FORMAREA:. STATELOR NATIONALE MODERNE: ROMANIA, ITALIA, ;GERMANIA NECESITATEA FORMARI STATELOR NATIONALE in evul mediu si la inceputul epocii moderne au existat in Europa mai multe imperii formate prin cuceriri- Pe teritoriul lor se aflau multe nafiuni sau popoare. Astfel, sultanul stapinea, numai in‘Europa, mai-mult de cinci natiuni: romanii, bulgarii, sirbii, albanezii siincd un numar mare de greci. Habsburgii stapineau pe unguri, cehi, slovaci, 0 parte din polo- 74 picesnezi, romani si italieni. Germanii traiau impartifi in 34 de state: unele mai mari (Prusia, Bavaria, Saxonia), altele mai mici si fard putere economica. Dup& 1848, in toate {rile Europei s-a dezvoltat mult economia; in- dustria si comerful au cdpatat o foarte mare importanta in viata oameni- lor. S-a simtit o tot. mai mare nevoie de a se extinde si usura legaturile co- merciale; adicd s-au construit sosele moderne, canale si, mai ales, cdi fe- rate. Burghezia dorea sé aibé o piafi interna cit mai larga si cit mai si- guri. Totodata s-a dezvoltat si cultura national proprie fiecdrui popor. S-a cristalizat constiinta nationala, sentimentul libertatii nationale. Se ajunsese ca fiecare popor si doreasck a avea statul lui national, intins peste tot teritoriul unde se vorbea limba lui, nationala. Fiecare popor in- felegea acum c4 nu-si mai poate pastra fiinta national, dacd nu sint unifi si liberi tofi frati de aceeasi origine, cu acceasi limba, cu aceleasi. obi- ceiuri. si cu aceeasi nddejde de viitor. Unificarea politica a statului, crearea statelor nationale a fost, pentru toate popoarele care traiau despartite si subjugate, unul din obiectivele mari ale revolutiilor din 1848. Dupa infringerea revolutiilor, romanii, maghiarii, italienii, germanii, polonezii, sirbii, grecii au continuat lupta pentru indeplinirea acestui vis. C4ile de infaptuire a unirii acestor popoare au fost diferite: romanii pe cale diplomatica si politic’, precum si prin actiunea intregului popor: ita- lienii prin razboi, printr-o miscare revolutionara si actiuni diplomatice; germanii, prin rizboi. Pentru a-si indeplini acest ideal de unire, popoarele au fost silite si astepte momentele cele mai propice, cind marile puteri se aflau in conflict intre ele. Un astfel de moment a fost rdzboiul Crimeei. Razboiul Crimee!. Desi se num&ra printre statele mari ale acelei vremi, Imperiul otoman era totusi foarte slabit. Nafiunile subjugate lup- tau tot mai hotdrit s4 objina libertatea national’. Armata otomana se dezorganiza. Marile puteri se amestecau mereu in viata interna a statului. Tarul Nicolae I al Rusiei voia si ocupe Constantinopolul si strimtorile Bosfor si Dardanele. Aceeasi dorinti nutrea si imparatul Franz Iosif. al Austriei. In schimb, Victoria, regina Angliei, si Napoleon al III-lea, impa- ratul Franfei, aveau interes ca Imperiul otoman sa fie pastrat cit. mai multé vreme. Aceasta pentru ci, economiceste, el depindea. de Anglia si de Franja. Urmarindu-si interesele lor, marile puteri nu fineau seama de dorinfa popoarelor subjugate de turci: romani, bulgari, sirbi, greci si de dreptul lor la libertate. fn 1853, farul Nicolae I, socotind cd a sosit momentul prabusirii »omului bolnav“, adica Imperiul otoman, a ordonat armatei si-l atace, Franja si Anglia s-au aliat si au sArit in ajutorul sultanului. Astfel a iz- buenit razboiul dintre Rusia si coalitia anglo-franco-turcd. I s-a zis rdz- boiul Crimeei (1853—1856), numit asa pentru ci principalele batalii s-au 75Congresul de la Paris, 1856 (in fata reprezentantii marilor puter tria, Turcia). dat in aceastA peninsula din Marea Neagra. Soldatii rusi au rezistat eroic in apararea Sevastopolului, dar rzboiul a ardtat slibiciunile si inapoierea economici a Rusiei. Ea n-a putut rezista in fafa armatelor franceze si en- gleze, inzestrate cu armament nou, modern, si cu o tehnicd de lupté mai buna. fn timpul rdzboiului Crimeei, popoarele din peninsula Balcanica, prin proteste, prin rascoale, prin petifii cAtre guvernele marilor puteri au incercat sf facd auzit glasul lor de libertate si independenfa nafionala. Congresul de la Paris (1856). Tarul Nicolae I a murit in anul 1855. Urmasul sau a renuntat la pretenjia de a imparti Imperiul otoman gi a ce- rut pace. Aceasta s-a incheiat prin Congresul de pace de la Paris (1856), unde au participat reprezentanfii tuturor {arilor mari din Europa. S-a ho- tirit ca Rusia si accepte libertatea navigatiei pe Dundre si Marea Neagra pentru orice vas comercial, independenfa si integritatea Turciei, iar sudul Basarabiei si reintre in componenta Moldovei. RAzboiul Crimeei a dovedit farului cA trebuie s& reformeze statul rus, daci voia si se mentina printre marile fri ale lumii. Congresul de la Paris are mare importan{4 si pentru poporul roman. Principatele romane ramineau sub suzeranitatea Turciei, dar intrau si sub garanfia marilor puteri, ceea ce insemna un important cistig in lupta pen- tru libertate si unitate nationalé. Totodata Congresul de la Paris'a deschis problema eliberarii si unificdrii statelor. O cereau italienii, romanii, grecii, germanii, polonezii, sirbii. 76 | | | | | |LECTURA VI. Lenin ardta cd: ,Rusia aristi, cu armata ei supusi, cu diplomatia ei, era jandar- mul Europei si sperietoarea migcarilor revolutionare si de eliberare nationala in Europa. fn timpul domniei lui Nicolae 1, aceasté influenfa a Rusiei isi atinge apogeul". In 1853, discutind cu un ambasador englez despre Imperiul otoman, farul Nicolae I spw- nea: ,Avem in braje un om foarte bolnay; ar fi bine si ne infelegem din vreme ca sk nu K- sim mostenirea lui in seama intimplirii si mai ales a. revolutiei, Ambasadorul i-a raspuns: ,Guvernul englez nu se gindeste la mostenirea boinavului, ci, dimpotriva, c& va trebui si se straduiasci a-l face si trdiasc& mult, cit mai mult cu pu- sing". INTREBARI — De ce se punea problema formarii unor state nationale? — Ce {Ari aveau interes si pistreze integritatea Imperiului otoman si de ce? — Aritatipe hart: Londra, Paris, Moscova, Constantinopol, Bosfor, Darda- nele, Crimeea si Sevastopol si spunefi ce stiti in legéturd cu ele in anii 1853-1856? — De ce Rusia si Austria urm&reau destrimarea Imperiului otoman? FORMAREA STATULU! NATIONAL ROMAN {nfaptuirea Unirii, Multi romani, surghiuniti in 1848, printre care si poetul Vasile Alecsandri, au st&ruit din risputeri, s& convingd” guvernele marilor puteri: Frana, Anglia, Prusia si se preocupe de soarta poporului roman. La Congresul de la Paris, din 1856, marile puteri au discutat si pro- blema Unirii Tarilor Romane. Dar, pentru cA adversarii unirii se aratau foarte indaratici, Congresul de la Paris a hotdrit si fie intrebat poporul roman dac& doreste sau nu unirea. Pentru aceasta s-au ales Adundrile ad-hoc, formate din toate paturile sociale. Cu mare entuziasm, reprezentantii natiunii romane au votat pentru unire. Deputatii fArani au cerut si rezolvarea problemei pamintului sia drepturilor civile si politice ale f4rdnimii. Pentru ca s-au opus Turcia, Austria si Anglia, Conventia de la Paris a admis numai ca statul roman sA se numeascd Principatele Unite ale Mol- dovei si Tarii Romé@nesti, dar cu doi domni, doua guverne si doud armate separate, Poporul n-a respectat intru totul -hotririle Conventiei de la Paris. El a ales, la 5 ianuarie 1859, ca domn al Moldovei pe Alexandru Ioan Cuza, cunoscut inc& din 1848 ca neinfricat partizan al unirii si al intaririi ,arii prin reforme economice, sociale si politice. La 24 ianuarie 1859, unionistii si poporul din Tara RomaneascA au impus alegerea aceluiasi domn, Ale- xandru Ioan Cuza, 7ALEXANDRU IOAN CUZA — primul dom MIHAIL KOGALNICEANU — unul dintre nitor al Romaniei, om drept, cinstit, iubitor pouty Seer oaani pole de popor. El a intrat In istorie ca unul din al rial de wear Cornet iucme, cei_mai iubiti conducatori al romanilor. Avind un singur conducdtor, cele doud Tari Romane erau, in fapt, unite prin voinfa poporului. Reformele lui Cuz: semnAtatea Unirii. Alexandru Ioan Cuza a cir- muit fara doar sapte ani (1859—1866). Cu marea lui dragoste de fara si popor, cu priceperea lui politic si diplomatica, Cuza -a convins pe sul- tan si-l recunoascd domn si deci unirea. Ajutorul sAu cel mai de seama a fost crturarul si omul politic Mihail Kogalniceanu. Sub conducerea lor s-au.infaptuit importante reforme care au consolidat unirea: s-au unificat administrafia, guvernul si armata; s-au secularizat averile mandstiresti; s-a dat legea rurali prin care s-a desfiingat clcdsia si s-au improprietirit mare parte din fAranii far pAmint. Cu banii incasafi pe pamint de la taranii impropriet&riti, mosierii au construit fabrici si au intemeiat banci, contribuind astfel la intarirea capi- talismului in Romania. . Ca si dezvolte cultura poporului, Alexandru I. Cuza a dat o lege prin care invajamintul elementar devenea obligatoriu si gratuit. De asemenea, Cuza’a sprijinit lupta de eliberare a popoarelor vecine. Cu vremea, puterile garante au acceptat ca fara sa se numeasca Ro- mania. Toate acestea au fost cu putinfa pentru ca Unirea si modernizarea Romaniei reprezentau vointa intregii’ nafiuni romane. Formarea statului nafional rom4n, eveniment deosebit de important in istoria modern a poporului roman si chiar in cea a Europei, a deschis calea dezvoltirii mai puternice a fortelor de productie, a trecerii pe calea capitalisté. a fri noastre. 78 | | |LECTURA Din jalba yaranilor in Adundrite ad-hoc: .... Voim si ne rascumparim, s& nu mai fim ai nim&nui, si fim numai ai {4rii si si avem si noi o tara‘. Splrsitul discursului infldcdrat rostit de C.A. Rosetti, in numele comisiei muntene, venitd fa Iasi st-iv prezinte omagii lui Cuza: »Primeste, deci, ales al RomAniei, odati cu coroana Munteniei, pe care am venit si tio aducem, si inimile a doud milioane jumdtate de romAni, care ne-au insircinat sf {ile oferim cu dragoste si cu respect si si te-ncredinjim c& atita vreme ctt vei purta steagul Unirii, al dreptatii si al libertdgii, muntenii ca si moldovenii te vor urma ca un singur om*. Un ziarist francez scria in februarie 1859: ,Trebuie sA recunoastem c& aceasti dubli alegere constituie un’ mare pas inainte c&tre unirea complet aPrincipatelor Unite. Este mai ales un’ protest risunator impotriva dezunirii; este o dovadi solemn a perseverengei romanilor in dorinfa lor national... lata in sfirsit c& ei actionea7 singuri, iat c& nu mai intreab& Europa: ce trebuie si facem? Ei fac prin ei insisi, fri sh consulte Europa, ceed ce socotese ci trebuie facut’. In Programul P.C.R. Unirea din 1859 este asifel caracterizata: ~Un moment de o deosebiti important istorick I-a constituit infiptuirea in 1859 a statului national, prin unirea Munteniei si Moldovei sub domnia luminoasi a lui Alexan- dru Toan Cuza. Aceasta a marcat intrarea 4rii noastre in noua etapa evolutiei ei capita- liste, a ridicat pe 0 treapti superioari lupta de eliberare national, miscarea revolutionara a maselor muncitoare pentru drepturi si libertiti sociale." REBARI Care a fost rolul Adunirilor ad-hoc? — Care este infelesul fragmentului din jalba {Sranilor in Adun&rile ad-hoc, eltat in lecturd? — Care a fost insemnitates isto a Unirii?, UNIFICAREA ITALIEL Unificarea Italiei s-a infaptuit intre anii 1859 si 1871. A inceput ca un rAzboi de eliberare impotriva Imperiului habsburgic, a continuat cu o re- volutie popularé pentru unitate si s-a desdvirsit prin actiuni diplomatice. Pentru c& traia imparfit in mai multe state aflate sub jug strain, uni- rea era nazuinta intregului popor italian. El socotea cA numai intr-o Italie unité, mare si liber’ va dobindi mai multe drepturi si libert&ti. Miscarea “ populara politica si culturala pentru unitatea Italiei s-a numit »Risorgi- mento". R&zboiul si revolutia de eliberare si unitatea Italiei. In fruntea luptei pentru unitate s-au ridicat mai multi oameni politici: de seama. Astfel Giuseppe Garibaldi, adeptul cel mai fidel al lui Mazzini, voia ca Italia si se uneascd intr-o republic’ democratica. Altul, Camillo Ca- vour, ministru al regelui Victor Emanuel din Piemont, dorea ca unificarea Italiei sé se fac in jurul Piemontului si a Dinastiei Savoia. In sfirsit, altii Propuneau ca unificarea s4 se facd in jurul Papei si al Statului papal. 79GIUSEPPE GARIBALD! — eroul revolu- CAMILLO CAVOUR — luptator pentru uni- fiel din 1848 si al unificarii Italiel. ficarea Italie in jurul Piemontului. Cea mai activa in ,Risorgimento* a fost burghezia si guvernul din Piemont. Aliindu-se in anul 1859 cu Napoleon al [l-lea, imparatul Fran- fei, regele Piemontului, sféituit de Cavour, a declarat razboi Imperiului habsburgic ca sf elibereze provineiile pe care le stapinea in Italia. fn urma vietoriei de la Solferino (1859), armatele franco-piemonteze au eliberat partea de nord a Ttaliei. La vestea victoriei armatelor franco-piemonteze, poporul din centrul hraliei s-a rasculat, a alungat principii straini si s-a alipit la Piemont. {ntr-o atmosfera de fierbinte entuziasm, Garibaldi a intreprins in su- dul Italici expedifia ,Celor 0 mie de cdmdsi rosii* (1860). Antrentnd po- porul la lupta, cu un admirabil eroism, a eliberat Sicilia si toata partea de miaz4zi a Italiei. Garibaldi a devenit un neintnicat si legendar erou popu- lar. El ar fi putut proclama Republica italiana, dar s-a temut cA se va ivi un rizboi civil intre republicani si regalisti, Pentru a evita acest conflict, sa increzut in fagiduiala lui Victor Emanuel, care a promis crearea unui regim democratic si eliberarea Romei de sub dominatia papei, ca sa fac& din ,cetatea eterna“ capitala Italiei. Ca sf rimina singur stipin in Talia eliberatd si ca sa zaghmiasch migcarea republican, Victor Emanuel la indepirtat pe Garibaldi din fruntea armatei din sud si la surghiunit in. insula Capri. Desivirsirea. unificdrii. Pentru ci se temea ca nu cumva, continuind razboiul pentru desdvirsirea unificdrii, masele populare si se ridice si si proclame republica, regele a hotdrit si astepte imprejurari mai prielnice pentru el. 80Caricatura — Malia este infatisaté ca o cizma dim care sint izgonifii austriecii. fn anii urmatori, dupa un rizboi cu Imperiul habsburgic (fiind aliati ai Prusiei), a fost alipita si Venetia (1866). Apoi im vara anului 1871, dupa ce Franta si-a retras trupele din Statul papal, guvernul italian a mutat ca- pitala la Roma. Papa a refuzat si recunoascd statul italian. El s-a retras fntr-o mick parte a orasului Roma, la Vatican, si a excomunicat pe conduc&torii nou- lui stat italian. LECTURA Ziarele franceze in preajma unirit Naliet seriau: ~Monarhia piemontez este nu numai singurul guvern national al Haliei, dar ea este de asemenea singura forfi national. =-Independenta’ este sentimentul, strigitul general in Italia... Aceasti nevoie de inde- pendent, speranta pe care 0 au $i pe care o hrinesc, inci, produc starea de inversunare intilnitd pretutindeni... impotriva Austriei, dusmanul firesc”. Intrarea lui Giuseppe Garibaldi in orasul Neapole, capitala statului din sudul Haliei, condus de un rege bourbon, povestité de el insusi: ,Intrarea in marea capital are ceva mai mult de basm decit de realitate. Insotit de citiva aghiotanfi, am trecut printre trupele bour- bonice inca stapine pe oras, care hotirit ci-mi prezentau armele cu mai mult respect dedit ardtau atunci fat de generalii lor... Eram aclamat si sustinut de cei cinci sute de mii de lo- cuitori, a c&ror fierbinte si irezistibili voint’, paralizind o armatd intreagé il impingea spre darimarea unei_tiranii, spre dobindirea sfintelor drepturi ale lor". 81 ‘storia univ., modern $1 contemporand, cl. a Vil-a — coala 6INTREBARI\ — Céutagi pe harti: Roma, Florenfa, Torino, Milano, Palermo, Neapole si po- vestiti tot ce..afi invatat la istorie despre aceste orage. — Ce rol a jucat Garibaldi'in unificarea Italiei? Faceti o comparatie intre uni- rea Térilor Romine si cea a Italiei. — Citifi im ,Cuore", cartea fui Edmondo de Amicis, povestirea despre batilia de la Solferino si” povestiti-o. UNIFICAREA GERMANIEI Ca si celelalte popoare, si poporul german dorea sd desfiinfeze cele 34 de state germane si si se uneascd intr-un singur stat mare si puternic. Dup& 1848, initiativa politicii de unificare a luat-o Prusia. Mai intii ea a unit statele germane intr-o uniune vamald. Apoi a inceput lupta impotriva influentéi Imperiului habsburgic, care urmarea si faci unirea statelor ger- mane in jurul sau. Bismarck si pregitirea unirii: fn 1861, rege al Prusiei a ajuns Wilhelm I, Guvernarea lui a fost ajutata. de. omul-politic Otto von Bis- marck, adevaratul. unificator al Germaniei. Dupa experienta Iui Cavour, care a initiat unificarea statelor italiene in jurul Piemon- tului si al Dinastiei Savoia, Bismarck a vrut si realizeze unificarea Germaniei in jurul Prusiei si in folosul Dinastiei Hohenzoliern. Ca sé inldture Imperiul habsburgic din Confedera- tia germand si si sileascd pe toti principii germani si adere la unirea in jurul Prusiei, Bis- marck a recurs la calea armelor. Etapele unificirii. Unificarea Germaniei s-a facut in trei etape: 1864, 1866, 1870—1871. Fiecare etapa a cuprins cite un r&zboi. Jn prima etapa, Prusia, aliati cu Imperiul habsburgic, a purtat razboi cu Danemarca, a invins-o si i-a smuls trei provincii germane. Doi ani dupa aceea, ca s& atragd burghezia si s& linisteascA muncito- rimea, Bismarck a fagdduit votul universal, s-a asigurat de neutralitatea Frantei, a pregdtit si a dezlintuit razboiul cu Imperiul habsburgic. Biruin- du-l in batilia de la Sadova (1866), |-a silit si incheie pace, si iasA din Confederatia germand $i a alipit inc& o parte din statele germane, sporind si mai mult puterea Prusiei. fn acelasi timp, Bismarck n-a lsat Monarhia habsburgica s4 se pra- buseascd. A ajutat guvernul din Viena sa se injeleagd cu nobilimea ma- ghiard si sa formeze dualismul austro-ungar, Din 1867 Imperiul habsbur- gic s-a numit Imperiul austro-ungar sau Austro-Ungaria. fn afara teritoriului unificat de Prusia. mai ramineau patru state ger- mane, la sud de riul Main; care se bizuiaw pe sprijinul Frangei lui Napo- leon al Il-lea care se temea de o Germanie uniti, puternicd. Ca sA le al peasci si pe acestea, Bismarck s-a folosit de o abila diplomatie, silind Franfa s& declare razboi Prusiei, in 1870. Napoleon al Il-lea_voia razboi cu Prusia, ca s-o impiedice de a desAvirsi unificarea in jurul ei. Dar Bis- mark a facut ca toate statele germane s& sara in ajutorul Prusiei, ,ata- cath“ de vecinul de la apus. 82 | | | |Armata germana, mult mai bine pregatité, mai bine inarmata si chiar mai numeroasa, a cistigat victorii ra- sundtoare, zdrobind, surprinzitor de repede, pe francezi.: La Sedan I-a luat prizonier chiar pe imparatul Na poleon al IlI-lea. Apoi-a’asediat’ Pa= risul, fortindu-I si capituleze, dupa cinci. luni de eroicd rezistenta. La 18 ianuarie 1871, la Versai Jes,’ tofi principii_germani- (si cei ai celor patru state de‘la sud de riul Main) s-au adunat si l-au proclamat pe Wilhelm I imparat al Germaniei. Au ales Versailles-ul ca loc al: pro- clamarii Imperiului german anume ee Oe trance Eres oro von ounce a suferit cea mai dezastruoasa infrin- niei. Era_un junker (mosier) prusac, cu marl : ‘- + . ae. calitati de conducator, foarte bun diplomat, gere. si a.incheiat cea mai umilitoare devotat.dinastiei Hohenzollern; foarte trufas, Pace din istoria ei de pind atunci:, {ars wun. semi ge mare a ina fe pacea de la Frankfurt (1871), Prin aceasta pace, noul Imperiu german a anexat doul provincii bogate — Al- sacia si Lorena, si a primit de la Franta si o imensi despigubire de raz- boi. Cancelarul Otto von Bismarck, fauritorul unirii, a fost rasplatit cu ti- tlul de pring. Pentru politica lui aspra, dura, razboinicd i s-a spus ,, Cance- larul de Fier“. Asa s-a incheiat procesul de unificare a Germaniei. Statul condus de Wilhelm I si de cancelarul Otto'von Bismarék a devenit imperiu: Imperiul german. Importan{a aparifiei noilor state pe harta Europei. Unificarea statelor a fost un fapt necesar, drept si progresist. Ea a avut mare tnrturire asupra is- foriei popoarelor: romén, italian, german, a Europei si chiar a lumii intregi. Poporul romén, primul intre popoarele Europei care a inceput sti-si in- Saptuiascd unitatea politicé a statului, a devenit mult mai cunoscut si mai apreciat. Tara fiind acum mai mare si deci. mai pulernicd, se putea elibera mai usor de sub suzeranitatea Turciei: Roméanii'din Transilvania au privit cu mare bucurie unirea’ Moldovei cu Tara Roméneascd. Ei naddjduiau cd mo- mentul unirii tuturor fragilor in acelasi stat national nu va tatirzia mult: Prin unire au sporit, deci, sansele pentru cucerirea’ independengei si pentru desi virsirea unitdqit politice a: statului romdn. in Italia, dupa doisprezece ani de lupte, miscarea populard, politicd si culturala »Risorgimento" a triumfat. Poporul italian si-a creat o jaré unificatd,. mare si‘ puternicd, asa cum visa 83de multe veacuri.Conducerea insd a ramas in miinile burgheziei si ale Dinas- tiei de Savoia. Mazzinistii n-au izbutit sii creeze republica. Totusi, Ttalia a putut acum sd- i dezvolte economia si cultura, devenind una din {arile importante ale Europei. Prin economia lui tot mai dezvoltata, prin armata Jui numeroasd, bine organizatd si inarmaid, prin ambitia conducdtorilor lui, Imperiul german a devenit unul din statele cele mai puternice ale Europei. Conducerea era in miinile mosierilor, a burgheziei $i a militarilor. Pe plan extern, Germania a dus o- politicé agresivd, rdzboinicd. De asemenea, umilirea Franfei si anexarea celor doud provincii — Alsa- cia si Lorena — au facut ca, intre 1871-1914, rdzboiul intre aceste doud fdri ‘s@ ameninte, mereu ca o furtund, linistea si pacea lumii. LECTURA tn Amintirile" sale, Bismarck scria: ,De dnd am luat puterea mi-am stabilit-un sin~ ici... Tot restul este accesoriu (secun- “Unitatea Germaniei va fi realizaté nu prin discursuri, nici prin deciziile majorittii, ci prin fier si singe’. Ca si explice cauzele infringerilor Frantei in rézboiul din 1870-1871. un ofiter superior din armata francezi scria: .N-avem nici 0 pregatire, nici cai pentru artilerie, nici echipa- iment pentra poduri, nici unelte pentru transee; mitralierele soseau direct din fabrici si ser- vangii nu stiau si le foloseasca; artileria era inferioara ca numar si putere balisticd; forma fille de luptd erau vechi chiar din 1859, demodate si rutinate. Comandamentul, desi brav, totusi ignorant, fara inifiativl, iath cauzele infringerii noastre". INTREBARI — De ce a chutat Bismarck “si realizeze unificarea prin fier si singe’? — Cum se explicé victoriile armatei prusace in rizboiul cu Danemarca, Impe~ riul habsburgic si Franta? — Ce teritorii franceze a ocupat Germania prin pacea de la Frankfurt? — Ardta{i importanfa unificirii pentra Romania, Italia, Germania. RAZBOIUL CIVIL DIN STATELE UNITE. ALE AMERICIL S| REFACEREA UNIUNII NORD-AMERICANE Istoria Statelor Unite ale Americii, dupa rizboiul revolutionar de in- dependenti, se caracterizeazi prin expansiunea spre vest, pind la Oceanul Pacific, printr-o rapida crestere a populatici si printr-o mare dezvoltare economica. Extinderea spre vest. La incheierea pacii cu Anglia in 1783, Statele Unite formau o republicd. federativd. Ele primeau, tot de la englezi, terito- riul pind la fluviul Mississippi. 84 accel | | |Cautatori de aur in California. Dupa 1800, guvernul Statelor Unite a cumparat Florida de la Spania si Louisiana de Ia Franta, extinzind astfel hotarul pind la Golful Mexic si pind in Muntii Stincosi. Dupa un razboi cu Mexicul (1846-1848) au cucerit Texas, Noul Me- xic, California si alte teritorii din Far West (Vestul indepartat), intinzind astfel S.U_A. de la farmul Atlanticului la‘ cel al Pacificului si din hotarul Canadei (dela marile lacuri) la Golful Mexic si la Rio Grande. intregul si uriasul bazin al fluviului Mississippi intra in componenta Statelor Unite. fn 1867 guvernul S.U.A. a mai cumparat si Alaska, de la Rusia. Un nu- mar mare de locuitori din Europa, mai ales dupa 1848, cind's-au descope- rit in California mari cantitati de aur, s-au asezat in vestul'S.U.A., coloni- Andu-l. Sute de mii de oameni: englezi, irlandezi, suedezi, germani, fran- cezi, veneau anual in S.U.A. si intemeiau: ferme, orase, state. Astfel, populatia S.U.A. a crescut foarte repede. Cei care patrundeau intiia oard si defrisau piminturile din Vestul in- departat se numeau pionieri. Ei au avut mult de luptat cu forfele naturii, cu salbaticia padurilor sia preeriilor. Dar, pind la urm, au biruit. Cu o repeziciune impresionanté, ei au transformat’ imensele cimpii in ogoare pentru cereale si ‘bumbac, in imasuri pentru vite, au exploatat uriasele bo- gafii miniere, au amenajat navigatia pe fluvii, au construit sosele si cdi fe- rate, precum’ si o puternicé floté fluviala si maritima. Miscarea ‘abolifionisté. Aceasté mare operi de‘civilizare a unui nou continent a fost umbrité de nimicirea aproape totali a populatiei basti- nase (amerindiene) si de existenta sclavilor negri. fn 1860 rau in S.U.A. peste 4milioane de negri: In statele din sud, unde se cultiva bumbacul pe mari: plantafii, toate muncile grele le faceau 85Vinzarea Ia licitatie a unui grup de negri in oragul Richmond, inainte de, r&zboiul civ sclavii negri. Stipinii iisileau, cw biciul si cu_pistolul, s4. munceasca pind la completa istovire, apoi fi aruncau pe drumuri., Din pricina c& se folosea munca sclavilor negri, in statele: din.sud, capitalismul.se dezvolta. greu. Aceste state rimineau mai mult.agrare. Pentru c4 aici-se cultiva mai ales bumbac, locuitorii ii ziceau «regatul bumbacului>. in. schimb, in statele din nord se dezvoltau repede, industria si agri- cultura in ferme, : Locuitorii din sud —. sudistii— proprietari de latifundii si de sclavi negri, dispretuiau libertitile si drepturile democratice. fn schimb, muncitorii si chiar burghezia din nord — nordistii. — ur- mareau ca Republica $.U.A. s& desfiinjeze sclavia negrilor si regimul poli- tic s& aiba un caracter. democrat. {nc& din 1830, in Statele Unite a inceput o puternicd. miscare pentru desfiintarea sclaviei.si.eliberarea negrilor, numita.abolitionism. in fruntea miscArii abolifioniste se aflau-cei mai de seam’ oameni politici, filozofi, scriitori si. artisti .nord-americani. fi Razboiul civil (1861-1865). Sudistii nu voiau-s4-renunte la sclavi..lar atunci cind presedinte al S.U.A. a fost ales Abraham Lincoln, adept al des- fiintarii sclaviei, sudistii s-au despartit de nordisti si.au intemeiat un. alt stat, cu capitala la Richmond. : Cum. era si firesc, Lincoln n-a recunoscut aceasta despartire — sece- siune.Sudistii au vrut.s-o impuna cu arma. Astfel.s-a dezlintuit,un lung si 86 aartiABRAHAM LINCOLN — presedintele Sta- telor Unite ale Americii in timpul razboiului civil. Lincoln era un om inalt, subfiratec, cu fata prelunga, cu ochii mari, melanco- lici. Provenit din parinti foarte saraci, a muncit in ferma, a fost taietor de lemne si plutas pe Mississippi. A invafat singur carte. A studiat dreptul, intretinindu-se dintr-un modest salariu. Ajungind avocat, a aparat mai ales pe cei saraci si nedrepta- fifi. Avea mare talent de orator. Desi trist si ginditor, intre oameni era comunicativ. A condus S.U.A. patru ani si jumatate (1861—1865), intr-unul din cele mai grele si mai tragice momente din istoria poporu- lui nord-american: razbolul civil dintre nord gi sud. foarte greu rdzboi civil — de secesiune'— intre nordisti si sudisti. Acesta a fost un razboi al libertafii si al omeniei, impotriva tiraniei si cruzimii su- distilor dar si un razboi pentru pastrarea si intdrirea unittii Statelor Unite. Ca sA atragd intreg poporul in aceasta lupta dreapta, Lincoln a desfi- infat sclavia si a dat pdmint §ratuit tuturor albilor care voiau sd se aseze in sud sau in vestul indepartat si si intemeieze ferme. Dupa grele lupte si mari pierderi, armata sudistilor a capitulat (pri- mavara anului 1865). La cinci zile dupa aceasta, presedintele Lincoln a fost asasinat de un sudist fanatic. Intreaga omenire progresist’ la Tegretat ca pe un mare bi- iefacdtor al omenirii. Importanfa victoriei nordistilor; refacerea Uniunii Asasinarea_prege- dintelui n-a schimbat nimic, victoria nordistilor a ramas definitiva. Uniu- rea a fost restabilita si refcuta. Negri au devenit liberi. in primii ani au varticipat chiar la conducerea statului. Cu timpul ins& li s-au luat multe lin drepturile lor politice si cetatenesti. {n unele state li sa retras dreptul fe vot. fn altele nu li se ingdduia s& invefe in aceleasi scoli, s4 mearga in tceleasi vagoane de tren sau sA m&nince in aceleasi restaurante cu albii, ?roblema drepturilor negrilor in S.U.A. nu s-a rezolvat complet nici azi. Totusi, razboiul civil a jucat un mare rol in istoria poporului nord-a- nerican. Eliberind peste 4 milioane de oameni, el este socotit ca o mare evolujie burghezo-democrata. lar pentru c& a intarit Uniunea, poate fi pus laturi de unificarea Italiei, Germaniei, Romaniei. Lincoln are meritul de fi condus, cu infelepciune si hotarire, pe nordisti pind au cistigat victo- ia. 87Dupa 1865, economia $.U.A. sa dezvoltat vertiginos. in douazeci de ani a ajuns din urmi Franja, Anglia si Germania, intrecindute apoi tot mai mult. LECTURA Pionierii, descrisi de un studenraflat in prima jumdtate a secolubs al XIX-lea in S.U.A- jnfilait oameni care aritan foarte sixaci dar n-am vazut niciodati un grep de barbati, fe- ‘mei §i copii asa hamici. Multi doboran copacii si defrisau pamintel, alji trageau sindrila ta findea. Femeile despicau butucii pentru gindcila, iat copiii o imapachetau. Batinii prepiteau masa.’ Poetul american Walt Whitman scria: Este inadmisibil'ca in Statele Unite Si existe o sin- gant palma de pamint unde si fic ingiduita sclavia“. K. Marx a schijat un emojionant portret tui Abraham Lincoln: .a fost un om care mu putea i doborit de premiti sau ametit de suocese. care a urmirit cu perseverent’ realizarea mare~ qului jel, fra si4 compromiti vreodati prin wreo pripeal’ oarbi.... care @ \emperat aspri- qnea wnor mdsuri prin cildura unei inimi generoase, 2 Tuminat cu imbetul umorulut eve nimentele intmnecate de pasime $i sa desfasurat activitatea Sa titanic cu 0 modestic s/o simplitate care contrastan aft de mult cu fasta, emfava si grandilocventa cu care indepl- ‘nese cele sai misumte treburi cirmnitorii prin mila tui Dumnezeu; intr-un cuvint, a fost ‘unnl dintre acei oameni rari, carc an ajuns si fic mari firi si Inceteze dea fi bumi. Atit de modest a fost acest om mare $i bun, init Immea a descoperit in el pe erou abia dupa ce a cazot ca un marti’. INTREBARE . Cite state:compun azi — Urmiriti pe hart granijele S.U.A, deserise in lect Scrlitoarea ame Beecher Stowe, in ,Coliba unchiulut Tom*, deserie 4, Afi citit cartea? Povéstifi o inffmplare care v-a impresionat, pentra e& aceasti carte a jucat un mire rol in cunoasterea vietil nearllor si fn trezirea dragostei pentru ‘onmeni. viata sclavilor ne} COMUNA DIN PARIS stirbit apoi prestigiul extern. Pentru toate acestea poporul acuza guvernul jn anul 1870 a imceput mn mou razboi, rizboiul franco-prusac (4870-1871). Chiar de fa inceput, acest rizboi a fost dezastruos pentru