1.

Consilierea psihologic cadru theoretic

Termenul de ,,CONSILIERE,, s-a raspandit in literatura de specialitate din tara noastra mai ales in
anii 90,o data cu redeschiderea orizontului spere stiintele socio-umane si incercarea de reconsiderare a
stiintelor psihopedagogice in planul utilitatii lor sociale.
Consilierea,in intelesul sau clasic,se rezuma la o perspectiva tripla: psihologica, pedagogica si
sociala,asupra unor activitati cu valente etice pe care consilierul le intreprinde pentru a-l ajuta pe client sa
se angajeze in acel tip de comportament care sa-l conduca la solutionarea optima a propriilor sale
probleme. Altfel spus,actiunea de consiliere este destinata sa-l ajute pe client sa inteleaga si sa clarifice
confuziile sau perceptiile eronate asupra propriei vieti,invete sa si atinga scopurile pe care singur le-a
stabilit,sa identifice solutii la problemele sale existentiale si sa fie capabil sa ia decizii pe baza unor
analize pertinente a resurselor si posibilitatilor de care dispune clientul. Bineinteles ca trebuie avute in
vedere si particularitatile de varsta,de dezvoltare,de tipul de problema a subiectilor.In acest caz,
consilierea, pentru a-si atinge scopul, se rasfrange si asupra altor persoane care provin din mediul de viata
al clientului: parinti, bunici, educatori etc.

2. Consilierea psihologic a persoanelor cu CES

In aceasta lucrare nevom axa pe indivizi/persoane cu CES adica persoane cu cerinte educative
speciale si mai exact copii cu TSA tulburari de spectru autist. Datorita dizabilitatilor de natura fizica sau
mentala, aceasta categorie de persoane este izolata ca efect al etichetarii, mentalitatilor si a dificultatilor
pe care le intampina in integrarea in societate. Din acest punct de vedere, consilierul trebuie sa fie
informat in privinta conditiilor de mediu social in care traieste clientul cu dizabilitati. Eficienta in
consilierea persoanelor cu dizabilitati este rezultatul cunoasterii de catre profesionist a urmatoarelor
aspecte:
Legislatiei, programelor, facilitatilor, resurselor specifice alocate acestei categorii de populatie
Metodelor de diagnostic si de clasificare a dizabilitatilor
Caracteristicile diferitelor etape ale dezvoltarii si obstacole intampinate de persoanele cu
dizabilitati
Metodele invatarii in cazul persoanelor cu dizabilitati si resursele necesare aplicarii acestora
n cele mai multe situaii, consilierea prinilor este o sarcin dificil de nceput din cauz c
primul motiv de consiliere este tocmai acceptarea diagnosticului. Muli specialiti din domeniu (asisteni
sociali, medici, psiho-pedagogi) reclam faptul c majoritatea familiilor cu copii cu autism care apeleaz
la servicii sociale pentru copilul lor ar avea nevoie de consiliere tocmai pentru a accepta n primul rnd
diagnosticul copilului lor. Ori, tocmai aici nu poate interveni psihologul: din moment ce o persoan
consider c nu are o problem, nimeni nu-i poate demonstra contrariul. n general, prinii care refuz s
accepte aceast realitate apeleaz la dou strategii: fie neag direct realitatea, fie o transform.
n negarea realitii, printele spune: Copilul meu nu are nici o problem; este exact la fel ca toi
ceilali copii de vrsta lui, iar eventualele referiri la dizabilitile copilului (ex: incapacitatea de a lega
relaii) sau particularitile acestuia (ex: comportamentele autostimulative extreme) sunt luate fie ca erori
de percepie ale celor din jur, fie ca atacuri agresive.

n transformarea realitii, printele observ c este ceva diferit la copilul lui fa de toi ceilali
ns este dispus s nege intensitatea simptomelor. Le consider doar manifestri particulare ale unui copil
tipic.
Din acest punct de vedere, consilierea familiei nu poate ncepe dect din momentul n care cel
puin unul din prini contientizeaz i accept realitatea. n acel moment poate apela la serviciile unui
psiholog pentru consiliere de specialitate. Chiar i aa, din moment ce un singur printe apeleaz la
consiliere, procesul va chiopta din cauz c cellalt printe, n cel mai bun caz, nu se va implica (nu are
de ce, deoarece consider c problema nu exist); n cel mai ru caz, va impiedica (contient sau
incontient) procesul de intervenie. n unele situaii, realitatea este att de greu de suportat nct unul din
prini alege s plece din familie i aceasta se destram.
Din consilierea familiei, au de ctigat ntr-o prim etap prinii, care au ansa s se raporteze
dintr-o nou perspectiv la afeciunea copilului, s fac o evaluare realist asupra situaiei prezente i s
poat aloca resurse pentru o eventual intervenie. Prima i cea mai important schimbare pe care o pot
face prinii este aceea de atitudine: raportatea corect la un copil cu TSA (tulburare din spectru autist)
presupune n primul rnd cunoaterea particularitilor afeciunii i, n urma unei evaluri, adaptarea
ateptrilor (de printe) la ceea ce poate face copilul n limitele afeciunii sale. Cum prinii nu sunt
specialiti n autism (n majoritatea cazurilor), consilierea unui specialist n domeniu i poate ajuta s
neleag mai bine specificul afeciunii copilului lor; n multe situaii, expertiza specialistului este negat
din cauz c prinii intr ntr-o competiie nejustificat cu acesta de tipul Nimeni nu cunoate copilul
mai bine dect mine. Aceasta situatie este dat de necunoaterea locului i rolului fiecruia n viaa i
recuperarea copilului. O dat ce aceste detalii sunt lmurite, procesul de recuperare poate ncepe.
n al doilea rnd i n cea mai mare msur, din consilierea prinilor are de ctigat copilul. O
dat ce percepia adulilor din jur se adapteaz realist la capacitile copilului i la specificul afeciunii i
dup ce prinii i ajusteaz ateptrile de la copilul lor, acesta recupereaz n primul rnd emoional
(adecvarea contextelor duce la reducerea frustrrii); ulterior, o dat cu structurarea mediului ntr-un mediu
educativ specific pentru copiii cu autism (coordonat de specialist), copilul poate ncepe s nvee i s
recupereze din achiziiile specifice vrstei sale.
In cazul asistentei sociale destinate persoanelor cu handicap, aplicarea metodelor de consiliere
trebuie facuta cu precautie, tinandu-se seama in primul rand de categoria handicapului in care se
incadreaza persoana.
Principalii factori implicati si cu responsabilitati in consiliere si orientare scolara si profesionala
sunt: scoala,familia,unitatile economice,mass-media,alte institutii specializate.
coala joaca un rol esential atat prin structurile sale,ciclurile si tipurile de programe, cat si prin
diversitatea obiectelor de invatamant, a ariilor curriculare, a actiunilor specifice de orientare scolara si
profesionala (ore de dirigentie,activitatea consilierilor si psihopedagogilor)
Familia exercita o influenta puternica asupra optiunilor scolare si profesionale atat prin transferul
unor modele ale parintilor catre urmasi cat si prin proiectia unor ambitii, neampliniri catre acestia.
Unitile economice, prin parteneriatul cu institutiile de formare a fortei de munca, devin un
factor important in determinarea unor optiuni profesionale atat prin propaganda pe care o fac produselor
si producatorilor, cat si prin intalniri ale elevilor cu specialisti,sponsorizari, burse oferite celor mai buni
elevi.
Mass-media, prin programele sale educative, prin prezentarea diverselor tipuri de scoli si
specializari etc se inscrie in ansamblul factorilor imlicati in orientarea scolara si profesionala.