ANALIZA INFRACIUNII

1. CONINUTUL LEGAL: definitia infractiunii nscrisa n articolul de lege (Codul penal

- partea speciala sau n alte legi speciale penale sau nepenale)
2. CONDIII PREEXISTENTE
A. Obiectul infractiunii: l constituie relatiile sociale, daca acestea sunt lezate sau puse
n pericol, nu n mod direct ci prin mijlocirea valorii sociale direct amenintate prin fapta
ilicita.

Obiectul

- obiect juridic

infractiunii

- obiect juridic generic (de grup)

- obiect juridic special

- simplu
- complex

principal
secundar
- obiect material

- infractiuni de pericol/formale

- infractiuni de rezultat
Obiectul juridic generic: este alcatuit dintr-un fascicul de relatii sociale formate n jurul si
datorita uneia dintre valorile sociale fundamentale si comune unui grup de incriminari cum sunt
"siguranta statului", "persoana umana", "proprietatea" , "autoritatea de stat", "capacitatea de
aparare a tarii", etc. ( are o existenta abstracta -nu poate fi vazut, palpat,).Obiectul juridic
generic serveste legiuitorului si la sistematizarea infractiunilor n cadrul fiecarui titlu.
Obiectul juridic special: este obiectul propriu-zis al infractiunii, adica obiectul specific al
fiecarei infractiuni. El este o parte a obiectului generic si se afla ntr-un raport de subordonare
fata de acesta.
(exemplu: lipsirea de libertate n mod ilegal: obiectul juridic special: relatiile sociale
privitoare la aceasta valoare sociala: libertatea de deplasare si actiune a persoanei fizice.)

Acesta este subordonat si constituie o parte din obiectul juridic generic sau de grup care l
formeaza persoana umana ca valoare sociala, face sa se diferentieze infractiunile ntre ele. Acesta
face sa se diferentieze infractiunile ntre ele
Obiectul juridic special simplu: este format din relatiile sociale privitoare la o unica valoare
sociala
Obiectul juridic complex: este format din relatii sociale privitoare la doua sau mai multe
valori sociale, lezate prin fapta ilicita; dintre acestea o valoare sociala este n principal ocrotita,
iar alta n secundar ori adiacent ocrotita.
!!! Toate infractiunile au obiect generis si specific.
Obiectul material: bunul, lucrul sau corpul persoanei asupra careia este ndreptata
activitatea materiala descrisa n norma si care este pus efectiv n pericol sau vatamat.
!!! Nu toate infractiunile au obiect generis si specific.

B. Subiectii:

- Activ (infractor)
- Pasiv (persoana vatamata)

Subiectii infractiunii: persoanele fizice/juridice implicate ntr-un raport juridic penal de

conflict, fie ca urmare a savrsirii infractiunii, fie a suportarii consecintelor generate de
savrsirea acesteia.
a. Subiectul activ: o persoana fizica/juridica care savrseste sau contribuie la comiterea unei
fapte prevazute de legea penala si ndeplineste conditiile raspunderii penale.
Conditii:
-

sa fie persoana fizica, sau persoana juridica

conditia de vrsta (art.99: minorul sub 14 ani nu raspunde penal)

discernamnt - capacitatea minorului de a ntelege caracterul antisocial al faptei
concrete, dar si de a-si manifesta n mod constient vointa

responsabilitatea - capacitatea persoanei de a-si da seama de sensul, valoarea si

urmarile actiunilor (inactiunilor) pe care le savrseste si de a-si determina si dirija n
mod liber vointa potrivit cu scopurile urmarite.

libertatea de vointa si actiune - trebuie sa decida n mod liber asupra actiunii sau
inactiunii, nefiind supus unei constrngeri din afara.

Subiectul activ - calificat

Subiectul activ - femei (pruncucidere)

- necalificat

- barbati (seductie)

Autor: persoana care prin acte de executare a realizat n mod nemijlocit o fapta prevazuta
de legea penala (art. 24 C.pen)
Coautori: persoanele care si-au adus contributia nemijlocit la savrsirea faptei

Instigarea: forma a participatiei penale n care o persoana numita INSTIGATOR

determina, cu INTENIE, pe o alta persoana, numita INSTIGAT, sa savrseasca o fapta
prevazuta de legea penala. (art. 25 C.pen)
Complicitatea: forma a participatiei penale n care o persoana, cu intentie nlesneste sau
ajuta n orice mod la savrsirea unei fapte prevazute de legea penala ori promite, nainte sau n
timpul savrsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor,
chiar daca dupa savrsirea faptei promisiunea nu este ndeplinita. (art. 26 C.pen)
b. Subiectul pasiv: persoana fizica sau juridica ale carei valori sociale au fost vatamate
sau periclitate prin savrsirea infractiunii.
Poate fi subiect pasiv al infractiunii orice persoana care a suferit raul creat prin comiterea
infractiunii.

Subiectul pasiv

- calificat

(barbat, femeie, ruda apropiata,

functionar
public)
- necalificat
C. Locul

daca infractiunea e conditionata de loc/timp n forma tip sau

agravanta

D. timpul

de mentionat

Analiza locului (public), timpului

3. CONINUTUL CONSTITUTIV

latura obiectiva

latura subiectiva

A. Latura obiectiva - activitatea fizica materiala desfasurata de subiect si susceptibila sa

produca o schimbare n lumea nconjuratoare prin lezarea ori punerea n pericol a unei valori
sociale si a relatiilor sociale corespunzatoare acesteia.

Latura obiectiva:

elementul material

urmarea imediata
legatura de cauzalitate
A1.Elementul material - activitatea materiala desfasurata de subiectul activ, adica din
nsusi actul de conduita interzis sau impus prin norma de incriminare

Elementul material poate fi realizat prin

comisive)

actiune (infractiuni

inactiune (infractiuni omisive)

Actiunea (comisiunea) - atitudinea pozitiva, adica o consumare de energie ndreptata

spre producerea unei transformari n lumea exterioara
Inactiunea (omisiunea) - atitudine negativa, pasiva n sensul ca nu face ceea ce legea l
obliga sa faca si n acest fel lasa cmp liber unor energii sa actioneze si sa produca rezultatul pe
care legiuitorul, prin interdictia faptei, urmarea sa-l evite.

Infractiuni

comisive : executarea uni act pe care legea l

interzice

Omisive: neexecutarea uni act pe care legea l ordona

Elementul material:

simplu (o singura fapta) :

actiune/

inactiune
alternativ

actiune - actiune
actiune - inactiune

cumulativ (conduita impusa de lege este multipla, dar

necesara ex.: tlharia) ex

A2.Urmarea imediata: schimbarea n lumea obiectiva, pe care o produce savrsirea actiunii

sau inactiunii interzise de legea penala, ori prin atingerea n orice mod adusa uneia dintre
valorile sociale care formeaza obiect al ocrotirii penale
Savrsirea oricarei fapt incriminate produce un rezultat. Acest rezultat poate sa se
nfatiseze ca o consecinta materiala sau nemateriala a actiunii sau inactiunii.

Urmarea imediata apare sub forma:

vatamare efectiva, materiala a

obiectului
(infractiuni de rezultat)
stare de pericol (infractiuni de pericol)
Sunt 3 situatii

- infractiuni la care nu este precizata expres urmarea imediata

- infractiuni la care este precizata
- infractiuni cu urmari imediate alternative: art. 248 C.pen.

A3.Legatura de cauzalitate - acea relatie ca de la cauza la efect ntre elementul material sub
forma actiunii, inactiunii voluntare, constiente a faptuitorului si urmarea imediata prevazuta n
norma de incriminare
n legea penala romna legatura de cauzalitate se stabileste pe baza Teoriei
echivalentei conditiilor (teoria conditie sine qua non) - sustine ca are caracter cauzal oricare
dintre actiunile umane care evaluata ex post, constituie una dintre conditiile indispensabile

producerii rezultatului, iar o conditie este necesara cnd, eliminata mintal din procesul cauzal,
rezultatul nu s-ar fi putut produce.

B. Latura subiectiva: totalitatea conditiilor privitoare la atitudine psihica a

faptuitorului fata de fapta sa si urmarile acesteia prevazute n norma de incriminare

Latura subiectiva:

elementul subiectiv (vinovatia)

mobilul
scopul

a. Vinovatia: este formata din formele si modalitatile vinovatiei, reflecta atitudinea

psihica a faptuitorului fata de fapta sa exprimata n forma de vinovatie ceruta de lege pentru
ca acel tip de fapta sa constituie infractiune.

Vinovatia

cu intentie

indirecta

din culpa

simpla
cu prevedere

praeterintentia

tip
agravante

directa

Forme de vinovatie
Intentia directa: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui
prin savrsirea actiunii/inactiunii
Intentia indirecta: autorul prevede rezultatul faptei sale pe care nu-l urmareste dar
accepta posibilitatea producerii lui.
Culpa cu prevedere sau usurinta: faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care
nu-l accepta socotind fara temei ca nu se va produce (se bazeaza pe experienta, pricepere, etc.)
Culpa simpla sau neglijenta: faptuitorul nu a prevazut rezultatul faptei sale, desi
putea si trebuia sa-l prevada.
Intentia depasita (praeterintentia) : o forma mixta de vinovatie care apare ca
element subiectiv n continutul unor infractiuni, atunci cnd faptuitorul prevede si urmareste
ori accepta producerea unui rezultat socialmente periculos, dar n realitate, datorita
mprejurarilor n care se executa activitatea infractionala (actiune/inactiune), rezultatul produs
este mult mai grav dect cel prevazut, urmarit ori acceptat, dar pe care faptuitorul l-a
prevazut nu l-a acceptat, spernd fara temei ca nu se va produce ori nu l-a prevazut desi
putea si trebuia sa-l prevada.
b. Mobilul - impulsul intern al faptuitorului care a determinat luarea deciziei de
savrsire a infractiunii
Raspunde a ntrebarea "de ce s-a savrsit infractiunea?"
(ex.: un folos material)
Trebuie mentionat daca infractiunea analizata e sau nu conditionata de vreun mobil

c. Scopul infractiunii: finalitatea propusa, destinatia actiunii sau rezultatul faptei

aflate n reprezentarea faptuitorului (ex.: detinerea de acte false)
!!!A nu se confunda scopul infractiunii cu urmarea imediata

4. FORME. MODALITAI. SANCIUNI

a. Forme
posibile) si daca se pedepsesc sau nu

acte pregatitoare (daca sunt sau nu

tentativa (art. 21. C. pen.) si daca se pedepseste sau nu

infractiunea consumata ( stabilirea exacta a momentului consumarii)

infractiunea epuizata - de precizat daca infractiunea analizata poate cunoaste

acest moment

Analiza tipului de infractiune

Infractiunea CONTINU: elementul sau material, consta dintr-o actiune, sau
inactiune susceptibila a fi prelungita n timp prin vointa autorului si dupa momentul consumarii
pna la ncetarea activitatii infractionale, care s-ar putea datora, fie interventiei unei vointe
contrare a faptuitorului, fie a altor persoane, ori a organelor competente
Infractiune CONTINUAT: persoana savrseste la diferite intervale de timp, dar n
realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare n parte, continutul
aceleiasi infractiuni
Infractiune COMPLEX: n continutul sau intra ca element sau ca circumstanta
agravanta o actiune sau inactiune care constituie prin ea nsasi o fapta prevazuta de legea penala.

Infractiunea complexa :

forma de baza sau tip: o

actiune/inactiune care
constituie prin ea nsasi o fapta prevazuta de legea penala

forma calificata/ agravanta a faptei

incriminate:

actiunea/inactiune incriminata ca infractiune de sine

statatoare
Infractiunea de OBICEI (nu este definita de Codul penal) . Doctrina o defineste ca fiind acea
infractiune care se savrseste prin repetarea faptei incriminate de un numar suficient de mare,
pentru ca, prin aceasta repetare, sa rezulte ca faptuitorul desfasoara activitatea infractionala
respectiva de obicei, din obisnuinta sau ca ndeletnicire.
Infractiunea PROGRESIV: doctrina o defineste ca fiind acea infractiune a carei latura
obiectiva, dupa ce a atins momentul consumativ corespunzator unei anumite infractiuni se
amplifica prin natura ei si fara nicio interventie a faptuitorului.

Infractiunea SIMPL: presupune o singura actiune/inactiune, o singura urmare imediata si o

unica rezolutie delictuoasa.
Infractiunea DEVIAT: fapta penala se savrseste fie prin devierea actiunii de la obiectul sau
persoana mpotriva careia fusese ndreptata la un alt obiect sau la o alta persana, din cauza
greselii faptuitorului, fie prin ndreptarea actiunii asupra altei persoane ori asupra altui obiect
dect acela aflat n reprezentarea faptuitorului.
Actele pregatitoare: acele acte care pregatesc conditiile de trecere la executarea actiunii sau
inactiunii, acestea pot sa constea n procurarea, confectionarea, modificarea ori adaptarea
instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la executarea faptei, precum si n
culegerea de informatii asupra conditiile n care urmeaza sa fie savrsita infractiunea.

Tentativa: punerea n executare a hotarrii de a savrsi infractiunea, executare care a

fost nsa ntrerupta sau nu si-a produs efectul
Tentativa consta n punerea n executare a intentiei de a savrsi infractiunea

Tentativa :

ntrerupta : punerea n executare a intentiei

de a savrsi infractiunea,
Art.20 C. pen

executare ce a fost ntrerupta

perfecta (fara efect) : executarea n ntregime a activitatii infractionale
si neproducerea rezultatului
relativ improprie: consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita
insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor
folosite ori datorita mprejurarii ca n timpul
cnd s-au savrsit actele de executare obiectul

lipsea
de la locul unde faptuitorul credea ca se afla

absolut improprie:

inaptitudinea totala a mijloacelor folosite

de a produce urmarea fie inexistenta absoluta a
obiectului infractiuni, fie datorita modului
absurd n care este conceputa executarea

Infractiunea consumata: n momentul n care actele de executare au fost duse pna la

capat, s-a produs rezultatul prevazut de norma de incriminare
Infractiunea epuizata: dupa ce fapta s-a consumat, prin producerea urmarii imediate,
sub forma de vatamare, acest rezultat se amplifica; fie n cadrul unui proces natural firesc fara

nicio noua interventie a faptuitorului, fie datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice si dupa
atingerea momentului consumptiv pna la interventia unei actiuni contrare de natura sa opreasca
prelungirea actiunii sau inactiunii.

b. Modalitati

tip

atenuante (art. 246-250, 258, C. pen.)

agravante

c.

Sanctiuni

detentiunea pe viata
nchisoarea
amenda penala (art. 63 C. pen.)
alternanta ntre ele
- de precizat natura si cuantumul sanctiunii
Sanctiuni: singulare (art. 208 C.pen.)
Cumulative (art. 174) "sI"
Alternative (art. 176) "SAU"

5. ASPECTE PROCESUALE
- actiunea penala se pune n miscare

din oficiu

la plngerea prealabila a partii

vatamate
Plngere prealabila: ncunostintarea organelor judiciare facuta de catre personala
vatamata cu privire la savrsirea unei fapte penale prin care i s-a adus o vatamare fizica,

materiala sau morala, n cazul acelor infractiuni pentru care legea prevede ca este necesara o
astfel de plngere
mpacarea partilor: acea ntelegere intervenita ntre persoana vatamata si infractor de
a pune capat conflictului nascut ntre ei n urma savrsirii infractiunii
Conditii:

mpacarea partilor poate interveni numai n cazul infractiunilor pentru care legea
prevede expres ca mpacarea partilor nlatura raspunderea penala

- trebuie sa intervina ntre persoana vatamata si nvinuit sau inculpat

- trebuie sa fie personala
- trebuie sa fie totala, neconditionata si definitiva
- trebuie sa intervina pna la ramnerea definitiva a hotarrii judecatoresti
Rude apropiate: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum
si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude (art. 149 C. pen.)
Membru de familie: sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si
gospodareste mpreuna cu faptuitorul (art. 1491 C. pen.)
Actiunea penala: are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor care au
savrsit infractiuni

Partile n procesul penal

mpotriva careia s-a

- inculpatul: persoana

pus n miscare actiunea penala

partea vatamata : persoana care a suferit
prin fapta penala o vatamare fizica, morala

sau materiala, care participa la procesul

penal