Cornel Armeanu

Transilvania

Eu am venit din Dunrea de Jos

La poarta ta, Cetate Transilvan,
Cu jurmntul gndului pios,
S iau n grij nobila ta ran,
S-aez cu plecciune plnsu-mi dor
Pe truda frunii lui Mihai, cel care,
Prea neleptul nostru Domnitor,
Adeveri c mica ar-i mare.
S smulg arsura cercului de foc
Ce i s-a pus lui Doja drept coroan,
S l ncoronez cu flori de soc,
Cum zice-o veche vorb transilvan,
S rup n dou roata de tiran,
n locul ei s-aduc pine cu sare,
Cci Horea i Cloca i Crian
Au fost trei spice din ogorul mare.
S iau n mini cavalul n amurg
i s doinesc o Doin de iertare
i ca i Iancu lcrmnd pe-un murg,
S port de grij sfintelor hotare.
Eu din Moldova am venit pe jos
La poarta ta, Cetate Transilvan,
Cu jurmntul gndului pios,

S pun o floare pe-un mormnt, pe-o ran.

Eu am venit cu gndul luminat
Din prfuite Cronici de Moldova,
S pun o floare pe-un mormnt curat,
S-i druiesc iubirile i slova.
Pe vatra ta cu mori de-a pururi vii,
S scriu cu snge: pretutindeni Pace!
S port pe brae pietrele trzii
De peste dou mii de ani ncoace.