirisise casa pirinteascl qi plecase intr-o Jari striini, unde pierduse banir
cipdtali de la tatil siu li acum era nevoit s6
pdzeascl o turmi de porci, cu care impd4ea

o hranl ingrozitoare. in poza asta, cerul era

mai pulin luminos, iar pajigtea era cenugie gi

acoperiti de brumi. Urma apoi a treia poz6,
in care bltrinul tatd alerga cu bralele deschise
in intimpinarea fiului siu, fericit cd poate sd-l
ierte. Dintre toate povegtile, pe asta o indrAgise Heidi cel mai mult. O citea acleseori, ascultind intotdeauna, cu incintare, explicaliile
pe care i le didea bunica. Mai erau multe povestiri frumoase in aceasti carte pi Heidi le
citea pe toate cu interes gi cu nesal; zilele treceau $l ele cu repezrclune $l lata ca sosl tl
clipa cind bunica incepu si vorbeascd de
apropiata sa plecare.

veni, finind la subsuoari cartea de care nu se

mai putea despirli, 9i se agezi cuminte lingi
buna ei prieteni.
Ce-i cu tine,
ne, copila mea, de nq mai egti
atit de veseli? intrebi cu griji bunica. Ce te
frimint6? Vechile necazuri?
Da, mirturisi Heidi, dind din cap.
Te rogi lui dumnezeu si te ajute si te
Iacl mai buni 9i si-fi indeplineasci dorintele?
Nu, raspunse Ieula, acum nu ma mat
rog.

De ce?
- Fiindci
nu ajuti la nimic. Degeaba
m-am rugat, cb dumnezeu tot nu m-a auzit.

unde gtii? intrebi bunica.

- De
Fiindci m-am rugat s[ptimini in gir $r
nu- m-a ascultat niciodati, rispunse Heidr cu

Capitolul 10

HEIDI

CISTIGA $r PIERDE

Dupi-amiezile, in timp ce Clara gi domnigoara Rottenmeier se odihneau, bunica o

chema pe Heidi in camera ei gi stitea cu ea
de vorbi, despre tot felul de lucruri.
Bunica avea intotdeauna la indemini nigte
resturi de stof6 gi citeva pipugi drigitaSe ti o
invila pe Heidi si le faci rochile, gortulefe gi
alte haine de toati frumusetea. lncet, incet,
frri s6-gi dea seama, Heidi inviti sd coas6.
Dar cel mai mult ii plicea s-o asculte pe bunica citindu-i povestirile ei indrigite. in tulburarea ei nemirginitl, trdia alituri de eroii
acestor povestiri toate bucuriile gi suferinfele
lor qi, in inchipuirea ei de copil, personajele
cipitau infiligiri apropiate de fiinfele pe care
ea le cunogtea in realitate.
De la o vreme. Heidi nu mai era atit de vesel6. Clipele de fericire ce ficeau si i se lumineze ochii erau din ce in ce mai putine. Bunica simti gi aceasti schimbare in sufletul copilului.
Intr-o dimineall, in timp ce Clara mai dormea, o chemi pe Heidi in camera ei. Heidi
46

amitdciune, dupi o clipi de ticere.

Fetila mea, spuse bunica, tu trebuie s6
ai incredere in tot ceea ce este bun gi frumos
pe aceasti lume. Chiar daci nu ne putem da
seama intotdeauna ce este mai bun pentru
noi, nu trebuie si ne pierdem niciodati increderea... Ai inteles, fetila mea?
Da, rispunse Heidi. de data asta firi

goviire.
Foarte bine, fetila mea, egti o copili cu- gi toate o si gi se implineascl in viafl...
minte
$i rostind aceste cuvinte, bunica ii mingiie
obrajii, cu duioqie...

ln sfirgit, sosi $i ziua despirtirii. Dar bunica avu grijd si potriveasci lucrurile in aga

fel, incit si nu fie o zi tristd ci, dimpotrivi, o

zi plinb, de veselie, pini in ultima clipi, cind
vizitiul trase trisura la scari.
Dupd plecarea bunicii, copiii simlird un gol
mare in sufletul lor. Clara era mute gi posomoriti. Heidi 9i Clara stiteau ticute gi, in
gind, igi puneau intreb'area cum vor putea trii
fEri bunica. A doua zi. la ara la care bunica
obignuia s[-i citeasci, Heidi aduse cartea ei
indrigiti gi-i spuse Clarei:
Hai s6-fi citesc o poveste, vrei?
-Clara
se ardtd foarte incintati de propunerea prietenei sale 9i Heidi se apuci si citeasci. De abia citise citeva rinduri dintr-o

in care era vorba despre o buntcd

moarti, 9i izbucni intr-un plins sfigietor:
Acum bunica de la munte a murit gi eu
- si mi mai pot intoarce la ea, ca s6-i
n-am

poveste

dau piinile proaspete, bolborosi ea, printre

De aceea, incetd pe loc si mai plingd gi.

qtergindu-qi la iuteald lacrimile, se ciznea din
risputeri si n-o mai podideasci plinsul. De

atunci, marea ei griji era s6 nu mai verse lacrimi de fatri cu domnipoara Rottenmeier qi

sughiluri.

nu o dati Clara o

Clara incerci s-o linigteascd, spunindu-i cd

nu bunica de la munte murise, ci in povestire
era vorba despre o alti bunic6. Heidi credea
insi atit de mult in ceea ce citea, incit Clarei
ii fu tare greu s-o facd sd i,nteleagd deosebirea
dintre o poveste gi viala de toate zilele. In
cele din urm6 izbuti, dar gindul ci bunica putea sd moari in lipsa ei continua s-o frimintc
mereu pe micuta Heidi.
Domnigoara Rottenmeier intri in camerd
;i, vdzind cit de mult se striduiegte Clara s-o
Iinigteasci pe aceasti zvdpbiatd cu ochii inecali in lacrimi, se apropie de ea li-i spuse cu
toata aspnmea:
Adelheid, vdicirelile tale sint necugetatc
;i fdri temei qi dac6 nu te astimperi qi te mat
prind plingind, i1i iau cartea gi nu 1i-o mai
ciau niciodatb, ai intreles?!?
Cuvintele ristite ale guvernantei avurd darul s-o sperie pe Heidi, care, de fricd, se f6cu
.rlba ca varul. Cici, in afard de Clara, cartea
asta era pentru ea lucrul cel mai de prel in
aceasti casi.

Ce-i cu tine, Heidi, de ce te strimbi in

- ista? Niciodati nu te-am vizut aqa...
halul
Dar strimbiturile ei aveau rostul de a nu
trezi atenlia guvernantei, cici in felul [sta ili
indbugea plinsul. Curind, Heidi iti pierdu de
tot pofta de mincare. Sllbea mereu gi era din
ce in ce mai palidS. Bunul Sebastian nu putea
si mai indure vizind-o cum se stinge gi nu ..,
datd, cind Heidi nu voia si minince, ii spunea cu o voce pirinteascd:
Luafi, micuf1 domnigoari, de ce numai
rr lingurd'l luagi doud, nici nu $titi ce gustoasi

intreba:

e...

Dar blindelea lui era zadarnicd.

Seara, cind se culca, Heidi zirea mereu

ir.

tafa ei munfii 9i pajigtile inverzite gi tristele;

care o cuprindea era atit de mare, incit igi a.cundea capul sub pernd ca s6 nu i se audA
plinsul. Vremea trecea qi Heidi nu mai gtia
dacd e vard sau iarnd, c6.ci zidurile din lurul
casei erau vegnic cenuqii. De iegit, iegeau
foarte rar, cbci Clara nu era in stare sd faci tr
plimbare mai lun96...

drum. 1l trimise apoi pe Sebastian s-o caut

pe Dete, care lucra undeva prin apropiere. i,
sfirgit, cobori li domnigoara Rottenmeiel
care, de bine de riu, izbutise pini la urmi s

se imbrace 9i

si

se aranjeze un pic. De emoti

igi pusese piliria de-a-ndoaselea, lisind im
presia
merge cu spatele inainte. Era bo
sumflati Si avea un aer foarte misterios
Domnul Sesemann puse toate astea pe seaml
zdplcelii stirnite dr de$teptarea atit de mati
nali. O lisi citeva clipe si se dezmeticeasc6
apoi ii spuse si pregiteasci repede geamanta

ci

nul micufei elvefiene gi si puni in el cit

multe din imbricimintea Clarei.

Capitolul

SEARA

Guvernanta rim5.sese incremeniti, negtiinr

ce si mai cread[. Se agteptase si aud6 de li
stipinul ei o descriere nemaipomeniti in legi
turi cu aparigia strigoilor in timpul nopfii gi
cind colo, primea nigte porunci care nu-i fi
ceau nici o pl6cere. Stitea neclintiti, agtep
tind o explicafie din partea domnului Sese
mann. Acesta ins[ nici nu se gindea si-i ma
dea gi alte aminunte; pirisi sufrageria, li
sind-o pe guvernanti cu gura ciscati de ui
mire, 9i se duse in camera fiicei lui. Mirati dt
zarva din cas6, Clara trdgea cu urechea, in,
cercind si afle ce se intimplase. Pirintele st
agezi lingi patul ei pi-i povesti, pe larg, ade.
virul despre fantoma ce-gi fbcea aparilie
noapte de noapte, gi-i spuse c6, dupi pireree
doctorului, Heidi era foarte bolnavd gi, daci
nu vor fi luate imediat misurile cuvenite. ar
putea se umble mai departe, nopti in gir, pe
acoperigul casei, ceea ce, fh.ri indoiali. ar fr
foarte primejdios pentru ea. De aceea, a lual
hotirirea s-o trimiti cit mai grabnic inapoi, la
bunicul ei, socotind cd nu-gi poate asuma ris.
punderea de a o mai refine la Frankfurt. ln.
cheie ardtindu-gi convingerea ci fiica lui va
infelege situalia gi va fi de aceeagi pirere cu
tatil ei, aceasta fiind, dealtfel, singura gi cea
mai bunl misuri ce putea fi luatd.
in primele clipe, Claia se impotrivi, invocind tot felul de motive. Tatil ei era de neinduplecat. Ca s-o linigteasci, ii figidui ci la
anul^vor face, impreuni, o cilitorie in Elvetia. In cele din urmi, neavind incotro, Clara

11

DE VARA LA MUNTE

Domnul Sesemann urci sprinten scara gi

bitu la uga domnigoarei Rottenmeier. Trezitd"
din somn la o ori atit de neagteptati, guvernanta siri in sus, scofind un gipit de spaimi.
In aceeagi clipi auzi vocea stipinului ei:
Ve rog sd coboriti cit mai repede in sufragerie,
si facem pregitirile de drum...
ErA ora patru gi jumitate. Niciodati nu se
mai sculase domnigoara Rottenmeier atit de
devreme. Buimaci de somn 9i speriati de
graba stipinului, nu mai gtia ce face. Trigea
pe ea rochie dupi rochie, le scotea gi le
arunca de colo

pini colo, ca apoi si

le caute

din nou prin toati inciperea.

In acest timp, domnul Sesemann apisa

ma

de

zor pe butoanele soneriei, alarmindu-i pe toli

servitorii.

Coboriri, pe rind, in sufragerie. Domnul

Sesemann avea o mind atit de odihnitl 9i pirea atit de vesel, incit era limpede ci nu vizuse nici urmi de stafie. ii porunci lui Johann si pregiteasci trisura, iar Tinettei ii
ceru s-o trezeasci pe Heidi si s-o imbrace de
48

se supuse hotiririi tatdlui siu, cerind in

schimb sd i se inglduie sd pund in geamantanul lui Heidi tot ce qtia cd i-ar face mai
multi plecere. Domnul Sesemann nu avu nlmic impotrivi, 9i astfel Clara ii pregdti prietenei sale un trusou de toatd frumuse{ea.
in sfirgit' sosi qi Dete. Agtepta ingrijoratd
in anticamerd, spunindu-gi in sinea ei cd, de
bund seami, s-a petrecut ceva cu totul neobignuit, de vreme ce era chematd cu noaptea
in cap. Domnul Sesemann ii explicd despre
ce-i vorba qi o rugd s-o duci pe Heidi, chiar
azi, la bunicul ei. Mdtuga Dete se sperie auzind aceastd veste, cici atunci.' la despdrfire,
Unchiul din muntri le spusese cu toati hotdrirea cd nu vrea si le mai vadd niciodatd in
ochii lui. Socotind ci n-ar fi deloc nimerit
sd-i duci inapoi copilul, dupd ce i-l incredinfase gi apoi il luase dupi doi ani' incepu s6
turuie verzi qi uscate, spunind cd azi nu
poate, ci e tare ocupat6, cd miine e cu neputinld sd-qi pirdseasci lucrul, iar in zilele urmitoare, cu atit mai pu1in. Domnul Sesemann
igi dddu numaidecit seama cum stau lucrurile
;i o l6si sd. plece, fbrd s[-i mai spund nimic.
.Apoi il chemi la el pe Sebastian qi il anunld
cd va trebui s-o ducd pe Heidi acasd. la buni-

cul

ei.

Dupd-amiaz6, ve\i ajunge la Basel, spuse

el,- unde vefi rdmine peste noapte, iar miine
dimineatd vi continuatri drumul spre Dorfli.

Iat6 adresa unui hotel bun din Basel si

grili

ai
camera cea mai

sd alegi, pentru copil,

bund. Dupd ce se culcd, sd inchizi ferestrele gi
sa incui u$a cu cheia, cdci fetila e somnambuld qi ar fi foarte primejdios dacd s-ar duce
la miezui noptii sd deschidi uga de la inrrare,
intr-o casi strdini.
Aaal
ficu Sebastian, uluit, dindu-gi
seama de adevdrul cu strigoii ce bintuiau
casa.

Da, aga e, il asiguri incd o datd st6pinul- sdu. Acum ai infeles, sper c6 sintetri amindor. 9r tu gi Johann, nigte fricogi fdrd pereche.
Si rostind aceste cuvinte, se agezd la birou si
lncepu sd-r scrie o scrisoare luned Unchiului
11n rnrrnti

In timp ce stipinul scria, Sebastian sta prolapit in rnijlocul oddii qi repeta mereu:
Ce bine era dacd nu mi ldsam impins
de Johann inapoi in salon gi fugeam dupA
ardtarea a lbd ! .. .
Acum avea curaj, cdci incdperea era l-umrnatd $i se puteau vedea toate ungherele. Intre
timp, Tinette o trezise pe Heidi 9i o imbrAcase la iuteald cu rochia ei de duminici, {brA
insi si-i spuni vreun cuvint.
Domnul Sesemann se inapoie in sufragerie.
unde era pregdtit micul dejun.
De ce n-a venit cooilul? intrebd el.
-Heidi
sosi curind qi-i dddu bunir dimineala.
Ce-ai zice, micufo, o intimpind el cu
- blindefea, dacd azi te-ai intoarce la tine
toatd
acasd'l

Acasd?!'? repeti Heidi, pilind. La auzul

acestei ve$ti atit de neagteptate, nu mai era in
stare sd sufle nici o vorbI.
Nu vrei'/ o intrebd domnul Sesemann.

- Ba da, izbuti sd murmure Heidi. \'reau.

- sd nu vreau!...
cum
Atunci si mincdm gi pe urm6. in rrisuri

Heidi era atit de tulburatd, incit nu purea

si inghitd nici o imbucdturd qi nu-;i dddea
seama daca e lreaz6, sau dacd viseazd gi se intreba mereu dacd nu va pdtri ca in noaptea

trecutd, cind s-a trezil,

porf

f6,rd,

voia ei, in pragul

ii, in cimaqd de noapte.

Nu trebuie sd ne prindd mirarea cd micuta nu mdninc6. E un lucru cit se poate de

firesc, spuse domnul Sesemann gi-i porunci
domniqoarei Rottenmeier sd-i dea lui Heidi
merinde Dentru drum.
Heidi pdrdsi sufrageria gi se duse se stea cu
Clara. In mijlocul camerei se afla un geamantan mare, neinchis.
Vino s5, vezi qi tu ce-am pus in el, ir
spuse Clara, qi s[-mi spui, te rog, daca i1i
place... $i numaidecit ingird in fap ei o multime de lucruri: rochitre, batiste, galuri de tor
felul. Apoi, cu un aer triumfator, ii ardtd un
cogulel in care se aflau doudsprezece piinicele
albe, proaspete. La vederea lor. Heidi nu s.mai putu stdpini qi incepu sa sari in sus de

bucurie. Cele doua prietene erau atit de ve:ele, incit nimdnui nu i-ar fi dat prin minte
peste citeva clipe aveau sd se despartd. De
altfel, nici nu avurd timp sd se intristeze, cdci

bine pentru ea 9i era incredin;atA ci batrinu

doctor nu era strain de fericirea ei Domnu,
Sesemann ii faeddui sa-i indeolineasca acea:ri
dorinlS 9i, dupa ce-i mai urd o dati drunr

duri mult li-l auzir6. pe Sebatian strigind:

vi aqteapti!
-'Trdsura
Heidi didu fuga in camera ei
trigind de

bun, trisura porni...

La scurt timp dupd aceea, Heidi se afla in
tren, finind co;uletrul in brafe, cu toatd stra;nicia. Nu voia sd-l lase nici o cliod oe miini
strdine. Citeva ore rdmase cit se poate de liniqtiti. Apoi, deodatd, iqi dddu seama cd era
in drum spre casd gi pe dinaintea ochilor irrcepurd sd ise perinde liguri cuntrscute: bunicul, Peter, bunica... Gindul ei se opri la bunica gi, dupd un timp, il intrebi pe Sebastran:
Sinteti sigur cd bunica mea din munli
n-a murit?
Eu cred ci e in viatrd, rispunse Sebastian liniqtit.

rru

9i,

sub perni cartea capatatd de t^ bunica, oe

care nu se desplrfea niciodat6, o viri iute ln
coqulet, sub piinitre. Apoi deschise repede dulapul 9i scoase din el o bucatd de pinzd ro9ie,
in care era impachetati pildria ei de paie. i;;i
puse la iuleald pdldria de sdrbdtoare, iar bucata de pinz5. o impituri frumos gi o aqezd cu
grijd in cogulef, pe urmd se repezi din nou in
odaia Clarei, ca s6-gi imbr6figeze cu dragoste
prietena gi, in sfirgit, se apropie de domnul
Sesemann, care o lud de mina si o conduse
t<7,

oini la trisu16.

Heidi se uit6 de citeva ori, indelung, la piinicile albe din coqulel 9i nu mai putea de bucurie, gindindu-se la clipa in care avea sd le
inSire pe masa bunicii.
Dupa un timp. intrebd din nou:
_ Lreoell. lnlr-aoevar. ca bunica mai

Domnigoara Rottenmeier agtepta jos, in

capul scirii, ca sd-qi ia r[mas bun de la mlc

uta elvef iand.

Adelheid, strigi ea indignatd, zdrind bucata de pinzd rogie. Doar n-ai de gind sd pleci
din casa noastrd cu aceastd cirpd, care nu i1i
t'olosegte la nimic. $i, in culmea indigndrii,
smulse pinza din coguletr 9i o arunci pe Jos.
Heidi nu indrdznea s-o ridice. Se uita la
domnul Sesemann cu o privire atit de trista,
de parci in clipa aceea i-ar fi luat cineva co-

moara cea mai de

trdieg
riegte?

-Decesdnu
lla n, pe.lumltate

trdiasci? bolborosi

Sebas-

adormit.
Curind adormi qi Heidi, istovitd de ()
noapte atit de agitati. Nu se trezi decit in
momentul in care Sebastian o apucd de minA
gi., scuturind-o u;or, ii spuse incet la ureche:
Gata, micutd domnigoari, am ajuns la

pre1.

Domnigoard Rottenmeier, spuse in cele

- urm[ stdpinul casei, induiogat de chipul
din
abdtut al copilului. Vi rog s-o ldsali sd ia de
aici tot ce vrea, chiar gi pisici sau broagte 1estoase, dacd ii face pl5cere acest lucru.
Auzindu-I, Heidi prinse curaj ;i se aplecd
s6-qi ia pachetul. Cind ajunse in faJa trdsurii,
domnul Sesemann igi lui rdmas bun de la ea

Basel.

A doua zr mai avurd de mers citeva ceasurl

cu trenul. In acest timo Heidi nu ldsi nici o

clipd coguleiul din bra1e. Stitea cuminte, firi

sd scoatd o vorbi, qi privea mereu pe fereastrd, cuprinsi de emofia apropierii de locurile
ei natale. Cind se a$tepta mai pufin, se auz,i
strigdtul conducitorului:,,Mayenfeld". Sbrrra
amindoi de pe scaun, Sebastian inqfdcd la iuteal6 geamantanul ii coboriri din vagon' in
mare grabd. Nici n-apucard si pund bine piciorul pe peron gi trenul porni din nou lu
vale. Sebastian se uite in urma lui. cu perere
de rdu, c[ci i-ar fi fdcut mai multi pldcerc sa
cdldtoreascd mai departe decit sd bati. pe 1rrs,

cu toatd cildura. Ii spuse ci atit el, cit mar

ales fiica lui se vor gindi adeseori la ea cu dor
gi drag, apoi ii urd drum bun li multd sdn[tate. La rindul ei, Heidi ii mullumi din inimd
pentru bundtatea pe care i-o aritase gi il rugi
s6-i transmiti gi doctorului mullumirile ei gi
cele mai bune urdri. igi aminti ci, in ajun.
doctorul ii spusese cd totul se va sfirgi cu
50

un drum necunr)scut. la capdtul caruia il a5tepta un urcu$ anevoios. Nu mai p6[ise niciodatd aga ceva, iar drumurile in tara asta

striini i

se pdreau nespus de primejdioase. Se

uitd bine in jurul lui, ciutind sigeata ce lndica drumul spre Dorfli. Nu departe de gari
zd.rt o ciruld incdrcati cu doi saci, trasi de
un cal costeliv, inaintea cdruia p6:gea domol
un bdrbat inalt qi spitos. Se apropie de el qi il
intrebi:
Dacd nu vd supdLratri, care e drumul cel
- sigur spre Dorfli?
mai
Aici toate drumurile sint sigure, ii ras- omul binevoitor.
punse
Atunci Sebastian il intrebd. din nou. care e
drumul cel mai putin primejdios qi cum ar
putea si ajungd mai ugor:, cu geamantanul,

pini sus.

Cdrulagul il mdsurd din ochi ;i,, dupd un

iimp de gindire, ii spuse ci i-l duce el, cu
condilia si nu fie prea greu. $i tot aga, din
r orbd in vorb6, se invoird pind la urmd s-o ta
;i pe Heidi, pini la Dorfli.
De acolo' adiugd cdrufaqul' gisegte ea
- cineva s-o insoteasci pini sus, la bunicul
.'i

Nu e nevoie, spuse Heidi, care ascultase

cu atentie convorbirea dintre cei doi bdrbali.
De acolo md duc sinsurd. cdci cunosc foarte
bine drumul.
Sebastian era fericit cd scdpase de povara
grea a urcugului. O chemi pe Heidi lingi el
;i. cu un aer foarte misterios, ii inmind un
pachet greu 5i o scrisoare. ii lamuri ca e
\ orba de un dar din partea domnului Sesemann, pe care trebuia si-l pund bine in cogure1. iar scrisoarea sd i-o dea bunicului. Dupd
rceea, ii mai atrase de citeva ori atenJia sd nu

:iardd nimic.
Nici o gn1i, ll asleura t_letol. nu
:ierde nimic...

il

vol

ajutd pe Sebatian sd salte geanantanul in cdrutd. dpoi, o aqezi pe Heidi

:r caprd qi Sebastian ii strinse mina, de rdras bun. O mai sfitui inci o datd si fie cu
:lir in patru 9i si nu lase nici o clipd cogule:-.. din mind, cdci, potrivit poruncii stdpinului
Cdrutaqul

sdu, ar

fi trebuit sd meargd cu Heidi pind sus.

ca sd fie sigur

ci

a ajuns cu bine la bunicul

'""

In sfir;;it, ciruta porni la deal. Sebastian

urmdri un timp, apoi se agezi pe o banc6, in

micufa gari, agteptind cu neribdare s5 soseascd

un

tren.

Cdrutagul nu era nimeni altul decit brutarul din Dorfli., care venise la Mayenfeld dupd
fiind. N-o vdzuse niciodatd pe Heidi, in
schimb ii cunoscuse bine pe plrinlii ei $i, ca
tofi oamenii din sat, qtia cd locuise doi ani la
Unchiul din munti. iti dddu numaidecit
seama cd fetitra era nepoata morocinosulur
bdtrin gi era curios sd afle de ce se intorcea
de la Frankfurt, dupd un timp atit de scurt.
Frdmintat de acest gind, nu mai avu ribdarc
si, la un moment dat, deschise vorba:
Spune-mi, tu egti copilul care, pind nu

de- mult, a stat la Unchiul din

mun;i?
Da, eu sint, rdspunse Heidi, cu mindne

ln-gras.
Pei, atunci, inseamni cd nu te-ai simgit
prea bine la Frankfurt, de vreme ce te intorci
atit de repede?
Nu, nu-i aga. Domnul Sesemann qi fiica
lui- s-au purtat cu mine cum nu se poate mal
frumos. il contrazise Heidi.
$i-atunci de ce n-ai rdmas la ei, daca
te-ai simlit acolo atit de bine?
Fiindci domnul Sesemann mi-a dat
voie sd vin inapoi, acas6...
- Bine, bine, fi-a dat voie, dar eu tot nu

infeleg de ce te-ai intors, daca te simtreai la ei

atit de bine...
Cum, de ce'J Fiindci la bunicul mi-e de
o mie de ori mai bine decit oriunde pe lume.
Me rog, asta eu nu am de unde sd gttu.
neincrezdtor brutarul. Dar s-ar putea
mormii
ca, mai tirziu, sd gindegti altfel...
Apoi murmurd pentru sine: ,,Ce ciudat, sd
vind inapoi, de la bogitria orapului la sdricia
din munte". Dupd care, incepu sd fluiere in
surdind gi tot drumul nu mai scoase o vorbd.
Heidi se uita mereu in jurul ei. Pe mdsurd cc
se apropiau de Dorfli. era din ce in ce mai
emofionatd. Recunogtea pind 9i copacri de pe

marginea drumului. Deodata. la o cotitura,

ziri piscurile inalte ale stincilor Falkniss. Pdreau ce o salutd. gi-i ureazd bun venit, iar neribdarea ei nu mai cunoitea margini. Era gata-gata se sare din cdrutri gi s-o rupd la fuga,

pina in sat. Cind ajunseri in Dorfli, ceasul

din turnul bisericii bdtea ora cinci. in jurul
cdrutrei se adund pe loc o droaie de femei gi
de copii. Geamantanul fetilei le atrdsese aten1ia gi toli erau curiogi si afle de la ea cit mai
multe. Brutarul o ajutd si coboare de pe capr6, iar Heidi, dupd ce ii mulgumi frumos gi-i
spuse ci geamantanul o sI vind sd-l ia bunrcul a doua zi, porni la deal, cu coguleful in
bra1e. Zadarnicd-i era insd graba cdci, la tot
pasul, oamenii o opreau gi n-o mai sldbeau
cu intrebirile. in cele din urm[. fata ei neca-

bana bunicii gi inima incepu sa-i batd cu pu

tere. Spori pasul gi, de atita tulburare. inint;
ei o lu5. razna, mai-mai s1-i spargi pieptul
nu alta.
in sfirgit, ajunse gi, de emotie, abia izbur
si deschidd uga. Tremurind din tot corpui
intri in casd gi se opri in mijlocul incaperrr
Dumnezeule, se auzi deodatd dintr-ur
colf al oddii, numai Heidi deschide aga u5ile
ce bine ar fi s-o mai simt o datd aga, lingr
mine, inainte de a muri! Dar cine gtie dacd s

va mai intoarce vreodatd ! ..

- Aici sint, bunicufo, aici sint,
.

srrisi

Heidi', lisindu-gi capul pe genunchii bdtrinei

Bunica e atit de emolionat5, incit nu mai
in stare sd scoatd o vorbd. Mingiie un timp
cu blindete, capul copilei, apoi, cu vocea su
grumatd, rosteste in goapti:
Da, e p[rul ei, pdrul ei cirliontat gr vt,
cea ei! Mullumesc lui Dumnezeu ci mi-a fos
dat sd mai t16iesc aceasti fericirel
Lacrimile de bucurie din ochii oarbei s,
preling pe bratrele fetitei.
Eqti tu, cu adevdrat'l intrebe de citer a
ori bdtrina, tremurind de emotie.
Da, eu sint, bunico, gi te rog frumos, nu
mai plinge; o si vin si te vdd in fiecare z;
9i-1i fdgdduiesc s5 nu mai plec de aici niciodatd. Iar tu, tu n-ai sd mai mininci niciodata
plrne neagra. uscata.
$i rostind aceste cuvinte, Heidi scoase iutt
din coqulej cele douisprezece piinile albe qi ie
inlird in poalele bunicii.
Ah, copila mea, asta e o adevdratd bi'
necuvintare, murmuri bdtrina, frdmintind in.
tre degete piinea buni gi proaspdtd. Dar cea
mai mare bucurie pentru mine egti tu, fetil;
mea, adeugd ea, petrecindu-gi mina zbirciti
pe obrajii aprinqi ai copilei. Hai, mai spunr
ceva s5-1i aud glasul...
$i Heidi incepu s6-i povesteascd despre ne
linigtea ei la gindul cd, intre timp, bunica ar
fi putut sd moard qi n-ar mai fi apucat sd md
nince piinilele aduse de ea.
In acest timp, intrd in odaie Brigitte, mam;

jitn ii ficu pe toti s-o lase sd treac6. Sdtenii

prlveau supirarea ei ca un semn al fricrr, qr
astfel aveau un nou prilej sd spuni ci, de un
an incoace, Unchiul din mun(i se inrS.ise qi

mai mult gi nu incape indoiali cd dacd Heidi

ar avea un alt loc pe aceastd lume, nu s-ar
duce acum in cuibul lui de balaur. in toiul
aprinselor disculii,, sosi in mijlocul lor 9i brutarul satului. Acesta le vorbi despre domnul
care o adusese pe Heidi pini la Mayenfeld 9i
care, dupi ce-i plitise transportul cu virf gi
indesat, igi luase rdmas bun de la Heidr, ca
un adevdrat pirinte. Apoi, pe drum, fetifa ii
povestise cd nimeni n-a silit-c sd pirdseascd
Frankfurtul gi i-a mdrturisit ci, nunrai la dorinla ei a fost ldsatd si se intoarcd. la Unchiul

din

munfi.
Surprinzdtoarea veste se rdspindi ca fulgerul in tot satul, iar seara, in toate casele se
vorbea despre fetitra care renuntase la viala
tihniti ti plind de bucurii a oraqului
Frankfurt, pentru a se intoarce in sdric6cioasa caband a bunicului ei.
+
In acest timp, Heidi urca mereu, alergind
cit o lineau picioarele. Din cind in cind se
mal oprea si-gi mai tragd un pic sufletul, cici
povirnigul era abrupt, iar cogulelul nu era deloc ugor. Pe mdsurd ce inainta, in minte r se
cuibiri din nou gindul ci bunica ar fi putut
sd moard in lipsa ei. Deodati, insi, zdrt ca-

lui

52

Peter.

Nu. nu se Doate! izbucni ea de bucurie

Heidi, Heidi
i.

li

noastrd!...

strinse mina. apoi se invirti in jurul ei.

^

ca

s-o admire din toate pdrf ile.

Nici nu gtii, mamd, ce rochili frumoasi
are Heidi, dacd ai vedea-o nici n-ai recunoaste-o. ..
ta?

$1

pdl6noara cu pene, de pe masi, e tot

ai, pune-o, te rog, sd v[d cum ifi

vlne...

Nu, rispunse Heidi, cit timp o mai am

pe a mea, pe asta nu am de gind s-o port ni-

ciodat6; dar dacd tie ili place atit de mult,

potl s-o pistrezi. Apoi, scoase din coguletr pdLaria ei de pai, mototolitd in timpul cdldtoriei
;i, punindu-;i-o pe cap., i;i aminti c6 bunrcuiui nu-i pldceau deloc pdliriile cu pene. De
altfel, acesta era singurul motiv pentru care
rdstrase, cu atita sfinlenie, vechea ei pild:ioari. Brigitte era atit de incintati de pdldrioara cu pene, incit ii spuse ci dac6, intr-a-

{xFl

,!,

t'

devdr, nu avea de -eind sd o poarte. ar fi putut si o vindd, pe bani buni, fiicei invdgitorului din Ddrfli. Heidi se dezbrdcd la iuteala de
rochia cea frumoas[ 9i, dupd ce igi trase pe ea
vechea ei rochie de lina rogie, lui miinile bu-

Deodati incepu sA se lase inserarea gi Herdi

rupse din nou la fugd. Curind, zdri virfuril
brazilor inilfindu-se peste acoperigul cabaner
apoi intreaga caband gi, in sfirgit, il vazu p
bunicul ei, agezat pe bancu[6,, cu pipa in gura
Zbur\ spre el ca o sdgeatd gi pind sd apuc
s6-gi dea seama bdtrinul cine gonea spre el cl
o vijelie, Heidi azvirli co;ul cit colo 9i s
agdfd de gitul ursuzului unchiag din singurata
tea munfilor. Era atit de coplegitd, incit nr
izbutea sa spuni nimic altceva decit sd repet

nicii intr-ale ei qi-i spuse:

Acum trebuie sl md duc la bunicul, dar
miine am sd vin sa te vid. Noapte bund, bu-

nlco...

Noapte bund, copila mea, spuse bunica,

imbrdtriqind-o cu duioqie. $i vino, vino miine,,

te

intruna:

a$tept...

O stringea atit de tare la pieptul ei de parca

n-ar mai fi vrut s-o lase si plece.
De ce ti-ai scos rochia asta atit de frumoas6? o intrebd Brigitte cu mirare.
tea ca bunicul sd nu md recunoasci. Dealtfel,
gi tu ai spus ci era cit pe ce sd nu mi recu-

Bunicule, bunicule, buniculel

-Bdtrinul tdcea. nefiind in stare si rosteascl
o vorbd. in schimb, ochii lui, care de mull
ani nu mai gtiau ce-i plinsul, erau acum in
carcafi de lacrimi. O mingiie un timp p
Heidi, cu toatl duioqia, apoi, desprinzindu-s
din inlinluirea bralelor ei, igi agezd nepoatr
pe genunchi qi o cerceti indelung, cu o privir

no$tl.

induiogatd:'

Pentru cd e mai bine sd ajung la caband

imbricati a$a cum sint acum. Altfel, s-ar pu-

Puteai sd rdmii cu ea, ii spuse Brigitte,

in timp ce o conducea spre ug6. Bunicul te-ar

Cum se face cd: te-ai intors? spuse e

intr-un
tirziu. Sper cd nu te-au gonit...

fi

recunoscut oricum; dar vezi, fii atentd, Peter mi-a spus ci bitrinul e din ce in ce mai
uricios qi nu mai schimbi cu nimeni o vorbd.
i9i luari rimas bun qi Heidi porni grdbitd
spre cabana bunicului. Soarele tocmai se l6sa
spre asfin(it qi lumina amurgului se a;ternea
aurie pe verdele povirniqului muntos. Heidi se
oprea la tot pasul, uimitd de frumusefea neasemuiti a crestelor ce pdreau cI inleapd cerul
cu ascufiqul 1or. Deodatd, o raz6, de lumind
rogieticd se intinse la picioarele ei. Era reflexul stincilor Falkniss. Ghe[arul, invdluit in
fldcdri, impurpura zdrenfele de nori ce alunecau u$or pe fondul albastru al cerului, lisind
sa se strecoare printre ele o lumind portocalie. ce scdlda intreaga pajigte.
Niciodatd, murmuri Heidi coplegitd de
aceste splendori, nici micar in visele cele mar
frumoase de la Frankfurt, nu mi-a fost dat s[
vid o asemenea minundtrie.
Rimase un timp nemiqcatd', plingind de
atita incintare pi de bucurie. Era atit de feri-

citi, incit nici nu gisea cuvinte potrivite

Oh, nu, bunicule, se gribi s6-i rdspundr

- nici nu te gindi la aqa ceva! Toti ar
Heidi,
fost buni cu mine, dar, gtii, mi-era atit de do
de tine, de Peter gi de caprele noastre, incit
uneori, simteam cd mi sufoc. Mi-era insi ru
qine si le spun, de teamd si nu-qi inchipuie cr
sint o fetitri nerecunoscdtoare. Cred cd docto
rul, prietenul domnului Sesemann, m-a ajuta
cel mai mult si mi intorc acasd. Despre toat
astea s-ar putea sd scrie in scrisoarea pe car

fi-am

adus-o.

Sdri de pe genunchii bunicului 9i, scotin<

repede din coqulef plicul qi pachetul rotun(
ldsate de Sebastian, le agezd in fala bdtrinu
tul.

Asta e pentru tine, spuse bunicul, pu

nind pachetul pe bancd 9i, dupd ce citi scri
soarea., o impituri gi o viri in buzunar.
Hai nu vrei sd bei un pic de lapte cr
mine? o intreba el pe fetili. Ia-ti pachetul

in cas6... Acum o s6 ai cu ce si-1

cumperi un pat bun ;i imbriciminte pe to

sd intrdm
anul.

sd

preamireascd aceste meleaguri binecuvintate.

54

N-am nevoie de nimic. rispunse

Heicir

Pat am, iar haine am cdpitat de la Clara atit

de multe, incit nu gtiu ce sd mai fac cu ele.
Nu-i nimic, spuse bunicul, o sd folosegti

banii

alti

datd.

Urcard impreund in podul de fin. Deodat6,

Heidi se opri inmdrmuriti:
Ce s-a intimplat cu patul meu, buni-

cule? !?

L-am desfdcut... Stii, nu credeam cd ai

sd te mai intorci, dar fii liniqtiti, i1i pregitesc
un altul, mai frumos, rispunse bunicul. Mai
intii, insi, sd mergem si bem laptele.
Heidi se agezd pe locul ei obignuit. Iqi biu
laptele cu poftd, dintr-o risuflare, apoi lisd
cana pe masi qi spuse, suspinind de pldcere:
Ah, ce lapte minunat, nu cred ci: existi

- mai bun pe lumel ...

altul

Deodati, de afar6, se auzi un fluierat prelung. Heidi ieqi iute in fafa cabanei, de unde
zdri intreaga turmd de capre alergind la vale,
cu Peter in mijlocul lor. Cind o vizu pe
Heidi, ciobdnagul se opri, uluit.
Buni seara, Peter, strigd Heidi 9i, in
aceeagi clipi, se repezi intr-acolo, chemind
fiecare capri pe numele ei. Acestea, de buni
seam6, ii recunoscuserd vocea, cdci, pe neagteptate., se strinseri toate in jurul ei. Ciocirlia

9i Turcoaica o imbrincird un pic pe grdsana

CertSreafi, care igi ridicase bdrbufa, ca sd fie
vazutd. Heidi nu mai putea de bucurie.
Zburda, sdLrind de colo pind colo, fericiti cd
se gisea din nou aldturi de micufele ei prietene. Le imbrdtiga pe toate, una cite una, gi,
de bucurie, caprele topdiau zglobii 9i o impungeau u$or cu cornilele lor. $i tot jucin-

du-se aga, Heidi se trezi deodatb fatrd in fald

cu ciobinagul

Peter.
Te-ai intors, spuse el gi-i strinse mina cu

Miine mergem impreund cu turma

duiolie.
piscut, nu-i

la

aqa?

Nu, miine nu, rdspunse Heidi, miine mi

- la bunica, dar poimiine mergem sigur.
duc
?
Imi pare bine ci te-ai intors, mai spuse
- qi fala i se lumind de bucurie.
Peter
Nu-i fu deloc ugor sd pund din nou in mt5care zvdpdiatele capre, care nici in ruptul capului nu mai voiau sd porneasci la vale.
Dac6, Heidi nu s-ar fi inchis in staul cu
Fulg-de-nea qi cu Pestrita, turma nu s-ar mal
fi urnit din loc niciodati. Cind, in sfir;it.
reintrd in caban6, patul ii era ficut 9i Heidi
nu se mai situra trigind in piept mirosul de
fin proaspdt. Bunicul a$ternuse patul cu cearqafuri albe ca zA,pada 9i Heidi, neribdatoare.
se culcd qi dormi cum nu mai dormise de

multi vreme.
in timpul nopfii, bunicul se duse de nenumirate ori s6 vadd cum doarme nepoata :l
cercetd cu griji gura lucarnei pe care er astufin, aga fel incit mci o razd de lunA sd
nu pdtrund[ in podul cabanei. Heidi insi
dormea, cufundatd intr-un somn adinc. gi nrci
prin gind nu-i mai trecea sd iasi la plimbare
in toiul nopfii. Dorinfa ei cea mai arzitoare ir
fusese implinitd. Revdzuse frumusetea soarelui in asfintrit, ghelarul qi stincile incinse dc

pase cu

rogeata amurgului, ascultase freamdtul brazr'

lor in bitaia ugoard a vintului qi respira din
nou, la ea acasd, aerul de munte, curat gi sa-

nitos.

spunindu-i c6, mul;umiti lor, a prins din nou

putere. Dupi ce le-a mincat, s-a simfit ca o
nou-niscuti. Brigitte se gribi s-o dea de gol,
mirturisind ci, de fapt, bunica nu mincase
decit o singuri piinila, ca s6-i rimind celelalte
pe mai multe zile, fiind incredintad ce in felul acesta se va insinitoSi Si va fi iar dornici
si triiascd allturi de cei dragi
Heidi stitu citeva clipe pe ginduri, apoi, ca
pi cind ar fi rezolvat o problemi grea, strigd
bucuroasd:

Capitolul

Gata, am gdsit! ii voi scrie Clarei gi sint

- cd, ea o sd mi ajute. De altfel, mi-a f6sigurd
giduit ci-mi va da atitea piinile cite am avut
in dulap, pini mi le-a luat domnigoara Rottenmeier, guvernanta. Clara e o prieteni minunatl gi se va fine de cuvint.
Grozavd idee, ii curmd vorba Brigitte.
- ci piinigele astea, pini si ajungi la
Numai
Ddrfli, vor fi tari ca piatra $i cine sd le mai
minince... Ei, dacl ag avea qi eu din cind in
cind cite un binut in plus, i-ag cumpira piine
de la brutarul nostru, care le face la fel de
bune; din picate, ins6, cu greu imi pot ing6dui si cumpir 9i piinea neagri...
Bani?!? Bani am eu! strigi Heidi 9i chi- i se lumini de fericire. incepind de azi,
pirl
bunica va avea in fiecare zi cite o piinili
albi 9i proaspiti, iar duminica, doui. Peter
se va duce si le ia de la brutarul din sat gi

12

CIND TOATE CLOPOTELE BAT

Heidi il agtepta pe bunic ca si meargl impreuni la Dorfli. Bdtrinul se ducea ca si-i ia
geamantanul de la megterul brutar gi, in timpul 6sta, ea avea si rimind la bunica. Ardea
de neribdare s-o vadi gi s-o intrebe daci i-au
plicut piinilele de la Frankfurt. Stitea fericitd la umbra brazilor, trigind in piept, cu
nesa!, aerul curat de munte, imbibat de miresmele pajigtii inflorite. Sufla o adiere ugoari
ce se strecura, parc6, fremitind, printre cren-

gile bdtrinilor copaci.

In sfirgit, se ardti gi bunicul care, dupi ce
mar aruncd o privire cercetitoare in jurul cabanei,

eu.,.

Nu, nu, o intrerupse bunica. Tu n-ai

primit acegti bani ca sl-mi cumperi mie

spuse:

Gata, acum putem merge.

-Era simbiti dupi-amiazi gi,

in

de-ale gurii. Nu, nu!... Banii 59tia trebuie s6-i

dai bunicului tiu, el o s5 gtie mai bine ce si

aceast6" zi,

bltrinul ficea ordine gi curilenie generali..

Totul in casd 9i in preajmd lucea de curile-

faci cu

ei.

Vorbele bitrinei n-avuri insi darul s6-i

strice bucuria copilei.
in fiecare zr o si ai piinita ta, relui ea.
Si vezi ce bine o si-1i prindi gi ce zdravdni o
si te faci. Pe urr46, dupi ce mai capefi pufini putere, sint siguri ci o si-ti recapefi 9i

nie. Se apucase de treabi dis-de-dimineafd, ca

s[ aibd timp si coboare cu Heidi in Dorf1i.

Porniri impreuni, finindu-se de mini, gi

cind ajunseri in dreptul cabanei lui Peter se
despirtird, vizindu-gi fiecare de drumul lui.
Heidi intri repede in odaia bunicii gi aceasta
ii recunoscu numaidecit pagii. Cind copila se
apropie de ea, bitrina ii cuprinse miinile cu
duio$ie qi nu se mai indura si i le lase din
strinsoare, de teami, parcd,, si nu i-o fure cineva. ii mullumi din inimi pentru piinile,

vederea.

In dorinta ei de a nu tulbura bucuria inimoasei fetile, bitrina ticu.

Deodat6, Heidi ziri pe o policioard, cartea

de cintece a bunicii 9i se grdbi sd spun6:
56

bunic6, eu am invitrat sd citesc.

$tii,
- sd-tri citesc ceva? Un imn, de pildd.
Vrei

Adevdrat, scumpa mea copild? Ai putea

- faci qi aceasti bucurie?l? exclamd b6s6-mi
trina, in culmea f,ericirii.
Heidi nu agtepti si fie rugati de doud ort
gi, urcindu-se pe un scaun, lui de pe policioard carrea gi o scuturi de praf, cdci, aga
cum era qi firesc, nimeni n-o mai deschisese
de ani de zile. Dupi ce o mai $terse cu o
cirp6, se aqezd din nou gi intrebi pe b6,trind

Phstreaz-o, e a ta; spuse ea cu toatd ho-

Ianrea.
Era atit de fericiti, incit pe drum

ii

po\estr

bunicului totul: c6-i poate cumpira butrtctr

piinile proaspete de la brutarul din Dorfli. cA
i-a citit bdtrinei din cartea ei de cintece )r ce
bucuroasi qi veseld a fost ea in timp ce-i crtea. tn cele .din urmi, il intrebd pe Unchiui

din

muntri:

Spune, bunicule, nu-i aqa

ci

o s6-mi dar
cite o piinila.

ce imn sd-i citeasci.

Bunica impinse intr-o parte roata de tors qi

- sd-i cumpdr in fiecare zi

voie
chiar daci ea s-ar impotrivi?
$i cu patul tiu ce facem? rdspunse bu-

spuse:

nicul.

Care vrei tu, copila mea.

-gi Heidi incepu s6-i citeascd, plin6 de insuflefire, un imn nespus de frumos li induiolitor. Era un imn pe care bunica il cintase in
tinerefe gi cuvintele lui ii mergeau drept la
inimf,. Il ascultS, ticuti, cu bratele incrucigate la piept gi, pe mdsurd ce Heidi citea, chipul brdzdat de cute al bdtrinei se inviora,
oglindind o fericire ce izvora din adincul sufletului ei chinuit. Niciodatd n-o mai vizuse
Heidi atit de fericiti 9i, cind termind de citit,
bdtrina o rugl si mai citeasci o dati. Apor ir
mullumi, spunindu-i:
Datoritd tie, scumpa mea copil6, mi s-a
inseninat
inima. Acum sint fericitd...
Heidi strdlucea toatd de bucurie. Bltrina
nu mai avea fala tulbure gi obositl, iar ochii
ei parcd vrjdeau din nou frumuseJea de odinioar6. Deodat6, se auzi un ciocdr it in fereastra. Bunicul se intorsese din vale qi ficea
semn nepoatei sd ias6. Heidi iqi lui in grabi
rAmas bun, fdgdduindu-i bitrinei si vini iar
la ea, a doua zi. Deqi i-ar fi ficut mare plicere sd urce cu Peter pe crestele inalte ale
muntrilor, prefera totugi s[ coboare, ca si-i ci-

Heidi nu se dddu insd bdtuti 9i stirut. spunindu-i c5, in ceea ce o privegte, ea doarme
mult mai bine in patul ei de fin decit in cel
mai frumos pat din Frankfurt.
La urma urmei, sint banii tdi, se inr..t
Foloseqte-i cum crezi tu ci e mal
bunicul.
bine. Cu banii igtia poli s6-i cumperr pirnrle
mulli ani de acum incolo.
Heidi era incintati. Sirea in sus de bucurte
9i striga intruna:
Bunica n-o sd mai mdnince nrciodatd

teascd nefericitei oarbe ceva care sd-i meargd

la inimi 9i, in felul acesta, s6-i vadi din nou

Heidi nu-i rispunse. lviergea ticutd, straduindu-se s6 lini pasul cu bunicul ei, care acum
pdrea cd se grdbegte sd ajungd cit mai repede

chipul strdlucind de

tainicd bucurie.
Cind sd plece, mama lui Peter ii intinse rochila 9i pdliria pe care le lisase aici, in ajun.
Heidi lud rochitra, gindindu-se cd bunicului
:rea s5-i facd pldcere, in schimb se impotrivi

:u

invergunare

si ia 9i pdldria.

piine neagrb.

qi

uscatd!...
lar strigitul ei se asemuia cu cintecul pAsArl lor, in amurg.
Deodati lnsa se polou $l lncepu:
Ce bine imi pare cf, rugdmintea mea nu
a fost zadarnicd. qi bunul Dumnezeu mi-a implinit dorinta. Nu-i aqa, bunicule, ci o sa ne
rugdm amindoi. in liecare zi. a5a cum m-a in-

vitat pe mine bunica de la Frankfurt.

ca

Dumnezeu sd nu ne uite?

Ei, mai uiti el, cu rugiciune cu tol.

pe sub nas omul munlilor. Dacd n.ri.

mormii
oamenii, nu ne ajutdm singuri, nimeni nu ne
ajut6.

acasa.

Cind intrard in cabani, Heidi fugr repede

in odaia ei. Bunicril lf,sd los coqul pe care-l
purtase in spinare. ?p, l re duse sA se a)czc pi
bdncuta lui. Nepoata veni numaidecit. cu ..

carte mare sub bra!. gi se aqezd gi ea iinga bunicul ei. Deschise cu ugurinfa cartea la pagina
dorita, cdci, vorba ceea, o citise de atitea orr,
iar povestirea indrdgitd o gtia aproape pe
dinafard. Se lipi de bdtrin qi incepu sd-i recite
povestea fiului plecat de-acas6:
,,A fost odatd un gospodar care avea un
ilu. Fiul acesta se ducea cu vitele la p6scut,
pe o pajigte nespus de frumoasd, li tritia
foarte bine acasd, la pdrintrii lui. intr-o bun6
zi, i se ndz6.ri sd-gi pdrdseascd pimintul natal
9i sd plece intr-o farb striina. ii ceru tat6lui
sdu partea de bani ce i se cuvenea pentru
munca lui gi se duse. Banii insd se isprdvird
curind gi, ca sd-gi agoniseascd traiul, se vizu
nevort sa se angajeze ca paznic de porci, printre strdini. Umbla zdrenfdros gi nu o datd se
intimpla sd nu aibi ce minca. Uneori, trebuia
si se mulfumeascd cu pufinul ce rdminea din
hrana porcilor. A$a stind lucrurile, intr-o
buni zi se hotdri se se intoarci acasi. $i aga
fdcu. Iar cind ajunse in fala pdnntelui siu' ii
spuse: ,,Iartd-md tatd, am gregit fatrd de tine qr
fald de consitenii mei. Tu qi toti cei din jur
afi fost buni 9i drepfi cu mine, iar eu, in loc
de recunogtinfS, v-am pirdsit. Primegte-mi
inapoi qi, in schimb, itri voi fi cel mai ascultd.tor dintre servitori..."
Deodati, Heidi se intrerupse gi-i spuse bunicului, uitindu-se steruitor in ochii lui:
lfl inchlpul poate cd tatdl siu, care, de
bund seami, mai era incd supirat pe el, a inceput sa-l dojeneasc6? Nu, dimpotrivd, gi-a
primit fiul cu bratrele deschise, i-a dat harne

noi, l-a hrdnit bine gi l-a socotit iar ca pe

unul din fiii sai buni...
Se agternurd citeva clipe de tdcere, dupd
care Heidi relu6:
E o poveste tare frumoasd, nu-i a5a, bu-

nicule?

Ar fi dorit ca bunicul sd se arate incintat

de aceastd poveste gi sd zimbeascd fericit, dar,

in loc si

se bucure,

bitrinul

cA.zu pe ginduri

gi ramase neclintit pe banca lui. Abia dupl

un timp mai indelungat rosti incet, cu toate
seriozitatea:

Da, intr-adevdr, e o Doveste frumrlasd.

58

Heidi ridica un pic carrea spre ochii buni.

cului gi-i aritd bdtrinului poza in care fiul cel
nesdbuit se intoarce acasd la tat6l s[u. rar
acesta il stringe cu putere la pieptul tui. Bunicul privi poza indelung, apoi ii spuse nepoatet
si pund masa gi, dupi ce mincari pe sdturate, se duserd amindoi la culcare.
La citeva ceasuri dupi aceea, in timp ce
Heidi dormea cufundatd intr-un somn adinc.
bunicul se trezi gi, luind cu el un scdunel.
urca in pod 9i se agezd ling6 patul de fin al
nepoatei. O razd, de lund se strecura prin crdpitura lucarnei, luminind chipul frumos al
copilei. Pe fap ei fericitd se citea bucuria qi
increderea in viald. Bdtrinul stitu muita
vreme aga, la cdpdtiiul nepoatei iubite, pina
cind, rdpus 9i el de somn, cobori 5i se intinse
pe patul lui. Adormi numaidecit gi nu se mai
trezi decit odati cu revirsatul zorilor, cind
ieqi grdbit in fatra cabanei 9i privi multd vreme

imprejurimile aprinse de primele raze ale soarelui. In ochii lui scdpdrau scinteile bucuriei.
Era duminicd, pe cer nu se zd.rea nici o
zdreanfd de nor, iar munfii sclipeau in aerul

proaspit gi curat al diminelii. in coroanele

brazilor din spatele cabanei, pdsdrelele se intreceau in cintecele lor de veselie. La un moment dat, bunicul intrd in casd gi strigi cu
voce tare:
Heidi, copila mea, scoald-te qi vino re-

pede afard; soarele s-a gi sdltat peste crestele

munfilor qi abia a;teapte sd te vadd. pune-fi
rochitra cea frumoasd gi si mergem impreuna
jos, in sat', la serbare.
Heidi nu se l6si mult agteptati. peste citeva minute se gi afla in fatra cabanei gi, vdzindu-l pe bunicul ei, rimase mut6 de uimire:
Vai! izbucni ea in cele din urmd.. Ce
- ifi std in hainele tale de sirbitoare. Nibine
ciodatd nu te-am vizut cu tunica asta cu nasturii de argint!... Nici nu gtii ce frumos esti,
bunicule!...
Bunicul i9i privi nepoara ;i se gr6bi sd-i
rispundd cu fata numai zimbet:
$i tu egti frumoasd in rochi{a asta de
sarbd.toare, copila mea.
Apoi, luind-o de mind, porniri amindoi pe

potece, la vale. Pe mdsuri ce se apropiau de

sat se avzea, tot mai puternic^, dangdtul clopotelor din turlele bisericilor. Incintatd de atmosfera sirb[toreasci, Heidi sdrea in sus de

bucurie qi striga, la tot Pasul:

Auzi, bunicule, auzi ce frumos bat clopotele? Azi o s6 fie serbare cum n-a mai fost
niciodatd...

Cind intrare, linindu-se de mini, in piala

satului, fanfara tocmai intona un mar$ caden{at. Numeroqi siteni se gi adunaseri in mijlocul pielii ii aliii veneau mereu sa le lngroa;e
rindurile. Unul din multrime il zdri deodatl pe
Unchiul din munti ii, numaidecit, ii ficu
semn cu cotul vecinului siu:
Ai vdzuI, spuse el, ai vbzul cine a venit?
din virful munfilor a coborit
Morocinosul

printre noi.

$i, numaidecit, incepurd toti s6-9i dea cu

cotul. Vestea se rdspindi prin mullime cu iuleala fulgerului, iar femeile intorceau capul sd
vadd minunea minunilor.
Bunicul qi Heidi se a;ezara pe o bancd la
marginea pietrii, qi de acolo priveau forfota
din jurul fanfarei. Deodatd, aceasta amuti qi
toli sdtenii se uitau acum la cei doi, ne$tiind
ce sd mai cread6. La un moment dat, din
mullime se desprinse un birbat inalt, cu ochii
strdlucind de bucurie. Era pastorul, prietenul
de altd dati al bunicului. Se apropie de b6trin gi, stringindu-i mina cu toati cdldura, ii
spuse:

Bine ai venit in mijlocul nostru, vecine.

- fericit ci nu ne-ai dat uiterii gi nu te-at
Sint
sfiit si te intorci printre acei din rindurile cdrora ai plecat, cu sau fdrd voia dumitale.
Deci, incd o datd, fii binevenit printre noi...
Oamenii din jur cdscau gura la ei, uluili.
Vedeti, spuse unul, bitrinul nu e chiar

tll de rdu pe cit pare...

E de ajuns si te uili cu citi gingdgie i;i
nepoata de mind ca s6-ti dai seama de
ace st lucru., se gribi sd adauge un altul.
Eu am spus asta intotdeauna, spuse un
al treilea. Daca n-ar fi asa, ce-ar ciuta acum

cu fetila, la serbarea noastr6?...

in t<''iul acestor disculii, sosi gi brutarul sa-

tului,

care

incuviin!i intru totul pdrerile tri

menilor.

La urma urmei,, unde s-a mal ptrlll!'ll:

un copil, care se bucurd la orag de toatc pii

cerile vie;ii, sd se intoarcd la un bunic pt'.a
gi singuratic, dacd acesta ar fi, intr-adeta
spalma lmprejurtmllor.
Cele oovestite mai de mult de butrlca ll
Peter, de Peter gi de mama acestula erau ri
petate acum de mai toli sdtenii 9i, curind. ir
lreaga suflare adunati in piatd era de p.irte
bunicului gi, in cele din urmd, tot silttli
primi cu braiele deschise, ca pe un vecl.tt 1'r':,
ten reintors in rindurile obltei.
Bitrinul, coplegit de emofie, nu era it.t ::.ri
si scoatd nici un cuvint. Ca s6-l itlcurelez
pastorul ii spuse:
U$a casei mele iti va fi vegnic deschrsr
- qovii qi vino, sd mai stdm un Prc L
Nu
vorbi, sd mai punem fara la cale, ca in tin,
refe.

_sd

cI am sA r.in. raspunsc. itt.llr.t

bunicul. $i lin sa-ti spun de pe acurr:
m-am gindit bine la sfatul dumitale de J
t6-iarn6, cind ai fost la mine sus, 9i creu .
$tll

am gregit cd nu te-am ascultat. De ?Cc'c'r.

rog si md ierti pentru nechibzuinl? nlel.
atunci... Dumneata ai avut dreptate. litl
trebuie datd la scoali...
in culmea fericirii, pastorul o mlnglla
Heidi., cu blindefe, pe obra.li 9i
$r spuse:
Egti o fatd isteald 9i sint sigur ca o 'A'

r.

- si
placi

invef i,

nu-i

aqa?

Cum si nul Dealtfel, sd 9ti1i ca anr t

- sd citesc 9i sd scrru...
vilat
Bravo, bravo! se bucura pastttrul. \pr
luindu-li rdmas bun, addugd: Acum ra i:
trebuie sd md duc' c[ mai am o mulltnl:

treburi de fdcut...
Bunicul gi Heidi pornird sa strabata ptal
linindu-se mereu de mina. La tttt pasui. erl

intimpinali cu cdldura 5i bdtrinul rlu nral )1

incotro sd se uitc ntai intii.
Sintem l'ericilr ci te alli tar pritltrc r-,,
unii.
strisau
De mult n-am mai stat de \orba intc
ul l.l. Unchiulel strigau algri.

lnduiogat, bunicul le rispundea:

Ve mullumesc din inim6 pentru fru- voastri primire sint fericit ci voi
moasa
$i
trii iar in mijlocul vostru. La iarnd mi intorc
in sat, printre vechii mei prieteni.
Sitenii ii insotird un timp pe potecS, in sus,
iar la despdrtire il rugari pe bunic si nu uite
ci uga lor ii va fi deschisi oricind.
Bitrinul om al munfilor ii urmiri un timp
cum coboard cdrarea, gi pe chipul lui senin se
citea acum mullumirea 9i linigtea sufleteasci.
Migcatd de fericirea bunicului, Heidi exclamd

cu

lnsulletrre:

Ce zi frumoasi! Iar tu egti azi mai fru- ca oricind. bunicule!

mos
Da, rispunse bitrinul, cu fatra luminatd
de- zimbetul bucuriei, azi toate sint mai frumoase ca oricind, iar eu sint fericit c[ m-am
impicat cu fralii mei
oamenii. Nu m6 agteptam la o asemenea primire din partea lor...
Cind ajunser[ in dreptul casei lui peter, bunicul impinse chiar el upa 9i strigd:
Buni ziua, bunico! Peste citeva zile o si
-

venim iar s6-fi reparim cocioaba.

Nu, nu se poate, strigi bitrina cuprinsi
de- emotie, nu se poate! Ce surprizi!... Nici
nu gtiu cum si-1i mullumesc pentru tot ceea

ce ai ficut pentru mine! Hai, vino mai

aproape, si-fi string mina... $i te rog, te rog
din suflet si m[ ierfi dacl te-am necijit vreo-

dati 9i sd nu md pedepsegti, l6sind-o pe Heidi

si plece iar la orag inainte de a mi duce eu la
odihna vegnic6. Nici nu gtii ce izvor de bucurie este pentru mine acest copil...
Nu{i fie teami, bunico, nici prin gind
nu-mi trece si te pedepsesc... Dealtfel, nici nu
vid.de ce ar trebui si te pedepsesc. De-acum
inainte vom trii in pace ca. si ne putem bu-

cura de viati.
Deodati, mama lui Peter il trase pe bitrin
intr-un coll al odiii qi, aritindu-i frumoasa

pllirie cu pene, ii

spuse-n goaptd c6 nu poate

primi de la Heidi un dar atit de prefios. Bunicul se uitd cu coada ochiului la nepoata lui,
apoi spuse cu mullumire in glas:
La urma urmei, pdlhia e a ei. Dac6 fi-a
dat-o, pistreaz-o sin6toas6.
60

La auzul acestei vegti neagteptate, Brigitte

siri in sus de bucurie. Zburda prin odaie ca
un copil 9i striga:
Nici nu gtii, Unchiule, ce fericiti sint!
- asta meriti pe pulin zece franci. Ca
Piliria
si vezi citi bucurie a putut s6 ne aduci de [a
Frankfurt aceast6. fetifi minunati. Ce bine ar
ft s6-l pulem trimite acolo gi pe peter al nostru, intr-o buni zi! ...
Bunicul incuviinfd aceastd idee... dar clipi
din ochi $treng1re$te, dindu-i Brigittei a inle-

HF]IDI, I]ETITA MUNTILOR

iege ca va trebui sa mai a$tepte un timp pind

:A se iveasci un asemenea prilej. Tocmar
atunci. didu buzna in cas6, ca o vijelie, pis3tr)rul Peter. ln graba lui, se izbise cu fruntea
dc- usi gi acum avea un cucui in lege deasupra

bunica oarbd gi, bineinfeles, pe bunicul din

munfi.
Scrisoarea Clarei le pricinui tuturor o marc
bucurie, 9i atitea intreberi avu de pus fiecare.
incit bunicul nici nu-gi didu seama cd, intre

Lrchiului. Cu sufletul la gurd, scoase din buzunar o scnsoare pentru Heidi, spunind ci i-o
daduserd cei de la pogta din Dorfli, pe unde

timp, incepuse sd se lase inserarea.

- Pentru mine, izbucni bunica in toiul

ve-

seliei, pentru mine cea mai mare bucurie e totugi aceea de a reglsi un vechi prieten, care a
venit s6-mi string6 mina, qi n6d6jduiesc cd de
acum incolo o si dea mai des pe la noi,
lmpreuna cu nepoata lui.
Bunicul ii fdgddui si n-o mai ocoleascd niciodati gi, dupd ce le strinse mina tuturoi, cu
toate celdura, porni cu Heidi pe cirare, ln

trecuse intimpldtor. Era o scrisoare de la

Clara. Heidi o deschise cu neribdare, dupd ce
:e agez?rd cu totii, gi incepu sd citeasci, firi
si se incurce, vegtile primite de la buna ei
; :tena, care ii merturisea tristelea ce se cuibanse in casa qi in sufle^tul ei dupi plecarea
irepreluitei sale prietene. In dorinta de a o reredea cit mai curind pe Heidi, l-a rugat stiruitor pe tatdl ei si vind, impreund cu bunrca,
la Bdile Ragaz, aflate nu departe de Dorfli.
Cum era gi firesc, pind Ja urmd domnul Sese:lann .i-a dat consimfimintul gi astfel, la
i,.rilmna, vor veni tofi trei s-o vadi pe Heidi
)1. cu acest prilej, vor merge s-o viziteze gi pe

SUS,

Aceleagi clopote, care ii imbiaserd de dimineap se coboare in sat, ii insofeau acum, cu

dangdtul lor pagnic, in drum spre cabana singuratici. Aceasta se ariti curind, poleitd de
ultimele raze ale amurgului, in mijlocul unei
naturi incintdtoare...

62

HEIDI. FETITA MUNTILOR

nu ne-am vdzut? intrebi el urcind scirile, in-

solit de Sebastian.
Dar pini si apuce valetul s6-i rispundi, fu
intimpinat de stipinul casei, care-l agtepta in
capul scirii.
Ce bine imi pare ci ai venitl Voiam si
ne mai sfituim o dat6 in lee6tur6 cu cilltoria

noastr[ in Elve]ia.
$i, dupi ce-l inviti in salon gi-l pofti s6 se
ageze intr-un fotoliu, se gribi s6 adauge:
inainte de toate, te-a$ ruga si-mi spur
dacd n-ai putea s6-[i schimbi hotirirea in privin!a CIarei...

Capitolul

13

PREGATIRI DE CAT-,ATONTE
Bunul gi blajinul doctor, la sfatul cdruia fusese luati hotirirea ca micuta Heidi sd fie trimisi inapoi in munfii ei, strSbdtea in dimineala aceea largul bulevard ce ducea spre
casa domnului Sesemann. Era o zi frumoasi
de septembrie, soarele mingiia cu razele sale
blinde fetele trecitorilor 9i pe chipul lor se citea bucuria qi incintarea. Nu acelagi lucru se
putea spune insi despre doctorul nostru, care
pigea incet gi ingindurat, privind in jos spre
pietrele trotuarului, de parciL albastrul cerului
nici n-ar fi existat. Avea ochii tri$ti, lucru neobignuit pentru el, iar pdrul siu negru, ca td-

Dragul meu, ii rispunse doctorul, pe un

ton- blajin, cum vid, cu tine n-o scot la capitl
Cel mai bine ar fi s-o chemi pe mama ta si
asiste la disculia noastri. Cu ea, sint sigur ci
totul s-ar lamuri intr-o clipiti 9i n-am mai sta
si despicdm firul in patru. E pentru a treia
oari cind md silegti sl repet acelagi lucru.
Da, ai dreptate, imi dau seama cd sint
- cicilitor, dar trebuie si mi intelegi,
foarte
prietene...

$i rostind aceste cuvinte, domnul Sesemann

igi l6si miinile pe umerii doctorului, incercind
sd-l induplece:
inlelege c5 mi-e tare greu s6-i spun co- c6 nu md pot tine de figiduiala fEcuti
pilului
cu luni in urm6. De atunci, zi 9i noapte viseaz6 sd se implineascl aceast1 dorinfd 9i
daci in ultima vreme a indurat totul cu atita
curaj, asta se datoreazi numai speranfei in
apropiata ei c6l6torie in Elvetia, unde i s-ar
oferi prilejul s-o viziteze 9i pe micuta ei prie-

ciunele, la inceputul primdverii, strilucea

acum ca argintul. Avusese o fiicd pe care o ten6 Heidi. Nu mi lasi inima si-i rdpesc
iubea nespus gi, de la moartea sotiei lui, locu- aceasti bucurie.
iseri impreuni in cea mai desdvirgiti armo- - Trebuie, dragul meu Sesemann, spuse
nie. Dar iatd cd moartea nemiloasi venise doctorul, firi lovdire. Trebuie! Apoi, vlzinsd-i ripeasci fiica adorat[, in floarea virstei du-gi prietenul intristat, continue: Gindegte-te
bine. De mult Clara nu s-a mai simtrit atit de
gi, de atunci, veselia a prins si se gteargi de
prost ca in vara asta, gi o cdlitorie indelunpe chipul siu vegnic surizitor...
Sebastian ii deschise uga foarte respectuos, gatd ar putea sd aibd pentru ea urmiri foarte
cdci musafirul nu era pentru el doar cel mai grave. Ca si nu mai vorbim de faptul cd sinbun prieten al casei Sesemann, ci, prin bun6- tem in septembrie $i, la munte, timpul s-ar
tatea $i felul sdu de a se purta, doctorul igi putea si se riceasci. Asta pe de-o parte. Pe
cigtigase gi pretuirea personalului de serviciu. de alta, ziua e acum din ce in ce mai scurti 9i
S-a mai schimbat ceva pe aici de cind Clara nu poate si rdmini peste noapte un-

deva

in creierii munlilor. Ar fi o singura

1ie: s-o ducem de fiecare datd pind

solu_

ius la ca_

band gi inapoi, la bdile Ragaz, in scaunul ei

cu rotile. in felul acesta, insi, drumul ar dura
crreva ore $l pentru ea ar fi mult Drea obosi_
tor... Nu, hici vorbd nu poate fi de asa ceva.
Eu unul sint categoric impotriva acestei ple_
cari. Am sd-i explic Clarei cum vid eu lucru_
rile gi sint sigur cd ea o sd md inleleagd. Dar,
deocamdati, asculti planul meu; la anul, in
luna mai, va face mai intii un tratament la
bdile Ragaz gi pe urmi., cind vremea va in_
cepe s6 se incilzeascd, o vom putea duce mai
ugor pin6 sus la caband. in felul dsta, se va
intoarce acas[ fortificata 9i calitoria ii va fi
mai de folos decit acum. Nu crezi? Gindeg_
te-te bine^la propunerea mea, scumpul meu
pneten... In clipa de fap, ce_i drept, srarea
sindtdfii ei s-a imbunatdfit. gi atunci, te in_

treb: n-ar fi oare pdcat s6-i intrerupem

dintr-o datd un tratament care ii priegte gi, in

loc s-o ferim de orice oboseali, s-o supunem

unui efort fard rost care i-ar putea spulbera
sperantra unei amelioriri?
Domnul Sesemann il ascultd fdr6 sd i se
impotriveascd, apoi, ridicindu-se brusc de oe
scaun. il intrebe cu ingrijorare in glas:
Te rog sd-mi spui, dar, te rog, cu toate
sinceritatea, bunul meu prieten. Existd vreo
speranfd in restabilirea totald a sdn6t6trii fiicei
mele?

O speranfd exist6, dar foarte slabd, ris_

punse doctorul cu jumdtate de gurd.
Apoi, cu

voce tare contrnui. Tu, ins6, dragul meu prie_

ten, ai cel pufin un copil pe care_l adori gi
care, la rindul sdu, i1i poartd mereu dorul qi e

in

culmea fericirii ori de cite ori te intorci

acasi din cdlStoriile tale indelungate. Tu nu
rntri niciodat6,, ca mine, intr-o casd pustie gi
niciodatd nu te agezi la masd de unul sinsur.
E drept ci fiica ta, prin infirmitatea ei, e-lip_
sitd de multe din bucuriile altor cooii. in
schimb, are alre bucurii pe care multri copii
nu le au. Crede-md, dragul meu, nu sintetri de

pllns nlcl tu, nlcl

ea...

Stdpinul casei incepu sd umble prin odaie

cu pagi mari gi apdsali. aga cum obisnuia sd
64

facd intotdeauna cind era pus

in fala une

probleme greu de rezolvat. in cele din urmA

se opri in fafa prietenului sdu qi, bdtindu_t cL
palma pe umdr, izbucni:
Doctore, mi-a venit o idee grozavdl..
Asculti:
ce-ar fi si pleci ru singur J-o vizitezr
pe m^icula Heidi, in numele nostru, al tutu_
ror? In felul dsta, mai schimbi 9i tu pufrn ae-

rul 9i o sd-!i prindd bine. Cici, ziu. mr se

stringe inima cind te vdd atit de posomoritl

Ei, ce zici'!

Surprins de propunerea prietenului, docto_

rul nu gtia ce sd rdspundi, dar stipinul casei
nu-i didu rd.gaz sd se mai gindeasid si, luin_
du-l de bra{, il conduse in odaia fiicei sale.
Pentru Clara, prezenla doctorului era intot_
deauna un prilej de mare bucurie. Se purta cu
ea prieteneqte gi intotdeauna ii p()vest;a cite e)
snoavd plind de haz. Acum insi, Clara Stia ca
bunului ei prieten nu-i prta ardea de glume.
Domnul Sesemann $i doctorul se a-sezara
lingd ea gi, din vorbd in vorbd, incepura sa
discute despre cdlitoria lor in Elvefia. Ca sd_i
crufe lacrimile, doctorul ii spuse fd16 ocoli_
guri pdrerea lui, iar tat6l ei se gr6bi si._i ex_
plice cit de binefdcdtoare ar fi o asemen ea ca_
ldtorie pentru bunul lor prieten. Ochii Clarei
se umplurd totugi de lacrimi la auzul acestei
vegti; dar, gtiind ci tatdl ei se intristeazd cind
o vede licrimind, se sdpini din rdsputeri sa
nu plingd; dealtfel, era incredintatd cd ar fi
l6sat-o si plece, dacd bunul ei prieten n_ar fi
fost de pdrere cd oboseala drumului ar fi fost
de naturd si-i gubrezeascd sinitatea. Se in_
toarse spre doctor gi, apucindu-l de miini. ii
spuse cu gingdgie in glas:
Da, domnule doctor, duce(i-v6, duce_
1i-vi s-o vedeti pe Heidi pi, la inroarcere.
sd-mi povestili dumneavoastrd despre frumu_
setrile acelor meleaguri, despre caie prietena
mea mi-a vorbit de atitea ori. Si-i vedefi ne
toti. $i pe ciobdnapuf p.i.r-.u ."prA."nli."u
pe bunicul, pe tofi, cdci eu pe toti ii qtiu din
cele povestite de Heidi. gi am s6 vd mai rog
sd luatri 9i darurile pe care vreau sd i le trimit
prietenei mele gi bunicii. De mult le am pregitite, gindindu-md la plecarea mea. Acum

insi, vd rog mult de tot sd le duceli dumneavoastrd gi in schimb vi promit cd am si rau

citi unturi de peqte o sd spuneti.
Nu se gtie dacd promisiunea aceasta a avut
darul si-l induplece pe doctor, dar se pare ca
da, de vreme ce,, intr-o clipiti, fala lui mohorit[ se lumini de un zimbet blajin.
Bine, scumpa mea, dacd a$a stau lucrurile, atunci s6 qtii c[ md duc, spuse el. Iar tu,
in schimb, ai si iei unturi de pegte qi ai si te
ingragi ca si prinzi puteri, aga cum doresc pi
eu, gi tatdl tdu. Dar, ia spune, cind ai vrea tu

sd

plec?

Dacd s-ar putea miine, ag fi fericitd, se

gribi si rdspundi Clara. Miine, dis-de-dimineaf6...

Da, fetifa noastrd. are dreptate, interveni tatdl ei. Vremea e atit de frumoasd gi ar

fi pdcat sd pierzi aici o zi insoritd 9i senin[, in

loc si f i-o petreci la munte... printre...

Bine, bine, il intrerupse doctorul surizind. Aga o sd fac. Nu de alta' dar mi-e
teamd c6,, dacd nu
scof

sd

i ochii toatd viata...

mi

supun, o si-mi

$i rostind aceste cuvinte., se ridicd de pe

scaun, cu gindul sd iasd. Clara insd il apucd

de braf qi-l mai rugi o dati sd transmiti din

partea ei cele mai bune ginduri bunicului,
ciobdnaqului Peter si bunicii.
Vreau sd aflu cit mai multe despre tt'r1i
gi, mai cu seam6, despre buna mea Heidi. Pachetul pentru Heidi vi-l trimit incd azi. gti1i,
domnigoarq Rottenmeier, care trebuia sa-l
pregateasca, lipsegte acum de acas[, dar n-avefi nici o grijl, pind deseard il vefi primi.
$i in timp ce valetul Sebastian il conducea
pe doctor spre iegire, Clara o chemi pe Tinette la ea gi-i spuse, aritindu-i ct cutie mare

5i

frumoas6:

Ia, te rog, cutia asta qi

lituri fragede,, din acelea pe
astdzi

la micul dejun.

umple-o cu prdcare le-am avut

Meritd osteneala? intrebi Tinette. cu

ue$nicul ei zimbet dispreluitor, ori de cite ori
pomenea cineva de micufa Heidi. Dar pind

apuce Clara sd-i rdspundd, camerista

elont din

odaie.

sa

ieSi

Tocmai atunci Sebastian ii deschise usa

doctorului 9i, fdcindu-i o pleciciune adinci, i
se adresd:
V-ali supdra, domnule doctor, dacd v-ag
- s-o salutafi gi din partea mea pe micula
ruga
domnisoa16'l

Dar de unde gtii ci

- drrcttrrul,, cu mirare.
treba

ma

duc la

ea'? in-

Hm... cum sd vi spun... gtili, eram in sufragerie 9i... aga... intimplitor, am auzlt vorbindu-se despre micufa domnigoard 9i qti1i..
mi-a venit 9i mie ideea cd...
Da., ai dreptate, zimbi docto.ul., s61)tindu-l astfel pe Sebastian din incurciturd. Ai
dreptate, cu cit are omul mai multe idei, cu
atit intelege mai bine ce se petrece in jurul
lui... Nici o grij6, Sebastian, voi transmite cu
plicere saiutdrile dumitale...
Cind sd treacd pragul, se trezi fatr6 in faga
cu un obstacol greu de dep6git. Domnigt,ara
Rottenmeier, pe care vintul ce se stirnise din
senin o impiedicase sd-gi ispraveasca treburile
prin orag, se intoarse grabnic acasd gi iat-,.,
acum tdindu-i calea doctorului, care se pregAtea tocmai sd iasd. Vintul. din ce in ce mar
tare, umfla qalul guvernantei, fdcind-rr sa semene cu o ambarcatiune cu pinzele intrnse.
Doct,rrul. curtenittrr. fdcu un pas inap..'i. irr
dorinta de a o lasa sa treacd, dar domnig.rar:r
Rottenmeier, la fel de respectuoasd, ficu acelagi lucru. $i iatd-i acum invitindu-se unul pe
altul care sa treaci mai intii. Deodatd. o rafald puternici de vint o impinse pe guvernant6, cu pinzele intinse, in vestibul. Dr.)ctt'rrul izbuti sd se retrag[ la timp ;i in l'elul
acesta si evite ciocnirea cu domniSo?r& Rt)ttenineier, care, la rindul ei, strcoti cu cale sa
se dea din nou inapoi,, spre a-l
asa
^saluta,
cum se cuvine,, pe prietenul casei. Intimplarea
avu darul s-o necdjeascd pu1in., dar doctorul
ii vorbi cu atita insuflelire despre apropiara
sa cd16tiirie in Elve[ia, incit guvernanta igi recdpdtd numaidecit buna dispozilie.
La despirlire o rugi. stiruitor, cll vocea sa
blajini, si impacheteze cit mai bine darurile
pe care Clara le pregitise pentru Heidi. Apoi
igi luard rdmas bun si fiecare igi vizu hnigtit

de drumul siu.
Clara se a$tepta si fie dojeniti pentru suntedenia de daruri pe care avea de gind s6 i lc

;;al cilduros pentru betrine, ca sd-i [ind dr

cald gi, tot pentru ea, cutia cu prdjituri fra
gede. Un salam mare, de fapt pentru Peter
dar gtiindu-I, din cele povestite de Heidi, cit
de lacom, i-l trimitea Brigiitei, cu rugdminrci
s6-l imparti cum va silcoti ea mai bine. Ur
pachet cu tutun de pipd pentru bunicul dir
munfi 9i, in sfirqit, o multime de cutiuge 9i dr
pachetele misterioase, la care Clara se uita cr
nespusi bucurie. O gi vedca pe Heidi sirinc
in sus de fericire, atunci cind le va deschide..
Cind pachetul fu gata, domni$oara Rotten
rrrcier il chemd pe Sebastian gi-i spuse s6 iducd doctorului acasd.

trimiti bunei sale prietene, dar, intimplitor,

dr)mni$oara Rottenmeier era intr-o dispozilie

de zile mari gi, fird si mai ziboveasci, se

apuci si facd pachetul, sub privirile inflicirate ale miculei infirme.
De toti avusese grijd Clara: un paltonag
gros de lin6, cu un capigon de toatd
t'rumusefea, pentru Heidi. Asta, firegte, in dorinfa ca buna sa prieteni si poati cobori la
bunica ei oarbd chiar gi pe gerul cel mai aspru,

firi si mai fie insogiti de bunicul ei. Un

66