Caracterul vizeaza ndeosebi suprastructura socio-morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a

omului. De cte ori vorbim despre caracter, mai mult ca sigur implicam un standard moral si emitem
o judecata de valoare (Allport, 1981).
Etimologic, termenul caracter, care provine din greaca veche, nseamna tipar, pecete si, cu referire la
om, sisteme de trasaturi, stil de viata. Acest termen ne trimite la structura profunda a personalitatii,
ce se exprima prin comportamente care, n virtutea frecventei lor ntr-o gama ntreaga de situatii, sunt
usor de prevazut.
Caracterul este acea structura care exprima ierarhia motivelor esentiale ale unei persoane, ct si
posibilitatea de a traduce n fapt hotarrile luate n conformitate cu ele" spune A. Cosmovici.
Privit astfel, caracterul este un subsistem relational-valoric si de auto-reglaj al personalitatii si se
exprima, n principal, printr-un ansamblu de aitudini-valori.
Pentru definirea caracterului avem n vedere nu manifestarile aiitudinale circumstantiale, variabile, ci
atitudinile stabile si generalizate, definitorii pentru persoana n cauza, si care se ntemeiaza pe
convingeri puternice.
In structura caracterului se pot distinge trei grupe fundamentale de atitudini : atitudinea fata de sine
nsusi (modestie, orgoliu, demnitate, dar si sentimente de inferioritate, culpabilitate etc), atitudinea
fata de ceilalti, fata de societate (altruism, umanism, patriotism, atitudini politice etc.) si atitudinea
fata de munca.