DOZE utilizate in FARMACOLOGIE

Doza este cantitatea de medicament care produce un numit raspuns din partea organismului.
Stabilirea dozelor este importanta la redactarea unei prescriptii, la instituirea unui tratament sau la
experimentarea unei substante medicamentoase.
Stabilirea dozei depinde de varsta, greutatea si sexul bolnavului, farmacocinetica medicamentului,
natura bolii precum si de factori precum obisnuinta.
Dozele se pot clasifica dupa mai multe criterii.
I.

DOZE

UTILIZATE

PRACTICA

EXPERIMENTAL

(pe

ANIMALE

DE

EXPERIENTA!!!)
Aceste doze de determina prin tatonare pentru a stabili toxicitatea acut a substantelor de cercetat.
Dezavantajul stabilirii acestor doze este ca nu dau informaii privind toxicitatea subacut i c exist o
variabilitate mare ntre specii.
Doza eficient minim (DE5) cantitatea de medicament care determin efect farmacodinamic la 5
% dintre animalele de experien.
Doza eficient medie (50 %) (DE50) cantitatea de medicament care determin efect
farmacodinamic la 50 % dintre animalele de experien.
Doza letal minim (DL5) cantitatea de medicament care determin efect letal (adic moartea) la 5
% dintre animalele de experien.
Doza letal medie (50 %) (DL50) cantitatea de medicament care determin efect letal la 50 %
dintre animalele de experien.
Doza letal absolut (100%) (DL100) cantitatea minim!!! de medicament care determin efect
letal la 100 % dintre animalele de experien.
Toate dozele definite mai sus se exprim, de regul, n mg/kg corp.
Indicele terapeutic se definete ca raport ntre doza letal: 50 i doza eficient: 50. IT=DL50/ DE50
Medicamentele actuale au, n general, indicele terapeutic cuprins ntre 20 i 50, uneori, ntre 50 i 100.
De regul, nu se accept s se introduc pe pia medicamente noi cu indice terapeutic mai mic de 20.
Exist ns situaii n care lipsa alternativelor impune utilizarea de medicamente mai vechi, cu indice
terapeutic mic (uneori, chiar n jur de 2 3, de exemplu: digoxina). Este vorba de medicamente vechi,
dar pentru care nu s-a gsit echivalent modern la fel de eficient. n cazul acestora, dozele terapeutice sunt

foarte apropiate de cele toxice, iar stabilirea latitudinii terapeutice (a intervalului de doze pentru care
eficiena tratamentului este cert, fr a determina ns toxicitate) este foarte dificil. Administrarea in
siguran a acestor medicamente impune monitorizarea concentratiilor plasmatice ale acestora precum si
buna cunoastere a interactiunilor medicamentoase pe care le pot suferi.
I.

DOZE UTILIZATE N PRACTICA TERAPEUTIC

Determinarea diferitelor tipuri de doze i indicarea corect a acestora n prescrierea medicamentului

constituie un fapt esenial pentru o bun practic medical. Dozele utilizate n practica terapeutic se pot
clasifica dup mai multe criterii:
A.

dup efectul terapeutic;

B.

dup modul de administrare pe parcursul tratamentului;

C.

n funcie de vrst.

A. Dup efectul terapeutic:

Doza minim terapeutic cea mai mic cantitate de medicament care determin efect terapeutic.
Doza maxim terapeutic cea mai mare cantitate de medicament care determin efect terapeutic,
fr ns a determina efecte toxice!!!.
Doza minim terapeutic i doza maxim terapeutic variaz n funcie de calea de administrare a
unui medicament, deoarece biodisponibilitatea nu este egal n cazul administrrii unui medicament pe
diferite ci de administrare.
Latitudinea terapeutic este reprezentat de intervalul de doze cuprins ntre doza minim
terapeutic i doza maxim terapeutic, interval din care medicul poate prescrie o doz pe care o
consider potrivit pentru un anumit pacient.
Doza optim terapeutic este doza de medicament care provoac efectele terapeutice cele mai bune
(optimus = cel mai bun), aceasta neaflndu-se obligatoriu la mijlocul intervalului ntre doza terapeutic
minim i cea maxim. Doza optim poate fi mai apropiat de doza maxim sau minim, n funcie de
starea bolnavului, de gravitatea bolii i de unele particulariti ale medicamentului.
B. Dup modul de administrare pe parcursul tratamentului:
Dozele utilizate n terapia administrat bolnavului sunt:

Doza parial = cantitatea de medicament primit de pacient la o singur administrare;

Doza zilnic = cantitatea de medicament primit de pacient pe parcursul a 24 de ore (o zi); D/zi = DP
x nr.DP/zi.
Doza total = cantitatea total de medicament primit de pacient n cursul terapiei; DT = D/zi x nr. zile
= DP x nr. total DP.
Doza unic = cantitatea de medicament care se administreaz o singur dat pacientului pentru
terapie sau profilaxia unei boli i reprezint ntreg tratamentul bolii; de exemplu pentru tratamentul
giardiazei la aduli se administreaz o doza unic de tinidazol 2 g oral sau pentru tratamentul gonoreei
necomplicate se administreaz o doza unic de azitromicin 1 g oral.
Doza depozit (retard) = cantitatea de medicament care se administreaz o singur dat pacientului,
dar care se elibereaz lent, timp de zile, sptmni sau luni n organismul acestuia; de exemplu:
benzatinpenicilina-Moldamin, beclometazon-Diprophos.
Doza de atac doz de ncrcare (loading dose) = cantitatea de medicament care se administreaz la
nceputul tratamentului, este mai mare dect dozele care urmeaz i vizeaz atingerea mai rapid a unei
concentraii minime eficiente la nivel tisular a medicamentului. Este frecvent utilizat pentru
chimioterapice antibacteriene dar i pentru antiinflamatoare steroidale sau anticoagulante. De exemplu, la
adulti, pentru prednison doza de atac este de 30-80 mg/zi, se scade treptat pana la doza de intretinere de
5-15 mg/zi. Pentru acenocumarol, doza de atac este de 4mg/zi ajungand la o doza de intretinere de
2mg/zi.
Doza de ntreinere = doza ce urmeaz dup doza de atac i este mai mic dect aceasta.
Administrarea ei perminte meninerea concentraii minime eficiente la nivel tisular a medicamentului.
C. n funcie de vrst:
n funcie de vrsta pacientului, exist:

doza copilului;

doza btrnului.

Cele dou doze se calculeaz dup o serie de criterii, prin raportare la doza adultului.
Doza la copil
Spre deosebire de adulti, copii au urmtoarele particulariti:

legarea medicamentelor de proteinele plasmatice este sczut

sistem enzimatic imatur

funcie renal incomplet dezvoltat

treversare facil a BHE de ctre medicamente.

Urmtoarele formule permit adaptarea dozei copilului n funcie de cea a adultului.

Notaii:
DC doza la copil; DA doza la adult; SA suprafaa corporal la adult;
v vrsta; m masa corporal; S suprafaa corporal

DC DA

m(kg )
xF , unde F ia urmtoarele valori:
75

1,8 pentru [0, 1] ani;

1,6 pentru [1, 6] ani;
1,4 pentru [6, 10] ani;
1,2 pentru [10, 14] ani.

DC DA

vrsta (luni )
150

DC DA

S (m 2)
, SA (m) = ( [nlimea(cm) x greutatea(kg) ]/ 3600 ) ,
1.8

SA (m)= nlimea(m) x 0.92

Doza vrstnicului (DV)
Spre deosebire de adulti, btrnii au urmtoarele particulariti:

legarea redus a medicamentelor de proteinele plasmatice datorit hipoalbuminemiei

un grad de insuficien hepatic i renal

risc crescut de interaciuni medicamentoase

efecte sedative la doze mai mici

cresterea procentului de tesut gras si consecutiv a volumului de distributie a substantelor

liposolubile.

Reprezint o valoare cuprins, de regul, ntre dou treimi i trei sferturi din cea a adultului, la
aceeai greutate (pe kg/corp). n practic, se ncepe, de regul, cu dou treimi din doza adultului, urmnd
ca, eventual, s fie crescut doza pentru un efect mai intens.
DV = 2/3 sau 3/4 DA
UNITATI DE MASURA UTILIZATE LA PREPARAREA SI ADMINISTRAREA
MEDICAMENTELOR
In functie de forma medicamentoase, de activitatea farmacodinamica si de toxicitatea substantelor ce
sunt prescrise, se pot utiliza doua feluri de unitati de masura: unitati precise si unitati aproximative.
UNITATI PRECISE
Uniti de msur pentru greutate
Pentru masuratori precise se utilizeaza sistemul metric, care reprezinta un sistem zecimal utilizat in
toata lumea stiintifica.
Pentru greutate, unitatea de referinta este gramul sau unitatea internationala (UI). Toate cantitatile
de medicament ce se vor scrie in reteta, in grame si nu in submultiplii sai (deci, corect se va scrie 0,008 g
si nu 8 mg), sau in unitati internationale (100 000 UI).
Reguli:
-

toate cantitatile ce exprima grame sau unitati internationale se exprima folosind cifre arabe;

cantitatile mai mici ca unitatea, se exprima cu zecimale, fara sa fie permisa utilizarea fractiilor;

la scriere, cifrele ce exprima cantitatea, preced unitatea de masura.

Corespondenta
1g
0,1g = 10-1g
0,01g = 10-2g
0,001g = 10-3g
0,0001g = 10-6g
10-9g
10-12g

= gram
= decigram
= centigram
= miligram
= microgram
= nanogram
= picogram

Abreviere
g
dg
cg
mg
g (mcg)
ng
pg

1g = 10 dg = 100 cg = 1000 mg
1000 mg = 10000 mcg
Adnotarea p data de o cifra, semnifica numarul de parti de substanta in greutate (ex. pulberea
Doveri contine: 1 p Pulbere Ipeca, 1 p Pulbere opium, 8 p Lactoza).
Uniti de msur pentru volum
Unitati de masura pentru volum, sunt reprezentate de mililitru cu submultiplii sai si picatura. De
notat c n cazul soluiilor apoase, se va utiliza echivalena: 1 mL=1 g soluie=1cm3 (cc), la temperatura
laboratorului (aproximativ 20C). Densitatea apei, la temperatura de 4C, este de 1 000 kg/m3, ns
echivalena amintit va fi considerat cu extensia menionat. Un alt mod de a prescrie volume mici este
picatura, dar aici trebuie tinut seama ca dimensiunile ei depind de lichidul respectiv, de greutatea
specifica, de temperatura, de vascozitate si de marimea orificiului picatorului.
De aceea, pentru obtinerea unor picaturi de volum constant, se utilizeaza un dispozitiv standard numit
pictor oficinal, cu dimensiuni bine stabilite (diametrul exterior de 6 mm, diametrul interior de 0,3 mm).
Acest picator oficinal trebuie se formeze 20 picaturi la 1ml apa distilata la temperatura de 150C.
Reguli:
-

cantitatile care exprima volume se scriu pe reteta cu cifre romane (ex. X ml, XII picaturi);

in cazul picaturilor, daca numarul acestora depaseste 1g, se vor transforma picaturile in grame,

utilizand zecimale daca este cazul;

-

daca numarul acestora este sub 1g, se scriu ca atare pe reteta cu cifre romane;

ex.: - doisprezece picaturi de tinctura se scriu: XII tinctura

- saizeci picaturi tinctura se scriu pe reteta: 1,2g.
Ap distilat = 20 picaturi
Tinctur = 50 picaturi
Alcool etilic absolut = 68 picaturi
Alcool etilic 95 = 64 picaturi
Eter = 90 picaturi
UNITATI APROXIMATIVE

Sunt unitatile de masura pe care le foloseste pacientul la domiciliu pentru a-si administra singur
medicamentele (in general pentru substante cu indice terapeutic mare, putin toxice, care nu necesita o
dozare precisa).

Corespondente
Solutie apoasa
Lingurita
5g
Lingura
15g
Paharelul pentru lichior
Paharul pentru vin
Paharul pentru apa

Sirop
6,5g
20g
25 30 ml
75 100 ml
150 200 ml

Ulei
4,5g
13g