Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epuizarea emotionala:
Persoana afectata se simte permanent obosita, epuizata, lipsita de energie, simte ca activitatea
depusa a suprasolicitat-o si a ramas fara resurse.
Detasarea:
Persoanele devin in timp pesimiste, cinice, resimt frustrare in legatura cu activitatea lor,
atitudinea lor pare indiferenta, detasata, uneori tind sa se izoleze sau sa fuga de responsabilitati.
Scaderea performantei:
Scade stima de sine, increderea in propriile capacitati si realizari, subiectii simt ca ceea ce fac
este neapreciat si nesemnificativ, scade capacitatea de concentrare a atentiei, creativitatea si
spontaneitatea.
Desi clasificarile internationale ale maladiilor nu includ sindromul burnout in categoria
afectiunilor psihice, acesta este un fenomen recunoscut de experti si foarte raspandit in societatea
actuala.
2. Pe cine afecteaza acest sindrom:
Termenul de burnout a fost introdus in anul 1970 de catre psihologul american Herbert
Freudenberger. Acesta il definea ca fiind caracteristic pentru angajatii din domeniile de lucru cu
oamenii, adica medici, asistente, profesori si asistenti sociali, profesii in care ar fi prezent un
sentiment de sacrificiu pentru ceilalti.
In prezent se considera ca sindromul burnout nu se restrange la anumite categorii profesionale ci
poate afecta orice persoana expusa la un stres de lunga durata. Apare la angajatii din orice
domeniu, insa este cel mai raspandit in domeniul medical, mai ales la inceputul carierei si chiar
la studentii la medicina. Mai poate afecta frecvent: profesorii, asistentii sociali, terapeutii,
avocatii, jurnalistii, dar si pesoanele care sunt nevoite sa ingrijeasca permanent alti membrii ai
familiei.
3. Cauze ale sindromului burnout:
Cauze care tin de mediul profesional:
suprasolicitare
volum mare de munca
presiunea timpului
program de lucru prelungit
evenimente cu impact emotional negativ (de exemplu moartea unui pacient in cazul
personalului medical)
lipsa de apreciere
mediul de lucru ostil, relatiile nesatisfacatoare cu colegii.
- lipsa recunoasterii si recompensarii muncii prestate
- senzatia de lipsa de control asupra propriilor activitati
- asteptari nerealiste sau neclare din partea angajatorului
- desfasurarea unor activitati monotone, repetitive si care nu ofera satisfactii profesionale
- lucrul sub presiune constanta sau intr-un mediu haotic
Simptome frecvente:
epuizare emotionala
lipsa energiei
oboseala permanenta
lipsa motivatiei
pesimism
frustrare
cinism
resemnare
iritabilitate
izolare sociala
concentrare scazuta
productivitate scazuta
1. Cu ce se aseamana:
In prezenta simptomelor de burnout trebuie in primul rand excluse afectiunile fizice si cele
psihice ca depresia, tulburarile de anxietate, sindromul oboselii cronice si neurastenia.
Deasemenea, sindromul burnout poate coexista cu aceste afectiuni sau cu tulburarile legate de
consumul de alcool.
Simptome/semne comportamentale
- cautarea singuratatii prin izolarea frecventa de ceilalti oameni
- retragerea din diferite activitati, refuzul responsabilitatilor
- consumul excesiv de mancare, bauturi alcoolice sau droguri pentru a face fata situatiei
- revarsarea frustarilor peste oameni nevinovati
- absenteismul de la locul de munca sau scurtarea programului de lucru, venind tarziu si plecand
devreme de la job
Burnout si depresia:
Sindromul burnout poate creste riscul de depresie. Exista simptome comune celor doua afectiuni
si este foarte importanta distinctia intre ele. Burnout-ul este cauzat de o activitate stresanta
prelungita, pe cand depresia are o etiopatogenie complexa; gandurile negative din depresie nu se
rezuma la domeniul profesional ci invadeaza fiecare aspect al vietii, pot aparea idei suicidare sau
fenomene psihotice. Modalitatile de tratament sunt deasemenea diferite.
Simptome/semne emotionale
- senzatia de esec si lipsa de incredere in sine
- neajutorare, coplesire
- detasare de ceilalti oameni si de lume in general
- pierderea motivatiei
- abordare negativista si cinica
- imposibilitatea de a fi satisfacut (nimic nu este suficient de bun)
Ambele par sa fie rezultatul neadaptarii la stresul prelungit. In sindromul oboselii cronice sunt
afectate mecanismele raspunsului la stres, in special functionarea axei hipotalamo-hipofizosuprarenale. Stresul duce la cresterea cortizolului si a activitatii axei hipotalamo-hipofizosuprarenale, dar in cazul stresului cronic apare un mecanism adaptativ prin care valorile
cortizolului tind sa fie mai scazute decat in mod normal si apare hipofunctia axei hipotalamohipofizo-suprarenale.
Atat in cazul sindromului burnout cat si al sindromului de oboseala cronica s-au remarcat valori
scazute ale cortizolului la 30-60 minute dupa trezire. Acest fenomen se pare ca se regleaza dupa
disparitia starii de burnout, dar persista in sindromul oboselii cronice.
Simptome/semne fizice
- senzatia permanenta de oboseala, vlaguire
- imunitate scazuta, predispozitie ridicata la contractarea diferitilor virusi
- dureri de cap, de spate si musculare frecvente
- schimbari ale apetitului si ale obiceiurilor de somn
Burnout si stresul:
In perioadele stresante organismul este intr-o stare de alerta in mod normal, dar persoana isi
poate imagina ca dupa ce perioada trece lucrurile vor fi din nou sub control. In sindromul
burnout cei afectati se simt secati de energie si nu vad in general iesiri din situatie.
- implicare excesiva, consum de energie, suprasolicitare a sinelui (la nivel fizic si psihic)
- supraexcitare emotionala
- hiperactivitate, senzatia permanenta de urgenta
- pierderea energie
- produce mai ales daune fizice
- poate conduce la moarte prematura - lipsa implicarii, dezangajare, abandon
- amortire emotionala
- delasare, neajutorare, senzatia de a fi coplesit
- pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantei
- produce mai ales daune psihice si emotionale
- poate conduce la senzatia ca viata nu merita traita si ca atare la moarte, prin suicid
Poate cel mai important aspect de mentionat in comparatia stres vs. burnout este ca simptomele
stresului sunt destul de vizibile si, ca atare, sunt recunoscute. In schimb, simptomele oboselii
cronice sunt subtile, mai ales in fazele ei incipiente. Mai tarziu, in fazele avansate ale instalarii
starii de burnout, cu toate ca simptomele devin clare, afectiunea devine mult mai greu de tratat.
Preventie/Remediu
Cu stilul de viata pe care il ducem, din ce in ce mai alert si mai indiferent fata de nevoile
personale ale individului, fiecare dintre noi risca sa ajunga la burnout. Pentru a evita acest lucru,
este important, in primul rand, sa fim atenti la semnele care ne avertizeaza despre instalarea
oboselii cronice astfel incat sa le putem trata din timp, prevenind burnout-ul.
Daca nu ai identificat din timp simptomele suprasolicitarii astfel incat sa poti aplica metodele de
preventie de mai sus si ai ajuns la stadiul de burnout, poti urma una dintre strategiile de
recuperare:
Pentru a lupta cu burnout-ul cauzat de locul de munca, poti lua masuri suplimentare, precum:
Semnaleaza-ti problemele
In loc sa astepti ca alte persoane sa observe situatia in care te afli, asigura-te ca superiorii tai sunt
la curent cu aspectele job-ului tau care au dus la burnout. Adreseaza-te persoanei care poate
schimba acest lucru astfel incat sa iti fie imbunatatita experienta de lucru.
Ia o pauza de la job
Cea mai drastica metoda de a opri efectele suprasolicitarii profesionale este sa te desparti pentru
o perioada de locul de munca. Foloseste-ti zilele de concediu pentru a petrece o vacanta care sa-ti
reincarce bateriile si sa te ajute in regandirea perspectivelor de viitor.
Ce solutii mai putem gasi:
Solutiile se gasesc la indemana oricui si lipsa de motivatie trebuie depasita pentru a le cauta sau
pentru a cere suportul celor apropiati sau al unui specialist: psihiatru, psiholog, psihoterapeut.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala s-a dovedit a fi una din metodele utile de tratament.
Strategia1:
Este importanta mentinerea unui stil de viata sanatos. Alimentatia sanatoasa, odihna suficienta,
efectuarea de activitati fizice in mod regulat sunt factori cu efect demonstrat de crestere a
energiei, a rezistentei la stres si a performantelor.
Strategia 2:
Delimitarea aspectelor si capacitatea de a stabili prioritati pot duce la o structurare a rolurilor
persoanei si la o mai buna detasare de problemele profesionale in timpul liber.
Strategia 3:
Se recomanda acordarea de timp pentru activitatile placute, hobby-uri, pasiuni, pentru
dezvoltarea creativitatii si iesirea din rutina de zi cu zi.
Strategia 4:
Timpul petrecut cu familia si prietenii si activitatile sociale au si ele un efect de reincarcare a
bateriilor si nu trebuie neglijate.
Strategia 5:
Este necesar deci un efort de a analiza situatia, de a stabili prioritatile si de a schimba situatia
intr-o maniera care sa coincida cu sperantele si dorintele personale.
Strategia 6:
La locul de munca se recomanda exprimarea nemultumirilor si sugestiilor de schimbare intr-o
maniera asertiva; este benefica iesirea din rutina, activitatea diversificata, cautarea de provocari.
In anumite situatii solutia poate fi o schimbare a locului de munca sau a domeniului de activitate.