BOGDAN GRIGORE

Peisaj

Imagini, fragmente de amintire ale mele sau ale cui pulseaz prin
neuronii mbtai de endorfine. Gnduri, dorine ascunse i dureri rtcesc
prin contiina colectiva. Lucruri pe care ne-am dorit ntotdeauna sa le aflam,
ne ntunec acum raiunea. Ce folos mai au acum, cnd nu mai exista eu, sau
tu, sau ea, sau ei? Acum nu mai exista dect noi fiina perfecta.
Asta am devenit. Un amestec de fluide i umori care trece prin toat
aceasta masa ectoplasmatica, hrnindu-ne i plimbnd otrava prin toi
deopotriv. Un maldr de membre nfipte ntr-un munte de carne pe jumtate
putrezita.
Corpurile noastre excrescene ale unei tumori gigantice, care se ntinde
cu fiecare clipa. Resturi de oameni, cu coloane fracturate, desprini din
pediculul, lor se trie la suprafa, prin bli de hemolimfa cenuie. Priviri
ngheate, contopite ntr-un mozaic macabru, presrat cu caverne de infecie,
deja uscate i nnegrite. Inimi, atrnnd printre coaste i intestine, palpitnd n
gol. Foetui, nenscui inca, se zbat intre membrane strvezii, se prbuesc
printre cadavre pariale, surprinse n zvrcoliri dureroase. Capete, oase i
rinichi, rspndite fara noima printre ochi i buze fara pereche. Pseudopode ce
se ntind, cuprinznd degete digerate i ficai. Figuri mprtiate printre negi i
fire de par.
Si strigatul. Un singur strigat, izvornd din mii de voci, al crui ecou
telepatic strbate ntreg Universul: De ce?
DE CE?
Rspunsul vine, izbucnind parca din porii materiei:
Acesta este preul Nemuririi!

SFRIT