TEMA.

REGIMURILE POLITICE EUROPENE

Dup ce vei parcurge aceast tem vei inva:
1. Caracteristicile regimului politic parlamentar britanic
2. Trsturile regimului semiprezidenial francez
3. Dimensiunile regimului federativ european (cazul Germaniei)

1. Regimul politic parlamentar: Marea Britanie

Politica i sistemul de partide al Marii Britanii a oferit in 1983 cea mai mare surpriz Partidului Laburist,
ieit infrant din alegerile generale in condiiile in care, majoritatea electoratului muncitoresc votase pentru
conservatori. E adevrat, doi ani mai devreme, intemeierea Partidului Social Democrat, aliat apoi cu
Partidul Liberal deveneau pentru laburiti i pentru conservatori o ameninare real. Doar neansa
sistemului electoral adaptat unui sistem de dou partide a fcut ca laburitii s ia 209 locuri in Camera
Comunelor in condiiile in care aveau cu doar 2 procente mai multe voturi decat aliana social democrai
,liberali, ce obinea incredibilul numr de 23 de locuri.
Regimul politic britanic prea s se afle intr-o fundtur, iar Aliana infrant dramatic cerea o Constituie
scris care s elimine neregulile sistemului de vot. In astfel de condiii, regimul politic britanic ar prea s
fie un regim politic neintemeiat de o constituie. Sau care are o constituie nescris. Exist impedimente
pentru o astfel de ordonare prin legi, regulamente, obiceiuri i regula precedentului in cazul unui intreg regi
politic ce pare a fi cel mai vechi regim parlamentar din lume?
Un articol aprut in The Times in decembrie 1985 pare s ne spun c profesorii de tiine politice sau de
drept constituional au un rol nesemnificativ atunci cand se pune problema unei constituii, cci "Teoria
constituional intotdeauna a reieit i va reiei din faptele politice semnificative mai degrab decat din
crile profesorilor."
Cum funcioneaz regimul politic britanic i care este structura i funciile instituiilor sale? Marea Britanie
are un regim politic de tip parlamentar, in care instituia Executivului este desemnat de la nivelul
componenei sale de ctre partidul majoritar in alegeri, eful acestuia devenind I primul ministru.
1. Caracteristicile sistemului britanic de partide
Din perspectiva sistemului de partide, regimul politic britanic este monarhie parlamentar, in care guvernul
gestioneaz i administreaz resursele societii "in numele Maiestii Sale", referina formalizat neavand
in realitate decat un aspect legat de tradiie. In realitate, msurile de guvernmant sun t luate de Executivul
condus de primul ministru, Coroana avand funcia simbolic de legitimare a unei democraii parlamentare
in mecanismele creia nu are putere de intervenie. Luat ca garant al procedurilor democratice, Regina
indeplinete funcia de simbol al unei tradiii de peste un mileniu i jumtate, dac socotim apariia
Parlamentului britanic din Consiliul de Coroan al lui Ioan fr de ar (1215-1216), instituie ce capt
formul consacrat pe vreme lui Eduard III (1297).

J.Dearlove I P.Saunders prezint caracteristicile sistemului de partide britanic in 8 element caracteristice,

pe care e vom prelua in cele ce urmeaz.
1. Un sistem de dou partide, cu alegeri libere i oneste.
2. guvernul este format de un partid, partidul de guvernmant fiind catigtorul majoritii reprezentanilor
din Camera Comunelor. Al doilea partid al cestui sistem de funcionare a democraiei intr in mod automat
in Opoziie i critic aciunile guvernamentale I de partid ale adversarilor care dein majoritatea
parlamentar.
3. Competiia dintre partide este strans in cele mai multe cazuri, neexistand posibilitatea c un partid s
rman permanent la guvernare.
4. Partidele politice se afl in competiie permanent, fiecare elaborandu-i programe, politici i pachete de
politici pe care le prezint electoratului intr-o formul simplificat, in scopul catigrii de suport social.
5. Datorit competiiei stranse i a rolului important al programelor politice, fiecare dintre cele dou partide
importante din Marea Britanie caut s realizeze "programe populare" care s atrag o majoritate de voturi.
6. Votanii individuali"...ofer partidelor suport programatic", electoratul britanic fiind privit ca o mulime
de indivizi raionali, informai i interesai de politicile i programele de partid cele mai apropiate de
interesele lor.
7. Partidul care catig majoritatea locurilor in Parlament are dreptul s alctuiasc guvernul i s-i aplice
programul in politici reale.
8. Fiecare partid este o organizaie politic i o construcie coeziv, condus de un lider politic recunoscut
de majoritatea membrilor de partid. O astfel de recunoate poate funciona chiar in condiiile unui suport
mai mi, deoarece caracteristica fundamental a organizrii de partid in Marea Britanie este disciplina de
partid, care face ca politicile i programul anunat in campania electoral, diferitele msuri sau acte
legislative s poat trece fr nici o problem de vot, atunci cand partidul are majoritate parlamentar (lucru
ce in sistemul american nu este posibil intotdeauna, avand in vedere comportamentul politic al
congressmenilor). Parlamentarii britanici depind in totalitate de partidul cruia ii datoreaz locul i cruia
nu ii pot inclca disciplina I regulile. Avand in vedere responsabilitatea colectiv a echipei de partid in faa
electoratului, sistemul bipartid de tip britanic dizolv parlamentarul in grupul politic ce alctuiete
majoritatea sau minoritatea de partid in Parlament.
Instituii politice i funciile lor
1. Parlamentul britanic este alctuit din dou Camere: Camera Lorzilor i Camera Comunelor, fiecare avand
propriul ei tip e componen I legitimitate. Camera Lorzilr este o instituie strveche a politicii englezeti,
car s-a meninut in diferitele etape de evoluie ale sistemului politic englez, in forma imperiului, a
monarhiei constituionale, desfiinat fiind doar in timpul primei Revoluii engleze sub Oliver Cromwell.
Legitimitatea instituie Camerei Lorzilor este in principal, pan la al doilea rzboi mondial, una de tip
ereditar. Fceau parte din aceast instituie dar cei care deineau titluri nobiliare i care erau legat de un
anumit tip de proprietate i venituri legitimate prin apartenena de familie la acest tip de privilegiu. Dup
cel de-al doilea rzboi mondial, premierii au inceput s ridice la ranguri nobiliare, prin participare Reginei
diferii membri marcani ai societii, in diferite domenii. Acetia sunt peers, avand rangul de nobili pe

via, fr a putea transmite insemnele i privilegiile simbolice urmailor lor. Un astfel de privilegiu a fcut
posibil schimbare structuri Camerei Lorzilor, care este astzi cam la paritate intre lorzii de apartenen i
lorzii pe via. Acest din urm categorie de nobili are in componena ei o serie de ceteni englezi u
activitate remarcabil in diferite domenii, de la cantrei de muzic uoar i actori, pan la profesori de
istorie, drept, judectori, etc. Concluzia la care putem ajunge in urma acestui proces de in - nobiliare aprut
in Mare Britanie dup al doilea rzboi mondial este aceea c, dintr-o Camer de parlamentari eltai pe
apartenene de clas, ce mai mare parte a lorzilor activi politic de astzi este alctuit din specialiti in
diferite domenii.
Elitismul ereditar este acum transformat in mare msur intr-un elitism epistemic, ritmul de 4-5 life-peers
pe an putand duce in dou decenii la o Camer a Lorzilor in care procesul decizional in cadrul acesteia s
fie dominat de participarea elitei de specialiti. Camera Comunelor este o instituie la fel de veche precum
Camera Lorzilor. Diferena de legitimitate intre cele dou camere este c aceasta din urm este alctuit din
reprezentani acceptai de partid in cadrul alegerilor generale. Premierul este desemnat, de regul, din
Camera Comunelor, inc de la inceputul secolului nostru, atat Camera Lorzilor, cat I instituia Coroanei,
pierzandu-i progresiv privilegii dup privilegii. Astzi, se poate spune despre regimul politic britanic c
este un regim condus de un singur partid, in care puterea cea mai mare o are eful partidului majoritar,
devenit premierul executivului.
Puterea instituiilor: guvernare de Cabinet sau puterea primului ministru? Constituia liberal-democratic a
Marii Britanii este realizat succesiv prin definiri i redefiniri de dreptului intre 1832-1970. Dispute au
existat aproape constant intre analitii britanici ai relaiilor de putere intre instituii, acestea schimbandu-se
in timp, in funcie inclusiv de personalitatea premierului.
In perioada 1832-1867, de exemplu, relaia dintre puterea Cabinetului i puterea Parlamentului fiind una de
"delicte balance", fiecare avand o anumit putere in luarea deciziilor importante pentru societate. Aceast
perioad este considerat e Saunders i Dearlove una a guvernrii parlamentar. Perioada 1867, numit
"perioada constituiei liberal-democrate", creterea importanei partidelor politice reorganizate I
reintemeiate la nivel electoral prin lrgirea corpului de votani a dus la creterea puterii Executivului, in
defavoarea puterii Camerei Comunelor: "In acest sistem de guvernare in care Cabinetul avea un rol
fundamental, primul ministru era privit drept primus inter pares, ca primul intre egali, i ca liderul
Cabinetului."
Creterea puterii premierului in sistemul de guvernmant britanic a continuat mai ales dup cel de-al doilea
rzboi mondial, astfel incat pare legitim astzi s se vorbeasc despre o guvernare de Cabinet, aceast
instituie executiv cptand rolul de "pate a Constituie", alturi de Camera Comunelor I de Camera
Lorzilor.
Puterile Primului Ministru
In regimul politic britanic premierul are urmtoarele puteri:
1. Puterea asupra partidului. Premierul este liderul necontestat al partidului de guvernmant, pe timpul
mandatului liderei M.Thatcher mainria de partid devenind din ce in ce ai centralizat I mai uor de
controlat de ctre liderul acesteia. Premierul britanic este in poziia de a numi peste 100 de funcionari

ministeriali, ceea ce il face persoana cu cea mai mare putere in partid I intre reprezentanii partidului in
Camera comunelor.
2. Puterea asupra parlamentului. Premierul britanic are, in aceste condiii de majoritate parlamentar,
puteri discreionare asupra unei importante pri din mecanismele de funcionare ale Parlamentului.
Parlamentul este alctuit din Camera Comunelor, Camera Lorzilor I Monarh, in condiiile in care Camera
Comunelor are astzi rolul fundamental in procesul legislativ. Dat fiind relaia de putere in cadrul
partidului, premierul britanic are o importan hotratoare i o putere extrem de mare asupra Parlamentului.
3. Puterea asupra poporului. Mass media, observ Dearlove i Saunders, are un rol hotrator in extinderea
puterii premierului britanic i asupra unei pri importante din opinia public. Dat fiind faptul c ea duce la
personalizarea comunicrii politice i la personificarea partidului in premier, liderul partidului de
guvernmant devine un lider naional, dei partidul este instituia care a catigat alegerile. Atunci cand
alegerile sunt catigate de acelai partid de dou-tei ori la rand, cum a fost cazul guvernrii conservatoare
sub M.Thatcher, liderul de partid devine insui partidul.
4. Puterea asupra funcionarilor
Premierul britanic are o putere extrem de mare asupra serviciilor civile. Avand posibilitatea de a stabili
reprezentanii si in funciile cheie, premierul devine in acest fel centrul ateniei elitei administrative I a
funcionarilor de la diferite nivele i departamente. El poate infiina i desfiina departamente, stabili tipul
de construit i de implicare in rezolvarea problemelor administrative, precum i criterii de msurare a
eficienei mainriei administrative a statului I a partidului deopotriv.
5. Puterea asupra Guvernului
Premierul numete minitri Cabinetului su, putand s ii promoveze I s ii indeprteze. El decide agenda
Cabinetului, probleme de discutat i prioritile fiecrei edine de Guvern, care este condus de acesta. El
numete efii i responsabilii a peste 100 de comitete are Cabinetului, creterea semnificativ a numrului
de comitete de Cabinet fiind una dintre schimbrile constituionale majore are secolului XX in Marea
Britanie.
6. Puterea asupra conduitei ministeriale. Premierul britanic poate stabili i responsabilitile fiecrui
membru al guvernului sau ale ministerului, putand s preia diferite responsabiliti ministeriale asupra sa, in
mod formal.
7. Premierul britanic are, de asemenea puterea de a crea peers, de a da privilegii i onoruri, dea numi
ambasadori, efii serviciilor de securitate, servicii mass media de stat naionalizate - BBC, NHS.
La aceste puteri se mai adaug i puterea de a hotra data alegerilor generale, el avand atribuia de a
cere Monarhului dizolvarea Parlamentului.
Concluzia general la care se poate ajunge in mod clar prin rspunsul la intrebarea cine guverneaz in
Marea Britanie este aceea c trebuie s contextualizm orice fel de rspuns i s il raportm la tipul de
personalitate i la relaiile dintre liderul partidului majoritar i partidul aflat la guvernare. In cazul unui lider
incontestabil, este clar situaia domniei lui primus inter pares. Aceasta la o prim vedere.
Mergand mai departe, teza guvernrii premierului devine ins una naiv, pentru c, de exemplu,
faptul c parlamentarii partidului urmeaz politica premierului nu dovedete c avem de-a face cu o

mainrie de partid care este supus premierului i care nu are nici un fel de putere. Puterea
premierului, ca orice tip de putere, trimite la o relaie in mod necesar. Definit din aceast perspectiv
ideea puterii premierului britanic pune sub semnul intrebrii posibilitatea premierului de a controla
totul, in dezavantajul sau impotriva intereselor de partid. Astfel pus problema. premierul britanic
are puteri discreionare in partid, atata vreme cat politica pe care o promoveaz nu atinge interesele
membrilor i liderilor de partid. Putem spune in aceste condiii c avem de-a face cu un partid
obedent sau cu un premier cu puteri dictatoriale? Apeland la dimensiunea cooperativ a puteri, sau
la situaia in care cineva face un lucru pe care lar face i in prezena i in absena ordinului sau
sugestiei venit de sus, rmane s ne intrebm in mod serios dac puterea premierului este un
adisreionarp sau dac aceasta poate s reziste in condiiile in care deciziile sale ating liderii de partid
sau interesele partidului.

2. Regim politic semiprezidenial cazul francez

Sistemul politic francez ne ofer o imagine special dintr-o perspectiv analitic de tip istoric a evoluiei
sale. Ultimii 200 de ani de istorie politic a Franei au primit din partea politologilor francezi eticheta de
"istorie a republicilor", evoluia sistemului de organizare a instituiilor politice ale statului francez alternand
forma monarhiei, cu cea a Imperiului i a republicilor. Francezii se raporteaz la istoria lor democratic prin
intermediul republicilor numerotate. Diferite calitativ de la o epoc la alta, Republicile franceze dau seam
de o evoluie a ideii de organizare politic de tip democratic prin intermediul a cinci republici. Prima
Republic francez se refer la forma de organizare politic pe care sistemul francez a cunoscut-o in
perioada 1792-1799. Aceast prim republic a fost rezultatul Revoluiei franceze I a urmat monarhiei
absolutiste a lui Ludovic al XVI-lea, pe care Revoluia din 1789 a transformat-o in monarhie de tip
constituional, in urma elaborrii Constituiei de la 1789, care a avut ca preambul Declaraia Drepturilor
Omului i Ceteanului.
Dup 1789 urmeaz in Frana Consulatul, apoi Imperiul lui Napoleon Bonaparte, unii politologi
considerand c prima Republic francez a durat pan in 1804, cand Napoleon a fost incoronat imprat al
Franei.
Republica a II-a funcionat ca form de organizare politic intre 1848-1852, ea fiind rezultatul
Revoluiei de la 1848, care a rsturnat "monarhia din iulie" a lui Ludovic Filip, al crui punct de
inceput a fost anul 1830. Republicii a II-a i-a urmat Imperiul lui Napoleon al III-lea.
Republica a III-a a fost direct legat de rzboiul franco-german, care s-a soldat cu infrangerea Franei,
nevoit s plteasc daune de rzboi Germaniei unificate, care preia de la Frana Alsacia i Lorena. Ea a
funcionat intre 1870-1940, ani in care Camera Deputailor i Senatul a predat atribuiile marealului Petain.
Aa cum observ Jakub Karpinschi in ABC-ul democraiei (1992), unii politologi consider perioada 19401944 ca parte a istoriei politice care ine de Republica a III-a, deoarece marealul nu a anulat Constituia i
nu a adoptat o nou Constituie. Avand in minte ideea regimului politic i a statului legate de instituire prin
con-stituire, putem accepta aceast din urm periodizare.
Republica a IV-a va funcia intre 1946-1958, cand statul francez este guvernat dup o nou Constituie.

Republica a V-a ii incepe istoria in 1958 cand generalul De Gaulle, capul statului francez, va propune
adoptarea unei noi Constituii. Frana funcioneaz dup aceast V-a Constituie democratic ce instituie un
nou tip de Republic pan in zilele noastre.
Caracteristicile sistemului politic francez ca sistem semiprezidenial
Originile Republicii a IV-a trebuie cutate in confruntarea a trei curente de opinie diferite referitoare la
formula de organizare pe care trebuia s o ia statul francez dup al doilea rzboi mondial. Un prim curent
de opinie era cel condus de generalul De Gaulle, care opta pentru un regim politic de tip prezidenialist. Al
doilea curent de opinie era reprezentat de susintorii Republicii a III-a, care fusese abolit de Adunarea
Naional prin renunarea la funciile Parlamentului, predate marealului Petain. Al treilea curent de opinie
inea de individualizarea partidelor politice franceze i experiena acestora in guvernare sub
Republica a III-a.
Curentul politic condus de generalul de Gaulle avea ca suport o serie de instituii pe care generalul le
infiinase la Londra i in coloniile franceze din Africa. Aflai sub ocupaie german, francezii procedaser la
infiinarea unor "instituii ale Franei libere" in strintate, in Algeria, de exemplu, luand fiin in 1943 un
Comitet Francez de Eliberare Naional, care se va transforma anul urmtor in Guvern provizoriu. Pierderea
rzboiului de ctre Germania a insemnat o condamnare la moarte pentru marealul Petain, care acceptase
trupele germane pe teritoriul Franei (sentin neexecutat).
Alegerile libere pentru Parlamentul francez au avut loc in 1945. Aceleai alegeri au hotrat ca noul
Parlament ales s elaboreze o Constituie, prin care a fost instituit Republica a IV-a. Referendumul din mai
1946 va respinge primul proiect al noii Constituii, o nou Adunare Constituant fiind aleas pentru
elaborarea unui nou proiect de Constituie, aprobat prin referendum in 1946.
Republica a IV-a (1946-1958) a creat conflicte intre diferitele partide politice, generalul de Gaulle preluand
un proiect mai vechi de constituire a unui regim politic in care rolul Preedintelui s fie decisiv in luarea
deciziei la nivel naional. In proiectul de Constituie pe care il realizeaz generalul De Gaulle, preedinia
va primi atribuiuni pe care sub ultimele dou republici nu le avusese. Proiectul va fi legitimat popular in
1958, cu 80% din sufragii exprimate pentru noua formul de instituire a regimului politic francez. Care sunt
caracteristicile acestei noi forme de organizare a statului i a relaiilor dintre puterile acestuia, dintre elita
politic i lumea social?
1. In Constituia Republicii a V-a separaia dintre puterile executiv i legislativ este foarte clar. Un
parlamentar nu poate fi in acelai timp i membru al Guvernului, funcia in Executivul statului francez
insemnand renunarea la poziia de parlamentar. In prima formul a Constituiei, in 1958, Preedintele
Franei era ales prin vot indirect, de ctre electori. De Gaulle a schimba tipul de legitimitate a Preedintelui
Franei in 1962, cand prin referendum, a fost aprobat alegerea Preedintelui prin vot direct, fapt ce confer
acestuia un alt tip de legitimitate. Mandatul unui preedinte este de 7 ani. Dup expirarea primului mandat
al generalului in 1964, de Gaulle a fost ales prin vot direct, avand de luptat in turul al doilea cu Francois
Mitterand, care a fost invins.
2. Regimul politic francez al Republicii a V-a este construit instituional in jurul Parlamentului, care deine
controlul legislativ, i al instituiei Preediniei, care are locul central in Executiv. Executivul francez este

alctuit din Guvern i din Preedinte. Avand in vedere cele dou tipuri diferite de legitimitate a Guvernului
I a Preedintelui, Guvernul este rspunztor in faa Parlamentului, pentru c este ales din interiorul
acestuia, pe cand Preedintele nu (avand in vedere votul universal direct prin care este ales). In sistemul
semiprezidenial francez Preedintele prezideaz Consiliul de Minitri. El poate delega premierul in situaii
speciale.
Preedintele Franei are, conform Constituiei franceze urmtoarele atribuiuni:
1. El poate dizolva Adunarea Naional. Ca exemplu de putere real la care face trimitere Constituia
francez sunt cele patru cazuri de dizolvare a Parlamentului de ctre Preedinte. Prima intervenie a
Preedintelui Franei i prima folosire concret a acestei prerogative constituionale a fost folosit de
generalul de Gaulle in 1962, cand Parlamentul a refuzat s acorde votul de incredere guvernului condus de
Pompidou. A doua dizolvare a Adunrii Naionale s-a produs tot in vremea mandatului lui de Gaulle, in
urma micrilor studeneti i muncitoreti din mai 1968.
Preedintele Francois Mitterand a dizolvat i el de dou ori Adunarea Naional. Prima folosire a
prerogativei constituionale de ctre Mitterand a fost in 1981. Cea de-a doua s-a produs in 1988, ambele
aciuni ale lui Mitterand avand loc imediat dup alegerile prezideniale.
Constituia Franei prevede ca alegerile prezideniale s se fac in campanii diferite de alegerile
parlamentare.
In urma acestor patru dizolvri ale Adunrii Naionale a Franei, preedinii care le-au iniiat au avut pentru
fiecare caz in parte o formul parlamentar mai favorabil decat inainte de dizolvarea lor, observ
J.Karpinski.
2. Puterea Preedintelui Franei este legat de atributul constituional conform cruia
poate numi oameni in funcii de stat.
Preedintele Franei numete premierul i il poate destitui. Condiiile in care premierul poate fi destituit de
ctre Preedinte au ins un amendament care reiese din tipurile de legitimitate ale Guvernului i ale
Premierului. Logica acestei relaii de putere in statul francez est foarte simpl:
a. Guvernul este validat de Parlament;
b. Premierul este numit de preedinte;
c. Premierul poate fi destituit doar atunci cand prezint demisia guvernului pe care il conduce.
Depinzand de Adunarea Naional, Guvernul poate fi dizolvat doar de ctre aceasta.
3. Preedintele numete minitri la propunerea premierului, tot el putand s-i destituie pe acetia.
Numirile pentru funciile in stat sunt semnate tot de ctre Preedinte, cu excepia funciilor importante,
precum cele de ambasadori I prefeci (acetia din urm sunt reprezentanii direci ai Guvernului in diferite
Departamente), care sunt fcute de Consiliul de Minitri.
4. Anumite funcii ale Preedintelui pot fi delegate, cum est cazul conducerii Consiliului de Minitri.
Altele, au nevoie de consultri sau de semntura premierului, sau al diferiilor minitri. Excepie fac

de la aceast regl sau posibilitate de delegare de prerogative dizolvarea Adunrii Naionale I numirea
premierului.
Guvernul i atribuiile sale
Guvernul se ocup de administrarea Franei i aplicarea politicii puterii executive. Dei Preedintele este
eful armatei, Guvernul coordoneaz gestionarea resurselor I activitatea administrativ a forelor armate.
Guvernul emite hotrari. Activitatea sa este condus de premier. In anumite cazuri, Guvernul Franei poate
cere Adunrii Naionale s ia decizii pentru probleme pentru care nu este abilitat constituional sau sunt
reglementate prin legi. O astfel de form de reglementare vine s intregeasc puterea Preedintelui in mod
indirect, deoarece acesta conduce Consiliul de Minitri.
Astfel de hotrari sunt echivalentele juridice ale decretelor pe care le puteau emite guvernele in timpul
Republicii a III-a I Republicii a IV-a. Aceste hotrari sunt echivalente ale ordonanelor Guvernului
Romaniei, in sensul c dac vor fi votate de Parlament, ele pot deveni legi
Parlamentul
Parlamentul Franei este bicameral. Adunarea Naional este echivalentul Camerei Deputailor i este
alctuit din aproximativ 500 de deputai. Deputaii francezi sunt alei pentru un mandat de 5 ani,
Preedintele putand, aa cum am vzut, s dizolve Adunarea Naional inainte de expirarea mandatului ei de
5 ani. Preedintele Adunrii Naionale se alege pe termen de 5 ani.
Senatul este Camera superioar a Parlamentului Franei. Senatorii francezi sunt alei pe termen de 9 ani.
Cei aproximativ 300 de senatori sunt imprii in trei grupe, dup lista reprezentat de ordinea alfabetic a
Departamentelor. La un interval de trei ani se incheie mandatul senatorilor unuia dintre cele 3 grupuri I au
loc alegeri. Preedintele Senatului se alege o dat la 3 ani, o dat cu schimbarea grupurilor de senatori. El
indeplinete, ca i in Romania, rolul celui de-al doilea om in stat, inand locul Preedintelui in cazul in care
postul devine vacant, sau indeplinind temporar atribuiile prezideniale in diferite situaii.
Parlamentul adopt legile care trebuie semnate de ctre Preedinte, in termen de 15 zile de la trimiterea lor
de ctre Parlament spre promulgare, Preedintelui.
Reprezentativitatea parlamentar
Pentru sistemul politic francez, parlamentarii au o legitimitate naional. Ei sunt alei in circumscripii
electorale, dar o dat alei, sunt considerai reprezentani ai poporului francez, activitatea lor nemaiputand fi
influenat sau controlat, dirijat de ctre electoratul din circumscripia electoral in care au fost alei,
organizaiile politice sau civile ale acestora, sau partidelor politice pentru care au candidat.
Sistemul electoral francez
Sistemul electoral francez este diferit pentru Adunare Naional i pentru Senat. Pan in 1986, in timpul
Republicii a V-a, alegerile Adunrii Naionale erau pe formula scrutinului uninominal in dou tururi. Votul
era unul de tip majoritar I defavoriza partidele mici.
Erau alei in primul tur doar candidaii care obineau majoritatea absolut a voturilor exprimate (care s
reprezinte peste 25% din voturile persoanelor cu drept de vot) din circumscripia electoral respectiv. In
cazul in care nici un candidat nu obinea un astfel de scor electoral, in turul doi se prezentau doi candidai

care obinur cel puin 12,5% din voturile persoanelor cu drept de vot. Dac era doar un singur candidat cu
un astfel de scor,
sau dac nimeni nu atingea cota electoral stipulat in lege, atunci deveneau candidai in turul doi candidaii
cu numrul cel mai mare de voturi obinute din voturile exprimate. Datorit faptului c acest sistem de vot
majoritar, uninominal in dou tururi pentru Adunarea Naional era in defavoarea partidelor mici,
comunitii i socialitii au propus schimbare a sistemului de vot majoritar cu unul proporional. Preedintele
Mitterand a sprijinit iniiativa sistemului proporional, iar majoritatea parlamentar socialist din 1985 a
adoptat acest sistem de vot, pe care preedintele il susinea inc dinainte de 1981.
Acest sistem de vot a adus in 1986 o majoritate parlamentar de dreapta. In realitate, sistemul proporional
s-a dovedit defavorabil dreptei, pentru c diferena rezultat in favoare acesteia prin sistemul proporional
era mai mic decat cea care ar fi rezultat din sistemul majoritar. Votat de majoritatea parlamentar
socialist, sistemul proporional de vot a fost schimbat de majoritatea parlamentar de dreapta imediat dup
alegerile din 1986, cand dreapta a ajuns la putere. Frana avea din nou sistem de vot majoritar pe
circumscripii de tip uninominal. Senatul Franei are un alt tip de legitimitate. El este ales de ctre colegiile
de electori din fiecare Departament al Franei.
Dizolvarea sau demiterea guvernului poate fi fcut doar de ctre majoritatea membrilor Adunrii
Naionale. In faa membrilor acesteia guvernul ii prezint programul pentru votul de incredere. Votul de
incredere poate fi obinut I pentru un proiect de lege pentru care are votul majoritii Adunrii. Textul de
lege se consider votat dac in termen de 48 de ore majoritatea deputailor nu retrag votul de incredere
Guvernului, sau dac deputaii nu supun la vot o moiune de incredere.
Propunerea de retragere a increderii in Guvern poate lua forma unui act legitim doar in condiiile in care ea
este susinut de cel puin a zecea parte dintre membrii Adunrii, membrii iniiativei nemaiavand dreptul la
o propunere asemntoare pentru aceeai sesiune. Singurul caz in care pot totui propune retragerea
increderii in guvern este acela in care iniiativa lor se constituie ca un rspuns la o iniiativ a premierului
de a angaja responsabilitatea guvernului de un proiect de lege prezentat Adunrii Naionale. (art. 49).
Preedintele Franei este, de regul, de aceeai opiune politic cu premierul. Excepia s-a produs intre
1986-1988, cand socialistul Mitterand a fost obligat s guverneze cu premierul de dreapta, Jacques Chirac.
Dac programul guvernului este respins, se prezint de ctre premier demisia guvernului su.

3. Regimul federativ european.Cazul Germaniei

Spaiul politic german a fost mult vreme o mulime de state mici, pentru care evoluia spre
democraie in secolul al XIX-lea a fost indisolubil legat de ideea naionala. Cele 32-34 de
state germane au fost unificate pentru prima dat intr-o formaiune economic numit
Zollverein i intemeiat in 1835, uniunea de aceast formul participand la tratate economice
internaionale ca persoan juridic ce incheia tratate comerciale cu celelalte ri ale Europei
occidentale. Unificarea Germanie s-a produs in 1871 i a durat pan in 1945. Imperiul
german stabilit in 1871 I care a participat la imprirea colonial a lumii, a cunoscut in anul

1919 pe teritoriul Germaniei orae, principate I regate. Constituia de la Weimar din 1919
stabilete Republica drept form de organizare I organizarea pe landuri a cror autonomie a
disprut o dat cu venirea lui Hitler la putere (1933-1934).
Dup al doilea rzboi mondial Germania a fost imprit intre puterile aliate, partea de vest a
Germaniei organizandu-se ca stat autonom care s-a instituit cu o Constituie socotit "de
tranziie" i adoptat in 1949. La vremea adoptrii Constituiei, RFG avea in componen 11
landuri, landurile fiind formaiuni administrative ce dispuneau de autonomie, infiinate prin
Constituia de la Weimer din 1919. Dup unirea unora dintre landuri, RFG avea in
componen, pan in octombrie 1990, 10 landuri.
Republica Democrat German era alctuit din 5 landuri I era sub influena sovietic. In
acelai octombrie 1990 cele 15 landuri s-au unit.
Dup infrangerea Germaniei in al doilea rzboi mondial, spaiul german a fost ocupat i
transformat in patru zone administrate de forele aliate: zonele american, francez, britanic
i sovietic.
Organizarea autoritilor germane dup cel de-al doilea rzboi mondial s-a fcut in landuri I
orae, care au ales guverne locale. Pan la Constituia RFG din 1949 lideri landurilor din cele
patru zone de ocupaie s-au intalnit in mai 1947, cand cererile reprezentanilor landurilor din
RDG au cerut mutarea conferinei la Berlin, de la Munchen, schimbarea ordinii de zi i
mrirea numrului de participani din fiecare land. Pentru c cererile lor nu au fost acceptate,
acetia s-au retras, timp de peste 20 de ani, intre reprezentanii landurilor din zona ocupat de
fore occidentale i cele ocupate de sovietici nemaiavand loc intalniri oficiale.
Congresul reprezentanilor landurilor germane s-a desfurat in iulie 1948, la acesta
participand doar reprezentani din landurile Germaniei federale (cele trei zone din Germaia
de vest - american, francez, britanic). Adunarea Constituant s-a ales cu acest prilej in
formula Consiliului Parlamentar, ea fiind alctuit din reprezentani alei de parlamentele
locale i prezenta urmtoarea coloratur politic: cretin-democrai - 27 de locuri, socialdemocrai
- 27 de locuri, liberalii - 5 locuri, comunitii, plus alte dou partide mici - cate
dou locuri. Primarul Kolnului intre 1917-1933 I 1945-1946, Konrad Adenauer a fost ales
Preedintele al Consiliului, el fiind I preedintele Uniunii Cretin-democrate.
Constituia RFG a fost adoptat in mai 1949. Ea era proiectat s dureze pan in
momentul in care Germaia ii va catiga independena I poporul german va vota o alt
constituie. Statul german in formula prevzut de Constituia din 1948 era unul
provizoriu ("de tranziie"). Prevederea aceasta va fi eliminat la 31 august 1990, cand
Legea fundamental a Germaniei va primi stipulaii potrivit crora libertatea
poporului german I unitatea Germanie au fost realizate, lucru care duce la scoaterea
articolelor I prevederilor referitoare la provizoratul statului german i al structurilor
sale politice.
Parlamentul Germaniei este alctuit din Bundestag - Camer aleas prin vot universal, secret

i direct, i Bundesrat, Camer alctuit din reprezentani alei de ctre guvernele locale din
landuri.
1. Bundestagul este ales pe o perioad de 4 ani, iar alegerea reprezentanilor in aceast
Camer a Parlamentului german se face prin dou voturi. Un vot este pentru lista de partid i
cellalt pentru scrutinul uninominal.
Intaietate in intrarea in Bundesag au cei care au fost catigtori in circumscripiile
uninominale, i abia apoi cei care au fot votai pe liste de partid.
Partidul obine locuri in Parlament proporional cu voturile primite pe listele depuse in
circumscripiile electorale. Pragul electoral pentru intrarea in Parlamentul german este de
5%, sau dac a obinut cel puin 3 deputai in circumscripii uninominale.
Deciziile Bundestagului se iau, de regul, cu majoritate de voturi, excepie fcand cazurile
expres menionate in Constituie.
Preedintele Germaniei i cancelarul se aleg cu majoritate absolut, schimbarea unui articol
din Constituie cerand cel puin dou treimi din voturile Bundestagului i dou treimi din
voturile Bundesratului.
2. Bundesratul este ales de ctre guvernele locale, care ii trimit membri in Camera numit
i Consiliul Federal.
Fiecare land dispune de cel puin trei voturi in cadrul Bundesratului. Valabilitatea votului
unui land ine de exprimarea monolitic a acestuia. Dac reprezentanii unui land in
Bundesrat voteaz diferit, voturile nu sunt valabile. In funcie de numrul de locuitori,
fiecrui land i se mai adaug unul sau dou voturi, peste minimul de trei. De exemplu,
landurile care au peste patru milioane de locuitori dein 4 voturi in Bundesrat. Landurile care
au este 6 milioane de locuitori dein 5 voturi in Camera nealeas prin vot universal a
Parlamentului german.
O hotrare in Bundesrat se ia cu voturile a cel puin dou landuri - 3+3.
In structura de putere a Parlamentului german, Bundesratul este considerat ca avand
funcia de echilibrare a sistemului reprezentativ. El reprezint guvernul , dar face parte
din structura parlamentului, ca o contraputere la Bundestag. El face echilibrul dintre
interesele federale I interesele fiecrui land in parte.
3. Preedintele Germaniei este ales de Adunarea Federal, alctuit din reprezentani ai
Bundestagului I din delegai ai parlamentelor locale, in numr egal cu reprezentanii
Bundestagului. Puterea preedintelui este contrabalansat de puterea cancelarului, in sensul
c actele semnate de Preedintele Germaniei au valoare juridic doar atunci cind sunt
contrasemnate de cancelarul federal sau de ministrul de resort. Preedintele se alege pe o
durat de 4 ani i mandatul poate fi reinnoit o singur dat. In caz de vacan a postului,
Preedintele Germaniei poate fi inlocuit de Preedintele Bundesratului.

4. Guvernul este compus din minitri de resort i cancelar, care este ef al acestuia.
Cancelarul este ales de Bundestag, in urma propunerii Preedintelui, alegerea, apoi numirea
lui de ctre Preedinte putand-se face doar dac un candidat la postul de cancelar a obinut o
majoritate absolut de voturi. Dac un candidat propus de Preedinte nu este ales,
Bundestagul poate s propun in termen de 14 zile i s aleag cancelarul. Dac nici in aceste
condiii cancelarul nu poate fi ales, atunci se incearc din nou scrutinul in Bundestag pentru
un candidat la funcia de cancelar, Preedintele fiind apoi obligat fie s numeasc in funcie
candidatul care a obinut numrul cel mai mare de voturi, fie s dizolve Bundestagul.
Cancelarul stabilete componena guvernului. el propune minitri care sunt numii sau
eliberai din funcie de ctre Preedinte. Mandatul cancelarului este dependent de mandatul
forului care il alege - Bundestagul. La incetarea mandatului Camerei alese a Parlamentului
german, inceteaz I mandatul cancelarului, el putand rmane in funcie, la cererea
preedintelui, pan la alegerea succesorului su.
In istoria RFG s-a intamplat in mai multe randuri ca pe funcia de cancelar s fie realeas
aceeai persoan, dup cum I minitri pot fi numii din nou de cancelar atunci cand ii face
guvernul.
Guvernul poate fi revocat, Bundestagul retrgandu-i votul de incredere. Problema pe care o
ridic sistemul instituional german este aceea c retragerea votului de incredere guvernului
trebuie s coincid majoritatea parlamentar ostil i inelegerea asupra viitorului cancelar,
care inseamn structura I politica noului guvern.
Cand cancelarul cere votul de incredere Bundestagului i acesta ii este respins, el poate
solicita Preedintelui dizolvarea Parlamentului, care se face intr-o perioad de 21 de zile.
Dac in aceast perioad Bundestagul reuete alegerea unui nou cancelar cu majoritate
absolut de voturi, prerogativa Preedintelui de dizolvare a Camerei este anulat.
Sistemul politic de tranziie pe care l-a proiectat Constituia RFG din 1948 s-a dovedit a "fi o
tranziie perpetu", dup cum observ J.Karpinschi. In cei 40 de ani de la adoptarea
Constituie Germania a avut 6 Preedini i 6 cancelari, fiecare dintre acetia fiind realei o
dat, sau in dou randuri.
In aceast perioad, cretin-democraii, unul din cele dou partide importante ale Germaniei,
au dat patru cancelari, iar social-democraii doi.
Al treilea partid important a fost Partidul Liberal, care a participat numai la guverne de
coaliie, uneori schimband coaliia, ceea ce a dus la schimbarea Guvernului.
Sistemul de partide german face parte dintre tipurile de sisteme de partide numite "dou
partide i jumtate".
Cretin-democraii au avut o majoritate parlamentar doar in 1957-1961. Restul guvernrilor
cretin-democrate au fost fie in coaliie cu liberalii, fie in coaliie cu socialitii, aa cum s-a
intamplat intre 1966-1969.

Democrat-cretinii (Uniunea Cretin-democrat I Uniunea Cretin-social sunt o

formaiune politic catolic-protestant. UCS este majoritar in Bavaria, care este un
land cu o majoritate catolic. In celelalte landuri acioneaz UCD, ambele partide fiind
impreun in forumul federal. In inuturile prusace aflate in fosta RDG i in nordul
Germaniei predomin protestanii, aici fiind baza electoral a Partidului SocialDemocrat, care a renunat in Congresul de la Bad Godesberg din 1959 la idealurile
revoluionare i la ideologia marxist.
Partidul Liberal Demcorat s-a aflat la conducere doar in aliane: cu guvernul lui Adenauer
1949-1957, cu cel al lui Erhard 1961-1966, I in cel al lui Kohl 1982-1998.
Cu social-democraii au fcut guverne intre 1969-1982, cu guvernele lui Brandt I Schmidt i
cu guvernul lui Schroeder. Ei au obinut voturi in jurul procentului de 10%.
Partidul Ecologist a fost reprezentat in Bundestag incepand cu 1983, cand au depit cu puin
pragul de 5%. Procentul a urcat la 8% in 1987, I in 1990 nu au mai reuit s obin pragul de
5%, doi deputai din fosta RDG obinand totui locuri in Bundestag, acetia provenind de la
Aliana '90 (doi ecologiti).
Partidul Comunist din fosta RDG a disprut in urma primului parlament, partidul
postcomunist PSD reuind s trimit caiva deputai, pentru c a avut cam 10% in fosta RDG.
In 1990, dup unificarea montar i unificarea teritorial, s-au organizat alegeri libere in
landurile din care armata sovietic s-a retras abia in 1994. Cele mai multe voturi au fost
obinute de cretin-democrai in patru landuri, in Brandenburg catigand social-democraii.
In mai 1990 reunificarea Germaniei nu a adus rezultate electorale spectaculoase. Schimbrile
au fost mai degrab neimportante, observ in continuare J.Karpinski, dominant pentru
intreaga Germanie fiind atunci ideologia cretin-democrat. Schimbrile produse de
reintregirea Germaniei s-au regsit in ptrunderea catorva deputai verzi i comuniti in
Bundestag, prin voturile obinute in landurile fostei RDG.
Termeni-cheie Monarhie parlamentar Republic semiprezidenial Federalism Peers Life-peers Primus
inter pares Bundestag Bundesrat
Intrebri de verificare
1. Care sunt caracteristicile principale ale regimului parlamentar din Marea Britanie?
2. Cum explicai succesiunea republicilor franceze?
3. Care sunt trsturile federalismului german?

Bibliografie:
1. Dearlove, John, Saunders, Peter, Introduction to British Politics, Polity Press, Cambridge,
ed. a 2-a, 1993 (1985).
2. Karpinski, Jakub, ABC-ul democraiei, Humanitas, Bucureti, 1993 (1992).

Situaia raporturilor dintre instituia efului statului i cea a efului de guvern cunoate n Romnia o
evoluie diferit de cea a societilor occidentale n cazul crora se poate observa o diminuare progresiv
a influenei primei instituii n profitul celei de a doua.xiii) Procesele de integrare european au redus
permanent rolul efilor de stat, indiferent de modul de alegere al acestora. Dezbaterea privind modul de
alegere a Preedintelui are n Romnia un caracter artificial. Aa cum arat tabelul de mai jos n 5 din cele
8 republici ale Uniunii Europene preedinii sunt alei prin vor popular, n Italia se urmrete trecerea spre
un sistem asemntor, iar n Germania amintirea prbuirii Republicii de la Weimar a contribuit ntr-un
mod important la stabilirea alegerii preedintelui de ctre un colegiu elector i nu de ctre naiune.
Problema central n ceea ce privete raporturile dintre Preedinte i Guvern rezid n puterile ce revin
celor dou instituii i nu n modul n care sunt alese.
Tabel 1. Situaia statelor Uniunii Europene n privina modului de alegere a efului statului
Statul
Forma de

Modul de alegere al efului de

guvernmnt

stat

Durata mandatului

/ tip de regim
Austria

Republic semiprezidenial

Vot popular

6 ani

Belgia

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Danemarca

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Frana

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Finlanda

Republic semiprezidenial

Vot popular

6 ani

Grecia

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

Germania

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

Italia

Republic parlamentar

Vot indirect

7 ani

Irlanda

Republic semiprezidenial

Vot popular

7 ani

Luxemburg

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Marea

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Olanda

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Portugalia

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Spania

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Suedia

Monarhie constituional

Dinastie ereditar

Nelimitat

Britanie

Bulgaria

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Cehia

Republic parlamentrr

Vot indirect

5 ani

Estonia*

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

Letonia*

Republic parlamentar

Vot indirect

4 ani

Lituania

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Polonia

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Romnia

Republic semiprezidenial

Vot popular

4 ani

Slovacia

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

Slovenia

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Ungaria

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

n procesul de reform constituional durata mandatului prezidenial poate influena direcia viitoare a
regimului politic. Aa cum se observ din Tabelul 2 n 6 din 19 state central i est europene durata
mandatului este de 4 ani, n celelalte 13 fiind de 5 ani. De altfel i n republicile Uniunii Europene durata
mandatului prezidenial variaz ntre 5 i 7 ani. Opiunea pentru un preedinte ales prin vot indirect este o
consecin a tradiiilor instituionale ale perioadei interbelice, cele 6 republici central europene i baltice
ce recurg la acest sistem, avnd o tradiie republican (mai puin Ungaria i Albania) i parlamentarist.
Tabel 2. Situaia statelor din Europa Central i de Est n privina modului de alegere a efului statului i
a duratei mandatului acestuia
Statul

Forma de guvernmnt / tipul

Modul de alegere al

Durata

de regim

efului statului

mandatului

Albania

Republic parlamentar

Vot indirect

5 ani

Belarus

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Bosnia-

Republic semiprezidenial

Vot popular

4 ani

Croaia

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Macedonia

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Moldova

Republic parlamentar

Vot indirect

4 ani

Rusia

Republic semiprezidenial

Vot popular

4 ani

Serbia

Republic semiprezidenial

Vot popular

4 ani

Ucraina

Republic semiprezidenial

Vot popular

5 ani

Heregovina**