Clasificarea contractelor

Relatiile interumane dau nastere unei diversitati de contracte care se grupeaza

dupa diferite criterii. Operatiunea clasificarii are utilitate practica deoarece inlesneste
activitatea concreta de aplicare a regimului juridic adecvat unui anumit raport juridic.
Unele clasificari ale contractelor sunt consacrate expres de textele Codului
civil, altele rezulta implicit din acest act normativ, iar unele sunt realizate de catre
doctrina juridica de drept civil. Doctrina dreptului comercial cun 343e44d oaste si ea
unele criterii de clasificare a contractelor.
Clasificarile contractelor nu se exclud una pe alta, un contract poate fi
incadrat in mai multe clasificari:
a) Clasificarea contractelor dupa modul de formare
Dupa acest criteriu, contractele se impart in contracte consensuale, solemne
(formale) si reale.
Contractele consensuale constituie regula generala, pentru formarea lor fiind
suficient simplul acord de vointa al partilor contractante.
Contractele reale si cele solemne constituie exceptii.
In contractele solemne, consimtamantul partilor trebuie sa fie manifestat intro anumita forma prevazuta de lege. Ea consta, de regula, in redactarea unui inscris
autentificat. Forma este ceruta fie pentru incheierea si existenta contractului (de
exemplu, vanzarea-cumpararea terenurilor), fie ca element probatoriu (de exemplu,
contractul de asigurare). Contractele reale sunt acele contracte care se incheie in mod
valabil din momentul remiterii materiale a bunului ce face obiectul contractului
(depozitul, imprumutul etc.).
b) Clasificarea contractelor dupa continutul lor
In functie de continutul lor, contractele se
contracte bilaterale sau sinalagmatice si contracte unilaterale.

pot

clasifica

in

Contractele bilaterale se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce intra

in sarcina ambelor parti. Intre prestatiile partilor exista o interdependenta, obligatia
uneia dintre parti este cauza obligatiei celeilalte parti (vanzarea-cumpararea, schimbul
etc.).

In cazul contractelor unilaterale exista obligatia doar pentru o singura parte

(de exemplu, contractul de depozit cu titlu gratuit). Contractele unilaterale nu se
confunda cu actele juridice unilaterale. Contractele, chiar unilaterale, exprima vointa
ambelor parti, pe cand actul juridic unilateral exprima vointa unei singure persoane
(de exemplu, oferta de a contracta).
Cu privire la interesul clasificarii sunt de mentionat, mai ales, aspectele
referitoare la dovada contractelor si la efectele acestora. Atunci cand proba
contractului se face prin inscris sub semnatura privata, la contractul bilateral se aplica
formalitatea multiplului exemplar, iar contractului unilateral, care contine obligatia de
plata a unei sume de bani, se incheie un singur exemplar.
c) Clasificarea contractelor dupa interesul urmarit de parti
In functie de interesul (scopul) urmarit de parti, contractul se clasifica in doua
categorii: contracte cu titlu oneros si contracte cu titlu gratuit.
Atunci cand partile urmaresc o reciprocitate de prestatie, un avantaj material,
contractul este cu titlu oneros: contractul de vanzare-cumparare, contractul de
transport etc. Dimpotriva, daca contractul procura un avantaj material celeilalte parti,
fara un contraechivalent, estecu titlu gratuit: donatia. Unele contracte pot fi numai
oneroase: vanzarea-cumpararea (gratuita devine donatie), schimbul; altele pot fi
numai gratuite: imprumutul de folosinta (daca devine oneros este un alt contract de
inchiriere) etc. Exista contracte care pot fi atat oneroase cat si gratuite: depozitul,
mandatul etc.
d) Clasificarea contractelor dupa durata de executare
Dupa criteriul mentionat, contractele se impart in contracte cu executare
imediata si cu executare succesiva. Spre deosebire de contractele cu executare
imediata, a caror indeplinire se produce intr-un singur moment, contractele cu
executare succesiva se executa treptat, in timp (contractul de inchiriere, de asigurare
etc.). Este posibil ca, prin vointa lor, partile sa convina ca un contract, care in mod
obisnuit se executa dintr-o data, sa capete o executie succesiva (vanzarea-cumpararea
cu plata in rate). Numai in ipoteza contractelor cu executare succesiva se poate pune
problema unei suspendari a executarii, din motive de forta majora, pe toata durata
imposibilitatii de executare.
e) Clasificarea contractelor dupa legatura dintre ele
Dupa unele corelatii existente intre ele, contractele se impart in:
contracte principale si accesorii.

Contractele principale au existenta de sine statatoare, pe cand cele accesorii

nu exista decat ca anexe ale acestora, fiind destinate sa le asigure executarea (garantia
mobiliara, ipoteca, cautiunea). Stingerea obligatiilor care formeaza obiectul
contractului principal produce de drept stingerea acelora care constituie obiectul
contractului accesoriu.
f) Clasificarea contractelor dupa momentul cand este apreciata existenta si
intinderea prestatiilor
Dupa criteriul mentionat contractele pot fi comutative si aleatorii.
Contractul comutativ este acel contract in care existenta si intinderea
prestatiilor, datorate de catre parti, sunt certe si pot fi apreciate si evaluate chiar in
momentul incheierii contractului.
La contractul aleatoriu existenta si intinderea prestatiilor asumate de parti sau
de una din ele depinde de un eveniment incert, ceea ce face ca la momentul perfectarii
contractului sa nu fie posibila nici calcularea intinderii prestatiilor, nici cunoasterea
cuantumului castigului ori a pierderii sau chiar daca va exista un castig sau pierdere
(contractul de asigurare).
g) Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor.
Doctrina si jurisprudenta contemporana considera ca este necesar sa se retina
si o clasificare dupa modul in care se exprima vointa partilor: contracte negociabile,
contracte de adeziune si contracte dirijate.
In cazul contractelor negociabile partile, de comun acord, stabilesc continutul
clauzelor contractuale. Desi au inca o pondere importanta, numarul lor s-a redus
treptat.
In contractul de adeziune continutul este stabilit in mod unilateral, cealalta
parte poate adera sau nu la contract (de exemplu, contractul de asigurare).
Majoritatea contractelor de adeziune sunt tipizate (contractul de transport de
marfuri, contractul bancar etc.). Clauzele esentiale sunt dinainte fixate, pe formulare
imprimate, intocmite de autoritatea respectiva. Astfel, contractele bancare sunt
reglementate de Banca Nationala a Romaniei.
Contractele dirijate sunt acele contracte care aduc atingere libertatii de
incheiere a contractelor, prin interzicerea sau reglementarea unor clauze. Intalnim
asemenea situatii in: dreptul muncii prin fixarea duratei muncii, a unui salariu minim,

a duratei concediului etc., in scopul protectiei salariatilor; dreptul comercial prin

fixarea unor clauze in contractele de societate comerciala.
Contractele impuse sau fortate sunt cele pe care legea le reglementeaza in
cazuri limita. Incheierea contractului este obligatorie, datorita monopolului pe care-l
detine una din parti (de exemplu, contractul de furnizare a energiei electrice).
Incheierea contractetor de acest fel mai este impusa si de vointa legiuitorului de a
proteja interesele generale ale consumatorilor (de exemplu, asigurarea obligatorie a
unor bunuri).
h) Clasificarea contractelor dupa ramura de drept care le reglementeaza
Dupa acest criteriu contractele pot fi civile, comerciale si care apartin altor
ramuri de drept. Separarea dintre dreptul contractelor civile si dreptul contractelor
comerciale s-a produs in timp, urmare a unui proces de lunga durata. Finalitatea a fost
desprinderea din trunchiul dreptului civil a normelor care reglementeaza contractele
comerciale. Dreptul civil a devenit un drept privat comun, iar dreptul comercial, un
drept special fata de cel civil. Aceasta inseamna ca legislatia civila a contractelor se
aplica si contractelor comerciale, in masura in care legislatia comerciala nu dispune
altfel. Impletirea de norme juridice este efectul dispozitiilor art. 1 C. com. in comert
se aplica legea de fata, unde nu dispune se aplica Codul civil.
Dreptul contractelor comerciale inmanunchiaza mai multe categorii de reguli:
reguli stabilite de teoria generala a contractelor civile; reguli particulare fiecarei
categorii de contracte civile din care deriva sau cu care se aseamana; reguli speciale
privitoare ia contractele comerciale; reguli specifice fiecarui contract comercial.
Astfel, de exemplu, contractului de vanzare-cumparare comerciala ii sunt aplicabile
normele Codului civil privind contractul in general, normele aceluiasi cod privind
vanzarea-cumpararea civila, normele Codului comercial privind vanzarea-cumpararea
comerciala si reguli comerciale speciale referitoare la anumite vanzari (de exemplu,
vanzarea la bursa sau vanzarea prin licitatie).
Contractele civile sunt dominate de un putemic spirit moral: consensualismul,
executarea cu buna-credinta a obligatiilor asumate, respectarea drepturilor celorlalti
parteneri. Acestui spirit moral i se alatura, in cazul contractelor comerciale, spiritul de
afaceri: preocuparea pentru eficienta, libera concurenta, repartizarea echilibrata a
riscului contractual.
i) Clasificarea contractelor comerciale in functie de complexitatea si
structura lor
Dupa acest criteriu contractele se impart in: unitare, atunci cand implica, prin
natura lor, un singur acord de vointa al partilor (contractul de vanzare comerciala,

mandatul comercial etc.); complexe, cu o structura plurivalenta, fiind cuprinse mai

multe acorduri de vointa si care sunt legate intre ele printr-o finalitate economica
comuna (contractul de leasing, contractul de factoring etc.).
j) Clasificarea contractelor comerciale in functie de durata pentru care au
fost incheiate
In raport cu acest criteriu contractele se pot clasifica in trei grupe:
contracte de scurta durata care se incheie pentru operatiuni ocazionale si care se
executa dintr-o data sau a caror executare nu depaseste un an; contracte de durata
medie care se executa intr-o perioada de pana la cinci ani; contracte de lunga
durata care se executa succesiv pe o perioada mai mare de cinci ani.