Unitate de invatamant: Liceul Teoretic Stefan cel mare si sfant

Anul:III,calificare AMG
Modul:Deontologie si etica profesionala
Nume: Lascan Letitia

-REFERAT-

Valori si principii etice in nursing

Valori si principii etice in nursing

Etica medicala reprezita ansamblu de reguli de conduita a profesionistilor din

domeniul sanatatii fata de pacientii lor. Etica medicala, inevitabil complexa, tine atat de
deontologie (ansamblu de reguli interne din cadrul unei profesii), cat si de morala si de
stiinta. Etica medicala priveste aspectul limitat la sanatate al unei notiuni similare dar mai
vaste, bioetica, care reprezinta ansamblul acelorasi reguli aplicate tuturor domeniilor din
stiintele vietii.
In ceea ce priveste trasaturile morale exprimate in atitudinea fata de societate si
de oameni, fata de pacienti si bolnavi, asistentul medical trebuie sa dea dovada de
colegialitate, solidaritate, prietenie si fidelitate in prietenie, combativitate, omenie, simtul
dreptatii si al echitatii, obiectivitate, principialitate, respectarea si pretuirea semenilor,
exigenta fata de ei, increderea in oameni, optimism, altruism, generozitate, blandete,
bunatate, sinceritate, intelegere, corectitudine, buna cuviinta, conduita exemplara,
devotament, intelegere fata de bolnav.
Ca si trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de munca: dragoste de munca,
trebuinta de a muncii, pasiunea in munca, disciplina in munca, responsabilitatea muncii,
simtul datoriei, perseverenta, constiinciozitatea, punctualitatea in munca, dragostea de
profesie, mandria profesionala, sarguinta, daruirea de sine, hotararea in actiuni, harnicia,
pastrarea secretului profesional.
Ca si trasaturi morale exprimate in atitudinea fata de sine insusi: modestie,
onestitate, consecventa, autoexigenta, autocritica, dorinta de autodepasire, simtul
demnitatii personale, stapanire de sine, cumpatare, tinuta vestimentara demna.
Trebuie mentionate si trasaturile morale negative care trebuie evitate neaparat, si
anume: tipul autoritar, neincrezator, indiferent.
Omul isi insuseste normele, principiile morale in mod empiric sau stiintific. In ceea
ce priveste etica medicala, normele morale care privesc strict relatiile interumane, sunt

norme dobandite chiar din frageda copilarie, insa, in ceea ce priveste drepturile si
obligatiile asistentului medical, aceste cunostinte se dobandesc in urma unei pregatiri
profesionale.
Inca din 1984in cadrul OMS se recunoaste importanta asistentului medical ca
element esential in realizarea programelor de sanatate, ingrijirea bolnavilor, prevenirea
imbolnavirilor, promvarea si pastrarea sanatatii.De fapt si in ziua de astazi asistenta
medicala are urmatoarele obligatii:
-ingrijirea bolnavilor
-promovarea sanatatii
-prevenirea imbolnavirilor
-pastrarea sanatatii.
Dintre valorile etice in nursing amintim: viata, independenta, libertatea, egalitatea si
nondiscriminarea.
Viata: din punct de vedere ortodox viata este darul lui Dumnezeu facut omului inca
de la creatie: "Si luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in
fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie.Din punct de vedere medical viata
esta sansa fiecarui individ de a se manifesta dupa dupa buna sa placere.Asistentul medical
trebuie sa stie sa promoveze si sa sustina viata, trebue sa incurajeze pacientii sa-si
protejeze viata(mai ales bolnavii cu afectiuni psihice care au tentative de suicid).
Independena profesional: asistentul medical este dator s struie i s i apere
independena profesional, fiind interzis orice determinare a actului medical ori a
deciziei profesionale de raiuni de rentabilitate economic sau de ordin administrativ.
Nondiscriminarea: actul profesional i ntreaga activitate a asistentului medical se va
exercita, respectiv desfura, fr niciun fel de discriminare inclusiv n ceea ce privete
starea de sntate sau ansele de vindecare ale pacintului.
Libertatea gandirii si a exprimarii este un principiu conform caruia personalul poate
sa-si exprime si sa-si fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept si a bunelor
moravuri.

Principiile etice : autonomia, binefacerea ,dreptatea ,sinceritatea , fidelitatea ,

confidentialitatea.
Respectul pentru autonomie:autonomia este definite ca fiind un atribut special al
tuturor factorilor morali. Ea se manifesta in planul gandirii, vointei, intuitiei si actiunii si se
concretizeaza in urma deliberarii in activitati si decizii proprii.
In domeniul ocrotirii sanatatii respectul autonomiei presupune o serie de obligatii pe
care membrii echipei de ingrijire le au fata de persoana ingrijita.
Obtinerea consimtamantului- impune informarea, consultarea si cererea acordului
pacientilor inainte de a se proceda la anumite investigatii, explorari sau interventii.
Confidentialitatea medicala- constituie, pe langa aspectul legal, o obligatie morala.
Personalul medical promite explicit si implicit pacientilor si clientilor ca va pastra
secretul informatiilor incredintate. Pastrarea promisiunilor facute este un mod de a
respecta autonomia individuala. Fara asemenea promisiuni de confidentialitate e mult mai
putin probabil ca pacientii sa ne impartaseasca cele mai intime si sensibile informatii de
care avem nevoie pentru o cat mai buna ingrijire. De aceea, prin confidentialitate nu
facem doar sa ne respectam pacientii ci, in plus, ne sporim sansele de a-i putea ajuta.
Punctualitatea: o alta forma de respectare a autonomiei care, asemeni unei intalniri,
odata acceptata, devine un fel de promisiune mutuala ce trebuie onorata.
O buna comunicare cu pacientii cere, in primul rand, o buna ascultare (nu numai cu
urechile) si in acelasi timp, o buna exprimare. O comunicare buna este necesara pentru a
putea furniza informatii adecvate asupra oricarei interventii propuse si pentru a sesiza
daca pacientul doreste aceasta interventie sau nu; pentru a realiza cand pacientii nu
doresc aceste informatii (prognostic sumbru) si de asemenea daca doresc sau nu sa se
implice in alegerea unei scheme de tratament precise.
Dreptatea este valoarea etica si juridica, in functie de care se aproba sau se dezaproba
relatiile sociale si raporturile juridice, normele juridice si hotararile organelor de
jurisdictie existente intr-o epoca si intr-o organizare sociala data; este faptul de a
recunoaste drepturile cuiva, de a acorda fiecaruia ceea ce i se cuvine in mod legitim.
Dreptatea este o virtute morala, cea mai inalta dintre cele patru virtuti cardinale, care
consta in faptul de a da fiecaruia ce este al sau, in a respecta drepturile altuia.

Sinceritaea:este

considerate

dovada

de

respect

datorita

persoanei

ingrijite.Asistentele medicale au obligatia sa fie sincere si de buna credinta , sa spuna

adevarul despre boala,despre tratament fara insa sa-si depaseasca limitele de competenta.

Introducere
In antichitate, societatea a dovedit necesitatea definirii unui cod de comportament propriu
medicilor, pentru incadrarea activitatilor lor si pentru a da incredere pacientilor.
Cel mai cunoscut, dar si cel mai vechi, este cel al Scolii din Cos animata de catre
Hippocrate (460 - 377 i.e.n.). Celebrul juramant al lui Hippocrate se depunea la intrarea
in scoala de medicina, iar viitorul medic accepta sa se supuna acelor reguli.
Juramantul lui Hipocrate
Jur pe Apolo medicul, pe Asclepios, pe Higia si Panaceea, pe toti zeii si zeitele, iuandu-i
ca martori, ca voi indeplini, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul si
legamantul care urmeaza.
Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe
lume, voi impartii cu el averea mea si, la nevoie, ii voi indestula trebuintele, pe copii sai
ii voi privi ca pe niste frati si, daca vor dori sa devina medici, ii voi invata fara plata si
iara sa le cer vreun legamant. Preceptele, lectiile orale si tot restul invataturii le voi
impartasii fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si
printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva.
Voi indura ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si
ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate. Nu voi incredinta nimanui otravuri,
daca-mi va cere, si nici nu voi indemna la asa ceva; tot astfel nu voi incredinta nici unei
femei leacuri care sa o ajute sa lepede.

imi voi petrece viata si imi voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatenie. Nu voi
practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa
cu acestea.
in orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si
stricatoare comisa cu buna stiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor, liberi
sau sclavi.
Orice as vedea si as auzi in timp ce-mi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi
vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea
imprejurari, pastrarea tainei este o datorie.
Daca voi respecta acest legamant fara sa-1 calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de
meseria mea, pururi cinstit de ceilalti; iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur merit sa
am o soarta dimpotriva !'
Juramantul medicului
(traducerea si aranjamentul Prof.Dr.Neculai V.Baran, sept. 1997)
O data admis printre membrii profesiunii de medic:
Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;
Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;
Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;
Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;
Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;
Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;
Colegii mei vor fi fratii rnei;
Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate,
rasa, religie, partid sau stare sociala;

Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub
amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale con 131i86b trar legilor
umanitatii.
Fac acest juramant in mod solemn, liber pe onoare !'
Juramantul lui Hipocrate
Jur pe Apollo, medicul, pe Aesculap (Asklepios), pe Hygeia si pe Panakeia, precum si pe
toti zeii si zeitele, pe care ii iau ca martori, ca voi indeplini in mod cinstit, dupa puterile si
judecata mea, acest juramant si acest angajament scris:
Jur ca voi socoti ca pe egalul parintilor mei pe acela care m-a invatat aceasta arta a
medicinei; voi imparti cu el bunurile mele si, daca va avea nevoie, ii voi da ajutor: voi
considera, de asemenea, pe urmatii sai ca pe proprii mei frati si, daca doresc sa studieze
aceasta arta ii voi invata fara plata sau legamant scris; daca vor dori s-o studieze voi
impartasi preceptele generale, lectiile, prin viu grai si tot restul doctrinei, mai intai
copiilor mei, apoi copiilor maestrului meu, ba chiar si tuturor discipolilor care au facut
angajament scris fata de mine si au depus juramant sa slujeasca legea medicala si,
desigur, nu alta.
De altfel, voi dispune ca regimul dietetic sa fie servit in folosul celor bolnavi si
ma voi feri sa-i vatam sau sa-i nedreptatesc. Nu voi da vreun sfat, oricui mi-ar cere acest
lucru, necum un drog ucigator si nici nu voi sugera vreodata asa ceva, in situatii similare.
Dar cu toate acestea, nu voi aplica niciodata vreunei femei un pesar abortiv.
Prin probitate si prin castitate imi voi conserva curata viata si profesiunea mea. Desigur,
nu voi opera pe suferinzii de caiculi, ci voi lasa aceasta practica profesionistilor care
opereaza chirurgical.
Voi intra insa in orice casa, voi merge acolo spre folosul bolnavilor. Ma voi abtine
de la orice nedreptate voluntara sau act de coruptie si cu deosebire de la orice raporturi
venale cu femeie sau barbati, fie ei oameni liberi sau sclavi.
Despre tot ce voi putea vedea sau auzi in decursul exercitiului artei, sau in afara
exercitarii profesiei mele, cu privire la viata comuna a oamenilor mei si care nu trebuie

divulgate; le voi retine pentru mine, socotind ca toate acestea au dreptul oricum la cel mai
deplin secret.
Daca voi indeplini, asadar, pana la capat acest juramant si-1 voi respecta tot
timpul, sa-mi fie permis sa ma bucur de o viata fericita si de o arta onorabila, cinstita
fiind gloria mea pentru totdeauna de catre toti oamenii. Daca il voi viola, si voi deveni
sperjur, sa mi se intample tocmai contrariul'
in general, medicii au transmis acest mesaj si au respectat aceste principii continute in
juramantul lui Hipocrate de-a lungul timpului.
incepand cu anii 1990, etica si-a castigat un loc din ce in ce mai important atat in
invatamant, cat si in practica medicala.
Cu toate ca dimensiunea etica a practicii medicale este recunoscuta, clasic, ea nu face
parte integranta din competenta profesionala a medicului, de unde importanta de a o
prezenta studentilor in medicina ca o competenta de dobandit.
Pentru a intelege cel mai bine notiunea de competenta etica se foloseste discutarea
relatiilor medic - pacient.
Definitie si generalitati
Etica si morala
La origine, termenii de 'etica' si 'morala' sunt foarte apropiati: primul vine din
grecescul 'ethos', al doilea din latinescul 'mores'. Ambele desemnau bunele moravuri si
buna conduita, in timp, sensul lor s-a diferentiat, chiar daca in practica, acesti termeni
sunt adeseori confundati.
Etica apartine lumii ideilor, marilor orientari, incercand sa aduca o justificare teoretica
principiilor de actiune, in profesia sa, medicul trebuie sa se supuna unui cod etic mult mai
strict comparativ cu profesionistii din alte domenii.
Morala se inscrie in realitate si se inspira din fapte traite si observate pentru a preciza
reguli si principii de buna credinta.
Deontologia

Termenul deriva din greceste 'deon' insemnand 'ceea ce trebuie facut', deontologia pentru
medic fiind condensata in Codul Deontologic, in mod periodic 'adus la zi' de catre
Ordinul (Colegiul) Medicilor. Cu alte cuvinte el este adaptat evolutiei practicii medicale.
Deontologia fixeaza datoriile medicilor, obligatiile lor si limitele actiunii lor. Codul
serveste ca baza instantelor profesionale, el fiind un instrument pretios si indispensabil,
dar in acelasi timp, el nu poate dispensa medicul de o reflexie personala asupra
problemelor de etica.