Plec in calatorie

Copiii sunt asezati in cerc. Acestora li se comunica faptul ca fiecare trebuie sa isi imagineze ca
va pleca intr-o calatorie. Trainerul alege un copil care sa spuna primul: plec in calatorie spre... si
voi lua cu mine un...si un.... (si trebuie sa mentioneze o jucarie preferata, apoi un lucru
imaterial: de ex. Un pupic, o imbratisare, un zambet etc). Pupicul sau imbratisarea il va da
colegului din dreapta). Mai departe, colegul din dreapta va spune: eu plec in... si voi lua cu
mine... (obiectul pereferat ) si un/o...., pe care o voi da lui x (urmatorul coleg din dreapta).
Jocul se incheie cand se ajunge la copilul de la care s-a pornit jocul. Are ca scop incurajarea atat
a afirmarii de sine, cat si a daruirii.

Creionul buclucas
Trainerul foloseste cateva creioane sau carioci. Copiii sunt organizati in diade. Fiecare diada va
primi cate un creion. Copiii stau asezati fata in fata si au sarcina de a tine, cu varful degetului
aratator, creionul; unul de la un capat si un alt copil de la celalalt capat. Astfel, amandoi trebuie
sa isi asume responsabilitatea de a mentine, pe pozitie, creionul, astfel incat acesta sa nu cada.
Pentru copiii mai mici, se pot folosi doua degete, scazand, putin, gradul de dificultate. In acest
timp, trainerul le ofera sugestii de tipul: Acum mergeti prin clasa, dar aveti grija sa nu cada
creionul sau Va invit sa dansati, dar aveti grija sa nu cada creionul! etc. Astfel, fiecare copil
va sti ca este responsabil de partea lui de creion, insa este responsabil si pentru functionarea
optima a echipei.

Desfacem nodurile
Copiii sunt impartiti in doua echipe, echipa A si echipa B. Fiecare echipa va primi sireturi
innodate. Intr-un timp impus de trainer, fiecare membru al echipei trebuie sa desfaca cat mai
multe noduri. Echipa care desface cele mai multe este declarata castigatoare.

Oglinda
Copiii formeaza doua randuri, la o distanta de 1-2 metri intre ele. Primul rand este denumit cu
A, cel de-al doilea este denumit cu B. Cei care se afla pe primul rand au sarcina de a face o serie
de gesturi, care vor fi copiate, ca intr-o oglinda, in acelasi timp, de partenerii din fata lor. La
semnalul trainerului, se schimba rolurile. Dupa ce fiecare va fi avut un timp egal de expunere si
imitare, trainerul anunta finalul jocului, urmand intrebarile privind felul cum s-au simtit, in ce
postura s-au simtit cel mai confortabil si de ce etc.

Ciuleste urechea si nimereste!

Utilizand o sfoara sau cateva esarfe pentru a realiza un cerc, trainerul poate incepe cu exercitii de
incalzire, dar care stimuleaza tot capacitatea de autocontrol a copiilor (sa execute anumite
miscari simultan). Apoi, copiii organizati in cerc in jurul sforii, sunt invitati sa mearga in jurul
acesteia. Se pot oferi sugestii de tipul urmatoarelor, pentru diversificare: mergeti ca si cum ati
calca intr-o groapa, mergeti ca si cum ati fi incaltati cu tocuri! mergeti ca si cum ati calca
in namol etc. In acest timp, copiii trebuie sa fie atenti la semnalele date de trainer. Acesta din
urma va avea urmatoarele comenzi: Prinde sfoara cu ambele maini, Cu manutele tinand de
sfoara, duceti-le la... gurita, frunte, genunchi, talpi, gat, sus, jos etc. Este un exercitiu foarte bun
pentru exersarea motricitatii, atentiei, timpului de reactie.

Broscutele si crocodilul
Trainerul poate incepe cu o scurta poveste:A fost odata, ca niciodata, un grup de broscute,
foarte bune prietene si foarte dragalase, carora le placea tare mult sa se plimbe pe lac, asa ca au
decis sa mearga la joaca. Si se plimbau ele pe lac, foarte distrate si ce credeti? Nu erau
singureeeee! Mai era cineva in apa! Oare ce sa fie? Oare cine sa fie? (trainerul asteapta
raspunsurile copiilor). Mai era un cro-co-dil! Hm.... si el nu era prea dragut, lui ii placea sa le
supere pe broscute. Numai ca, ce credeti? Boscutele noastre erau taaaare destepte. Aveau o barca
pe care sa se urce de fiecare data cand acesta aparea. Totusi, de fiecare data cand venea, mai
manca din barcuta, iar barcuta se facea din ce in ce mai mica. Doar ca, broscutele noastre, cum
2

am zis ca sunt foarte destepte, se si iubeau mult intre ele, asa ca aveau grija unele de celelalte!
Haideti sa vedem... cine numara repede cati suntem?... Deci, cate borscute sunt?.... Exact, ati
ghicit, voi sunteti broscutele. Iar vocea mea va fi crocodilul.
Copiii vor avea sarcina de a se salva, pe foaia duplex, de fiecare data cand vine crocodilul.
Jocul se incheie dupa ce foaia va ramane suficient de mica incat copiii nu vor mai incapea.

Sus si jos: Copiii sunt grupati in perechi si vor sta asezati fata in fata. La semnalul trainerului,
copiii se vor aseza pe covor si vor trebui sa isi impreuneze talpile. Din aceasta pozitie, ei vor
trebui sa execute o serie de miscari, incercand sa se coordoneze si sa se ajute reciproc. Exemple
de comenzi (jos si se vor intinde pe spate, sus si trebuie sa se ridice simultan).

Economisim impreuna
Copiii sunt grupati in diade si asezati al masute, fata in fata. Fiecarei diade i se ofera o bucati de
hartie. Sarcina fiecaruia este aceea de a construi cel mai mare turn, pornind de la hartiile rupte pe
care le are si avand grija sa foloseasca toate hartiile pe care le au la dispozitie. Jocul se incheie
cand trainerul spune Stop, apoi discuta cu copiii despre cat de important este sa foloseasca
materiale pe care, in alte contexte, le-ar arunca.

Desenul chibzuit
Copiii sunt grupati in aceleasi diade si asezati la mese. Fiecare diada primeste o singura foaie si
un singur creion. Copiii sunt denumiti cu A si B. Cand trainerul spune start, sarcina lui A este
aceea de a mazgali foaia pe care a primit-o. Cand trainerul spune stop, A se opreste si ii
paseaza foaia si creionul lui B, a carui sarcina este aceea de a desena ceva, pornind de la
mazgalitura facuta de colegul sau. Apoi, se intoarce foaia si se inverseza rolurile. Pornind de la
acest exercitiu, trainerul pune in evidenta cum anume poti repara un desen, fara sa fie nevoie
sa arunci foaia si facand, astfel, economie de foi.
3

Intrecerea buclucasa
Copiii sunt grupati in diade. Trainerul stabileste o linie de start si o linie de sosire. Fiecare
membru al perechii va avea cate o minge. De la linia de start, fiecare copil va trebui sa deplaseze
mingea, de la un capat la celalalt, rostogolind-o pe jos, dar folosindu-si cate doua degete de la
fiecare mana. Nimeni nu are voie sa triseze! Cine triseaza o ia de la capat.

Primesti un dus
Trainerul organizeaza copiii in grupuri de cate patru persoane. Grupurile vor si asezate in cerc. In
mijlocul cercului, se va aseza un voluntar care va primi un dus din partea colegilor. Acestia vor
trebui sa ii faca un masaj, usor, cu degetele, de sus pana jos, scotand si sunetele unui dus. I se
transmite, celui care se afla in mijloc, ca merita un dus dupa eforturile pe care le depune zi de zi
pentru a invata si a se dezvolta. Jocul se incheie atunci cand fiecare copil va fi primit dusul.

Atentie, se fura scaune!

Trainerul aseaza scaunele intr-un cerc inchis. Fiecare copil va trebui sa se aseze pe scaunul sau.
La semnalul trainerului, asezat perpendicular cu scaunul, fiecare copil va trebui sa se aplece pe
spate, astfel incat capul si mainile sale sa fie sprijinite pe genunchii colegului din spate, iar pe
genunchii sai sa fie sprijinit un alt coleg. Asezarea va semana cu o legatura stransa, careia nu
trebuie sa ii dea drumul. Dupa ce legatura s-a stabilizat, trainerul va trebui sa scoata, treptat, cate
un scaun de sub copii, pana cand nu va mai ramane niciunul, iar copiii se vor mentine in palme si
sprijiniti de genunchii colegilor. Cel care va cadea va fi responsabil de nereusita grupului, iar
pedeapsa va fi stabilita in grup: sa cante un cantec, sa mimeze ceva, sa faca genuflexiuni etc.

Visul meu, devenit realitate: Copiii sunt asezati in semicerc. Fiecare dintre ei este rugat sa isi
gaseasca o pozitie cat mai comoda pe scaun si sa inchida ochii. Acei copii carora le este greu sa
inchida ochii, sunt rugati sa isi fixeze privirea intr-un anumit punct si sa urmeze instructiunile
trainerului. Folosind fantezia ghidata, trainerul spune: Prefa-te ca observi ceva caraghios pe
4

spatele tau. Dintr-o data, iti dai seama ca iti cresc aripi. Cum te simti cu aripile aceastea pe
spate? Simti ca isi creste entuziasmul? Incearca sa misti aripile si sa vezi cum te simti cand faci
asta... Acum, te afli in fata unei oglinzi... da din aripi... deja zbori. Ce vezi in timp ce zbori? Vezi
si oameni? Cum sunt ei? Sunt entuziasmati sau suparati? Si dupa ce, dragul meu zburator, vei fi
umblat de ajuns, iti vei strange aripile si te vei afla, din nou, in aceasta camera! (adaptat dupa
Violet Oaklander). In continuare, copiii sunt initati la masute, primind cate o foaie de hartie si
bucati de plastelina. Sarcina acestora va fi aceea de a modela cum s-a vazut pe sine, in exercitiul
anterior.