Platon

Platon Este unul din cei mai mari filosofi, la care gasim un sistem filosofic, o filosofie originala si
profunda. S-a nascut in -347, dintr-o familie de aristocrati, ajunge pana la neamul carinilor, iar in
latura matriala putea sa-si urmareasca ascendenta pana la Salon. S-a bucurat de o educatie aleasa :
muzica, pictura, poezie.Spre poezie avea inclinatii reale si spre viata politica. A facut multe calatorii :
Egipt, Sicilia, cu scopul de asi imbogati cunostintele dar si pentru a intari legatura cu partidele
politice.
In acest sene sunt edificatoare 3 calatorii :
pentru al convinge pe tiranul Dianisos cel Batran, in acest scop incearca sa se imprieteneasca cu
Dion (cumnatul lui Dionisos) si incercarea nu-I reuseste, este nevoit sa se intoarca in Grecia dar in
drum este vandut ca prizonier intr-o piata din Egina. Noroc ca a fost recunoscut, a fost rascumparat.
O face tot in Siragusa unde ajunge la domnie Dionisis cel Tanar (nu-I reuseste)
Ii pune in primejdie viata.Intors la Atena in 387 intemeiaza prima scoala filosofica in gradina
eroului Akademos. Va deveni o scoala aleasa si academie.
Cum s-a format filosofia lui Platon
n-a aparut pe teren gol, i-si trage seva din marile curente ale ideii ce se manifesta in spiritualitatea
Greciei. Dupa cum arata studiul, Platon este cunoscut lui Heraclit, a eliatilor, pitagoricenilor si lui
Socrate intrucat I-a fost si elev.
Diogenes Laertios ne precizeaza ca Platon a imbinat doctrinele lui Heraclit, Socrate si
Pitagoricienilor. Filosofia lui Platon nu este o suma a ideilor de pana atunci, nu este o sinteza a mrilor
filosofi pentru ca Platon n-a fost egiptean, iar filosofia lui nu poate fi explicata numai prin traditie.
In secolul XIX Platon este cel mai mare nume a filosofiei. Se considera ca platonismul este o
prelungire a institutiilor anterioare este o creatie neintrerupta si dramatica. Majoritatea scrierilor se
prezinta sub forma unor dialoguri, un gen literar care a crescut din metoda Maieutica a lui Socrate. A
scris 28 29 de dialoguri. In afara de acestea a scris multe scrisori si alte scrieri.
De ce Platon a optat pentru forma de dialog ? Exista 2 motive :
era un mare admirator al dramei si a nascut in dialog o forma dramatica de expunere si
pedagogica a filosofiei sale
el a vazut in dialog posibilitatea de a ajunge la adevar pentru ca unul aduce niste argumente iar
celalalt le rastoarna.
De-a lungul istoriei s-a facut incercarea de a clasifica dialogurile. Criteriul acceptat este criteriul
varstei pe care o avea filosoful cand a scris. Dialogurile se impart in :
dialoguri de tinerete
Hipias minor -despre minciuna

Albiciade -despre natura omului

Apararea lui Socrate -la noi in tara Apolofia lui Socrate
Euthi-despre evlavie
Lisis -despre prietenie
Menon -despre virtute
dialoguri de maturitate
Symposion - banchetul
Phaidon -despre suflet
Phaidros -despre dragoste
Republica - statul
dialoguri de batranete
Parmenides
Timaios
Legile
Sofistul.
Personificarile din dialoguri sunt oamenii si filosofii contemporani cu el sau filosofii care au trait
inainte, dar in aproape toate dialogurile nu lipseste ca persoana Socrate. In filosofie Platon merge pe
urma vietii grecesti (Heraclit, Pitagora, Parmenides). In acela-si timp el prelucreaza natura, religia,
mituri stravechi, cu ajutorul carora i-si argumenteaza unele idei. La inceput foloseste ideile lui
Socrate dar trece repede la o constructie proprie.
Dialogul Euthiphron prin care se despart de Socrate. De la Socrate a preluat tehnica dialogurilor si
predilectia pentru morala.Sub titlurile dialogurilor de tinerete ne arata dimensiunea morala. In
dialogul Euthfron el incepe sa vorbeasca de filosofia unei esente pure ."Oare pietatea nu e in orice
imprejurare asemeni siesi la fel si impietatea nu e asemeni siesi avand mereu acelasi chip.Datorita
unui caracter unic faptele nelegioase sunt nelegi, iar cele pioase sunt pioase".Raspunsul la aceasta
intrebare este dat de Platon prefigurand expresia viitoarei sale doctrine a ideilor sau formelor.
Observand ca faptele pioase au un caracter unic, acest caracter consta in accea ca si unele si alte
practici duc la ideea in sine. In Menon Platon contureaza mai bine cele 2 planuri ale filosofiei :
pe de o parte este filosofia ideilor in sine
pe de alta parte sunt lucrurile sensibile pe care le percepem direct.

Prin urmare la Platon exista 2 planuri :

planul inteligibilului format din ideea in sine (forme), sau esente, prototipuri.
Planul sensibilului format din lucrurile percepute direct prin intermediul organelor de simt.
Intre aceste doua planuri Platon spune ca filosofia are un scop si anume raportul de participare in
sensul ca lucrurile participa la ideea de sine in lucru. In cele 2 planuri Platon vrea sa arate capacitatea
omului de abstractizare, de a gandi universalul. In acelasi timp el arata ca la baza filosofiei sta un
principiu intemeietor si anume ideea in sine.
In dialogul Symposion gasim prima definitie a ideiei in sine (forma). Este adevarat ca Platon se
refera la ideea in sine de frumos dar daca lasam la o parte termenul frumos avem o definitie a ideii in
sine.
"E vorba de acel frumos catre care se indreptau mai inainte toate straduintele noastre un frumos ce
traieste de-a pururea, ce nu se naste si piere, nu creste si nu scade, ce nu e in sfera dintre privinta si
frumos, ce nu se infatiseaza cu fata sau cu alte intruchipari trupesti, frumos ce nu-i cu stiinta, ce nu
salasluieste in alta fiinta, pururea identic in sine, ca fiind de un singur chip frumos in care se
impartaseste tot ce-I frumos, fara ca prin aparenta obiectul sa se micsoreze ori sa indure o cat de mica
stirbire".
Din acest fragment reiese ca ideea in sine nu este altceva decat universalul in sine, reiese ca ideea
in sine este modelul antologic al tuturor lucrurilor sensibile, rezultand deci ca toate lucrurile din
ordinea fizica a filosofiei sunt adica exista. Cu privire la conceptul de participare Platon spune ca
lucrurile sensibile participa la ideea in sine de lucru. Acest concept chiar platon il va supune unei
critice sensibile in dialogurile de batranete.
Dialogul Phideon este cel mai filosofic, mai profund. La prima vedere ni se pare ca Platon
vorbeste despre nemurirea sufletului. In realitate el incearca sa legitimeze existenta inteligibilului,
regimul de a fi al lucrurilor.
Platon spune ca sufletul este nemuritor, foloseste rationamente. Este o esenta pura, sufletul se
intoarce, se intruchipeaza in alt om. Din acest circuit rezulta ca exista o lume a esentelor pure, o lume
in sine si dovada o face sufletul prin teza reamintirii. Sufletele vin dintr-o lume diferita de cea a
corpurilor si trebuie sa se intoarca acolo, deci exista o lume in sine. Daca ne reamintim acum ceva
inseamna ca sufletul nostru a existat intr-un fel mai inainte de a fi aparut intr-o intruchipare
omeneasca. (ex. "vazand lemne, pietre si alte lucruri egale in suflet, rasare ideea egalului in sine care
este altceva decat lemnul, piatra si celelalte lucruri.Asta inseamna ca sufletul i-si aminteste de ceea
ce a vazut in alta lume.")
Platon precizeaza ca in mintea noastra apare armonia in sine si nu lucrurile armonioase, pentru ca
ne reamintim de esentele pure pe care le-a contemplat sufletul.
Platon in dialogul Phiton si alte dialoguri ne prezinta o viziune asupra lumii, numai ca isi da
seama ca lucrurile participa la ideea in sin, ca lucrurile sunt altfel decat ideile. Ideile sunt vesnice iar
lucrurile trecatoare, lucrurile nu sunt identice cu sine, lucrurile sunt compuse, cunosc miscarea, prin
urmare lumea lucrurilor sensibile este aprecierea ideilor in sine. Incep astfel marile interogative

platoniene. Platon traieste o drama care-si vede opera realizata dar pusa sub semnul intrebarii. El isi
critica sistemul filosofic, este sever cu el. Filosofia lui Platon s-a facut cu fiecare dialog. Platon
avanseaza ipoteze, da raspunsuri, argumenteaza, verifica argumentele si asa cu fiecare dialog se
creeaza filosofia sa. Platon incepe sa se intrebe cum participa lucrurile la ideea in sine, daca ideile
sunt localizate, lucrul copiaza ideea de sine, se intreaba daca lucrurile participa si reproduc formele.
Aceste indoieli sunt problemele care le ridica in fata filosofiei cu care a ajuns la o aforie. Aceasta
intrebare face filosofia lui Platon autentica, sa fie prezenta in toate scolile de filosofie contemporana.
Ideea scolii politice in "Republica" : este vorba de felul in care trebuie organizata si condusa
societatea. Punctul de plecare al unei organizari este dupa Platon natiunea, intemeiata pe principiul
dreptatii. Platon considera ca formele de stat din timpul sau nu sunt bune si propune crearea unui stat
ideal. Acesta poate fi initiat "chiar de un singur om" cu conditia ca acesta sa mediteze cat mai rational
asupra principiului ce trebuie sa stea la baza. Initiatorul nu poate fi decit un filosof, iar acesta nu
poate proveni decit din randurile aristocratiei. Oamenii sunt ilegali de la natura, unii sunt dotati de
natura cu insusiri psihice superioare altii sunt inferiori.
Bulbul celor ce muncesc se caracterizeaza prin vulgaritatea dorintelor, felul greoi de a gandi,
saracie spirituala si morala. In concluzie Platon cu filosofia sa reprezinta un moment extrem de
important net superior fata de filosofiile anterioare. Prin filosofia lui se dovedeste capacitatea de
abstractizare si posibilitatea omului de a gandi universal, de a exprima concepte si idei, se degaja
indemnul ca omul trebuie sa aspire catre o lume a realitatii supreme. A ramas indemnul pentru
posteritate de a se ridica prin contemplarea sufletului, la contemplarea ideilor externe, ca omul sa-si
indrepte conduita sa pe calea intelepciunii. Prin aceste indemnuri filosofia lui platon este actuala,
nedogmatica prin faptul ca el singur revine la ce a sustinut inainte.

Convingerea sa,care l-a insotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv
deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia
autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica: Ori filosofii ar
trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.
Filosofia politica ocupa un loc foarte important in creatia lui Platon. Una din trasaturile
caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui ginditor este legatura lui
strinsa cu invatatura sa etica.
Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi
perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Si invers numai niste
cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formind un stat, in care
domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.
Platon porneste de la ideea ca statul este un individ de proportii mari, "un om mare". De
aceea actiunile adaugatoare ale cetatenilor, indiferent de postul ocupat si rangul social,
aduc prejudicii statului si fiecarui cetatean in parte. Virtutiile sociale si cele individuale se
conditioneaza reciproc. Oamenii totdeauna isi merita societatea in care traiesc, fie ea buna
sau rea. Statul este intotdeuna asa cum sunt cetatenii lui.
Filosofia politica a lui Platon porneste, deci, de la ideea ca natura morala a omului, dreptatea
si virtutea se pot realiza numai in mijlocul unui popor organizat in stat. Acesta il deschide sa
descrie cum ar trebui organizat statul, pentru ca sa se realizeze dreptatea perfecta.
Teoria statului bine organizat sau a statului ideal trebuie sa tina cont, pe de o parte,
alcatuirea sufletului omenesc, iar pe de alta parte, de activitatile de care are absoluta nevoie
societatea. Invatatura lui Platon despre stat se bazeaza in mare masura pe teoria sufletului.
Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parti: ratiunea,
pasiunea generala (afectiunea) si dorinta. Lor le corespund cele trei virtuti cardinale:
intelepciunea, curajul si cumpatarea. Cea de a patra virtute cardinala - dreptatea.
Organizarea statala trebuie sa corespunda celor trei parti ale sufletului omenesc. Pe de alta
parte, societatea are nevoie de trei activitati principale: conducerea statului si elaborarea

legilor, apararea lui de dusmani din afara si mentinerea ordinii interne si in cele din urma de
asigurarea bunurilor materiale.
Convingerea sa,care l-a insotit toata viata, a fost aceea ca actiunea politica, respectiv
deciziile politice drepte, pot fi bazate numai pe o cunoastere profunda, adica pe filosofia
autentica. Din aceasta perspectiva trebuie interpretata maxima sa politica: Ori filosofii ar
trebui sa fie regi, ori regii sa devina filosofi.
Filosofia politica ocupa un loc foarte important in creatia lui Platon. Una din trasaturile
caracteristice principale ale conceptiei social - politice a marelui ginditor este legatura lui
strinsa cu invatatura sa etica.
Statul este pentru el asemeni omului, iar omul asemeni statului. De aceea omul pote fi
perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Si invers numai niste
cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formind un stat, in care
domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.
Platon porneste de la ideea ca statul este un individ de proportii mari, "un om mare". De
aceea actiunile adaugatoare ale cetatenilor, indiferent de postul ocupat si rangul social,
aduc prejudicii statului si fiecarui cetatean in parte. Virtutiile sociale si cele individuale se
conditioneaza reciproc. Oamenii totdeauna isi merita societatea in care traiesc, fie ea buna
sau rea. Statul este intotdeuna asa cum sunt cetatenii lui.
Filosofia politica a lui Platon porneste, deci, de la ideea ca natura morala a omului, dreptatea
si virtutea se pot realiza numai in mijlocul unui popor organizat in stat. Acesta il deschide sa
descrie cum ar trebui organizat statul, pentru ca sa se realizeze dreptatea perfecta.
Teoria statului bine organizat sau a statului ideal trebuie sa tina cont, pe de o parte,
alcatuirea sufletului omenesc, iar pe de alta parte, de activitatile de care are absoluta nevoie
societatea. Invatatura lui Platon despre stat se bazeaza in mare masura pe teoria sufletului.
Dupa cum stim, Platon considera ca sufletul uman se compune din trei parti: ratiunea,
pasiunea generala (afectiunea) si dorinta. Lor le corespund cele trei virtuti cardinale:
intelepciunea, curajul si cumpatarea. Cea de a patra virtute cardinala - dreptatea.
Organizarea statala trebuie sa corespunda celor trei parti ale sufletului omenesc. Pe de alta
parte, societatea are nevoie de trei activitati principale: conducerea statului si elaborarea
legilor, apararea lui de dusmani din afara si mentinerea ordinii interne si in cele din urma de
asigurarea bunurilor materiale.
Publicitate

Platon (Greac: ; Pltn) (n. cca. 427 .Hr. d. cca. 347 .Hr.) a fost un
filozof al Greciei antice, student al lui Socrate i nvtor al lui Aristotel. mpreun
cu acetia, Platon a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost de
asemenea matematician, scriitor al dialogurilor filozofice i fondatorul Academiei
din Atena, prima instituie de nvmnt superior din lumea occidental.
Not biografic
S-a nscut ntr-o familie aristocratic, la Atena sau pe insula Egina, avnd ca tat pe
Ariston (descendent al regelui Codros) i ca mam pe Perictione (dintr-o familie
nrudit cu Solon). Numele de natere al su era Aristocles; Platon a fost o porecl
primit datorit pieptului su lat. Copilria este marcat de rzboiul peloponesiac i
luptele civile ntre democrai i aristocrai.
La 20 de ani devine discipol al lui Socrate, rmnnd alturi de el vreme de 8 ani,
pn la moartea acestuia. nclinaiile poetice, talentul n domeniul teatrului le-a
nnbuit i s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 .Hr.) nu a putut fi
de fa, fiind bolnav. Condamnarea nedreapt a maestrului l-a ndemnat s-l
reabiliteze (Apologia lui Socrate), dialogurile de tineree purtnd marca puternic a
filosofiei socratice.
Refugiat o vreme la Megara, se bucur de prezena lui Euclid, alt discipol al lui
Socrate. Realizeaz mai multe cltorii: n Egipt se familiarizeaz cu matematica; n
Cirene intr n legtur cu matematicianul Teodor; n coloniile din Italia de Sud face
cunotin cu pitagoreicii; n Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel
Btrn. O tradiie spune c Dyonisios cel Btrn l-a vndut pe Platon ca sclav n
Egina deoarece i considera suprtoare prezena, dar prietenii l-au cumprat i
eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotrrea lui Platon de a se retrage
din politic i de a deschide o coal filosofic la Atena, lng gimnaziul nchinat lui
Heros Akademos, de unde i numele Academia. Organizarea colii era
asemntoare societilor pitagoreice, cu o ierarhie bine structurat. coala va

funciona aproape 1000 de ani; unul dintre obiectivele cele mai importante fiind
acela de a contribui la pregtirea politic a oamenilor politici. Academia lui Platon
este nchis n 529 d.Hr. la ordinul mpratului Iustinian.
Dup ce mplinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat dou cltorii la Siracuza, n
sperana de a-l influena pe Dionysios cel Tnr pentru proiectele sale de reform
politic i filosofic. Din pcate proiectul eueaz definitiv. S-a stins din via cum
spune Cicero, cu condeiul n mn (scribens mortuus est).
Opera
Este cel dinti filosof de la care au rmas scrieri complete: 35 de scrieri i 13
scrisori (dintre care doar una, a aptea, pare a fi autentic). El a creat specia literar
a dialogului, n care problemele filosofice sunt abordate prin discuia dintre mai
muli interlocutori, Socrate fiind cel mai adesea personajul principal. Lewis Campbell
a fost primul cercettor care a demonstrat prin studiul stilometric c dialogurile
Philebos, Critias, Legile, Timaios i Omul politic pot fi grupate i sunt clar distinse de
Parmenides, Phaidros, Republica i Theaitetos. Studiile recente demonstreaz
imposibilitatea stabilirii ordinii cronologice a dialogurilor, care tradiional sunt
grupate dup criterii tematice i ncearc s urmreasc o evoluie a gndirii lui
Platon. Cronologia dialogurilor nu mai poate fi stabilit astzi dect n linii mari.
Doctrina
Dialectica este metoda prin care se ajunge la cunoaterea ideii, obiectul cunoaterii
adevrate (episteme); procedeul prin care ne ridicm din lumea sensibil n lumea
suprasensibil, metafizic; n cunoaterea metafizic intervine intelectul analitic
(dianoia) i intelectul pur (nous). Mitul peterii este o imagine alegoric a lumii i a
modului cum poate fi cunoscut.
Metafizica
Platonismul este un termen folosit de savani pentru a se referi la consecinele
intelectuale ale negrii realitii lumii materiale. n unele dialoguri, cel mai
remarcabil, n Republica, Socrate inverseaz intuiia oamenilor despre ce se poate
cunoate i ce este realitate. n timp ce toi oamenii accept realitatea obiectelor,
care sunt perceptibile simurilor lor, Socrate are o atitudine dispreuitoare fa de
oamenii, care cred c pentru a deveni reale lucrurile trebuie s fie palpabile. n
Theaetetus, el i numete eu mousoi: ad literam fericii fr muze(Theaetetus
156a). Cu alte cuvinte, aceti oameni triesc fr inspiraia divin, care i d lui, i
altor oameni ca el, accesul la nelesuri superioare despre realitate.
Ideea lui Socrate, c realitatea nu este disponibil celor ce folosesc simurile, a
creat divergene cu locuitorii Atenei i cu simul comun. Socreate credea c cel care
vede cu ochii este orb, i aceast idee este cel mai des amintit n legtur cu
alegoria peterii. Alegoria peterii (Republica 7. 514a) este o asemnare paradoxal
prin care Socrate argumenteaz c lumea invizibil este cea mai inteligibil
(noeton) i c lumea vizibil ((h)oraton) este cel mai puin posibil pentru
cunoatere, i cea mai obscur.
Teoria ideilor
Teoria ideilor reprezint nucleul filosofiei platonice ce se regsete n Phaidon,
Republica (crile VI VII), Banchetul i Phaidros.
Distincia existena sensibil/existena inteligibil este baza teoriei ideilor; planul
existenei sensibile este acela al realitii aparente, accesibil cunoaterii prin
simuri, lumea Peterii care fundamenteaz opinii (doxa); planul existenei
inteligibile este acela accesibil doar cunoaterii de tip raional, lumea din afara
Peterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor, lumea metafizic a realitii eseniale.
Ideile se caracterizeaz prin:
* Desemneaz o existen absolut (sunt simple)
* Sunt o existen substanial (exist n sine i prin sine)
* Reprezint o existen etern
* Desemneaz o existen universal (ideea nchide n sine toate calitile
particulare)
* Desemneaz o existen imuabil (neschimbtoare)

Lumea sensibil este o copie palid a lumii Ideilor; corpurile fizice nu au realitate
dect dac particip (methexis) la Idei ca prototipuri (paradigma) ale lucrurilor.
Mitul Peterii:
* simboluri:
- petera lumea sensibil (a realitii aparente);
- ntunericul peterii ignorana omului incult, limitat;
- lanurile prejudecile, simurile care ne limiteaz;
- focul lumina cunoaterii;
- umbrele de pe peretele peterii imaginile corpurilor fizice, aparenele care
genereaz opinii ntmpltoare (preri, rodul percepiilor i al imaginaiei);
- corpurile purtate prin faa focului aparenele adevrate, realitatea fizic,
genereaz opiniile adevrate (orthe doxa), suiul greu spre ieirea din peter
drumul iniiatic spre cunoaterea esenial, cunoaterea prin intelectul analitic;
- contemplarea lumii din afara peterii cunoaterea metafizic, prin intelectul pur
(episteme, cunoaterea adevrat prin intelect i raiune)
- Soarele Ideea Binelui (Perfeciunea)
Sufletul se aseamn cu Ideile pentru c este simplu, nemuritor, cunoate lumea
inteligibil printr-un proces de conversiune a crui for o constituie erosul (iubirea
are ca efect uitarea, n vederea dobndirii puritii primare); cunoaterea Ideilor
este doar o reamintire (anamnesis) a sufletului ncarcerat n corpul fizic (ideea
corpului nchisoarea este o reminescen a orfismului); menirea sufletului este s
pregteasc omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemuritor i ntoarcerea n
lumea ideilor); condiia eliberrii definitive a sufletului este o via virtuoas;
filosofia este pregtirea sufletului pentru recunoaterea imortalitii sale.
Teoria formelor
Teoria formelor se refer la ncrederea lui Platon precum, c lumea material care
ne nconjoar nu este una real, ci numai o umbr a lumii reale. Platon vorbea
despre forme cnd ncerca s explice noiunea de universalii. Formele, dup Platon,
sunt prototipuri sau reprezentri abstracte a unor tipuri sau proprieti (adic
universalii) a lucrurilor pe care le vedem n jurul nostru.
Statul ideal
* Este statul n care domnete dreptatea (oikeiopragia), o virtute conform creia
fiecare tip uman se ocup de ceea ce-i este ornduit prin funcia sufleteasc
dominant: cei capabili de practicarea virtuii raiunii (nelepciunea) elaboreaz
legi, cei capabili de practicarea virtuii prii pasionale (curajul) se ocup cu
aprarea, iar cei nzestrai cu posibilitatea practicrii virtuii corespunztoare prii
apetente a sufletului (cumptarea) sunt responsabili de asigurarea resurselor. Exist
astfel o ierarhie a unor clase sociale determinate natural: nelepii, militarii,
respectiv agricultorii i meteugarii.
O alt condiie a oikeiopragiei (n afar de practicarea de ctre fiecare tip uman a
acelor activiti care i se potrivesc) este pstrarea ierarhiei claselor.
Scopul statului este realizarea binelui tuturor:
* Clasele sociale, ornduite ierarhic, corespund celor trei pri ale sufletului: clasa
meteugarilor (demiurgii) corespunde prii apetente, clasa rzboinicilor
(aprtorii, phylakes) corespunde prii pasionale, clasa conductorilor (archontes,
filosofii sau nelepii) corespunde prii raionale.
* Comunismul aristocratic lupttorii i conductorii, pentru a nu fi ispitii de
putere sau de preocupri care nu sunt proprii virtuilor lor, nu vor poseda nimic
personal (proprieti, bani, femei) ci totul va fi n comun (cas, avere, femei, copii).
* Femeile au aceleai drepturi i obligaii ca i brbaii.
* Este o aristocraie a raiunii, neleas de unii exegei drept teocraie laic, dei
statul raiunii i a contemplrii Ideilor la Platon are i un sens religios.
* Armonia statului se realizeaz numai cnd conductorii sunt filosofi, demiurgii i
hrnesc pe aprtori i conductori, iar aprtorii se ocup numai de sigurana
statului.
* Formele degenerate (imperfecte) ale statului:

- timocraia conducerea de ctre soldai

- ligarhia conducerea exercitat de cei bogai
- democraia conducerea poporului (periculoas pentru c ncurajeaz ignorana
neleas de cei ignorani drept gndire liber, promovarea scopurilor personale,
egalitatea cu sensul de prsire a oikeiopragiei, alegerea capricioas a
conductorilor)
- despotismul cea mai rea form de corupere a puterii (un individ acapareaz
puterea i conduce de dragul propriei mriri)
* Cetatea sau statul ideal conceput n dialogul Republica nu este un proiect politic,
ci o analogie utilizat de Platon pentru a putea rspunde la ntrebarea ce indic
tema dialogului: Ce este dreptatea?. Astfel, teoria facultilor i virtuilor
sufletului, precum i proiectarea ei asupra ideii de stat, reprezint un model pentru
identificarea formei dreptii ca oikeiopragia. Nici statul ideal, nici sufletul perfect
armonizat n acord cu dreptatea, nu exist n lumea sensibil. n domeniul sensibil,
al lucrurilor corporale, exist numai formele corupte ale Ideilor sau paradigelor (fie
c este vorba de Ideea de Cetate, fie de altele).