1.Obiectul de studiu al politologiei si structura ei.

Geneza si evolutia
politologiei ca stiinta.
Obiect de studiu al politologiei este geneza esenta si manifestarile politicului atit in
contectul unei societati la un moment cit si i9n perspectiva istorica.
Ca obiect de studiu al politologiei este considerat politica ca subsistem al
sistemului social global. Politica o putem urmri ca mod de organizare i conducere a
comunitilor umane globale, ca aciune politic manifestat n relaiile ntre clasele i
categoriile sociale, ntre acestea i instituiile politice, relaii care se pot manifesta n
direcia luptei pentru obinerea puterii politice. Un exemplu de manifestare a politicii sunt
programele politice care includ strategii, metode i mijloace pentru realizarea intereselor
subiecilor politici.
Cultura politic reprezint un ansamblu de orientri prin care membrii unei
societi se raporteaz la viaa politic a societii.
Politica reprezint totalitatea mijloacelor prin inermediul crora un grup social i
promoveaz i realizeaz interesele.
Politologia poate fi definit ca obiectul care studiaz, analizeaz i descrie sistemul
politic, fenomenele politice, comportamentul politic, implicnd i legile care guverneaz
dezvoltarea politic a societii. Ea studiaz politicul ca sistem, urmrind aspectele sale
raionale, instituionale, acionale, social-psihologice, culturale.
n 1792 marchizul de Condorcet, matematician, om politic, ntr-un discurs n faa
Conventului Naional al Franei folosete n public expresia de tiine morale i politice.
n Frana, n 1795, a fost creat Academia tiinelor morale i politice care a funcionat
pn n 1803.
n 1857, n SUA, Fr. Layber, ncepe predarea unui curs de Teorie politic n colegiul
din Kolumbia, unde a fost creat prima n istoria Americii catedr de Istorie i tiine
politice. Tot n acest an B.N. Cicerin public lucrarea Cu privire la reprezentana
popular. Mai trziu atare catedre se creaz i n universitile altor state din America. 13
Politologie n 1869 n Rusia ncepe s se editeze Istoria nvturilor politice n 5 volume
de ctre Cicerin. n 1871 n Frana este creat coala liber de tiine politice, azi
Institutul cercetrilor politice (Paris)
Cu certitudine putem afirma c n primul deceniu al secolului al XX-lea tiina
politic se afirm definitiv deja ca disciplin academic de sine sttoare, distinct,
autonom.

2. Conceptele, metodele si functiile politologiei. Politologia in sistemul

stiintei contemporane.
Politologia utilizeaza atit metode clasice,cit si metode moderne,unele fiind
folosite si de alte stiinte sociale si politice.
Ca metode mentionam : dialectica (prima met. Filozofica), logica, istorica,
institutionala, met Behaviorista(analiza comportamentului indivizilor politici
precum si agrupului social), sistemica, psihologica, metodele cantitatice si
calitative, comparative, met secventei temporale, met scopuri-mijloace.
Politologia se intemeiaza si se justifica prin functiile sale.
Ca teorie generala despre domeniul politic, politologia are urmatoarele functii:
1) cognitive.Prin aceasta functie se realizeaza cunoasterea si intelegerea
fenomenului politic,interpretarea cit mai corecta a acestui fenomen, , care poate
sa aiba ca rezultat o atitudine si un comportament corespunzator, valabile
pentru societatea politica cit si pentru societatea civila.Prin aceasta functie se
usureaza implicarea responsabila a cetateanului in activitatea politica.
2) de prognoza, instrumentala, diagnozei politice, socializari politice,
axiologica, traxiologica.
3) educativa.Aceasta urmareste implicarea responsabila a fiecarui cetatean in
activitatea politica, in cadrul careia sa se urmareasca respectarea valorilor
general umane.
Termenii stiinta politica si politologie sunt sinonimi.Cercetarea etimologica
explia notiunea de politologie, care semnifica stiinta despre cetate, despre
stat.In limba greaca cuvintul Polis inseamna stat, cetate iar logos stiinta.

3. Politica ca fenomen social: esena si

particularitatile si criteriile clasificarii politicii.

structura.

Funciile,

Prin putere sociala se intelege ,,capacitate ape care o are sau o dobindeste un om sau un
grup de oameni de a-si impune vointa altora in vederea efectuarii unor activitati cu o
anumita finalitate, privind dirijarea societatii spre anumite scopuri
Conform acestei definitii puterea nu este altceva decit capacitatea unui individ sau a unor
grupuri de indivizi, de a-si impune v
ointa altora.Deci, ca izvor al puterii constatamcapacitatea omului de a judeca, de a-si
imagina lumea,de a realiza activitaticonform propriilor sale elemente de vointa, deci si
aceea de a transforma lumea conform vintei si intereselor sale.
Consideram ca aceasta definitie scoate in relief anumite caracteristici ale puterii si
anume :
1) Puterea apare sub forma unor relatii intre oameni sau grupuri de oameni, in genere
relatii, de subordonare de la conducatori la condusi, precum si relatii de colaborare,intre
diferite centre ale puterii,in vederea unor interese comune.
2)Puterea este o relatie sociala, definitorie pentru o comunitate
umana(familie,trib,popor,natiune).
3)Puterea sociala poate imbraca felurite aspecte, luindu-se in consideratie domeniul de
activitate,specificul comunitatii umane,in functie de valoarea unor indivizi,sau grupuri de
asi exercita puterea. Astfel distingem puterea economica,spirituala,puterea conducatorului
unei comunitati fata de membrii ei,puterea parintilor asupra copiilor..Puterea se poate
manifesta atit pe plan national cit si international.
Puterea politica ca subsistem al sistemului social global cuprinde: institutii
politice,relatii politice , cultura politica. In sfera puterii politice intra statul care se
manifesta ca putere suverana, reprezentind fundamental puterii politice,partidele politice si
alte organizatii politice, mijloace de informare in masa.
Pentru realizarea rolului sau, puterea poate avea mai multe functii,si anume functia :
programatica,decizionala,functia organizatorica,ideologica ,coercitiva, de control.
Puterea politica trebuie sa urmareasca si pregatirea de specialistiin organizarea vietii
sociale,confosrm cu vointa puterii politice.
Puterea politica asigura echilibrul diferitor colectivitati care formeaza societatea,deci
asigura exisenta societatii si dezvoltarea ei,dar scopul puterii este de a organiza aliantele si
apararea,de a afirma in raport cu exteriorul unitatea si coeziunea,trasaturile distincte si
interesele comunitatii pe care o reprezinta.
Prin modul in care actioneaza in societate, puterea politica apae sub forma de putere
democratica sau de putere dictatoriala.Puterea democratica rezulta din consultarea si
consimtamintul cetatenilor si deciziile ei sunt in concordanta cu tendintele de progres ale
societatii.Puterea dictatoriala se manifesta ca o forta straina, folosind mijloace de
represiune.In societatea contemporana isi dovedeste imposibilitatea de a se mai mentine,
cedind locul puterii democratice.

4. Determinismul i interacionismul n coraportul politicului i

economicului
Relatia dintre economie si politica are un caracter biunivoc: sectorul politic
influenteaza economia, iar starea si evolutia economiei influenteaza viata politica.
Pe de o parte, sectorul politic (partidele aflate la putere, Guvernul etc.), prin actiunile
sale exercita influente asupra alocarii resurselor disponibile, a distributiei veniturilor,
stabilizarii fluctuatiilor macroeconomice, asupra dezvoltarii economice etc.;
Pe de alta parte, economia exercita influente asupra sectorului politic prin:
a) influenta rezultatelor economice asupra gradului de popularitate al partidului la putere
(Guvern) si asupra sanselor sale de a fi reales;
b) dependenta sanselor de a pune in aplicare diferite politici prin utilizarea resurselor
economice disponibile solicitate de sectorul public.
Puterea economica depinde de resursele umane utilizate (nivelul de calificare, gradul de
coeziune, disciplina si spirit organizatoric ale fortei de munca), resursele
financiare (avere, rezerve financiare, pachete de actiuni etc.), bogatiile naturale (un
potential de mare pret al acestei forme de putere) si, mai ales, de orientarea pe care
puterea politica o imprima strategiilor de dezvoltare economica dintr-o societate.Este
esential sa remarcam ca, att n viata interna a natiunilor, ct si pe plan
international, puterea economica se afla ntr-o strnsa interdependenta cu puterea politica:
astfel, nu poate exista putere politica echilibrata si compatibila cu normele vietii
democratice, care sa nu se fundamenteze pe o putere economica sanatoasa, dupa cum orice
sistem economic are nevoie de interventia si sprijinul factorului politic pentru o dezvoltare
normala.
Influentarea reciproca dintre cele doua forme ale puterii a fost relevata, ntre alti
cercetatori de prestigiu, si de Jean-William Lapierre, care, n lucrarea sa intitulata "Eseu
asupra fundamentului puterii politice" (Aix-en-Provence, 1968), arata ca "n prezent, n
natiunile al caror sistem economic este capitalist, statul intervine n mare masura n
deciziile economice: puterea economica este mpartita ntre detinatorii puterii politice si
conducatorii marilor banci, marilor societati industriale. Acestia din urma dispun de o
putere sociala care le permite sa faca presiune asupra puterii politice, ntelegnd prin
asta esuarea unora dintre hotarrile acesteia"

5.Conceptul de putere: trasaturile caracteristice ale puterii si tipurile

puterii. Subiectele, obiectele si resursele puterii.

Puterea este capacitatea , dreptul si posibilitatea de a te folosi de ceva, de a influenta

decisiv soarta , comportamentul sau activitatea oamenilor prin intermediul diferitor
mijloace : dreptul, autoritatea, cointa, constringerea.
Trsturile caracteristice ale puterii politice sunt:
1) Caracter integrator
2) Carcter suveran
3) Carcterul imperative, obligatoriu si ierarhic.
4) Carcterul relational si asimetric.
5) Monopolul in reglementarea vetii sociale
6) Dominatia vointei de putere
7) Existenta unui aparat specific de cnducere
Tipurile principale ale puterii :
1) Economica
2) Politica
3) De drept
4) Militara
5) Spirituala
6) Familiara
Resursele puterii sunt toate mijloacele aplicarea carora asigura influenta asupra
obiectului putere in corespundere cu scopurile subiectului.
Mijloacele economice
Resursele sociale

Resursele informatice
Resursele demografice
Resursele de forta
Puterea democratica rezulta din consultarea si consimtamintul cetatenilor si deciziile ei
sunt in concordanta cu tendintele de progres ale societatii.
Puterea dictatoriala se manifesta ca o forta straina, folosind mijloace de represiune.In
societatea contemporana isi dovedeste imposibilitatea de a se mai mentine, cedind locul
puterii democratice.

6. Puterea politica: tipologia, principiile trasaturile si functiile puterii

politice.
Funciile puterii politice
Pentru realizarea rolului su n societate puterea politic ndeplinete mai multe funcii:

funcia decizional.Principala activitate a unei autoriti politice const n luarea

dedecizii. Acestea se traduc n mod oficial prin legi, decrete sau reglementri. Elabornd i
aplicnd asemenea hotrri puterea politic i manifest capacitatea de a arbitra ntre
interese antagoniste i de a coordona multiplele dimensiuni a le vieii n societate.

funcia organizatoric. Const n capacitatea puterii de a stabili formele

organizatorice cele mai adecvate i de a mobiliza grupurile sociale pentru a aciona n
conformitate cu programul adoptat.

funcia ideologic . Propagarea valorilor programatice n scopul atragerii de noi

adepi.

funcia coercitiv. Const n aplicarea diferitor mijloace de constrngere pentru a

determina pe ceteni s acioneze n conformitate cu deciziile adoptate.


funcia de control . Se urmrete modul n care linia stabilit este respectat i a
msurilor ce se impun, conform legii.

funcia de pregtire a specialitilor pentru organizarea vieii sociale n

conformitate cu voina puterii politice
Tipologia puterii politice si carcteristica lor.
1)Democratica
2)Autoritara
3)Totalitara
Puterea democratica
- Puterea se realizeaza de reprezentantii cetatenilor alesi in conformitate cu legislatia
in vigoare
- Alegerea purtatorilor concreti a puterii
- Este admis tot, ce nu este interzis de lege
Puterea autoritara
- Este o inclava ce nu se supune controlului
- Instrainarea de putere
- Este admis tot ce nu se raporta la putere , la politica.
Puterea totalitara
- Are un cacter universal ce nu cunoaste frontiere control sau violenta.
- Contopirea cu puterea
- Este admis tot cei ordonat de putere restul este interzis.

7. Problema legitimitii puterii politice.

Legimitatea politica reprezinta un principiu de baza in intemeierea si justificarea unui
sistem de guvernamint.Legimitatea presupune pe de o parte constiinta guvernantilor care
au dreptul de guvernare,iar pe de alta parte o recunoastere a acestui drept de catre cei
guvernanti.
De-a lungul istoriei s-au conturat legimitatea divina si legimitatea civila.Legimitatea
civila a puterii politice o intilnim in antichitate, cind puterea monarhului era considerata
divina.Conducatorul statului era atotputernic, fiind socotit reprezentatul reitatilor,stapin
absolut asupra pamintului si vietii locuitorilor.
Situatia respectiva o itilnim si in perioada medievala a monarhiilor absolutiste , si chiar
mai tarziu, in perioada monarhiilor consitutionale cind puterea puterea conducatorului
poarta amprenta acordului divinitatii.
Asadar, prin autoritatea divina a conducatorului se asigura asistenta unei puteri
politice,care avind o pozitie de conducere fara consultarea maselor,pentru a exista si
functiona trebuie sa aiba o legitimitate

Atunci cind un sistem de guvernamint se intemeiaza pe vointa generala,cind actiunile

guvernantilo au ca scop binele comun,deci sunt legitime, cind se tin seama de normele
legale in vigoare,cind se urmareste asigurarea conditiilor pentru respectarea drepturilor
omului si ale cetateanului avem de a face cu legmitatea civila.
Legimitatea depinde de o serie de factori cum ar fi :
cooperarea diferitor grupuri sociale
mobilitatea guvernantilor de a se orienta in functie de schimbarile care pot
interveni,orientarea de care dau dovada conducatorii de a raspunde situatiilor care se
creeaza sau incapacitatea lor de a se orienta corespunzator,foloasele rezultate in
urma unei cresteri economice sau pierderile de pe urma unei crize.
Din aceasta analiza rezulta ca legimitatea trebuie mereu, din etapa in etapa recistigata si
recnfirmata, deoarece fiecare regim politic isi introduce o noua doctrina a
legimitatii,pentru a-si cistiga noi adepti.

8. Rolul economicului n funcionarea puterii politice. Interac iunea dintre puterea

politic i puterea economic.
Relatia dintre economie si politica are un caracter biunivoc: sectorul politic influenteaza
economia, iar starea si evolutia economiei influenteaza viata politica.
Pe de o parte, sectorul politic (partidele aflate la putere, Guvernul etc.), prin actiunile sale
exercita influente asupra alocarii resurselor disponibile, a distributiei veniturilor,
stabilizarii fluctuatiilor macroeconomice, asupra dezvoltarii economice etc.;
Pe de alta parte, economia exercita influente asupra sectorului politic prin:
a) influenta rezultatelor economice asupra gradului de popularitate al partidului la putere
(Guvern) si asupra sanselor sale de a fi reales;
b) dependenta sanselor de a pune in aplicare diferite politici prin utilizarea resurselor
economice disponibile solicitate de sectorul public.

Puterea economica depinde de resursele umane utilizate (nivelul de calificare, gradul de

coeziune, disciplina si spirit organizatoric ale fortei de munca), resursele
financiare (avere, rezerve financiare, pachete de actiuni etc.), bogatiile naturale (un
potential de mare pret al acestei forme de putere) si, mai ales, de orientarea pe care
puterea politica o imprima strategiilor de dezvoltare economica dintr-o societate.
Este esential sa remarcam ca, att n viata interna a natiunilor, ct si pe plan
international, puterea economica se afla ntr-o strnsa interdependenta cu puterea
politica: astfel, nu poate exista putere politica echilibrata si compatibila cu normele vietii
democratice, care sa nu se fundamenteze pe o putere economica sanatoasa, dupa cum
orice sistem economic are nevoie de interventia si sprijinul factorului politic pentru o
dezvoltare normala[3].
Influentarea reciproca dintre cele doua forme ale puterii a fost relevata, ntre alti
cercetatori de prestigiu, si de Jean-William Lapierre, care, n lucrarea sa intitulata "Eseu
asupra fundamentului puterii politice" (Aix-en-Provence, 1968), arata ca "n prezent, n
natiunile al caror sistem economic este capitalist, statul intervine n mare masura n
deciziile economice: puterea economica este mpartita ntre detinatorii puterii politice si
conducatorii marilor banci, marilor societati industriale. Acestia din urma dispun de o
putere sociala care le permite sa faca presiune asupra puterii politice, ntelegnd prin
asta esuarea unora dintre hotarrile acesteia"

9. Esena, structura si funciile sistemului politic. Clasificarea sistemelor politice.

Sistemul politic reprezinta, un subsistem al sistemului social global care cuprinde relatiile
politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura organizarea si
conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei. Pentru a ntelege specificul si
functionalitatea sistemului politic, trebuie analizate structura si, respectiv, componentele
sale: relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, precum si interactiunea
dintre ele.
a) Relatiile politice constituie acea parte a relatiilor sociale n care indivizii, grupurile
sociale si comunitatile umane intra deliberat pentru a se implica n organizarea si
conducerea societatii n ansamblul ei.
b) Institutiile politice constituie o alta componenta a sistemului politic, indicnd gradul
de organizare politica a societatii la un moment dat. Principala si cea mai veche institutie
politica este statul cu ntreg ansamblul componentelor sale, existnd, de asemenea,
partidele politice, grupurile de presiune etc.

c) Conceptiile politice , o alta componenta a sistemului politic, constituie reflectarea n

viata spirituala a modului de organizare si conducere a societatii. Elementul esential al
conceptiilor politice l constituie doctrinele politice.
Toate cele trei componente ale sistemului politic se afla intr-o strnsa legatura, asigurnd,
n parte si mpreuna, functionalitatea sistemului politic n calitatea sa de reglator al vietii
sociale, al organizarii si conducerii acesteia
Sistemul politic realizeaza in orice societate urmatoarele functii:
1) De organizare si conducere a sistemului global. Aceasta functie decurge din faptul ca
politicul stabileste obiectivele sistemului social si subsistemelor sale si asigura prin
mobilizarea resurselor materiale si umane realizarea acestora.
2) De autoreglare a sistemului social global. Regland intregul sistem social global,
sistemul politic asigura implicit functionalitatea diverselor subsisteme ale sistemului
social global. El este singurul sistem din cadrul societatii care se autoregleaza prin
propriile institutii si mecanisme.
3) De distribuire in cadrul societatii a valorilor in general, a celor politice in special.
Aceasta distributie trebuie facuta in concordanta cu interesele sociale globale si cu cele ale
diferitelor clase si grupuri sociale, ale intregii societati.
Functiile sistemului politic nu se manifesta in mod izolat, ci intr-o stransa corelatie cu
cele ale celorlalte subsisteme sociale, se intrepatrund si completeaza reciproc, asigurand
astfel reglarea, autoreglarea si functionarea sistemului social global, a societatii in
ansamblul ei.

10.Modele si tipuri ale sistemulor politice contemporane.Sistemul politic in Republica

Moldova
Sistemul politic reprezinta, asadar, un subsistem al sistemului social global care cuprinde
relatiile politice, institutiile politice si conceptiile politice, sistemul care asigura
organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, functionalitatea ei.
Dependent de modul cum se organizeaz i funcioneaz partidele politice, devarietatea i
de tradiiile lor, de raportul de fore din societate, sistemele politice se potclasifica astfel:
1.Sistemul politic pluralist;
2.Sistemul politic al partidului dominant;
3.Sistemul politic partid!stat.
Sistemul politic pluralist se caracterizeaz prin funcionarea mai multor partide
politice,alternana la putere fiind asigurat fr ca vreunul dintre ele s realizeze o
dominaie durabil.

Sistemul politic al partid dominant este definit prin distanarea categoric i de durat a
unui partid politic fa de celelalte, puterea politic avind aceeai structur i component
timp indelungat
Sistemul politic partid-stat se caracterizeaz prin monopolul nelegitim al unui
singur partid, prin supunerea statului de ctre partidul unic .

11.Statul- nucleul sistemului politic: definiii, teorii, elemente, tipuri, origine.

Functiile interne si externe ale statului.
Termenul de stat apare pentru prima data in lucrarea Principiile ale lui Nicollo
Machiavelli(1513). Grecii au desemnat statul prin termenul polis (statul-cetate) sau
politeia(forma de organizare).Romanii mai tirziu si termenul de civitas(cetate)
republica(republica) si imperium ( ca realitate istorica).In Evul Mediu se va mentiona
denumirea de regnum(regat) republica christiana si principatus (ca forma de
guvernamint).
Statul este un organizm complex creat de comunitatile nationale sau internationale ce
locuiesc pe un anumit teritoriu unde se mentine o ordine juridica afirmata de elita politica
care detine monopoulul asupra puteri, avind dreptul legitim de a folosi constringerea.
Teoriile despre geneza statului sunt:

T.Patriarhala- teoria lui Confucius

T.Teocratica- Toma DAquino
T.Cuceririi- Diuring
T.Contractului social- Ruso
T.despre statul social-economic- Marx
T.Organica
T.Antropologia politica
Structura statului reprezinta un raport dintre organele centrale si locale ale statului.Din
acest punct de vedere distingem: state unitare,state federative,configuratii .Dupa regimul
politic deosebim state democratice(pluraliste) sau autoritare, dictatoriale, totalitare.
Privit din punct de vedere politologic statul reprezinta institutia cu cel mai inalt grad de
organizare si structurare in societate.
Puterea statului se executa pe cale legislativa,executiva si judecatoreasca..
Ca principala institutie a regimului politic statul dispunde de mai multe functii ca rezultat
al activitatii statale.
Functiile statului:
1.Functiile interne: economica, sociala, asigurarea cetatenilor cu loc de munca, asigurarea
puterii poporului, asigurarea legitatii si a ordinii de drept, apararea regimului
constitutional, consolidarea societatii, ecologica.
2.Functiile externe: asigurarea securitatii teritoriale, apararea intereselor de stat in relatiile
internationale, participarea la solutionarea problemelor globale.

12.Regim politic, tipologia si formele de schimbare a regimurilor politice.

Clasificarea regimurilor politice contemporane.
Prin regim politic se poate intelege modul concret de organizare si functionare a
sistemului politic, de constituire a oranelor de conducere in societate in raport cu
cetatenii.Asadar regimul politic exprima un raport direct intre organele de conducere
dintre societate si cetateni,organele de conducere nefiind legate numai de stat, ci de
intregul sistem politic.
Daca se constituie fara consemtamintul cetatenilor, avem de a face cu regimuri politice
dictatoriale.Cind organele puerii se constituie si actioneaza prin resprectarea vointei
cetatenilor atunci aceste regimuri sint democratice.Anumiti factori sociali si economici
pot stimula o categorie sau alta de regim politic.
In legatura cu formele de expresie ale exercitarii puterii sau a actelor de guvernare,
distingem
regimul
parlamentar
sau
reprezentativ,republican
sau

monarhic(parlamentul detine un rol preponderent iar seful statului,daca este monarh are
un rol nesemnificativ in viata politica.In sistemul republican,presedintele este ales de catre
parlament,are prerogative reduse, fiind dependent de parlament ). In regimul politic
prezidential, presedinte este si sef al guvernului, parlamentul si presedintele sunt alesi
legitim prin vot universal.
In istorie sunt cunoscute si alte tipuri de regimuri,ca de pilda regimul militar,regim in
cadrul caruia puterea politica este preluata si exercitata de catre cadre militare, regimul
militar poate fi dictatorial sau cu caracter general democratic.
In concluzie putem sublinia ca examinarea conceptului de regim politic a pus in evidenta
actualitatea si continutul termenului precum si trasaturile de baza ale acestui concept, fiind
atit de util in cunoasterea stiintifica si obiectiva a vietii politice.

13.Fenomenul societii civile: caracteristic general, structura si tipurile de

societate.
Societatea civila este o sfera (un spatiu, domeniu) a vietii sociale, reglementata de o
anumita ordine legala, dar "autonoma" in raport cu statul, in care se manifesta spontan
initiativa voluntara a indivizilor si grupurilor umane, intr-o diversitate de forme de
organizare/asociere (economice, profesionale, politice, civice, culturale, educative,
religioase, informationale, etc.) cu scopul satisfacerii intereselor, aspiratiilor private si de
grup.
La baza societii civile se afl angajamentul civic , care const n participarea
actorilor privai n sfera public. Se realizeaz prin interaciunea organizaiilor societii
civile i a cetenilor n general, cu autoritile publice, diverse instituii i reprezentani ai
businessului, n procesul de luare a deciziilor care afecteaz bunstarea public.

Angajamentul civic presupune participarea societii civile n procesele de dezbatere a

politicilor, prestarea de servicii publice, administrarea bunurilor publice i, nu n ultimul
rnd, monitorizarea aciunilor ntreprinse de stat. Un mediu corespunztor pentru buna
funcionare a angajamentului civic trebuie s includ dou dimensiuni fundamentale.
Prima dintre acestea este cadrul regulator care include toate prevederile, politicile i
aranjamentele legale care reflect dreptul cetenilor la asociere, abilitile lor de a
mobiliza sursele financiare, accesul lor la informaie i regulile ce prevd participarea lor
la negocierile i dezbaterile publice. Respectarea acestui cadru trebuie s fie exclusiv i
obligatorie. Cea de-a doua dimensiune include cultura politic, la baza creia stau
valorile ce in de natura autoritilor publice, rolul indivizilor i ale grupurilor de indivizi
din viaa public i modelele de roluri ale actorilor publici care prevaleaz cel mai mult.
Noiunea de societate civil se refer la un ir de organizaii alctuite din ceteni. n
viziunea Bncii Mondiale, societatea civil include organizaiile non-guvernamentale i
organizaiile comunitare.
Organizaiile comunitare (OC) sunt grupuri alese la nivel local, care n cele mai multe
cazuri sunt alctuite din beneficiari grupai n organizaii, de obicei, pentru a pune bazele
unor elemente de infrastructur necesare implementrii proiectelor generatoare de venit.
Organizaiile non-guvernamentale (ONG) sunt organizaii profesionale sau de
voluntariat, care promoveaz sau presteaz servicii n favoarea membrilor si sau a
comunitii, bazndu-se pe sistem non-profit. Sfera de activitate a ONG-urilor cuprinde, de
regul, un spectru larg de domenii (dezvoltarea socio-economic, bunstarea, conservarea
mediului, aprarea drepturilor omului

14. Geneza si evolutia societatii civile din Republica Moldova.

Majoritatea statelor din Europa de Est a nfruntat trei ipostaze ale tranziiei: trecerea de la
dictatur la democraie, trecerea de la economia planificat la cea de pia i, desigur, alte
transformri legate de dezintegrarea URSS-ului. Acest proces complex a fost facilitat de
societile civile, care au jucat un rol major n ceea ce privete constituirea temeliei
democratice a statelor ex-sovietice. Cu toate acestea, la momentul actual, societatea civil
parcurge o etap destul de dificil de consolidare n unele din aceste ri. Republica
Moldova se caracterizeaz prin existena unei societi civile cu capaciti destul de reduse
avnd n vedere lipsa de capaciti instituionale eficiente i de necesiti tehnice vitale
pentru activitatea acesteia. n pofida faptului c n Republica Moldova numrul ONGurilor atinge cifra de 3981, puine dintre acestea sunt cu adevrat active i funcionale.
Conform estimrilor fcute de cei mai importani donatori n Republica Moldova, n jur de

200 de ONG-uri sunt active. n linii generale, statul protejeaz drepturile sectorului civil.
Acestea se bucur de condiii relativ simple de nregistrare i nu se confrunt cu presiuni
excesive din partea autoritilor. Problemele majore ale ONG-urilor sunt legate de lipsa de
resurse necesare pentru propria dezvoltare instituional. Numrul redus de organizaii
active se datoreaz culturii civice reduse i a suportului modest din partea finanatorilor
privai din Republica Moldova. Mediul local de afaceri reprezint o surs important
pentru ONG-uri dar, de obicei, numai din perspectiv filantropic. Astfel, donatorii externi
rmn cei mai importani finanatori pentru societatea civil moldoveneasc.

15. Democraia ca form de organizare a societii. Principiile, caracteristicile,

modelele si tipurile de democraie.
Democratia este o forma de organizare si conducere politica a societatii prin
consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de
progres ale tarii. Este guvernarea de catre popor, puterea suprema revenind poporului
si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentantii alesi conform unui sistem
electoral liber. Ca forma de organizare si conducere politica a societatii, democratia
presupune doua parti: conducatori si condusi (guvernanti si guvernati), prin consens
intre cele doua parti. Detinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenta lor
de grup social, trebuie sa reprezinte vointa majoritatii poporului.Democratia este un
tip de regim politic dar si un mod de viata. Ea este produsul societatilor dar este si
producatoare de viata si de stiluri colective de existenta. Studiul democratiei

cuprinde un ansamblu de legi care guverneaza viata colectiva, sentimentele sociale,

emotiile etc.
Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna
s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a
sanselor, recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului,
maximum de autonomie.
Democratia s-a regasit, de-a lungul istoriei sale, sub doua forme: democratie directa
si democratie reprezentativa. In prima varianta, de democratie directa, toti cetatenii
puteau participa la luarea hotararilor de interes public, fara a se folosi de
reprezentanti alesi sau numiti. Acest sistem este practicabil doar in cadrul unor
societati cu un numar restrans de membrii. Atena Antica a fost prima democratie din
lume care s-a condus pe acest principiu.
Societatile moderne, numeroase si complexe de astazi se ghideaza, insa, dupa
principiul democratiei reprezentative. In acest tip de democratie reprezentativa,
cetatenii aleg reprezentanti oficiali care iau hotarari politice, elaboreaza legi si
administreaza programe spre binele public. Toate democratiile reprezentative sunt
sisteme in care hotararile publice sunt luate conform opiniei majoritatii cetatenilor

16. Funcionarea democraiei n lumea contemporan si in RM.

Democraia este forma opus totalitarismului, este cuprins n spectrul politic ntre
extrema dreapt i cea stng i cuprinde mai multe viziuni politice. Ca i ideologie,
democraia se caracterizeaz prin separaia puterilor n stat, libertatea de exprimare,
garantarea i respectarea drepturilor i libertilor ceteneti, alegeri libere, pluralism
politic, pluripartidism, sufragiu universal, toleran religioas, ncurajarea manifestrilor
culturale, libertatea de asociere, libertatea mass-mediei, independena justiiei, statutul
minorit.
Democratia presupune existenta unor valori, precum: libertatea, dreptatea si egalitatea.
Acestea reprezinta idealuri pentru care oamenii au luptat intotdeauna si in acelas timp,
repere pe baza carora s-au creat normele ce reglementeaza viata in societate.

In conditiile contemporane, conceptul de democratie este indisolubil legat de notiunea de

pluralism. Se considera ca nu poate exista democratie fara pluralism politic. Notiunea de
pluralism vine de la latinescul pluralis = 'compus' din mai multe elemente, prin urmare
semnifica o unitate in diversitate, ceea ce isi gaseste concretizarea in multitudinea de
partide si organizatii care se interpun intre indivizi si stat si care urmaresc sa stapaneasca
mecanismul social. O asemenea diversitate pe care o implica un sistem politic pluralist,
precum si practica politica prin care se manifesta ea, asigurand ca nici o forta politica si
nici o categorie sociala sa nu poata exclude celelalte forte sau categorii, sa nu poata
sechestra societatea pentru sine, se dovedeste a fi singura modalitate de dezvoltare
democratica a societatii. La randul sau, doar o societate democratica poate garanta
afirmarea pluralismului politic.

17. Partidul politic si sistemele de partide: trasaturile, functiile si atributele

principale ale partidului.
Partidul politic reprezinta o asociere voluntara de indivizi ai carei membri sunt uniti prin
scopuri politice comune, actionind pe baza program pentru dobindirea si mentinerea
puterii politice,urmarind organizarea si conducerea societatii in conformitate cu idealurile
proclamate.
Principalele functii pe care le indeplineste partidul politic sunt urmatoarele:
constientizarea intereselor unor grupuri mai largi sau mai restrinse de cetateni si
atragerea lor in activitatea politica,
organizarea cetatenilor pentru asigurarea desfasurarii unei actiuni constiente,dirijate
spre un anumit scop

 formarea si pregatirea cadrelor care sa devina un personal calificat capabil de

guvernare cind partidul va prelua puterea politica
asigurarea guvernarii in perioada exercitarii puterii politice in stat,prin elaborarea
unor programe,norme si orientari de dezvoltare pe plan intern si extern
Structura:
- Primul nivel electorii nu snt membri ai partidului, ideologic mprtesc aceeai
poziie.
- Al doilea nivel simpatizanii, nu snt membri ai partidului, ns spre deosebire de
electori, particip la ntrunirile de partid, contribuie periodic cu sume de bani i snt
implicai ca resurse de informaie.
- Al treilea nivel militanii contribuie la activitatea de partid: distribuie presa,
particip la electorat, scriu declaraii etc. Aspir la ocuparea poziiilor de conducere.
- Al 4-lea nivel conducerea reprezint membrii de partid i interesele lor,
determin strategiile i tacticile de aciune ale partidului. Fac parte din elita politic.
Atributele partidului
-program politic
-statul
-organe de conducere
-nr. Concret de membri
Trasaturile partidului
1. Partidul este un grup stabil de oameni.
2. Partidul are organizatii teritoriale.
3. Partidul lupta pentru puterea politica.
4. Partidul are o anumita ideologie.
5. Partidul lupta pentru sustinerea poporului in compania electorala.
6. Partidul este o asociatie libera de oameni la care cetatenii pot adera sau parasi in mod
liber.

18. Geneza si structura si tipologia partidelor politice i a sistemelor de partide.

Clasificarea in funcie de gradul de organizare:
Partidele de cadre partide de alegtori, numrul de alegtori depind cu mult
numrul membrilor acestuia.
Partidele de mas - au un numr relativ crescut de membri i rezultnd din acest
fapt, deseori, i pot acoperi cheltuielile n mod individual din cotizaiile
membrilor. Dein structur bine organizat.
Clasificare dupa funciile i poziia ocupat n cadrul sistemului politic
Partide de guvernmnt constituie guvernul pe ntreaga perioad a alegerilor,
poate coexista cu alte formaiuni partidiste n cadrul unei aliane.

 Partide de opoziie formeaz opoziia parlamentar, ofer prin programele lor o

alternativ pentru viitoarele alegeri.
Conform indicilor cantitativi: partide mari i mici
Alte clasificri:

Partide ideologice
Personale
Istorice
De tendine
Deinterese

Actual, sistemul de partid este structurat i evaluat funcie de 2 criterii substaniale:

numrul de partide (monopartidiste, bipartidiste, pluripartidiste)
Monopartidismul- fundamentarea vieii politice pe un singur partid politic.
Exist dou situaii n care n cadrul statului este format un singur partid politic:
- Perioada istoric n lupta antifeudal, burghezii s-au grupat ntr-un singur partid, liberal
- Lupta pentru clauza naional, pentru a asigura articularea de interese ct mai eficient,
dar i o luciditate n viaa politic.
Monopartidismul poate fi atesta i n perioade de criz. Acest sistem este caracteristic
regimului fascist german i italian, precum i regimurilor comuniste din Europa de est Asia
i America Latin.
Bipartidismul- existena i funcionalitatea a 2 partide apare din necesitatea crerii
opoziiei politice precum i a alternanei n organizarea i conducerea societii. SUA:
republican i democrat, UK, Canada, Australia Noua Zeeland.
Exist 2 varieti de sisteme bipartidiste: pure (integrale), n care partidele guverneaz
alternativ i sisteme bipartidiste imperfecte (2 partide i 1/2 datorat necesitii partidului de
conducere a unor membri ai unui partid ai puin influent dect adversarul su; Germania,
Australia, Austria)
Pluripartidismul apare n perioada interbelic, cunoate o dezvoltare eficient n
Occidentul european dup cel de-al II rzboi mond.

19.Micarea politic i tipologia ei. Micrile politice din Republica Moldova.

Tipologia micrilor social-politice:
1.Criteriul atitudinii fa de ornduirea politic existent:
-Micri conservatoare;
-Reformatoare;
-Revoluionare.
2.Criteriul national de eliberare naional:
-pentru autodeterminarea naiunii;
-pentru autonomie national
-cultural.
3.Criteriul demografic:
-studeneti;
-de tineret;
-pentru drepturile femeilor;
-pentru drepturile persoanelor n etate.
4.Criteriul organizatoric(nivelul de organizare):
-Stihinic;
-Dispersate
-slab organizate;
-bine organizate.
5.Criteriul dimensional (dimensiunea activitii i importana problemelor ridicate):
-istorice(micarea contra sclaviei, micarea luddiilor, levellerilor);
-internaionale (pacifiste, ecologiste);
-regionale(salvarea lacului Baikal, conservarea luncii Amazonului);
-republicane, statale (pentru independena rii);
-locale(demiterea primarului):
6.Criteriul temporal:
-tradiionale (antimilitare sau pacifste, sindicale, feminist, de tineret);
-micri sociale noi
-ecologice,comunitare,pentru un mod alternative de via.

20.Grupurile de interese i grupurile de presiune: clasificarea i funciile lor. Mafia,

lobby i masonii.
Grupele de interese- sunt niste grupuri unite prin anumite interese reciproc cointeresate in
realizarea lor si obtinerea unor rezultate concrete.
Tipologia grupelor de interese:
-Spontane : apar in timpul grevelor spontane si sunt slab organizate si tind spre violenta.
-De neasociatie: apar in baza relatiilor de rudenie, de credinta,de virsta,etnie,clase.Nu
activeaza permanent.
-Institutionale: fac pare organizatiile formale (partide),organele juridice, administratie,
armata, biserica, grupele de interese in plan profesional cu functie politice sau sociale.
-Asociative: sindicatele,uniuni etnice care se asociaza cu gruparile institutionale si-si propun
revindecarile sale in problemele ce intereseaa pe membrii grupului.
Grupele de presiune-sunt asociatiile fondate in scopul apararii unor anumite interese si pentru
influenta asupra organelor puterii de stat.
Clasificarea lor:
-Dupa scop:
1.grupurile care apara interesele materiale a gruparilor de interese;
2.grupurile care apara principiile morale si ideologice
-Dupa origine:
1.individuale;
2.sociale.
-Dupa structura:
1.grupari de presiune de cadre;
2.grupari de presiune a maselor
-Dupa continutul revindecarilor:
1.pentru a avea mai mult;
2.pentru a face mai mult;
3.pentru a insemna mai mult.
Mafia reprezinta structuri criminale care creeaza retele complexe in interiorul societatii
civile, retele de putere necontrolata de stat si care exista uneori paralel puterii de stat, alteori
contopindu-se cu ea. In SUA principala grupare mafiota este Cosa Nostra, grupare italiana, in
China-Triada etc.

21.Conceptul de sistem electoral i proces electoral. Sistemul electoral si alegerile

politice din RM.
Sistemul electoral reprezinta un ansamblu de norme si relatii sociale prin care se aleg organele colegiale si
individuale ale statului, prin vot, de catre cetateni. In cadrul sistemului electoral sunt integrate relatii
politice, juridice si, mai ales, politico-juridice, acestea formand relatiile sociale.
De-a lungul timpului, sistemul electoral a devenit o componenta a vietii politice si constitutionale din
fiecare stat. In acest fel, se pot realiza conditiile constituirii si functionarii puterii, dar si a comunicarii dintre
conducatori si condusi, in interiorul regimurilor democratice. Alegerile libere sunt caracteristica principala a
regimurilor democratice moderne si presupun reguli si proceduri, codificate in pachete de reglementari
legislative si procedurale.
Procedura electorala poate cuprinde urmatoarele aspecte:
determinarea circumscriptiilor electorale (procedura premergatoare alegerii);
alcatuirea unor liste de alegatori;
propunerea candidatilor ;
stabilirea birourilor electorale etc. ;
procedura care presupune alegerile propriu-zise
numararea voturilor
repartizarea mandatelor in functie de voturile exprimate pentru fiecare partid politic
validarea mandatelor electorale;
constituirea finala a organelor statului;
rezolvarea contestatiilor si a litigiilor ce pot aparea pe parcursul alegerilor electorale
Sistemul electoral reprezint totalitatea procedurilor utilizate pentru desemnarea reprezentanilor
poporului n organismele puterii centrale i locale.
n lume snt rspndite 3 tipuri de sisteme electorale, i anume: sistemul majoritar, sistemul proporional
reprezentativ i sistemul mixt.
n Republica Moldova funcioneaz sistemul electoral reprezentativ proporional. Acest sistem este
aplicat n 75 de ri, inclusiv n 21 de ri europene i 38 de state cu democraie stabil. El prevede c
mandatele se mpart concurenilor proporional cu voturile obinute n alegeri, astfel nct exist un raport
direct proporional ntre mandatele obinute de fiecare concurent electoral i voturile pe care electoratul le-a
dat acestora. n comparaie cu sistemul majoritar, reprezentarea proporional permite reprezentarea la
nivelul organelor centrale i locale att a majoritii, ct i a minoritii. Sistemul proporional reprezentativ
asigur realizarea justiiei electorale i stimuleaz pluripartidismul.
Cine organizeaz i desfoar alegeri n ara noastr?
- Comisia Electoral Central
- Consiliile electorale de circumscripie
- Birourile electorale ale seciilor de votare
Alegerile din Republica Moldova au loc la fiecare patru ani i sunt de dou tipuri: locale i generale.
Particip 2,5 milioane de ceteni cu drept de vot. Nu voteaz ns cetenii din stnga Nistrului.
n alegerile generale (sau parlamentare) sunt alei cei 101 membrii ai Parlamentului. Parlamentul Republicii
Moldova este ales pentru patru ani prin vot proporional, pe liste. La rndul su, Parlamentul
alege preedintele.

n alegerile locale, electoratul este chemat la urne s-i aleag primarii, n numr de aproape 900, tot attea
consilii locale i cele 32 de consilii raionale i dou municipale, Chiinu i Bli. Candidaii care nu obin
majoritatea particip la un al doilea tur de scrutin, desfurat la dou sptmni dup data desfurrii
primului tur. Pentru validarea alegerilor este necesar participarea a cel puin 25% din alegtori.

22.Elita politic notiuni si trasaturi caracteristice. Teoriile clasice i contemporane.

Fondatorii clasici ai teoriei elitelor sunt:
a)G.Mosca b)B.Pareto c)R.Mihels
a)Mosca sublinia ca politica este un domeniu al luptei celor doua clase opuse:minoritatea care
domina(guverneaza) si majoritatea,clasa celor condusi.
Dupa Mosca existenta elite se datoreaza:
-faptului ca este organizata;
-integrarea grupului si unanimitatea gindirii se bazeaza pe superiotitatea ei intelectuala si culturala;
-dispune de o educatie specifica;
Calitatile integrarii in elita:
-La inceput:vitejia militara,bogatia,puritatea.
-Cu timpul se intensifica importanta capacitatilor intelectuale a instruirii si a posibilitatilor de a guverna.
b)B.Pareto-societatea este o piramida in virful careia este plasata elita.Societatea umana nu este uniforma,
indivizii se deosebesc fizic,moral si intelectual.
Calitatile integrarii in elita:
-calitatile deosebite printre care se enumera capacitatile organizatorice;
Elita-multimea unui grup de indivizi care se deosebesc prin calificatve inalte in domeniul sau de activitate.
c)R.Mihels Distinge:
1)Elita de partid
2)Elita maselor
El considera ca masele nu sunt capabile sa se conduca,sa se organizeze, de aceea ele au acceptat situatia
inaintarii conducatorilor.In viziunea lui chiar si cei mai democratici conducatori cu timpul se transforma in
autoritari si se indeparteaza de mase.
Elita politica contemporana:Izvoarele puterii si sistemele de selectare
Izvoarele puterii:
-largirea posibilitatilor maselor de a se socializa;
-de a-si forma sonstiinta politica;
-ameliorarea evidenta a conditiilor de trai in mai multe localitati
-introducerea dreptului electoral universal(care deschide posibilitati largi de patrundere a maselor in elita,in
institutiileputerii de stat).
Sistemele de selectarea elitei:
1)Sistemul antreprenorial-permite selectarea membrilor elitei in dependenta de calitatile
personale(capacitatea de a place oamenilor;)Este acomodat la cerintele timpului,a momentului;caracteristic
statelor cu democratie stabila.O trasatura negativa este posibilitatea de a patrunde in politica a tuturor
pesoanelor intimplatoare.
2)Sistemul ghilzelor-presupune urcarea treptata a candidatului pe treptele puterii,legata cu mai multe
formalitati.Permite o prognozare buna a politicii,exclude conflictele din cadrul elitelor.
Circulatia elitelor:trasaturi caracteristice:
-La inceput:vitejia militara,bogatia,puritatea.
-Cu timpul se intensifica importanta capacitatilor intelectuale a instruirii si a posibilitatilor de a guverna.
-calitatile deosebite printre care se enumera capacitatile organizatorice;
-Cei mai talentati membrii a maselor se ridica catre virful piramidei,completind rindurile elitei guvernante,
membrii careia in acelasi timp degradind se coboara in mase.
-caracter inchis
-caracter deschis

23.Liderism politic: notiunea, esenta si natura liderismului politic. Tipuri de lideri

politici.
n sistemul relaiilor de putere un rol important l dein elita politic - agent politic colectiv
i liderul politic - cel mai important agent politic individual.
Fiind considerat motorul, generatorul elitei politice i ocupnd rolul central n sistemul
relaiilor de putere, liderul politic asigur realizarea mecanismului puterii politice. Cu alte
cuvinte, liderismul politic, ntr-o form sau alta, dezvluie esena mecanismului real de
exercitare a politicii n societate.
Prin lider politic se nelege, de regul, individul cu potenialul de influen i autoritate cel
mai ridicat i, implicit, cu gradul de preferin i dezirabilitate cel mai nalt din cadrul
organizaiei/comunitii de interese politice. Spre el tind sau cu el se identific sau se
asociaz cei mai muli membri ai colectivitii n cauz, pentru c abilitile i calitile sale
manageriale, psihologice, morale asigur conducerea acesteia spre performan, integrare i
stabilitate.
Adevratul lider i demonstreaz autoritatea i influena fr a apela la constrngere,
control excesiv, manipulare, ndoctrinare. Recunoaterea puterii sale, de ctre cei pe care i
conduce, depinde, ntr-o msur mai mare sau mai mic, de unele cerine, trsturi i
principii asupra crora ne propunem s ne oprim, pe scurt, n cele ce urmeaz.
Liderismul politic ca fenomen este un mijloc de formare, meninere i exercitare a puterii
i este bazat pe integrarea diferitor grupuri, categorii i pturi sociale. n societile
contemporane el se realizeaz prin intermediul unor mecanisme specifice de exercitare a
puterii (partid politic, grup de presiune, organ legislativ, aparat birocratic, mass-media etc.) n
jurul unui proiect, concept sau al unei ideologii de soluionare a obiectivelor i sarcinilor
preconizate.
Max Weber elaboreaza teoria liderilor politici mentinind 3 tipuri de lideri :
1.autoritar 2.liberal 3.carismatic

24.Fenomenul opoziiei politice. Relatii politice de conflict si de consens.

Opozitia este considerate a fi o parte esentiala a ansamblului procesului politic , in calitate
de parte adversa a puterii sau a guvernului. Incepand cu Niccolo Machiavelli si cu Thomas
Hobbes toti teoreticienii au incercat sa se concentreze asupra studiului puterii.
Opozitia reprezinta un instrument adanc inradacinat in natura omeneasca si mai mult sau
mai putin controlat sau reprimat , potrivit masurii in care in societatea in care traim tolereaza
manifestarea sa deschisa.

Ca institutie opozitia politica s-a dezvoltat ca reactie fata de guvern , si in consecinta

reflecta intr-o oarecare masura caracterul acesteia, chiar daca este lipsita de puteri si are
functii mai limitate .Arma principla a opozitie politice a fost opinia publica , careia i-a si
datorat , in mare masura , existenta .
Termenul de conflict provine de la latinescul conflictus i desemneaz confruntare.
Pentru prima dat termenul de conflict este utilizat de germanul G. Zimmeli, la nceputul
sec. XX.
Conflictul politic poate fi definit ca confruntarea, rivalitatea subiecilor politici, condiionate
de caracterul diametral opus al intereselor lor politice, al scopurilor, convingerilor i valorilor
lor.
Tipologia conflictelor politice:
1 Funcie de factorii (cauzele) provocani:
Generate de cauze obiective
Generate de cauze subiective drept astfel de cauze pot fi catalogate cauzele de
ordin psihologic.
2 Funcie de criteriul de timp distingem : conflicte permanente i temporare
3 Funcie de nivelul conflictului i calitatea subiecilor participani la acesta distingem:
Interstatale subiectele: statele i coaliiile statale
Intrastatale subiecte pot fi ramurile puterii: preedinia, guvernul, legislativul,
partidele politice
Regionale subiectele: forele politice locale
Locale: interiorul administraiei locale
Relaiile dezvoltate n cadrul sferei politice pot fi de 2 tipuri:
Relaii de colaborare i participare a cetenilor n cadrul puterii

 Relaii de lupt pentru putere, pentru mprirea acesteia grupurilor de interese, relaii
de realizare a puterii politice, relaii de determinare a strategiilor, prioritilor,
direciilor i mijloacelor de realizare a puterii
Consensul este un demers spre ncheierea disputei, prin care toi membrii grupului accept
s admit un punct de vedere comun (ca preparativ pentru negociere) sau chiar o soluie. El
conduce la o nelegere care este satisfctoare pentru toi cei implicai. n consens este
considerat atitudinea fiecruia

25.Politica internaional i tendinele contemporane ale acesteia

Relaiile Internaionale (IR) sau Relaiunile Internaionale sunt un domeniu academic, o
ramur a tiinelor politice, care studiaz relaiile dintre actorii statali din cadrul sistemului
internaional i interaciunile lor cu actori non-statali (organizaii interguvernamentale,
organizaii nonguvernamentale, corporaii internaionale etc.). Acest domeniu de studiu este
unul interdisciplinar, cele mai importante contribuii provenind din tiinele politice,
economie, geopolitic, studiile de securitate, istorie, filosofie, drept, studii culturale (studii de
arie). Principalele arii de cercetare nrudite domeniului relaiilor internaionale sunt:
economia politic internaional, politica extern, studiile de securitate i cercetrile asupra
pcii.
Termenul de relaii internaionale se refer la totalitatea interaciunilor din cadrul sistemului
internaional i la domeniul de studiu care le cerceteaz.
ntr-o ierarhizare de tip didactic poate fi spus c termenul de politica extern care denumete
o parte a activitii unui guvern, este parte a politicii internaionale, care, la rndul ei, e parte
a relaiilor internaionale. Prin Politica internaional se neleg relaiile dintre dou sau mai
multe state. n mediul anglo-saxon pentru a denumi programe academice n domeniul
relaiilor internaionale se folosesc i termenii de studii internaionale (International
Studies), politic internaional (International Politics) sau afaceri
internaionale (International Affairs) . n Romnia studiul acestui domeniu este, de cele mai
multe, ori combinat cu cel al studiilor europene

26.Politica extern a Republicii Moldova: principii i prioriti.

Evoluia relaiilor externe ale Republicii Moldova a nceput odat cu declararea
independenei Republicii pe 27 august 1991. Ministerul Afacerilor Externe i Integrrii
Europene este organul central de specialitate al administraiei publice, abilitat s promoveze
i s realizeze politica extern a statului.
Moldova este membr a unor organizaii internaionale ca:

Consiliul Europei,

Banca Mondial,

Organizaia Mondial a
Comerului,Parteneriatul pentru
Pace,

Banca European pentru

Reconstrucie i Dezvoltare,

Organizaia pentru Securitate i

Cooperare n Europa,
Fondul Monetar Internaional,

Organizaia Internaional a
Francofoniei,
Procesul de Cooperare n Europa de
Sud-Est...

 Obiectivele de baz i funcionarea serviciului diplomatic snt reglementate

de Legea cu privire la Serviciul diplomatic. Ministerul Afacerilor Externe i Integrrii
Europene desfoar o activitate ampl menit s asigure condiii favorabile pentru
realizarea plenar a intereselor naionale ale RM n plan extern: integrarea european,
consolidarea cooperrii n cadrul organizaiilor internaionale i regionale, promovarea
intereselor economice, asigurarea mediului extern favorabil i sprijinului internaional
necesar pentru derularea reformelor economice i social-politice n RM, reglementarea
conflictului transnistrean, protejarea intereselor cetenilor RM peste hotare i
consolidarea imaginii pozitive a RM pe arena internaional.
Relaiile dintre Republica Moldova i Uniunea European au fost formal lansate
odat cu semnarea la 28 noiembrie 1994 a Acordului de Cooperare i Parteneriat, care
a intrat n vigoare la 1 iulie 1998.
n prezent UE dezvolt o relaie din ce n ce strns, aceasta merge dincolo de
cooperare, pn la integrarea economic treptat i o aprofundare a cooperrii politice.
Integrarea European rmne obiectivul ireversibil al agendei interne i externe a
Republicii Moldova.

27.Cultura politic: concept, structur i funcii. Tipologia culturii politice.

Cultura politic poate fi definit ca totalitatea cunotinelor, implicit i explicit
politice, care sunt legate de organizarea i conducerea politic. Prin urmare, cultura
politic indic gradul de cunoatere i creativitate n domeniul organizrii i conducerii
politice a societii.
Cultura politic exprim cunotinele i deprinderile privind funcionarea sistemului
politic, sentimentele pro i contra fa de acesta i judeci de valoare privind sistemul
Pentru prima dat, noiunea de cultur politic a fost introdus de germanul Gerner,
n sec. XVIII.

 Cultura politic reflect procesul formrii i realizrii potenialului intelectual al

subiecilor vieii sociale: personalitate, grup social, ptur social, clas, n activitatea
social-politic, scopurile ei, mijloacele, metodele, rezultatele. Ceteanul este subiectul
culturii politice.

Cultura politic poate fi conceput ca:

parte component a culturii i civilizaiei
dimensiune a proceselor politice, a sistemului politic i a vieii politice n ansamblu.

Prin noiunea de cultur politic nelegem totalitatea cunotinelor, valorilor,

normelor, idealurilor, experienei i modalitilor de gndire de natur politic, care
alimentez i asist funcionarea sistemului politic.

Tipologia culturii politice:

Se disting 3 tipuri de cultur politic :

1 Cultura politic parohial/provincial sau local caracteristic unei zone restrnse:
statului, etniei, regiunii, instituiile de baz fiind: primria, coala, biserica. Nu exist o
constientizare a sistemului politic n ntregime.

Caracteristici: indiferena fa de politic, implicarea bisericii, incompeten i

inactivitate politic.
2 Cultura politic de supunere corespunde unor comuniti reglate de valori naionale.
Oamenii sunt contieni de sistemul politic, atitudine pasiv, dezinteresat. Se
manifest n sistemele totalitare.
3 Cultura politic participativ ceteni instruii, iniiai politic
4 Cultura civil sinteza culturii de supunere i participative, crend condiii dezvoltrii
democratice

28.Miturile i simbolurile politice.

Mitul politic are urmatoarele caracteristici:
1.trebuie sa fie prezentat si acceptat ca o povestire;
2.culmineaza cu o concluzie satisfacatoare si dramatica;

 3.in permanenta ridica probleme si aspiratii practice ale unor grupuri sociale concrete.
Raoul Girardet, istoric francez, a identificat patru mituri moderne, extrem de prezente n
ideologiile politice moderne i care dup prerea domniei sale pun bazele dominaiei i
dicteaz direciile puterii politice. Aceste mituri demulte ori sunt percepute ca o poveste
negativ, inventat,uitndu-se de origini. Aceste mituri sunt:

1. Mitul conspiraiei ideea c rul este infiltrat n cadrul omenirii prin organizaii malefice.
Iezuiii sunt fr ndoial n capul listei, urmai de francmasonerie, templieri, Opus Dei,
capitaliti, comuniti, etc.Morala: pentru a fi fericit, omenirea va trebui s elimine aceste
organizaii.
2. Mitul salvatorului (un mesia politic). Cnd situaia unui stat/continent ajunge fr ieire,
apare credina politic ntr-un salvator care va lua friele n mini i care va rezolva toate
problemele. Un exemplu excelent l-a constituit apariia lui Napoleon Bonaparte, aclamat de
toi ca salvatorul Europei. Bineneles, dup vreo zece ani, speranele s-au stins.
3. Mitul originii ca vrst de aur. Inspirat din Grecia Antic, acest mit declar c starea
iniial a omenirii era o stare perfect, la care trebuie s ajungem din nou cu orice pre.
Natura, omul primitiv, bunul slbatic (J. J. Rousseau) i cabana primitiv sunt elemente ale
acestei retorici. Partidele conservatoare au folosit-o ntotdeauna. Un exemplu recent de
promovare a acestui mit l constituie Avatar-ul lui James Cameron.
4. Mitul unitii este mitul cetii perfecte cetatea universal a viitorului, n care se va
ajunge la pace universal. Gndirea umanist, n special pozitivismul a vehiculat mult vreme
acest mit. n prezent exist o mulime de organizaii care se strduiesc s ating acest
deziderat.
Simbolurile politice sunt semne, obiecte, imagini care evoca altceva decit este realitatea.
Simbolul politic este o imagine, o reprezentare a principalelor idealuri politice, care
indeplineste o fuctie comunicativa, stabilind legatura intre individ si putere. Anume aceasta
incaractura simbolica a au stema, imnul, emblemele partidelor politice, drapelele nationale,
medaliile, monunemtele, parlamentul, presidentia, ritualurile politice, lozincile.

29.Socializarea politic. Principalii ageni ai socializrii politice

Procesul de insusire prin care se formeaza sau se modifica constiinta politica a individului
se numeste socializare politica. Socializarea politica este un proces prin care individul isi
formeaza/schimba componentele constiintei sale politice sub presiunea agentilor care
difuzeaza sistemul valorico-normativ cu continut/caracter politic.

Principalii agenti cu responsabilitati in realizarea socializarii politice (generatoare de

constiinta politica) sunt: familia, scoala pe toate treptele sale, viata profesionala, organizatiile
grupate in jurul sau (asociatii, cluburi, sindicate, partide, mijloace maas-media, etc.).
Asemenea agenti transmit, de regula, valori politice caracteristice sistemului politic existent.

Preocuparea politologiei in domeniul socializarii politice are ca finalitate fie formarea

constiintei politice (aculturatie) fie transferarea constiintei politice (transculturatie, care
implica deculturatie si neoculturatie)
Aculturatia. Formarea constiintei politice a individului este un proces indelungat, care incepe
din copilarie si continua pe intreaga durata a vietii. In copilarie si apoi in tinerete se pun
bazele asimilarii unui sistem valorico- normativ care il poate insoti pe individ toata viata.

David Easton considera ca in procesul de realizare a socializarii politice de catre

copil sunt cuprinse 4 faze:
1- politizarea (copilul este sensibilizat)
2- personalizarea este faza in care concretizeaza sistemul politic cu figura de
autoritati politice.
3- Idealizarea faza cand asemenea personalitati sunt personalizate.
4- Institutionalizarea este faza cand copilul trece de la persoane la perceperea
institutiilor din sistemul politic.
Aceste faze sunt realizate in familie si in institutii specializate.
Transculturatia. Transformarea constiintei politice este problema cea mai dificila, dar
si cea mai necesar de rezolvat pentru ca are ca finalitate realizarea compatibilitatii intre
individ, popor si stat. Socializarea de acest tip poarta denumirea de aculturatie.

30. Esena, structura, tipurile i funciile ideologiei politice.

Ideologia poate fi definita ca ansamblu de idei, optiuni valorice, aspiratii, idealuri, ce

exprima trebuintele si interesele anumitor grupuri, oferind o anumita interpretare a realitatii
sociale si orientnd actiunea nspre anumite scopuri, n functie de un anumit model al
dezvoltarii viitoare.
Tipuri de ideologii politice
1)ideologii politice conservatoare
Acestea au aparut inca din antichitate si se regasesc in toate societatile si perioadele istorice.
In societatile absolutiste din sclavagism si feudalism, ele au fost ideologiile fortelor politice
aflate la putere si au urmarit cu orice chip si cu orice mijloace, apararea, conservarea,
justificarea si legitimarea randuielilor sociale existente, a vechilor institutii social-politice, si
a conceptiilor privind organizarea si conducerea vietii sociale.
2)ideologii politice revolutionare
Ca sisteme de gandire si actiune coerente si inchegate aceste ideologii au aparut in perioada
moderna, ca "ideologii" care vizau transformarea pana la inlocuirea unor sisteme socialpolitice perimate cu altele noi, bazate pe alte principii si valori, chiar daca unele au fost
numai niste constructii teoretice ideatice si utopice, ele au existat inca din antichitate si
feudalism.
3)ideologii politice reformiste
Reformarea si restructurarea sistemelor social-politice, a constituit o permanenta a actiunii si
luptei sociale. Ca ideologii, ele s-au cristalizat in perioada interbelica si mai ales postbelica.
Aceste ideologii isi propun transformari economice, sociale si politice, in limitele aceluiasi
sistem social fara a-si propune inlocuirea, schimbarea acestuia, ci mai degraba dezvoltarea,
perfectionarea si "umanizarea" sa, asigurarea echitatii si dreptatii sociale, conditii si situatii
egale pentru toti membrii societatii
4)ideologii politice extremiste, dictatoriale
Asemenea modalitati de gandire si actiune, de concepere a relatiilor interumane si sociale au
existat dintotdeauna. Violenta, forta si teroarea sunt considerate instrumente si mijloace
unice, legale de transformarea si inlocuirea sistemelor social-politice si economice.
5)ideologiile politice elitiste
Esenta acestor ideologii o constituie organizarea si conducerea societatii de catre o elita
sociala, de un grup, o clasa sau un partid, de persoane predestinate si inzestrate cu calitati
deosebite, extraordinare.
6)ideologiile politice fundamentaliste
Sunt ideologii politice de esenta extremista, teroriste care isi justifica si legitimeaza actiunea
si conduita social-politica pe fundamente teologice, in numele unor sisteme religioase, cum ar
fi cazul islamismului si chiar crestinismului.
Functiile ideologiei:
1.Functia de cunoastere si interpretare a realitatii politice
2.Functia partinica-partizana. Continutul unei asemenea functii este determinat, impus de
emitentul politic, a carei emanatie este prin excelenta ideologia.

3.Functia teoretica-explicativa
Orice ideologie, in demersul sau teoretic, isi propune sa explice si sa justifice pozitia si
atitudinea emitentului sau in societate, in raport cu puterea, obiectivele si scopurile sale
urmarite. In situatia ca emitentul sau se afla la putere, ea va legitima actiunile si politica
acesteia, indiferent de strategiile si mijloacele folosite, de rezultatele si eficienta acesteia.