Sunteți pe pagina 1din 181

Ghidul

Finantistului
Local

1
IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

AUTONOMIE FINANCIARĂ = AUTONOMIE LOCALĂ REALĂ

(GHIDUL FINANŢISTULUI LOCAL)

CUPRINS

Prefaţă 1
Introducere 2
Capitolul I - Bugete locale 3
1. Câteva consideraţii generale cu care trebuie să se familiarizeze şi să
lucreze finanţistul local 3
2. Structura veniturilor bugetelor locale 5
3. Impozitele şi taxele locale 6

Capitolul II. Managementul activităţii de stabilire, urmărire, încasare şi control al


impozitelor şi taxelor locale. 13
1. Concept şi principii 13
2. Stabilirea strategiilor 13
3. Structura organizatorică şi funcţională 15
4. Selectarea şi formarea personalului 23
5. Evaluarea activităţii de management 23
6. Relaţia cu contribuabilul 25

Capitolul III. Activitatea de constatare şi impunere 26


1. Ce este impunerea? 26
2. Cine face impunerea? 26
3. Procedura de impunere 26
3.1. Cine şi ce se impozitează? 26
3.2. Stabilirea impozitului şi a taxelor 26
3.2.1 Impozitul pe clădiri 26
3.2.2. Impozitul pe teren 29
3.2.3. Taxa asupra mijloacelor de transport 31
3.2.4. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat 34
3.2.5. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor, autorizaţiilor în domeniul
construcţiilor 35
3.2.6. Taxa pentru şederea în staţiunile turistice 38
3.2.7. Taxa pentru folosirea mijloacelor de publicitate 39
3.2.8. Alte taxe locale 39
4. Facilităţi în stabilirea impozitelor şi taxelor locale 40
4.1. Scutiri şi reduceri 40
4.2.Înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale
41
5. Sancţiuni pentru abaterea de la prevederile legale 45
6. Procedura de contestare 45

2
Capitolul IV. Executarea creanţelor bugetare 48
1. Noţiunea de creanţă bugetă 48
2. Etapele parcurse în procesul de colectare a impozitelor şi taxelor
locale 48
2.1. Regelementările legale privind procesul de colectare a impozitelor şi
taxelor locale 49
2.2. Pregătirea listelor contribuabililor 50
2.3. Facturarea 50
2.4. Încasarea impozitelor şi taxelor şi evidenţierea acestora 50
3. Metodele de colectare a impozitelor şi taxelor locale 52
4. Dezvoltarea unui program de colectare a sumelor datorate de
răuplatnici 54
4.1. Strategii impuse în cazul răuplatnicilor 54
4.2. scăderea debitelor restante 55
4.3. Debitorii restanţă cu venituri mici 57
4.4. Scoaterea din evidenţă a debitelor restante 57
5. Executarea silită 59

Capitolul V. Controlul modului de stabilire, înregistrare, urmărire şi încasare a veniturilor


cuvenite bugetelor locale 74
1. Organizarea controlului 74
2. Tipurile de control 74
3. Acte de control 79
4. Auditul intern 84
5. Contravenţii şi infracţiuni 86

Anexe 93

3
IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE

Din partea autorilor

Conceptul de autonomie locală, consfinţit de Constituţia României şi de legea organică


a administraţiei locale nr. 69/1991, republicată cu modificările ulterioare, nu poate să
aibă suport în practică decât în măsura în care este însoţit de o autonomie financiară
reală. Această autonomie financiară se poate realiza prin descentralizarea administrării
unor impozite şi taxe care constituie surse ale bugetului de stat, dar şi prin gestionarea
corespunzătoare a veniturilor care prin lege sunt surse ale bugetelor locale.

Realizarea acestui obiectiv presupune în primul rând cunoaşterea eshaustivă a legislaţiei


în domeniu, a modului de stabilire, urmărire, încasare şi control a tuturor impozitelor şi
taxelor locale, de către factorii implicaţi în administraţia publică locală şi în special de
cei ce lucrează în compartimentele de impozite şi taxe locale ale primăriilor comunelor,
oraşelor şi municipiilor.

Pornind de la aceste cerinţe, prin lucrarea de faţă dorim să fie un ghid al celor care au
atribuţii în stabilirea, urmărirea, încasarea şi controlul impozitelor, taxelor şi a
celorlalte venituri ale bugetelor locale, cu atât mai mult cu cât modificările legislative
repetate în domeniu, din ultimii ani, au făcut ca să apară multe probleme, controverse şi
moduri diferite de interpretare şi tratare a problemelor fiscale de la o autoritate la alta.

Autorii sunt conştienţi de resursele de perfecţionare a materialului în a rezolva toate


problemele grele cu care ne confruntăm în prezent, intenţia este de a inventaria toate
impozitele, taxele şi alte venituri locale în corespondenţă cu actele legislative care le
generează, de a stabili procedurile de impunere, urmărire, încasare şi control a
impozitelor şi taxelor locale şi de a oferi sugestii privind managementul activităţii la
nivelul administraţiilor locale.

De asemenea, ghidul abordează sintetic şi noţiunile de bază în domeniu, cu care se


operează în activitatea de zi cu zi, pentru cunoaşterea şi interpretarea lor corectă.

În concluzie, acest ghid poate fi util în egală măsură primarilor, personalului care
lucrează în domeniu financiar, consilierilor locali, dar şi contribuabililor, persoanelor
fizice şi juridice, pentru buna cunoaştere a legislaţiei în domeniu pentru determinarea
corectă a volumului valoric al obligaţiilor faţă de bugetele locale, precum şi plata la
termenele scadente pentru aceste obligaţii.

Fiind conceput pentru a se adresa unui cerc larg de cititori, de la specialişti în


administrarea impozitelor la contribuabili, ghidul de faţă încercă o abordare cât mai
sintetică şi cât mai pe înţelesul tuturor, acordând o atenţie deosebită aspectelor concrete
ale fiscalităţii astfel încât să ofere un instrument de lucru util pentru cititorul potenţial.

4
INTRODUCERE
Autonomiea locală şi autonomiea locală fiscală
„Nu există lucru mai greu de plănuit, mai îndoielnic de reuşit şi mai
periculos de stăpânit decât crearea unui nou sistem. Fiindcă iniţiatorul va
avea de înfruntat duşmănia tuturor celor care au de câştigat din păstrarea
vechilor stări, iar în cei care au de câştigat din înfiinţarea noilor sisteme
n-ar găsi decât apărători cu jumătate de gură”
Niccolo Machiavelli în „Principele”, 1513

Prin art. 1 al Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991 se stipulează că „autonomia
locală reprezintă dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice
locale de a rezolva şi de a gestiona, în nume propriu şi sub responsabilitatea lor, o parte
importantă a treburilor locale, în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă”.

În acest sens, în actul legislativ mai sus menţionat, se stabilesc principiile generale
referitoare la administrarea finanţelor publice, a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor
locale, arătându-se: „Consiliile locale şi cele judeţene asigură veniturile comunelor,
oraşelor prin stabilirea de impozite şi taxe locale sau judeţene, după caz, precum şi prin
alte surse stabilite potrivit legii.

În spiritul acestor prevederi, în anul 1994, apare Legea nr. 27 privind impozitele şi taxele
locale. Această lege a fost modificată ulterior de Ordonanţele nr. 24/1995, 61/1997,
67/1997, 68/1997, Legea nr. 105/1997. Ordonanţele de urgenţă nr. 84/1997, 62/1998 şi
Ordonanţa de urgenţă nr. 15/1999.

Un pas important în asigurarea cadrului legislativ pentru promovarea autonomiei locale a


fost apariţia Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, modificată prin
Ordonanţa de urgenţă nr. 216./1999, care reglementează modul de formare şi utilizare a
resurselor financiare locale.

Deşi în prezent prevederile acestei legi nu sunt aplicate în totalitate în ce priveşte


asigurarea de cote adiţionale la unele impozite şi taxe din bugetul de stat ca surse de venit
ale bugetelor locale, totuşi a creat un cadru legal în care consiliile locale pot să-şi
dezvolte şi promoveze iniţiativa locală, fără aprobări ale organismelor administraţiei
centrale de stat, în limitele legii.

Pasul cel mai important s-a făcut prin preluarea efectivă, în anul 1999, în baza Hotărârii
Guvernului nr. 333/1999 de la organele Ministerului Finanţelor, a activităţii de stabilire şi
încasare a impozitelor şi taxelor locale. Acest lucru a dus la o creştere vizibilă a ponderii
veniturilor proprii în totalul veniturilor bugetelor locale.

Deşi reforma în domeniul finanţelor locale s-a desfăşurat lent, din 1991 până în anul
1999, cu numeroase dificultăţi, în prezent dispunând de toate pârghiile privind stabilirea,
urmărirea, încasarea şi controlul impozitelor şi taxelor locale, consiliile locale vor putea
asigura o mai bună administrare a veniturilor cu efecte pozitive privind realizarea
obiectivelor edilitar-gospodăreşti şi de funcţionare a unităţilor finanţate din bugetele
locale.

5
CAPITOLUL I. BUGETE LOCALE

1. CATEVA CONSIDERATII GENERALE CU CARE TREBUIE SA SE


FAMILIARIZEZE SI SA LUCREZE FINANTISTUL LOCAL

1.1. CE ESTE BUGETUL?

 Termenul de ,,buget,, are o larga raspandire si este folosit pentru a prezenta


previziunea pentru o anumita perioada de timp (de regula un an) atat a venitutilor cat
si a cheltuielilor unei tari, a unei unitati administrativ- teritoriale, a unei unitati
economice, a unei institutii sau a unei familii (buget de familie).

 Altfel spus, strategia fundamentala, planificarea si controlul actiunilor unei localitati


se constituie in bugetul acesteia. De aceea este numit adesea plan operational .

 In cea mai simpla forma a sa bugetul concentreaza o estimare a cheltuielilor propuse


si a veniturilor necesare, pentru a le finanta.

Prin bugete locale se intelege bugetele unitatilor administrativ-teritoriale care au


personalitate juridica:
bugetele comunelor;
bugetele oraselor;
bugetele municipiilor;
bugetele proprii ale Cons. Jud.

Cele doua componente de baza ale unui buget constau in:


venituri;
cheltuieli.

Putem spune ca bugetul include:


Activitatile, proiectele si serviciile planificate;
Estimarea resurselor sau veniturilor disponibile;
Asigurarea necesarului de cheltuieli publice pentru finantarea actiunilor (activitatilor
planificate).

1.2. DE CE ESTE IMPORTANTA INTOCMIREA BUGETULUI?


 Bugetul inseamna bani.
 Fiecare activitate a primariei inseamna in cele din urma bani iar singurul element
comun, BUGETUL – cuprinde toate aceste informatii.

Intocmirea bugetului nu este numai o declaratie financiara ci reprezinta legatura dintre


mobilizarea fondurilor si atingerea scopurilor si obiectivelor.

Cum putem decide daca este mai bine sa alocam resurse suplimentare activitatii A
sau activitatii B?

6
Pentru a raspunde, factorii de decizie si cetatenii au nevoie de INFORMATII exacte si
pertinente asupra strategiilor administratiei locale, activitatii curente, programelor si
cheltuielilor.

Primarii si executivul local trebuie sa inteleaga nevoile comunităţii si rolul pe care


deciziile de ordin fiscal il au in deservirea comunitatii.

1.3 SISTEMUL FISCAL


SISTEMUL FISCAL = O prima definire ar consta in ansamblul reglementarilor
referitoare la contribuabili, impozite si taxe si modalitatile de plata. Asadar sistemul
fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe si alte varsaminte obligatorii ce afecteaza
veniturile persoanelor fizice sau juridice. Politica fiscala a jucat intotdeauna un rol
important in realizarea programelor economice si sociale.

Pentru a putea face fata cerintelor complexe din perioada in care ne aflam, sistemul fiscal
trebuie sa se bazeze pe cele trei caracteristici si principii fundamentale ale impunerii:
echitate fiscala;
randament fiscal;
eficienta – prin satisfacerea unor cerinte economice si sociale, imediate sau viitoare.

Functionarea efectiva a unui sistem fiscal trebuie sa intruneasca anumite conditii:


sa fie simplu de administrat atat pentru autoritati cat si pentru contribuabili;
sa fie transparent;
sa fie stabil mai ales in ce priveste structura;
sa fie sigur pentru a asigura resursele necesare.

Crearea Sistemului de gestiune a finantelor publice locale si organizarea activitatii fiscale


pe principiile descentralizarii si autonomiei financiare constitue problema aflata in
centrul atentiei administratiilor locale din Romania.

In vederea descentralizarii si sporirii gradului de autonomie locala a unitatilor


administrativ teritoriale au fost adoptate o serie de acte normative care incep sa umple de
continut autonomia financiara – si implicit autonomia locala.

Legea administratiei publice locale reglementeaza dreptul unităţilor administrativ


teritoriale la resurse proprii, de care pot dispune in mod liber in exercitarea atributiilor
lor.

O parte din resurse, care se doreste a fi din ce in ce mai mare, provin din impozitele si
taxele locale. In mod ideal, in situatia in care autonomia financiara este foarte ridicata,
veniturile din impozite si taxe locale pot acoperi cea mai mare parte a nevoilor bugetului
local.

Este nevoie de o bază de impozitare foarte diversificată, de găsirea de soluţii în aşa fel
încât să nu devină o povarp pe spatele contribuabililor. Este nevoie de crearea de servicii
necesare societăţii în aşa fel încât contribuabilii să simtă nevoia participării la serviciile
respective inclusiv cu bani.

7
1.4 AUTONOMIA LOCALA – AUTONOMIA FINANCIARA
Autonomia locala inseamna in esenta dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor
locale de a decide si conduce, in limitele stabilite de lege, o parte substantiala a treburilor
publice pe propria lor raspundere si in interesul si cu participarea efectiva a populatiei din
comunitate.

Legea finantelor publice locale prevede ca : Art. 6(3) - ,,Fiecare comuna, oras, municipiu,
sector al municipiului Bucuresti, judet, intocmeste bugetul local, in conditii de
autonomie, potrivit legii”.

De ce este necesara autonomia locala (financiara) ?

 Consiliile locale si primariile au legitimitatea populara – sunt alesi;


 Autoritatile locale cunosc posibilitatile si cerintele sociale locale;
 Alesii locali au imaginea situatiei reale a comunitatii, cunosc aspiratiile, nevoile si
instrumentele (inclusiv pe cele de ordin financiar) sa-i atraga in realizarea acestora;
 Autoritatile locale sunt interesate si capabile sa mobilizeze si sa administreze mai
eficient resursele cunoscand prioritatile;
 Pentru stimularea initiativelor locale.

Structura si volumul veniturilor realizate pe plan local (venituri proprii) trebuie sa fie
expresia descentralizarii si autonomiei locale. In prezent autoritatile locale sunt:
juridic - descentralizate
financiar - dependente 35% venituri proprii din impozitul total; 65% transfer din bugetul
de stat (subventii, sume defalcate, etc.).

2. STRUCTURA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE

Sistemul de finantare al colectivitatilor locale se realizeaza prin intermediul veniturilor


bugetare ca ansamblu al resurselor banesti ce se cuvin bugetelor locale in baza
prevederilor legale.

Art. 8(1) al Legii finantelor publice locale prevede ca :,,veniturile bugetelor locale se
formeaza din impozite, taxe, alte venituri si din venituri cu destinatie speciala, … si din
cote si sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote aditionale la unele
venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor locale si din transferuri cu destinatie
speciala de la bugetul de stat’’.

Clasificatia bugetara este instrumentul prin care veniturile unui buget sunt grupate intr-o
ordine obligatorie si dupa criterii unitare si precis determinate si se utilizeaza atat in faza
de elaborare cat si in faza de executie a bugetelor.

Impozitele, taxele si alte venituri ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea
finantelor publice locale (Anexa nr. 1), acestea putand fi actualizate prin legile bugetare
anuale in corelatie cu perfectionarea legislatiei fiscale si programele de crestere a
autonomiei financiare locale.

Dupa provenienta lor putem spune ca veniturile bugetelor locale se grupeaza in:
impozite si taxe;
8
alte venituri;
venituri cu destinatie speciala;
cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
cote aditionale la unele venituri ale bugetului de stat si ale bugetelor
locale;
transferuri cu destinatie speciala de la bugetul de stat.

Dupa natura lor veniturile sunt structurate dupa cum urmeaza:


Venituri curente:
a. Venituri fiscale:
a.1. impozite directe;
a.2. impozite indirecte;
b. Venituri nefiscale;
Venituri din capital;
Venituri cu destinatie speciala;
Cote defalcate din unele venituri;
Sume defalcate din unele venituri.

Clasificatia bugetara vine si delimiteaza in plus veniturile bugetelor


locale dupa apartenenta in:
Venituri proprii;
Prelevari din bugetul de stat;
Subventii;
Incasari din rambursarea imprumuturilor acordate;
Imprumuturi.

Anexa 1 prezinta structura veniturilor bugetelor comunelor, oraselor, municipiilor si a


bugetelor proprii consiliilor judetene, model practicat in prezent, in corelatie cu:
legea finantelor publice locale,
legea bugetara anuala,
clasificatia bugetara.

NOTA: Structura poate fi actualizata prin legea bugetara anuala sau alte acte normative
ca urmare a modificarilor aparute in legislatia aferenta.

3. IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE

3.1 CADRUL LEGAL GENERAL

Din punct de vedere al autonomiei financiare a consiliilor locale, impozitele si taxele


locale devin din ce in ce mai importante ca surse de venituri, intrucat diminueaza mult
dependenta de autoritatile centrale si de bugetul de stat.

In vederea descentralizarii si sporirii gradului de autonomie locala a unitatilor


administrativ teritoriale au fost adoptate o serie de acte normative, cele mai importante in
materie de impozite si taxe locale fiind Legea finantelor publice locale nr. 189/ 1998 si
Legea impozitelor si taxelor locale 27/1994 cu toate actualizarile si modificarile
ulterioare.

9
CINE STABILESTE? = CONSILIILE LOCALE
Art. 138 din Constitutia Romaniei si art. 8(2) din Legea finantelor publice locale:
,,Impozitele si taxele locale se stabilesc de catre Consiliile locale sau judetene si
Consiliul General al mun. Bucuresti, dupa caz, in limitele si in conditiile legii’’.

CINE PLATESTE? = CONTRIBUABILII


Art. 3 – Legea impozitelor si taxelor locale: - ,,Persoanele fizice si persoanele juridice,
asociatiile familiale, asociatiile agricole, unitatile economice ale unor persoane juridice,
precum si cele ale organizatiilor politice si obstesti, institutiilor publice, fundatiilor si
altora asemenea, unitatile de cult, filialele, sucursalele si reprezentantele autorizate sa
functioneze pe teritoriul Romaniei, apartinand persoanelor fizice si juridice straine si
altele similare, denumite in continuare ,,CONTRIBUABILI” au obligatia de a plati
impozitele si taxele locale reglementate prin prezenta lege”.

CINE BENEFICIAZA? = COMUNITATEA LOCALA (CETATENII)

3.2 DEFINITIE, CARACTERISTICI, CLASIFICARE

Exista numeroase puncte de vedere cu privire la definirea impozitelor si taxelor.


Definitiile cel mai des utilizate autorizate prin legea finantelor publice locale sunt
urmatoarele:

IMPOZIT: prelevarea unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, obligatorie
cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie către bugetul statului sau bugetul local.

TAXA: suma platita de o persoana fizica sau juridica de regula pentru serviciile prestate
acesteia de catre un agent economic, o institutie sau un serviciu de utilitate publica.

CARACTERISTICI:

IMPOZIT TAXA COMUNE


Nu presupune Presupune Obligatorii
contraprestaţie, contraprestaţie
Titlu nerambursabil
Cuantumul se determină Mărimea este dată în
în principal pornind de general de natura
la baza impozabilă serviciului prestat

In practica sunt reglementate si taxe care nu reprezinta echivalentul unui serviciu prestat.
Aceste taxe contin unele elemente de impozit.
Ex: - taxa asupra mijloacelor de transport;
- taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.

10
CLASIFICARE:

Avand in vedere diversitatea de forme pe care le au, impozitele si taxele pot fi grupate
functie de mai multe criterii. Prezentam cele mai importante grupari:

 Dupa modul de percepere (cea mai importanta grupare):


a) impozite directe
plătitorul este cunoscut şi evidenţiat în evidenţele fiscale, debitul este centralizat şi
urmărit prin evidenţa nimonală.
stabilite nominal in sarcina unei persoane fizice sau juridice;
platite direct la anumite termene;
platitorul de impozit coincide cu cel ce suporta impozitul.
Ex: - impozitul pe cladiri;
- taxa asupra mijloacelor de transport.

b) impozite indirecte
plătitorul nu este dinainte cunoscut.
se stabilesc asupra vanzarii de bunuri sau prestarii unor servicii;
platite in momentul cumpararii bunului sau serviciului;
nu actioneaza in mod direct asupra veniturilor platitorului
(de cele mai multe ori actioneaza prin intermediul pretului).
Ex: - impozitul pe spectacole;
- taxele pentru eliberarea de autorizatii.

 In functie de obiectul impunerii :


a) impozite si taxe pe proprietate
Ex: - impozitul pe cladiri ;
- impozitul pe teren;
- taxa asupra mijloacelor de transport.

b) impozite si taxe pe venit


Ex: - impozitul pe venit;
- impozitul pe profit.

c) impozite si taxe pe cheltuieli – practicate de regula pentru limitarea


unor cheltuieli.
 In functie de modul de stabilire si incasare - baza de impozitare este cunoscută şi
impozitele se stabilesc dinaintea realizării veniturilor:
a) impozitele si taxele cu debite prestabile;
(individualizarea obligatiei se face prin operatia de stabilire a debitelor fiscale)
Ex: - impozitul pe cladiri;
- taxa asupra miloacelor de transport.

b) impozitele si taxele fara debit - se stabilesc în momentul realizării serviciului sau


venitului:
(asemenea impozite si taxe au de regula fie caracter ocazional fie se platesc cu
ocazia achitarii unor drepturi
Ex. - taxele pentru eliberarea de autorizatii;
- taxa de timbru.
11
3.3 PRINCIPIILE CE STAU LA BAZA STABILIRII SI APLICARII IMPOZITELOR
SI TAXELOR LOCALE

Orice initiativa fiscala are in vedere in primul rand, conditiile sociale si economice ale
momentului in care se produce. In acelasi timp s-a spus ca un sistem fiscal rational are la
baza cel putin cele trei caracteristici fundamentale:

coerenta;
echitabilitatea;
eficienta.

Impozitele si taxele se regasesc in mai multe ipostaze:


sursa de formare a veniturilor bugetare;
instrument de orientare a economiei si sustinere sociala;
instrument de infaptuire a echitatii sau justetei sociale in plan fiscal;
instrument de influentare a inflatiei.

In corelatie directa cu acestea in literatura de specialitate se regasesc definite mai multe


principii care stau la baza unui sistem fiscal si care trebuiesc avute in vedere si la
stabilirea si practicarea impozitelor si taxelor locale:

1. Individualitatea – omul si nu autoritatea constituie obiectivul final;


2. Nediscriminarea – regulile de stabilire trebuie sa fie unitare fara discriminari;
3. Neutralitatea – impozitul nu trebuie sa produca efecte nedorite, el trebuie sa
stimuleze;
4. Lipsa de arbitrariu – impozitele si taxele trebuie sa fie stabilite si percepute
prin metode simple, clare si usor de aplicat;
5. Unicitatea
6. Legalitatea – fiecare impozit sau taxa trebuie sa aiba un suport juridic, legal.

,,Nici un impozit, taxe sau alte obligatii asemanatoare nu pot fi instituite,


prevazute intr-un buget si pretinse (incasate) daca nu au o baza legala.’’

3.4 NECESITATEA SI FUNCTIILE IMPOZITELOR SI TAXELOR

Satisfacerea nevoilor oricarei colectivitati impune realizarea unor venituri prin


intermediul carora autoritatile publice din respectivele colectivitati sa se achite de
atributiile pe care le au.
Instrumentul financiar prin care se realizeaza, in mare parte, sustinerea nevoilor publice il
reprezinta obligatia fiscala sub forma impozitelor si taxelor.

NECESITATEA:

 pentru satisfacerea nevoilor publice ale colectivitatilor;


 pentru indeplinirea rolului, functiilor si atributiilor autoritatilor respective.

Impozitului ii pot fi atribuite trei functii principale:


 financiara – sursa de venituri bugetare;
12
 economica –ca element component al mecanismelor economico-financiare;
 politico-sociala – instrument de realizare a politicilor economice si sociale prin
redistribuirea veniturilor.

3.5 DEFINITII FISCALE

Orice act normativ prin care se instituie un impozit sau o taxa trebuie sa precizeze, sa
faca referire si la urmatoarele elemente:

 CONTRIBUABILUL (subiectul impozabil) = persoana obligata sa suporte plata unui


impozit sau taxa pentru bunurile care le poseda sau veniturile ce le realizeaza si
pentru care legea prevede obligatia platii unui impozit (taxa).

Exista doua mari categorii de contribuabili: - persoane fizice;


- persoane juridice.

 PLATITORUL = persoana obligata sa efectueze plata impozitului (taxei).


Cu privire la platitor exista trei situatii:
1. Platitorul – este insusi contribuabilul;
Ex: - impozitul pe cladiri:
Subiectul impozabil : proprietarul cladirii
Platitorul : proprietarul cladirii

2. Platitorul – o alta persoana


Ex: impozitul pe salarii
Subiectul impozabil: persoana care primeste salariu
Platitorul: persoana juridica (sau fizica) al carui angajat este subiectul

3. Platitorul – cesionarul (in situatia in care contribuabilul este in imposibilitate de


plata)

 BAZA IMPOZABILA = reprezinta suma asupra careia se aplica cota de impozit.


Aceasta presupune determinarea valorii obiectului impozabil cantitativ si calitativ.
Determinarea corecta a valorii impozabile este foarte importanta pentru ca marimea
impozitului depinde in mod direct de aceasta.

 UNITATEA DE IMPUNERE = unitatea de masura cu care se evalueaza obiectul


impozabil (lei, m.p., ha, etc.)

 COTA DE IMPUNERE = suma fixa sau procentul ce se aplica (sau raporteaza) la


valoarea supusă impozitării pentru calcularea impozitului.
Se practica doua categorii de cote de impunere:
1. fixe – sunt sume fixe sau egale pe o anumita marime a venitului sau
bunului impozabil;
2. procentuale – se aplica numai la bazele impozabile exprimate valoric;

 TERMEN DE PLATA = data (scadenta ) la care trebuie achitat impozitul


este reglementat de actele normative care
13
instituie impozitul sau taxa

 INLESNIRI LA PLATA = diverse facilitati (scutiri, reduceri, amanari si


esalonari) acordate unor categorii de contribuabili
 MAJORARI = suma calculata si datorata pentru neachitarea la termen a
unei obligatii bugetare
3.6. IMPOZITE SI TAXE - SURSE DE VENITURI ALE BUGETELOR LOCALE

Asa cum a fost deja prezentat anterior, in cea mai mare parte, impozitele si taxele locale
sunt cele reglementate de legea specifica – Legea nr. 27/1994 cu toate modificarile si
actualizarile ulterioare.
Impozitele si taxele ce se constituie ca surse de venituri ale bugetelor locale pot fi
delimitate dupa cum urmeaza:

A. Impozite si taxe locale stabilite si nominalizate prin Legea nr. 27/1994,


asupra carora Consiliile locale pot interveni anual in sensul majorarii sau diminuarii si
indexarii lor prin hotararea Consiliului local respectiv.
Din aceasta categorie fac parte:
impozitul pe cladiri;
impozitul pe teren;
taxa asupra mijloacelor de transport;
taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor si autorizatiilor in domeniul constructiilor;
taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj si reclama;
taxe pentru sederea in statiunile turistice.

B. Alte taxe locale


In virtutea aceleeasi legi (cap. VIII), si a Legii finantelor publice locale, Consiliile locale
in exercitarea atributiilor ce le revin cu privire la administrarea domeniului public si
privat pot institui si alte taxe locale decat cele nominalizate prin lege, cum ar fi:
taxe vizitare muzee si case memoriale;
taxe utilizare temporara a locurilor publice;
taxe colectare deseuri menajere;
taxe pentru servicii de vidanjare;
taxe detinere utilaje;
taxe detinere caini;
taxe pentru diverse alte autorizari;
taxe pentru folosirea reproducatorilor comunali;
taxe pentru diverse servicii administrative.

C. Taxe speciale
Pentru diverse servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice sau juridice,
consiliile locale pot stabili si taxe speciale, pe timp limitat.
Aceasta competenta este reglementata atat de Legea administratiei publice locale nr.
69/1991 (art. 63, lit. m) cat si de Legea finantelor publice locale nr. 189/1998 art. 44.

14
Particularitati ale taxelor speciale:
 sunt stabilite pe timp limitat. Hotararea Consiliului local prin care au fost instituite
trebuie sa specifice perioada de aplicare.
 se actualizeaza anual
 se incaseaza numai de la persoanele fizice sau juridice care beneficiaza de srviciul
respectiv;
 veniturile din taxe speciale vor fi folosite in scopurile pentru care au fost infiintate iar
cuantumul lor trebuie sa acopere cel putin sumele investite si cheltuielile curente de
intretinere si functionare a serviciului pentru care au fost instituite;
 la sfarsitul anului bugetar sumele incasate din taxe speciale ramase neutilizate, (ca
diferenta intre venituri si cheltuieli) se reporteaza in anul urmator si vor fi utilizate cu
aceeasi destinatie.

Exemple de taxe speciale:


- taxe pentru efectuarea unor servicii tehnico-edilitare
- taxa locala de echipare (utilizata pentru acoperirea unor lucrari de investitii
necesare comunitatii sau unui grup interesat, cartier, etc.)
- taxa speciala pentru dezinsectie etc.

D. Impozite si taxe reglementate de actele normative specifice, altele decat legea


impozitelor si taxelor locale. In aceasta grupa se disting doua mari categorii:
*Impozite si taxe al carui nivel pe unitatea de impunere este fixat de stat, prin
lege. Actualizarea si modificarea se face prin hotarare de guvern.
Ex: 1. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat in alte scopuri decat pentru
agricultura sau silvicultura – Legea nr. 69/1993 si H.G. nr 1063/1999. Nivelul
taxei stabilit prin lege se indexeaza prin H.G. functie de evolutia preturilor si
inflatiei.
2. Impozitul pe spectacole – Legea nr. 147/1998 .
3. Taxele de timbru – conform actului normativ care reglementeaza respectivul
serviciu pentru care se percepe taxa.

E. Taxe – reglementate prin legi specifice si nivel stabilit local.


In general acestea se regasesc sub forma redeventelor si rezulta in urma unui concurs de
oferte sau al licitatiilor.

Ex: Taxe concesiune – baza legala reglementata prin legea specifica – Legea nr.
219/1998 privind regimul concesiunilor si Normele de aplicare
aprobate prin H.G. nr. 216/1999.

Veniturile obtinute din concesionarea bunurilor proprietate publica ori privata a


autoritatii respective se regasesc in titlul ,,Venituri din concesiuni,,.
Impozitele si taxele ce se constituie in surse de venituri ale bugetelor locale sunt
prezentate in anexa nr. 2.

15
CAPITOLUL II. MANAGEMENTUL ACTIVITĂŢII DE STABILIRE,
URMĂRIRE, ÎNCASARE ŞI CONTROL A IMPOZITELOR ŞI
TAXELOR LOCALE

1. CONCEPT ŞI PRINCIPII

Aşa cum s-a arătat şi în capitolele precedente, administrarea impozitelor şi taxelor locale
este realizată prin legi speciale dar şi prin hotărâri ale consiliilor locale.
Modul cum se organizează însă activitatea de administrare a impozitelor şi taxelor locale
depinde de fiecare factor de decizie al administraţiei locale, de abilităţile de bun manager
ale primarului, a şefilor compartimentelor de impozite şi taxe precum şi de
disponibilitatea de analiză şi decizie a consilierilor locali.

Ghidul de faţă îşi propune să sugereze câteva idei privind modul de organizare a
activităţii financiare la nivelul administraţiilor locale, de abordare a managementului
activităţii fiscalităţii locale.

Managementul ca artă a conducerii, presupune ansamblul de activităţi de organizare şi


conducere a activităţii, în acest caz a activităţii fiscale, în aşa fel încât să se adopte cele
mai eficiente soluţii pentru optimizarea gestionării resurselor financiare.

Principiile fundamentale ale politicii manageriale în acest domeniu trebuie să se bazeze


pe cunoaştere, optimizare, competenţă, eficienţă, comunicare, după cum urmează:
cunoaşterea cadrului legal şi a procedurilor fiscale;
optimizarea cadrului organizatoric în care se desfăşoară activitatea de stabilire,
urmărire, încasare şi control a impozitelor şi taxelor locale;
competenţa personalului angajat în această activitate;
eficienţa strategiilor de colectare şi control a impozitelor şi taxelor locale;
transparenţă în stabilirea impozitelor şi taxelor;
comunicare cu contribuabilul.

2. STABILIREA STRATEGIILOR

Ca orice activitate de management şi cea privind stabilirea, urmărirea şi încasarea


impozitelor şi taxelor locale presupune stabilirea strategiilor care să formuleze misiunea
fiecărui compartiment, obiectivele, resursele, termenele şi să evalueze rezultatele.

Strategiile trebuie să reprezinte semnale direcţionale ale conducerii administraţiei locale


pentru organizarea eficientă a activităţii, astfel încât să se realizeze scopurile: asigurarea
resurselor financiare pentru finanţarea acţiunilor prevăzute în buget

În practică, elaborarea strategiilor începe cu definirea obiectivelor strategice. De


exemplu:
identificarea tuturor proprietăţilor
stabilirea contribuabililor
creşterea încasărilor
reducerea costurilor privind activitatea de stabilire, urmărire şi încasare
stabilirea celor mai eficiente modalităţi de colectare
- reducerea numărului debitelor restante, etc.

16
În elaborarea strategiilor vom urmări răspunsurile la întrebările:
Ce avem de făcut?
Cum vom face?
De ce facem aceste acţiuni?
Cine le face?
Unde se vor face?
Când se vor face?

În permanenţă trebuie să se urmărească realizarea unei concordanţe între acţiune şi


rezultat, astfel ca strategie stabilită să fie eficientă.

Este bine să se stabilească o strategie de acţiune care cuprinde organizarea activităţii, o


strategie de angajare care vizează atribuirea de sarcini, delegarea responsabilităţilor,
instruirea personalului, precum şi o strategie a rezultatelor prin care să se stabilească
modalităţile de comensurare a rezultatelor activităţii.

În stabilirea strategiilor se va porni de la cunoaşterea actelor normative, care


reglementează acest domeniu de activitate şi se vor referi la procedurile de stabilire,
urmărire, încasare şi control.

În acest sens, nu lipsit de importanţă ar fi cuprinderea tuturor prevederilor referitoare la


acest domeniu, într-un Cod de procedură fiscală care poate fi creat la nivelul fiecărei
unităţi administrativ teritoriale.

Acest cod va cuprinde legile, hotărârile de guvern, hotărârile consiliului local ce se referă
la acest domeniu de activitate, precum şi procedurile necesare administrării impozitelor.

Elaborarea codului nu presupune însă o simplă însumare a unor acte normative prin
îndosarierea lor, ci o judicioasă prelucrare a lor, după o anumită tematică, referitoare la:
înregistrarea contribuabililor prin care se asigură o evidenţă a persoanelor care,
potrivit legislaţiei fiscale, au calitatea de contribuabili;
impunere, prin care se stabileşte impozitul datorat;
colectare, prin care se asigură (prin diferite metode), încasarea obligaţiilor fiscale;
controlul fiscal, prin care se verifică sinceritatea declaraţiilor precum şi corectitudinea
şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabili;
contenciosul administrativ, prin care se asigură soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor
şi plângerilor contribuabililor;
asistenţa pentru contribuabili, care asigură stabilirea obligaţiilor şi drepturilor
contribuabililor, precum şi modalităţile de lucru cu contribuabilii pentru creşterea
gradului de plată voluntară şi respectarea drepturilor acestora.

Realizarea acestei lucrări prezintă o serie de avantaje incontestabile uşurând activitatea


organelor fiscale prin abordare coerentă şi unitară a problemelor fiscale mai ales în
condiţiile existenţei mai multor reglementări în acelaşi domeniu.

În continuare, vom prezenta elementele ţintă ale strategiilor în domeniul gestionării


impozitelor şi taxelor locale.

17
3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ

Prima componentă a strategiei fiscale constă în stabilirea unei structuri organizatorice şi


funcţionale, clară şi bine definită, care să cuprindă posturile necesare realizării activităţii
fiscale la nivel de comunitate locală şi să stabilească relaţiile care apar între
compartimentele fiscale, precum şi între acestea şi celelalte compartimente din interiorul
primăriei sau din interiorul sau exteriorul primăriei.

Această structură trebuie să cuprindă personal care să constate şi să stabilească


impozitele şi taxele (referenţi, inspectori sau inspectori de specialitate), să opereze
rolurile (operatori de rol), să încaseze impozitele şi taxele (casieri, agenţi fiscali), să
efectueze controlul fiscal (inspectori sau inspectori de specialitate).

În prezent nu există un normativ de personal în acest domeniu, aprobarea organigramei şi


a numărului de personal fiind un atribut al consiliului local. La stabilirea acestui număr,
abosulut necesar, ar fi luarea în considerare a unor criterii, precum:
număr poziţii rol
dispersia teritorială
complexitatea bazei de impunere
factorii economico-sociali, etc.

3.1. STABILIREA STRUCTURII ORGANIZATORICE


Activitatea de impunere, de urmărire, colectare şi control a impozitelor şi taxelor poate fi
organizată în direcţii, servicii, birouri sau posturi unice, în funcţie de complexitatea şi
volumul de activitate.

În stabilirea structurii organizatorice nu trebuie uitată nici activitatea ce derivă din


prevederile Hotărârii Guvernului nr. 714/1999 privind aprobarea procedurii şi
competenţelor de acordare a înlesnirilor la plată a impozitelor, taxelor şi a altor venituri
ale bugetelor locale care presupune efectuarea de verificări, întocmirea de note de
constatare, proiecte de hotărâri, corespondenţe.

18
În continuare sugerăm o structură organizatorică ce poate fi aplicată la nivelul
municipiilor şi oraşelor.

CONSILIUL
LOCAL

PRIMAR

DIRECTOR
PERSOANE JURIDICE

ÎNLESNIRI LA PLATĂ
SERVICIUL (BIROUL)

SERVICIUL (BIROUL)

SERVICIUL (BIROUL)

SERVICIUL (BIROUL)

SERVICIUL (BIROUL)
IMPOZITE ŞI TAXE

IMPOZITE ŞI TAXE

OPERARE ROLURI

COMPENSARE ŞI

CONTROL FISCAL
URMĂRIRE -
POPULAŢIE

ÎNCASARE

BIROU

La nivelul comunelor, structura se poate reduce prin cuprinderea în cadrul unui singur
compartiment a tuturor funcţiilor care să realizeze impunerea, urmărirea, încasarea şi
controlul.

3.2. ELABORAREA REGULAMENTULUI DE ORGANIZARE ŞI FUNCŢIONARE

Stabilirea structurii organizatorice trebuie însoţită de formularea misiunii fiecărui


compartiment şi în cadrul acestuia a fiecărui post. În acest sens trebuie întocmit
regulamentul de organizare şi funcţionare a departamentului (compartimentului) impozite
şi taxe locale şi fişa postului.

Regulamentul de organizare şi funcţionare va cuprinde atribuţiile, relaţiile, competenţele,


puterea, responsabilităţile, etc.

Referitor la impunere, în regulament se vor insera termenele şi organele care efectuează


impunerea, mijloacele de constatare a materiei impozabile, titlul de creanţă şi procedura

19
de întocmire a acestuia, controlul ierarhic al actelor de impunere, procedura de contestare
a actelor de impunere, modificarea impunerilor ca urmare a unor cauze apărute ulterior
stabilirii lor, înregistrarea impunerii.

În ceea ce priveşte urmărirea şi încasarea obligaţiilor fiscale se vor înscrie modalităţile


de încasare a obligaţiilor de plată în termen (prin casierie, prin agenţi volanţi, prin CEC,
bănci, trezorerii); executarea obligaţiilor restante prin emiterea somaţiei de plată,
sechestru, poprire. De asemenea, se vor stabili criterii de scăderi de debite prin
prescripţie, insolvabilitate şi dispariţie.

Organizarea controlul fiscal se va referi atât la verificarea sinecirităţii declaraţiilor,


precum şi la corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către
contribuabili. Nu va fi omis nici controlul intern şi cel de auditare a veniturilor şi
activităţii fiscale.

Toate atribuţiile stabilite în regulamentul de organizare vor fi trecute în fişele de post,


având grijă să se delimiteze clar atribuţiile şi responsabilităţile în cadrul
compartimentului pentru a se evita suprapunerile de sarcini, incompatibilităţile şi
subordonarea faţă de mai mulţi şefi.

De asemenea, fişa postului va cuprinde cerinţele postului din punct de vedere al


cunoştinţelor şi competenţelor pe care trebuie să le îndeplinească o persoană la angajare.
Se vor completa fişele posturilor pentru şefii de compartimente precum şi pentru
subordonaţi.

Fişa postului va fi datată, semnată de şeful ierarhic, aprobată de director sau de primar în
cazul când activitatea nu este organizată în direcţii, şi de angajatul pe post.
Fişa postului nesemnată şi nedatată nu constituie document şi nu poate fi opozabilă în
instanţă.

Completarea fişelor de post constituie un element esenţial în managementul resurselor


umane, fiind „cheia” care duce la o bună organizare şi desfăşurare a activităţii prin
stabilirea de atribuţii şi responsabilităţi clare pentru fiecare angajat.

Pentru a veni în sprijinul autorităţilor locale prezentăm în continuare atribuţiile ce ar


trebui să se regăsească în fişele de post pentru compartimentele fiscale din cadrul
primăriilor.
Aceste atribuţii pot fi adaptate şi completate de fiecare administraţie locală în parte, în
funcţie de condiţiile specifice din fiecare unitate administrativ teritorială, de modul cum
această activitate este informatizată sau nu.

Atribuţii şi competenţe în domeniul constatării şi stabilirii impozitelor şi taxelor


locale şi a altor venituri ale bugetelor locale
Constatarea şi stabilirea tuturor categoriilor de impozite şi taxe directe şi indirecte
datorate de persoane fizice şi jurdice datorate către bugetele locale;
inventarierea tuturor proprietăţilor ce aparţin persoanelor fizice şi juridice pentru care
acestea datorează impozite şi taxe la bugetul local;
punerea la dispoziţie (în mod gratuit) a formularelor tipizate, respectiv declaraţiile
pentru stabilirea impozitelor şi taxelor;

20
urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele cerute de lege a declaraţiilor de
impunere de către contribuabili persoane fizice şi juridice;
stabilirea rolurilor fiscale;
completarea proceselor verbale – înştiinţare de plată pentru impozite şi taxe şi
transmiterea unui exemplar contribuabilului;
transmiterea serviciului (biroului) operare roluri a informaţiilor noi referitoare la rolul
contribuabilului;
ţinerea evidenţei altor venituri de la populaţie şi persoane juridice (chirii, concesiuni,
redevenţe, etc.);
întocmirea şi transmiterea notificărilor privind intenţiile de modificare a contractelor
de închiriere, contractelor de concesionare, etc.;
identificarea persoanelor fizice şi juridice care nu şi-au declarat proprietăţile pentru
stabilirea impozitelor şi taxelor;
eliberarea certificatelor fiscale şi a adeverinţelor de stare materială la cererea
persoanelor fizice sau juridice;
gestionarea şi arhivarea documentelor referitoare la impunerea fiecărui contribuabil
într-un dosar unic la nivelul serviciului (biroului)*
rezolvarea în conformitate cu legislaţia în vigoare a cererilor, contestaţiilor şi
reclamaţiilor ce privesc debitele contribuabililor;
colaborarea cu celelalte compartimente în constatarea şi stabilirea impozitelor,
taxelor şi altor venituri ale bugetului local, precum şi cu alte instituţii cu abilităţi în
acest domeniu (direcţii generale ale finanţelor publice, poliţie, oficii de cadastru,
etc.);
verificarea periodică a persoanelor fizice şi juridice aflate în evidenţele fiscale
posesoare de bunuri supuse impozitării asupra sincerităţii declaraţiilor de impunere,
asupra modificărilor intervenite, modificând impunerea şi transmiterea debitelor
pentru urmărire şi încasare;
întocmirea după expirarea anului a raportului anual informativ cu privire la
rezultatelor stabilirii impozitelor şi taxelor locale.

Notă: *
Se recomandă arhivarea tuturor documentelor ce privesc un rol fiscal într-un singur
dosar. Acesta va conţine matricolele corespunzătoare contribuabilului care vor fi
diferenţiate pe tipuri de proprietăţi (clădiri, parcele de teren, cu construcţii şi fără
construcţii, alte bunuri impozabile), declaraţiile de impunere şi procesele verbale –
înştiinţare de plată sau procesul verbal de stabilire a taxei mijlocului de transport precum
şi celelalte venituri la bugetul local (redevenţe, chirii teren, etc.). Dosarele vor fi arhivate
în bibliorafturi speciale şi grupate pe sate în cazul comunelor sau pe străzi şi numere în
cazul oraşelor.

Atribuţiile şi competenţele serviciului (biroului) operare roluri


Asigurarea zilnică a interferenţei între contribuabil şi serviciu (biroul) impozite şi
taxe, care gestionează baza de date cu privire la evidenţa tuturor contribuabililor în
ceea ce priveşte materia impozabilă;
verificarea situaţiilor fiscale ale contribuabililor, în vederea eliberării certificatelor
fiscale, adeverinţelor de stare materială şi a vizelor pentru fişele de înmatriculare a
mijloacelor de transport;
validarea zilnică a încasărilor efectuate, pe fiecare tip de venit bugetar şi actualizare
bază de date;
21
operarea în baza de date a compensărilor, restituirilor, reducerilor, scutirilor de la
plata impozitelor şi taxelor locale în baza comunicărilor primite de la celelalte
compartimente fiscale;
elaborarea de situaţii statistice, liste matricole pe materii impozabile, liste de
rămăşiţe, liste cu persoanele insolvabile;
întocmirea înştiinţărilor de plată pentru impozite şi taxe şi alte sume primite pentru
debitare şi încasare în cazul în care înştiinţările nu au fost transmise direct de cel care
a stabilit debitul;
predarea serviciului (biroului) urmărire – încasare a înştiinţărilor de plată şi procesele
verbale de impunere (după efectuarea operaţiunilor de debitare roluri) pentru
înmânarea acestora contribuabililor sub semnătură;
întocmirea formelor de restituire, compensare şi virare a plusurilor din încasări, în
condiţiile dispoziţiilor legale în vigoare;
întocmirea contului de debite şi încasări;
înregistrarea debitelor trecute în evidenţa specială şi urmărirea stării de insolvabilitate
cel puţin o dată pe an, împreună cu cel din compartimentul urmărire – încasare;
ţinerea evidenţei sechestrelor şi asigurarea aplicării măsurilor de valorificare a
sechestrelor şi de stingere a debitelor;
raportarea trimestrială şi anuală prin dări de seamă a realizării veniturilor bugetului
local;
efectuarea periodică de confruntări în operaţiunile efectuate în roluri cu cele din
extrasele de rol, efectuând totodată virările şi compensările necesare împreună cu
compartimentul urmărire – încasare;
întocmirea listelor provizorii de rămăşiţe;
efectuarea operaţiunilor privind închiderea anului fiscal şi întocmirea listei definitive
a rămăşiţelor şi suprasolvirilor;
colaborarea cu toate celelalte compartimente fiscale ale primăriei.

Atribuţii şi competenţe în domeniu urmăririi şi încasării impozitelor şi taxelor


primirea cu confirmare a borderoului de debite transmis de serviciul (biroul) impozite
şi taxe.
încasarea de la persoane fizice şi juridice a impozitelor, taxelor şi alte venituri
(amenzi, imputaţii, despăgubiri, chirii, redevenţe, etc.) ce fac venit la bugetul local,
înregistrând documentul de plată în extrasele de rol;
calcularea şi încasarea majorările de întârziere în cazul plăţilor făcute după expirarea
termenelor legale şi acordarea bonificaţiilor, conform prevederilor legale pentru
plăţile făcute cu anticipaţie;
înscrierea zilnică în borderourile desfăşurătoare a sumelor încasate pe surse şi
predarea borderourilor serviciului (biroului) impozite – taxe şi operare roluri;
depunerea sumelor încasate, în termenul prevăzut de normele legale;
conducerea zilnică a registrului de casă şi a extrasului de rol;
întocmirea periodică (lunar) pe categorii de contribuabili a situaţiei încasării debitelor
şi confruntarea acesteia cu evidenţele serviciilor (birourilor) de impozite şi taxe;
realizarea activităţii de urmărire a încasării creanţelor bugetare de la debitori rău
platnici – persoane fizice şi juridice potrivit prevederilor actelor normative în vigoare;
întocmirea fişelor de urmărire a debitelor restante;
întocmirea şi comunicarea somaţiilor de plată;
iniţierea procedurii de execuţie silită pentru rău platnicii somaţi şi care nu şi-au
achitat restanţele;
22
întocmirea dosarelor pentru recuperarea debitelor pe cale judecătorească;
urmărirea evoluţiei fiecărui dosar de judecată şi stadiul încasărilor în cauze;
efectuarea de controale în teren în scopul identificării altor surse de venituri la
bugetul local şi comunicarea constatărilor serviciilor de specialitate din primărie;
verificarea cel puţin o dată pe an a contribuabililor înscrişi în evidenţa specială a
insolvabililor şi urmărirea permanentă a stării de insolvabilitate pentru aceşti
contribuabili;
colaborează cu celelalte compartimente fiscale din primărie (consiliul judeţean).

Atribuţii în domeniul controlului fiscal


Respectarea regulilor de procedură privind desfăşurarea controlului fiscal:
stabilirea graficelor de efectuare a controlului fiscal;
transmiterea în termen a avizului de verificare către contribuabilul verificat;
efectuarea controlului fiscal prin verificarea realităţii declaraţiilor şi corectitudinii
stabilirii debitelor şi a încasării acestora;
verificarea contribuabililor care au solicitat înlesniri la plată;
stabilirea diferenţelor de impozite şi calcularea majorărilor de întârziere;
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru nerespectarea obligaţiilor
stabilite de actele normative;
valorificarea actelor de control;
colaborarea cu celelalte compartimente fiscale din cadrul primăriei.

Atribuţii în domeniul procedurii şi competenţelor de acordare a înlesnirilor la plata


impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetului local
Primirea şi verificarea cererilor adresate de contribuabili – persoane fizice şi juridice
referitoare la acordarea de înlesniri la plata veniturilor bugetului local şi la
compensarea datoriilor.
Ţinerea evidenţei cererilor de înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri
ale bugetelor locale separat, pe tipuri: cereri adresate de persoane juridice şi de
persoane fizice, cereri pentru reduceri şi scutiri la plata impozitelor şi taxelor datorate
de anumite categorii de persoane fizice prevăzute în acte normative speciale –
pensionari, veterani de război, persoane cu handicap, răniţi în revoluţie, ş.a.
Analizarea cererilor şi întocmirea dosarelor de înlesnire la plată.
Clasarea dosarelor care nu pot fi întocmite în mod complet, respectiv pe cele care nu
cuprind toate elementele prevăzute de legislaţia în vigoare din motive imputabile
solicitanţilor, informându-i pe aceştia în scris care sunt motivele care au stat la baza
deciziei de clasare.
Soluţionarea dosarelor în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării
cererilor, scop în care îndeplinesc următoarele activităţi:

a) efectuarea verificării referitoare la: realitatea datelor prezentate, respectarea de


către solicitant a reglementărilor legale în vigoare privind disciplina financiară,
existenţa unor programe de restructurare în derulare în cazul contribuabililor
persoane juridice sau a unor posibilităţi concrete de achitare în viitor a
obligaţiilor restante, în cazul persoanelor fizice, orice alte elemente care pot
contribui la formarea propunerilor de aprobare, respingere, modificare şi
completare a cererilor;
b) întocmirea notelor de constatare pe baza verificărilor efectuate şi a informaţiilor
furnizate de inspectorii fiscali din cadrul serviciilor de impozite şi taxe;
23
c) încadrarea dosarelor în prevederile actelor normative speciale;
d) analizarea documentelor justificative prezentate de contribuabili;
e) propunerea soluţiilor de rezolvare a cererilor de înlesniri la plată.

Înaintarea dosarelor complete şi propunerile de soluţionare a cererilor de înlesniri la


plată către primar, spre a fi prezentate Consiliului Local şi înştiinţează petenţii despre
adoptarea HCL referitoare la soluţionarea cererii lor.
Urmărirea respectării înlesnirilor la plată de către contribuabili-persoane fizice şi
juridice aşa cum au fost ele aprobate.
Informarea serviciilor din cadrul Direcţiei venituri în vederea calculării majorărilor
de întârziere, conform prevederilor actelor normative în vigoare şi respectiv începerea
sau continuarea, după caz, a procedurii de executare silită, în cazul nerespectării
consiliilor locale privind înlesnirile la plată.
Colaborarea cu serviciile de impozite şi taxe şi urmărire-încasare, pentru preluarea în
scris a debitelor agenţilor economici destinatari/iniţiatori de compensare şi cu
Serviciul financiar-contabilitate pentru preluarea în scris a situaţiei debitelor primăriei
faţă de respectivii agenţi economici, în vederea identificării posibilităţilor de
compensare de mică valoare
Întocmirea notelor de constatare în vederea compensării datoriilor între primărie şi
alţi contribuabili şi a Ordinelor de compensare pentru compensări de mică valoare.
Ţinerea evidenţei şi gestionarea documentelor întocmite în vederea realizării
compensărilor de mică valoare. Ţinerea evidenţei şi gestionarea documentelor
întocmite în vederea realizării compensărilor intervenite în situaţia în care acelaşi
contribuabil, persoană fizică sau juridică, are pe de o parte obligaţii de plată la
bugetul local iar pe de altă parte are de primit sumele plătite în plus la bugetul local.
Corectarea erorilor intervenite la compensări şi înregistrarea lor în registrul de erori
de compensare.

3.3. SCHEMA RELAŢIONALĂ

În activitatea de constatare, stabilire, urmărire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale


sunt parcurse etape care generează relaţii cu alte compartimente din cadrul primăriei sau
a consiliului judeţean, precum şi cu persoane fizice şi juridice din afara instituţiei.

De exemplu, pentru stabilirea impozitului pe clădiri, serviciul de constatare şi stabilire


impozite va colabora cu contribuabilul, cu serviciul de autorizare în construcţii, oficiul
cadastru, precum şi cu notariatele.

24
Schema relaţională a paşilor parcurşi în procesul de stabilire şi colectare a impozitelor şi
taxelor locale se poate prezenta astfel:

Relaţii interne
Relaţii externe

Primirea declaraţiilor de la contribuabil


contribuabili

Oficiul Cadastral
Servicii Verificarea
tehnice Notari
declaraţiilor
Contribuabil

Întocmirea listelor
contribuabililor

Înştiinţarea contribuabililor Persoane juridice cu


care putem contracta
acest serviciu

Depunerea contestaţiilor şi
obiecţiunilor Contribuabil

Soluţionarea contestaţiilor
şi obiecţiunilor Contribuabil

Persoane juridice sau fizice cu


Urmărire şi încasare care putem contracta aceste
impozite şi taxe activităţi

Contribuabil
Executarea silită
a sumelor restante Persoane juridice cu care
putem contracta aceste
activităţi

Între compartimentele de specialitate din cadrul departamentului (direcţiei) venituri se


nasc de asemenea relaţii de comunicare, informare, confruntare, control, fără ca
atribuţiile să se suprapună sau ca un angajat să primească sarcini de la mai mulţi şefi.
Trebuie categoric eliminate situaţiile în care responsabilităţile angajaţilor sunt împărţite
între mai mulţi şefi sau sarcinile postului nu sunt bine delimitate.

25
Schema relaţională între compartimentele fiscale
din cadrul Direcţiei venituri

Constatare Operare Urmărire


stabilire roluri încasare

Control

4. SELECTAREA ŞI FORMAREA PERSONALULUI

Un alt pas în managementul acestei activităţi îl constituie selectarea personalului la


angajare. Este foarte important ca cei angajaţi în administraţia locală şi mai ales în
posturile care privesc relaţia cu cetăţenii, cum sunt şi cele referitoare la stabilirea
impozitelor şi taxelor, colectarea lor şi controlul fiscal, să dispună de abilităţi de
comunicare, de un coportament civilizat, cald, să fie oameni cu o conduită morală
ireproşabilă.

Nu trebuie uitat că imaginea administraţiei locale este dată de calitatea oamenilor care
lucrează în ea.

Angajarea personalului se va face prin concurs organizat în baza Legii nr. 188/1999 a
funcţionarului public şi se va avea în vedere ca persoanele înscrise la concurs să facă
dovada studiilor, să aibă recomandare de la ultimul loc de muncă şi să nu aibă cazier
judiciar.

Periodic, se recomandă testarea personalului din punct de vedere al pregătirii


profesionale şi cunoaşterii legislaţiei, precum şi perfecţionarea personalului prin diferite
forme: participare la cursuri, organizare de seminarii, schimburi de experienţă, etc.

5. EVALUAREA ACTIVITĂŢII DE MANAGEMENT

Ca orice activitate şi cea privind administrarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri la


bugetul local trebuie să se desfăşoare sub semnul eficienţei.

Eficienţa este rezultatul unui bun management şi se reflectă prin:


creşterea volumului încasărilor;
ritmicitate în încasarea impozitelor şi taxelor
creşterea încasărilor prin plata voluntară a contribuabililor
26
reducerea numărului de contestaţii şi reclamaţii
reducerea numărului şi volumului debitelor restante
reducerea numărului de sancţiuni
reducerea evaziunii fiscale, etc.

Este absolut necesar ca ordonatorul de credite să analizeze periodic activitatea


compartimentelor fiscale prin această prismă, şi să intervină prin măsuri organizatorice
atunci când se sesizează o evoluţie negativă a acestor indicatori:

1.Creşterea volumului încasărilor se analizează prin studierea raportului:


Încasări realizate într-o perioadă de timp .
Încasări realizate în aceeaşi perioadă de timp precedentă
În condiţii optime acest raport este >1 (în condiţia în care baza de impozitare rămâne
nemodificată).

2. Ritmicitatea încasărilor veniturilor şi taxelor. Se calculează lunar sau trimestrial prin


compararea raporturilor între încasări în perioade de timp comparabile, la un volum de
venituri estimat de exemplu pe un trimestru sau an.

Ex. Încasări luna ianuarie


Volum estimat an (trim.I)
Încasări luna februarie
Volum estimat an (trim.I)
.
Încasări luna octombrie
Volum estimat an (trim.IV)

Analizarea acestui indicator este foarte importantă în stabilirea trimestrialităţii


cheltuielilor şi angajării lor.

3. Creşterea încasărilor prin plata voluntară a contribuabililor se analizează prin


calcularea = Volum încasări prin plata voluntară
Total încasări

Acest indicator reflectă calitatea relaţiei directe a administraţiei cu contribuabilul. Cu cât


acest indicator tinde spre „1” cu atât se poate concluziona că în comunitatea respectivă
contribuabilul înţelege necesitatea contribuţiei sale la constituirea bugetului şi că există o
transparenţă a activităţii administraţiei şi o bună comunicare cu contribuabilul.

4. Reducerea numărului de contestaţii şi reclamaţii se analizează prin raportarea


numărului de contestaţii şi reclamaţii într-o perioadă de timp cu numărul de centestaţii şi
reclamaţii dintr-o perioadă similară, precedentă.
Situaţia este favorabilă când acest indicator este subunitar cu tendinţa spre „0”.

5. Reducerea numărului (volumului) debitelor restante este analizată prin raportarea


debitelor restante la total debite şi compararea acestui raport cu rapoarte calculate pentru
perioade anterioare. Tendinţa este ca acest raport să fie spre „0”.

27
6. Reducerea numărului de sancţiuni. Analizarea eficienţei prin acest indicator se face
prin compararea numărului de sancţiuni date pentru încălcarea normelor fiscale la acelaşi
număr de controale în perioade de timp egale.

7. Reducerea numărului de evaziuni fiscale. O situaţie bună este când în urma


controalelor efectuate nu se descoperă evaziuni fiscale sau numărul lor scade.
Se calculează prin compararea numărului de evaziuni descoperite în perioade egale de
timp.

Atunci când se analizează eficienţa activităţii fiscale dintr-o primărie această analiză
trebuie corelată cu modificările de acte normative sau alte elemente intervenite în timp
(inclusiv inflaţie), pentru a asigura o comparabilitate a datelor de analiză.

6. RELAŢIA CU CONTRIBUABILUL
Pentru a asigura o imagine pozitivă administraţiei şi o relaţie optimă cu contribuabilul
este indispensabil ca activitatea primăriei să se desfăşoare astfel încât să se realizeze o
transparenţă şi o bună comunicare cu cetăţeanul.

Relaţiile cu contribuabilul sunt o funcţie managerială distinctă care ajută la stabilirea şi


menţinerea unei linii de comunicare, înţelegere, acceptare şi cooperare.

Prin actele normative în vigoare, contribuabilul are obligaţia de a plăti impozite şi taxe la
bugetul local constituind surse pentru finanţarea acţiunilor ce privesc realizarea
obiectivelor tehnico-edilitare a localităţilor şi funcţionarea serviciilor publice.

Acest lucru trebuie făcut cunoscut contribuabilului. El trebuie să ştie pentru ce plăteşte şi
ce se realizează cu banii lui. Realizând acest obiectiv putem afirma că am asigurat
„transparenţă” în activitatea primăriei cu contribuabilul.

Prin politica managerială trebuie să stabilim care sunt modalităţile cele mai eficiente de a
realiza această transparenţă.

Totul trebuie început cu o problemă. Aceasta este definitivă, apoi trebuie să i se găsească
soluţiile. Astfel se vor dezvolta idei care trebuiesc communicate, se vor alege metodele
de a le comunica pentru a sensibiliza contribuabilul şi pentru a obţine rezultatul dorit.

Există o multitudine de metode prin care putem asigura această relaţie cu plătitorul
nostru. Sugerăm doar câteva, lăsând la latitudinea fiecărei autorităţi locale să-şi
stabilească căile de a ajunge să se facă înţeles de contribuabil:
comunicarea directă prin organizarea de întâlniri cu grupuri de cetăţeni;
mass-media;
răspândirea de fluturaşi cu impozitele şi taxele ce trebuiesc plătite de contribuabili,
termenele de plată, drepturile lui. Aceşti fluturaşi trebuiesc concepuţi în aşa fel încât să
aibă impact la contribuabil şi să-l determine să devină un plătitor voluntar;
editarea de ghiduri pentru contribuabili sub formă de pliante care să fie difuzate în
locurile publice (poşte, telefoane, bănci, CEC, tonete, etc.);
organizarea centrelor de informare pentru cetăţean, etc.

28
CAPITOLUL III. ACTIVITATEA DE CONSTATARE ŞI IMPUNERE
1.CE ESTE IMPUNEREA?

Acţiunea de a determina o contribuţie bănească obligatorie către bugetul central sau cel
local de către persoane fizice sau juridice potrivit unor norme stabilite prin lege constituie
impunerea.

2. CINE FACE IMPUNEREA?

Impozitele şi taxele locale sunt stabilite de Legea privind impozitele şi taxele locale nr.
27/1994 modificată şi completată prin ordonanţe şi hotărâri de guvern.

Impozitele şi taxele locale vor putea fi majorate sau diminuate annual cu până 50 % de
către consiliile locale şi judeţene pânî la data de 30 octombrie.

Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute la anexa
nr. 1 precum şi amenzile se indexează annual,prin hotărâre a consiliilor locale sau
judeţene, până în data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal pe baza indicelui de inflaţie
aferente unei perioade de 12 luni care sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiasi an şi numai
când creşterea acetuia depăşeşte 5 %.

Activitatea de impunere este realizată prin organele fiscale teritoriale subordonate


Ministerului Finanţelor pentru sumele datorate bugetului central şi prin organele proprii
ale consiliilor locale şi judeţene pentru sumele datorate bugetului local în condiţiile
impuse de lege.

3. PROCEDURA DE IMPUNERE

3.1 CINE ŞI CE SE IMPOZITEAZĂ?

Toţi contribuabilii persoane fizice sau juridice române şi străine care deţin în proprietate
clădiri, construcţii, terenuri, mijloace de transport sau alte bunuri supuse obligaţiilor
fiscale potrivit legii, au obligaţia să depună declaraţii de impunere la organele fiscale în
raza cărora îşî au domiciliul, sediul, sau se află bunurile impozabile sau taxabile în
termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate.
Deasemeni contribuabilii au obligaţia să depună declaraţii noi în termen de 30 de zile de
la data la care au intervenit modificări privind materia impozabilă care conduc la
modificarea impozitului sau taxei.
Nu se depun noi declaraţii pentru buunurile supuse impozitării sau taxării existente în
evidenţa fiscală.

3.2 STABILIREA IMPOZITELOR ŞI A TAXELOR

3.2.1. IMPOZITUL PE CLĂDIRI

1. Impozitul pe clădiri este plătit de persoane fizice, juridice care deţin în proprietate sau
în folosinţă clădiri şi construcţii, de orice fel situate în municipii, oraşe, comune şi
sate indiferent cum sun folosite şi de destinaţia dată cu excepţia celor care sunt scutite
în mod expres de lege.
29
2. Pentru clădirile construite fără autorizaţie de construcţie pe terenuri dobândite pe
bază de acte sub semnătură privată impozitul pe clădiri este datorat de persoana fizică
sau juridică care a construit clădirea, cu menţiunea că impunerea nu înlocuieşte titlul
de proprietate asupra clădirii.

3. În cazul clădirilor proprietate de stat inclusiv pentru cele care constituie fondul
locativ de stat aflate în administrarea sau în folosinţa contribuabililor, impozitul pe
clădiri se datorează de cei care le au în administrare sau în folosinţă.

4. În categoria clădiri supuse impozitării se includ şi construcţiile anexe situate fie în


corpul principal de clădire fie în afara acestuia cum sunt: bucătăria, cămara, baia,
pivniţa, garajul, magazia, grajdul, remiza, altele asemenea, precum şi spaţiile
comerciale, magazine, chioşcuri, cabane, barăci, depozite şi altele asemenea inclusiv
cele demontabile indiferent de natura materialelor folosite pentru realizarea acestora.
La stabilirea valorii se iau în calcul şi suprafeţe destinate scărilor de acces, culoarelor,
holurilor, ascensoare, instalaţii interioare, uscătoare, luminatoare, etc.

5 Se supun impozitării şi clădirile aparţinând persoanelor fizice şi folosite ca


policlinici, case de odihnă, creşe, grădiniţe de copii, cluburi şi altele asemenea cu
condiţia să nu intre sub incidenţa prevederilor din anexa nr. 2 la legea nr. 27/1994.

6 Impozitul pe clădirile persoanelor fizice inclusiv cele care desfăşoară activităţii


economice autorizate pe baza liberei iniţiative se calculează prin aplicarea cotei de
0,2 % în mediul urban şi de 0,1 % în mediul rural asupra valorii clădirii determinată
pe baza normelor prevăzute în anexa nr. a legii 27/ 1994.

7 Impozitul pe clădiri proprietatea persoanelor juridice şi a altor contribuabili decât


persoanle fizice se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale care
poate fi cuprinsă între 0,5 şi 1 % asupra valorii de inventar a clădirii înregistrată în
evidenţa contabilă a contribuabililor.

8 Impozitul este datorat în cazul contribuabililor persoane juridice atât pentru clădirile
aflate în funcţiune căt şi pentru cele aflate în conservare. Clădirile aflate în funcţiune
şi a căror valoare a fost recuparată integral pe calea amortizării sunt supuse în
continuare impozitării la valoarea la care au fost înscrise în evidenţa contabilă.

9 În cazul clădirilor dobândite de persoane juridice prin contract de vânzare-cumpărare


în care nu a fost specificată valoarea pentru clădire şi valoarea pentru teren, iar în
evidenţa contabilă au fost înregistrate la valoarea din contractul de vânzare-
cumpărare impozitul se calculează la valoarea totală.

10 Clădirile prevăzute în anexa nr. 2 la legea nr. 27/1994 se scutesc numai în situaţii în
care nu sunt folosite cu altă destinaţie decât cea pentru care legea îi conferă înlesnirea
respectivă. În cazul în care o parte din aceste clădiri se foloseşte ca spaţiu de cazare,
bufet, chiosc pentru vânzări mărfuri şi alte activităţi economice acestea se supun
impozitării în mod corespunzător. Spaţiile din clădirile aparţinând instituţiilor publice
care au fost închiriate pentru organizarea de şedinţe, simpozioane, consfătuiri,
conferinţe, congrese, cursuri în domeniul pregătirii preofesioanle şi sunt folosite

30
pentru aceste activităţi în mod permanent se supun impozitării conform prevederilor
legale.

11 În cazul modificării situaţiei declarate impozitul pe clădiri se recalculează în mod


corespunzător. De exemplu, daca un contribuabil persoană fizică impus pentru o
clădire cu un impozit de 1.200.000 lei vinde clădirea respectivă în luna iunie unui alt
contribuabil se va da la scădere cu suma de 600.000 lei impozit aferent perioadei
01.07 - 31.12, iar noul proprietar se va impozita cu suma de 600.000 lei impozit
aferent perioadei 01.07 - 31.12.

În situaţia cănd primul proprietar a plătit impozitul în întregime suma de 600.000 lei
aferentă perioadei 01.07 - 31.12 se compensează cu alte obligaţii sau se restituie,
după caz, în condiţiile legii, organul fiscal având obligaţia să-i comunice
contribuabilului situaţia creată în urma înstrăinării proprietăţii.

În mod similar se procedează în cazul clădirilor demolate în condiţiile legii, a celor


distruse sau transmise în administrare ori folosinţă după caz.

12. Impozitul pe clădiri în cazul contribuabilior persoane fizice se stabileşte pe baza


declaraţiei de impunere depuse conform legii la organul fiscal teritorial pe raza
căruia se află clădirea.

Declaraţia va fi însoţită de copii legalizate după actul de proprietate, după schiţa


acestuia (întocmită de un organ de specialitate sau de oficiul de cadastru teritorial),
extras de carte funciară, sau copii după autorizaţia de construcţie şi schiţa tehnică
anexă la autorizaţia de contrucţie.

După verificarea declaraţiei şi a actelor depuse în susţinerea ei, organul fiscal


procedează la calcularea valorii de impozitare conform normelor din anexa nr. 1 la
legea 27 /1994 şi se întocmeşte procesul verbal de stabilirea valorii de impozitare şi
a impozitului. Un exemplar din procesul verbal de impunere se transmite
contribuabilului, deasemeni se comunică contribuabilului orice modificări
intervenite în calcularea valorii de impozitare şi a impozitului de plată urmare a
modificării legislaţiei sau revizuirii dosarului.

13. Pentru contribuabilii alţii decât persoanele fizice impozitul se calculează de către
aceştea prin declaraţia de impunere care se depune la organele fiscale teritoriale şi se
verifică de către acestea.

14. Declaraţiile de impunere se depun separat pentru fiecare clădire în parte în cazul cănd
sunt situate la adrese diferite sau în alte localităţi decât localitatea în care se află
sediul sau domiciliul contribuabilului după caz.

15. În cazul unei clădiri noi, dobândite în cursul anului impozitul se datorează începând
cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost dobândită şi se plăteşte
proporţional cu perioada de timp rămasă până la sfârşitul anului.

Exemplu: Pentru o clădire dobândită la 15 aprilie se datorează un impozit anual de


1.200.000 lei iar pentru anul curent se datorează impozit de la 01 mai şi se
repartizează pe termenele de plată astfel:

31
1.200.000 lei : 12 luni X 8 luni =800.000 lei
15 iunie 200.000 lei
15 septembrie 300.000 lei
15 decembrie 300.000 lei

16. Clădirile în construcţie proprietatea contribuabililor persoane juridice se supun


impozitării din momentul dării în folosinţă şi întocmirii procesului verbal de recepţie.

17. Clădirile nou construite proprietatea persoanelor fizice se supun impozitării din
momentul în care sunt finalizaţi pereţii şi acoperişul.

18. Impozitul pe clădiri este anual şi se plăteşte trimestrial în rate egale până la data de 15
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

19. Persoanele fizice care plătesc impozitul pe clădiri datorat, integral până la data de 15
martie primesc o bonificaţie de 5 % din valoarea impozitului.

20. Impozitul pe clădiri se calculează diferenţiat în funcţie de materialele din care sunt
construite, de dotările şi utilităţile cu care sunt echipate, în funcţie de destinaţie.

21. Impozitul pe clădiri se determină prin înmulţirea suprafeţelor construite desfăşurate


sau echivalente cu norma valorică pe mp de construcţie la care se aplică cota de
impozitare, cota care este de 0,2 % in mediul urban şi de 0,1 % în mediul rural pentru
persoanele fizice. Pentru persoanel juridice impozitul pe clădiri se determină prin
aplicarea cotei cuprinsă între 0,5 şi 1 % asupra valorii de inventar cu care figurează în
evidenţa contabilă.

22. În cazul clădirilor cu mai multe etaje şi grosimea pereţilor mai mare de 25 cm
suprafaţa construită se obţine prin aplicarea coeficienţilor de transformare a
suprafeţei utile (din contractul de vânzare-cumpărare, schiţa tehnică, sau extrasul de
carte funciară) în suprafaţă echivalentă, coeficienţi care se află în anexa la Ordinul nr.
40 din 03 februarie 1979 al Ministerului Finanţelor.

23. În funcţie de anul construirii norma valorică pe mp de construcţie se reduce cu 15 %


dacă clădirile sunt construite înainte de anul 1950 sau cu 5 % dacă clădirile sunt
construite înainte de anul 1977.

3.2.2. IMPOZITUL PE TEREN

1. Impozitul pe teren este plătit de persoane fizice, juridice care deţin în proprietate de
teren situate în municipii, oraşe, comune sau sate indiferent cum sunt folosite şi de
destinaţia dată.

2. Suprafeţele de teren care se supun impozitării se stabilesc pe baza evidenţelor


conduse de primării şi declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili.

3. Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru patrat de teren,


diferenţiat pe categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor pe zone în perimetrul
construibil. Vezi tabelul de mai jos:

32
Anexa 5 (Legea nr. 27/1994)

Categoria localitatii lei/mp


0 1 2 2 bis 3 4 5
Zona în Bucureşti Braşov, Municipii Municipii, Oraşe, Comune, sate
localitate Cluj, reşedinţe localităţi localităţi reşedinţe de
Constanţa, de judeţ, urbane, rurale comuna, sate
Craiova, altele atestate ca atestate componente ale
Galaţi, decât cele staţiuni ca comunelor şi
Iaşi, din turisitice staţiuni sate aparţinând
Timişoara coloana 2 turistice oraşelor şi
municipiilor**
A 2400 2000 1750 1500 1000 100
B 2000 1500 1250 1000 500 50
C 1500 1000 750 500 250 -
D 1000 500 375 250 150 -

4. Contribuabilii persoane fizice, care deţin în proprietate terenuri neocupate de clădiri


şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi, 1 şi 2 zonele A,B şi C
datorează impozit pe teren.

Pentru terenurile aparţinând acestor contribuabili, neocupate de clădiri şi de alte


construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, şi în categoriile 3-5, în
suprafaţa de până la 1000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren, iar pentru
suprafaţă care depăşeşte 1000 mp se datorează impozit pe venitul agricol, conform
prevederilor legale.

Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri situate în interiorul


localităţilor, altele decât cele necesare desfăşurării activităţii de bază, pentru care sunt
autorizaţi, datorează pentru toate terenurile neocupate de clădiri şi alte construcţii.

Persoanele juridice care au ca obiect de activitate numai activităţi industriale vor plăti
impozit pe teren indiferent de modul cum folosesc terenul.

Persoanele juridice constituite în baza legii 36 /1991 nu vor plăti impozit pentru
terenurile situate în interiorul localităţilor folosite exclusiv în scop agricol, plătind
impozit doar pentru terenurile folosite în alt scop.

Pentru terenurile situate în exteriorul localităţilor nu se datorează impozit pe teren.

5. Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de către consiliile locale


în funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei (zonă
de locuit sau industrială, precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi.

6. Impozitul pe teren este datorat de proprietarul terenului şi de către contribuabilii care


dobândesc dreptul de proprietate pentru terenuri avute anterior, în folosinţă începând
cu data de întâi a lunii următoare celei în care a devenit proprietar.

33
De exemplu - o societate a dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de
teren aflată în folosinţă la data de 15 iunie şi pentru întregul an a avut stabilită o taxă
pentru folosirea terenurilor de stat folosite în alte scopuri decât pentru agricultură.

În acest caz până la data de 30 iunie se datorează taxă pentru folosirea terenurilor
proprietate de stat în alt scop decât pentru producţie agricolă, iar de la data de 1 iulie
datorează impozit pe teren conform prevederilol legale, contribuabilul având obligaţia
de a comunica organelor fiscale în termen de 30 de zile, modificarea intervenită.

7. Impozitul pe terenurile situate în oraşe care trec în categoria municipiilor sau în


comunele care trec în categoria oraşelor se modifică corespunzător noii încadrări
începând cu data de 1 ianuarie a anului următor a celui în care a intervenit
modificarea.

8. Nu se datorează impozit pe teren pentru suprafeţele de teren situate de teren în


extravilanul localităţilor (pentru acestea datorându-se impozit pe venitul agricol) şi
nici pentru terenurile proprietate de stat (pentru acestea datorându-se taxă pentru
folosirea terenurile proprietate de stat în alte scopuri decât pentru agricultură).

9. Penru terenurile ocupate de clădiri şi construcţii proprietatea persoanelor fizice şi


juridice, pentru terenurile aparţinând mănăstirilor, schiturilor mănăstireşti,
perimetrului cimitirelor, locaşurilor de cult recunoscute de lege, pentru terenurile
ocupate de clădirile şi construcţiile din anexa nr. 2 la Legea 27/1994 şi pentru
terenurile proprietatea persoanelor juridice, folosit în scop agricol nu se datorează
impozit pe teren.

10. Impozitul pe teren se stabileşte pe baza declaraţiilor de impunere depuse de către


proprietar în condiţiile legii la serviciul de specialitate al primăriei pe raza căreia se
găseşte terenul sau se calculează de către contribuabilii persoane juridice prin
declaraţia de impunere care se depune la serviciul de specialitate al primăriei locale.

11. Impozitul pe teren se stabileşte sau se scade cu începere de la data de întâi a lunii
următoare celei ăn care acestea au fost dobândite în proprietate sau au fost înstrăinate.

12. Impozitul pe teren se plăteşte trimestrial în rate egale până la data de 15 inclusiv a
ultimei luni din trimestru.

13. Persoanele fizice care plătesc impozitul pe teren datorat integral până la data de 15
martie primesc o bonificaţie de 5 % din valoarea impozitului.

3.2.3 TAXA ASUPRA MIJLOACELOR DE TRANSPORT

1. Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, remorci, semiremorci,


rulote, ataşuri se plăteşte de către persoane fizice, juridice, regii autonomie şi ceilalţi
agenţi economici.

2. Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se stabileşte în funcţie de


capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau fracţiune de capacitate
sub 500 cmc, după cum urmează:

34
OUG 62
lei/an
- autoturisme 24.000
- autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel 48.000
- autotrenuri de orice fel 56.000
- tractoare înmatriculate în evidenţele organelor de poliţie 32.000
- motociclete, motorete şi scutere 12.000
- biciclete şi tricicluri cu motor 9.000

Astfel pentru un autocamion cu o capacitate cilindrică de 5488 cmc revine o taxă de:
5488 cmc : 500 = 10.976 , de unde 11 fracţiuni înmulţit cu 48.000 lei = 528.000 lei.

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote taxele anuale se stabilesc, în funcţie de
capacitatea acestora, astfel:

Capacitatea - lei/an - OUG 62


a) până la o tonă inclusiv 24.000
b) între 1 - 3 tone inclusiv 80.000
c) între 3 - 5 tone inclusiv 120.000
d) peste 5 tone 152.000

Pentru ataşe, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru
motociclete, motorete şi scutere.

Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se doveşte cu cartea de


identitate a autovehicolului respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte
documente legale din care să rezulte capacitatea, iar în alte situaţii decât cele
reglementate prin lege aceasta poate fi dovedită cu adeverinţă eliberată de o societate de
profil specializată care este abilitată să efectueze servicii tehnice auto.

3. Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă se stabileşte anual, pentru fiecare mijloc
de transport în parte, după cum urmează:

OUG 62
lei/an
- luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz şi agrement personal 4.000
- bărci fără motor, folosite în alte scopuri 28.000
- bărci cu motor 80.000
- bacuri, poduri plutitoare 60.000
- şalupe 160.000
- iahturi 2.000.000
- remorchere şi şlepuri 800.000
- vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţie de 1.000 tdw 200.000

4. Bărcile şi luntrele folosite de localnici din Delta Dunării şi din Insula Mare a Brăilei
pentru transportul personal nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport,
persoanele în cauză vor trebui să facă dovada că au domiciliul în locurile menţionate
pe baza de tabel certificat de consiliile locale.

35
Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataşuri, tricicletele cu motor care
aparţin invalizilor şi care sunt adaptate invalidităţii acestora.

Persoanele, proprietare acestor mijloace de transport trebui să prezinte acte


doveditoare din care să rezulte că sunt încadrate într-un grup de invaliditate cu
afecţiuni locomotorii şi că autovehicolele sunt dotate şi adaptate invalidităţii acestora.

Sunt scutite de taxa asupra mijloacelor de transport tractoarele neînmatriculate în


evidenţa organelor de poliţie şi sunt folosite în scop agricol sau alte scopuri.

Agenţii economici care execută activităţi de transport în comun în interiorul localităţii


sau în afara localităţii dar pentru care practică tarife stabilite în condiţiile transportului
în comun plăteşte taxă asupra mijloacelor de transport pentru autovehicolele folosite
în alte scopuri decât pentru transportul în comun. De asemenea, nu plătesc taxa
asupra mijloacelor de transport instituţiile finanţate de la bugetul public.

5. Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează sau se dă la scădere cu data de întâi


a lunii în care au fost dobândite respectiv au fost radiate din evidenţa organelor de
poliţie sau căpităniei porturilor după caz mijloacele de transport.

Radierea din evidenţa organelor de poliţie, prevăzută de lege se referă la scoaterea din
evidenţă a mijloacelor de transport în condiţiile prevăzute de Hotîrârea Guvernului nr.
610 / 1992 privind cartea de identitate a autovehicolului.

6. Pentru autovehicolele care nu sunt supuse înmatriculării scaderea taxei se poate face
numai în cazul înstrăinării acestora sau prin scoaterea din uz, urmare casării sau
vânzării ca piese de schimb (motor, caroserie, şasiu) fapt care să fie atestat prin
documente doveditoare în acest sens.

Casarea va fi dovedită prin documnete din care rezulte că mijlocul de transport a fost
predat unităţilor autorizate pentru colectarea şi recuperarea materialelor.

Taxa asupra mijloacelor de transport nu se dă la scădere pentru perioada cât


autovehicolele sau mijloacele de transport pa apă se află în reparaţii curente, capitale
şi nici în cazul lipsei temporare a unor piese de schimb.

Mijloacele de transport ţinute în conservare se supun taxării conform legii.

7. Proprietarii de mijloace de transport persoane fizice sau juridice au obligaţia să


depună în termen de 30 de zile de la data dobândirii acestora declaraţii de impunere la
organele de specialitate ale consiliilor locale unde îşi au domiciliul sau sediul.

Se depun declaraţii şi atunci când intervin modificări care conduc la modificarea


cuantumului taxei.

8. În cazul schimbării domiciliului sau sediului contribuabilii au obligaţia să declare în


termen de 30 de zile la organul fiscal de la vechiul domiciliu sau sediu data mutării şi
noua adresă.

36
În baza acestei declaraţii organul fiscal transmite dosarul mijlocului de transport în
termen de 15 zile organului fiscal de la noul sediu sau domiciliu, specificând că în
baza confirmării primirii va proceda la scăderea din evidenţă cu incepere de la întâi a
lunii în care s-a schimbat sediul sau domiciliul urmând ca impunerea să se stabilească
cu începere de la aceiaşi dată la noul domiciliu.

Organul fiscal de la noul sediu sau domiciliu verifică pe teren exactitatea datelor, apoi
confirmă primirea dosarului şi preluarea debitului în termenul prevăzut de lege.

9. În cazul înstrăinării mijloacelor de transport taxa stabilită în sarcina vânzătorului se


dă la scădere şi se procedează la închiderea dosarului pe baza facturii şi a
certificatului de radiere de la poliţie.

Când vânzarea se face cu contract de vânzare - cumpărare sub semnătură privată se


procedează la închiderea dosarului şi la scăderea taxei pe baza certificatului de
radiere.

Închiderea dosarului şi scăderea taxei se face cu incepere de la data de întâi a lunii în


care s-a făsut radierea.

Organul fiscal unde are sediul sau domiciliul vânzătorul are obligaţia să comunice
organului fiscal unde are sediul sau domiciliul cumpărătorul că un contribuabil de pe
raza lui de activitate a dobândit un autovehicol, elementele de identificare ale
autovehicolului şi data când a avut loc tranzacţia.

10. Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial în rate egale, până la data
de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului taxa datorată se repartizează


în sume egale la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.

Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către serviciile de specialitate ale


consiliilor locale în a căror rază teritorială contribuabilii îşi au sediul sau domiciliul,
după caz pe baza declaraţiei de impunere, depusă în condiţiile prevăzute de lege.

11. Persoanele fizice sau juridice străine care solicită înmatricularea temporară a
mijloacelor de transport au obligaşia de a achita integral taxa datorată la data luării în
evidenţă de către organele fiscale.

3.2.4. TAXA PENTRU FOLOSIREA TERENURILOR PROPRIETATE DE STAT

1. Taxa pentru folosirea terenurilor în alte scopuri decât pentru agricultură respectiv
pentru producţia vegetală, agricolă sau silvică, este stabilită prin Legea 69/ 1993 şi se
datorează de către regiile autonome, societăţi comerciale cu capital de stat precum şi
de celelalte persoane juridice pentru terenurile aflate în administrarea sau folosirea
acestora.

2. Taxa este anuală pe metru patrat şi este diferenţiată pe categorii de localităţi şi pe


zone în cadrul localităţilor urbane. Pentru anul 2000 taxa se stabileşte astfel:

37
A. PENTRU LOCALITĂŢI URBANE

Zona în cadrul Categoria localităţii lei/mp


localităţii I II III IV
A 850 640 280 140
B 490 350 210 110
C 350 210 110 -
D 210 140 - -

A. PENTRU LOCALITĂŢI RURALE

Specificare Zona de fertilitate lei/mp


I II III IV V
Taxa 490 420 350 210 140

Municipiul Bucureşti face parte din categoria I de localităţi iar municipiile reşedinţă de
judeţ şi municipiul Hunedoara fac parte din categoria II de localităţi. Celelalte localităţi
urbane se includ în categoria III sau IV prin decizia prefectului judeţului.

3. Încadrarea terenurilor pe zone în cadrul localităţilor se face de primăriile municipiilor


şi oraşelor în funcţie de poziţia lor faţă de centru.

Încadrarea localităţilor rurale în zone de fertilitate este stabilită prin H.C.M. nr.
1108/1969. Hotărârea consiliilor judeţene privind încadrarea comunelor, oraşelor şi
municipiilor în zone de fertilitate se comunică serviciilor financiare ale localităţilor
respective în vederea calculării obligaţiilor băneşti ce rezultă pentru folosirea
terenurilor de către contribuabilii ce deţin asemenea terenuri.

4. Nu se datorează taxă pentru:


Terenurile instituţiilor publice
Terenuri improprii pentru agricultură şi silvicultură
Terenuri pe care se execută investiţii

5. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat se datorează de plătitori în funcţie


de situaţia de la începutul anului şi nu se recalculează în cursul anului.

6. Taxa penru folosirea terenurilor proprietate de stat se achită în patru rate egale până
la 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

3.2.5. TAXA PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATELOR, AVIZELOR,


AUTORIZAŢIILOR ÎN DOMENIUL CONSTRUCŢIILOR, AUTORIZAŢIILOR DE
ORICE FEL. VIZA ANUALĂ A ACESTORA ŞI A ALTOR LUCRĂRI
REGELEMENTATE PRIN LEGEA 27/1994 MODIFICATĂ ŞI COMPLETATĂ PRIN
O.G. 62/1998 ŞI O.G. 15/1999.

Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor eliberate contribuabililor


sunt supuse unor taxe diferenţiate în funcţie de natura construcţiilor sau a instalaţiilor, de
suprafaţa terenurilor, de natura serviciilor prestate după cum urmează:
38
Nr. Denumirea activităţii Cine plăteşte U/m Taxa LEI
crt - suprafaţă
- valoare
- cantitate
1. Certificatul de urbanism Mediul urban < 150 10.000 - 14.500
Persoane fizice < 250 15.000 - 19.500
Persoane juridice < 500 20.000 - 24.500
< 750 25.000 - 29.500
< 1000 30.000 - 35.000
> 1000 35.000 + 50
lei/mp

Mediul rural 50 % din taxa


pentru mediul
urban
2. Autorizaţia de construire Persoane fizice Valoarea 1 % din valoarea
Persoane juridice construcţiei declarată şi
autorizată a
construcţiilor
3. Autorizarea de foraje şi Persoane fizice Lei /mp 15.000 - 20.000
excavări, necesare studiilor Persoane juridice
geotehnice, ridicări
topografice, exploatărilor de
carieră, balastierelor,
sondelor de gaze şi petrol
4. Autorizarea construcţiilor Persoane fizice Valoarea 3 % din valoarea
provizorii de şantier Persoane juridice construcţiei declarată şi
necesare execuţiei lucrărilor autorizată a
de bază construcţiilor
provizorii
5. Autorizaţii de construire Persoane fizice Valoarea 2 % din valoarea
pentru organizarea de tabere Persoane juridice construcţiei autorizată a
de corturi, căsuţe sau rulote, lucrării
cămpinguri
6. Autorizarea construcţiilor pe Persoane fizice 600 lei/mp dar nu
lucrări cu caracter Persoane juridice mai puţin de
provizoriu: chioşcuri, 20.000
tonete, cabine, spaţii de
expunere situate pe căile şi
în spaţiile publice, şi pentru
amplasarea corpurilor şi
panourilor de afişaj, a
firmelor şi reclamelor
7. Persoane fizice Persoane fizice 1 % din valoarea
Persoane juridice Persoane juridice declarată a
construcţiilor

39
8. Prelungirea certificatului de Persoane fizice 50 % din valoarea
urbanism şi a autorizaţiilor Persoane juridice taxei iniţiale
de construcţie
9. Autorizarea lucrărilor de Persoane fizice Pentru fiecare 20.000 - 30.000
racorduri şi branşamente la Persoane juridice instalaţie
reţele publice de apă,
canalizare, gaze, termice,
energie electrică, telefonie
10. Avizul comisiei de Persoane fizice 100.000 - 150.000
urbanism şi amenajare a Persoane juridice
teritoriului
11. Certificat nomenclatură Persoane fizice 20.000 - 25.000
stradală şi adresă Persoane juridice
12. Autorizaţii de funcţionare Persoane fizice Autorizaţie
pentru activităţi lucrative Asociaţii
(a) Pentru meseriaşi şi familiale 17.000 - 25.000
cărăuşi
(b) Pentru cazane de 25.000 - 50.000
fabricat rachiu
(c) Pentru liber profesionişti 50.000 - 80.000
(d) Pentru mori, prese de 83.000 - 190.000
ulei şi darace
(e) Pentru alte activităţi 166.000 - 250.000

13. Autorizaţii sanitare de Persoane fizice Fiecare 34.000 - 50.000


funcţionare eliberate Asociaţii autorizaţie
contribuabililor familiale
14. Copii heliografice de pe Persoane fizice Mp pe plan
planuri cadastrale sau de pe Persoane juridice
alte asemenea planuri
deţinute de consiliile locale
- la scara 1:500 100.000
- la scara 1: 1000 150.000
- la scara 1: 2000 200.000
15. Eliberarea sau viza anuală a Persoane fizice Fiecare 150.000
autorizaţiilor ce dau dreptul Asociaţii autorizaţie
de a executa proiecte familiale

1. Taxele de autorizare pentru construcţia de locuinţe se reduce cu 50 %.

2. Nu se datorează taxe când se solicită eliberări de autorizaţii pentru lăcaşuri de cult,


pentru lucrările de dezvoltare, de modernizare a infrastructurilor din transporturi care
aparţin domeniului public ale statului precum şi pentru construcţiile a căror
beneficiari sunt instituţiile publice.

3. Valoarea declarată pentru calcularea taxelor de autorizare în cazul persoanelor fizice


nu poate fi mai mică decât valoarea determinată potrivit anexei nr. 1 la legea 27
/1994 modificată şi completată prin OUG 62 / 1998.

40
4. Taxele pentru autorizaţiile de funcţionare pentru activităţile lucrative şi viza anuală a
acestora în cazul asociaţiilor familiale sunt cele de la litera e de la punctul 12
respectiv în limitele 166 - 250 de mii de lei.

5. În situaţiile când autorizaţiile de funcţionare pentru activităţi lucrative şi autorizaţiile


sanitare de funcţionare nu au fost vizate până la 31 ianuarie a anului de impunere şi
taxele de viză nu au fost încasate acestea se datorează şi se urmăresc la plată potrivit
dispoziţiilor legale.

6. Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabilesc pe baza celor
declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.

Consiliile judeţene şi consiliile locale prin organele tehnice de specialitate vor


regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a
valorii reale a lucrării în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare
stabilit prin autorizaţia de construire.

7. Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a


avizelor, a autorizaţiilor iar dovada plăţii se păstrează de către organul care a eliberat
documentele respective.

8. Cuantumul taxelor menţionate mai sus se stabileşte în limitele prevăzute de lege de


către consiliile judeţene şi de consiliile locale.

3.2.6. TAXA PENTRU ŞEDEREA ÎN STAŢIUNILE TURISTICE

1. Pentru şederea în staţiunile turistice declarate potrivit legii persoanele fizice în vizită
de peste 18 ani datorează taxă pentru şederea în respectivele staţiuni.

2. Taxa se determină pe baza cotei stabilită de consiliile locale între 0,5 - 5 % în mod
diferenţiat în funcţie de categoria unităţii de cazare, la tarifele practicate de acestea.

3. Persoanele care au domiciliul în aceste loclităţi, cele aflate în deplasare în interesul


serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice,
persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de plata
taxei pentru şederea în staţiunile turistice.

4. Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se încasează de către persoanle juridice prin
intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratament balnear, o dată cu
luarea în evidenţă a turiştilor şi se varsă la bugetul consiliului , local în termen de 10
zile.

5. În cazul în care taxa pentru şederea în staţiunile turistice este inclusă în chitanţă sau
în costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prin intermediul cărora
se realizează cazarea sau se face tratamentul vor vărsa la bugetul consiliului local
suma cuvenită acestuia, recuperată de la agenţiile de turism prin intermediul cărora a
fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament în termen de 10 zile de la
luarea în evidenţă a turiştilor.

41
3.2.7. TAXA PENTRU FOLOSIREA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE, AFIŞAJ
ŞI RECLAMĂ

1. Contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă şi publicitate sub diverse


forme au obligaţia să încheie contracte în acest sens şi datorează bugetelor locale o
taxă de reclamă şi publicitate care poate fi cuprinsă între 1 - 3 % din valoarea
contractului exclusiv taxa pe valoarea adăugată aferentă.

2. Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa poate fi cuprinsă între
50.000 şi 80.000 lei /an/mp.

3. Cota procentuală şi cuantumul taxei prevăzut în suma fixă se stabileşte de către


consiliile lcoale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea în limitele
prevăzute mai sus.

4. Taxa datorată pentru serviciul de reclamă şi publicitate se plăteşte la bugetul


consiliului local în a cărui rază teritorială se realizează serviciul de către cel care
efectuează reclamă şi publicitate, lunar până la data de 10 a lunii următoare pe toată
perioada desfăşurării contractului, începând cu luna în care taxa a devenit exigibilă.

Taxa devine exigibilă la data intrării în vigoare a contractului de prestare a


serviciului de reclamă şi publicitate.

5. Contribuabilii care datorează taxa pentru firmele instalate la locul executării


activităţii au obligaţia să o achite trimestrial până la data de 15 inclusiv a ultimei luni
din fiecare trimestru la consiliul local în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea.

3.2.8. ALTE TAXE LOCALE

1. În exercitarea atribuţiunilor ce le revin în administrarea domeniului public şi privat al


unităţilor administrativ-teritoriale consiliile locale sau judeţene, după caz, pot institui
taxe pentru: utilizarea locurilor publice, deţinerea în proprietate sau folosinţă, după
caz, de utilaje autorizate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit, vizitarea
mezeelor, caselor memoriale, monumente istorice, de arhitectură şi arheologice,
precum şi alte taxe, iar sumele provenite din asemenea taxe se constituie venit ale
bugetelor locale.

2. Contribuabilii care au în proprietate sau în folosinţă cazane de fabricat rachiu, prese


de ulei, mori de cereale şi fierăsrpie mecanice pentru lemn, doroce, pive şi mori
pentru boia de ardei, plătesc o taxă anuală de fiecare utilaj care seface venit la bugetul
consiliului local pe teritoriul căruia se află instalat utilajul respectiv.

Taxa se datorează pentru fiecare utilaj autorizat să funcţioneze şi se plăteşte în două


rate egale, prima rată până la 30 aprilie iar a doua rată până la 30 septembrie ale
fiecărui an.

3. Contribuabilii care deţin câini de pază, câini de agrement sau de vânătoare plăteşte o
taxă anuală diferenţiată în raport cu numărul câinilor deţinuţi şi cu scopul pentru care
sunt folosiţi.

42
Prin câine de agrement se înţelege câine ţinut ţi crescut în locuinţă.

Pentru câini necesari pazei animalelor, pentru câini de orice fel de până la 6 luni
precum şi pentru câini nevăzătorilor şi cei folosiţi de echipele de salvamont nu se
datorează taxă.

Taxele se plătesc până la 30 mai inclusiv în fiecare an sau în termen de 30 de zile de


la declarare, dacă aceata se face după acestă dată.

Taxa de câini nu se fracţionează şi nu se recalculează în cazul când deţinerea de câini


încetează în cursul anului, taxa încetând cu anul următor.

Instituirea de noi taxe se publică în presă, se afişează la sediile consiliilor locale


precum şi în alte locuri publice, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicare.

4. FACILITĂŢI ÎN STABILIREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

4.1. SCUTIRI SAU REDUCERI

1. Persoanele fizice şi juridice beneficiază de facilităţi în stabilirea impozitelor şi taxelor


locale, facilităţi prevăzute expres prin legile care reglementează impozitele şi taxele
resective.

2. Facilităţile în cazul persoanelor fizice se acordă începând cu luna următoare celei în


care persoanele în cauză şi prezintă actele doveditoare prin care se stestă situaţia
respectivă.

3. Conform prevederilor legale facilitările se acordă persoanelor în cauză în proporţie de


100 % pentru bunurile proprii şi bunurile comune şi în cotă procentuală pentru pentru
proprietăţile în cotă indiviză.

4. Conform articolului 50 din legea 27/ 1994 modificată şi completată prin O.G. 62&
1998 persoanele fizice beneficiază de următoarele facilităţi:
Veteranii de război pentru toate taxele şi impozitele locale reglementate de Legea
27/ 1994 (Legea 44/1994).
Văduvele de război - pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pentru
şederea în staţiunile turistice.
Văduvele veteranilor de război - pentru impozitul pe clădiri şi impozit pe teren
(Legea 44/1994).
Persoanele prevăzute la art. 1 din Decretul - Lege 118 / 1999 pentru toate
impozitele şi taxele locale reglementate de Legea 27 /1994.
Persoanele prevăzute la art. 10 litera k din legea 42 /1990 beneficiază de scutire
pentru impozitul pe clădiri, terenuri intravilan, autoturisme hycomat, motocicluri.
Urmaşii eroilor martiri ai revoluţiei, răniţilor beneficiază de scutirea la impozitul
pe clădiri şi terenuri.
Fundaţiile testamentare constituite cu scopul de a întemeia, întreţine, dezvolta şi
ajuta instituţii de cultură naţională şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar,
social, cultural beneficiază de scutire pentru toate impozitele şi taxele
reglementate de Legea 27/1994.
43
5. Persoanele fizice pot beneficia de facilităţi în construcţia de locuinţe în conformitate
cu prevederile art. 7 din Legea 114 / 1996. Proprietarii locuinţelor noi construite în
baza Legii 114 / 1996 sunt scutiţi la plata impozitului pe clădiri pe o perioadă de 10
ani de la data construcţiei locuinţe conform articolului 10 din legea menţionată.

În cazul înstrăinării locuinţei în condiţiile legii 114 / 1996 noul proprietar nu mai
beneficiază de scutirea la plata impozitului.

6. Conform art. 20 din legea 78 / 1995 (lege privind protecţia personalului şi a


patrimoniului sectorului de producţie de apărare) agenţii economici precum şi
celelalte persoane juridice care au în administrare sau în folosinţă ternuri proprietate
de stat utilizate pentru sectorul producţiei de apărare, inclusiv depozitele destinate
producţiei militare şi materialelor cu destinaţie specific militară precum şi zonele de
siguranţă ale acestora stabilite conform normelor, sunt scutite de plata taxelor pentru
folosirea ternurilor respective şi de impozit pe clădirile folosite în acest scop.

7. Conform art. 4 din Hotărârea nr. 581 / 1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale
de Căi Ferate - S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române -
C.F.R. este scutită de orice taxe şi impozite asupra componentelor infrastructurii
feroviare publice inclusiv asupra terenurilor proprietate publică pe care acestea sunt
amplasate, precum şi asupra terenurilor destinate acestui scop. Elementele
infrastructurii feroviare publice sunt în anexa nr. 1 la HG 581 /1998.

8. Art. 37 din O.G. 30/ 1995 privind regimul de concesionare a construirii şi exploatării
unor tronsoane de căi de comunicare terestră aprobată şi modificată prin Legea nr.
136 / 1996 pentru autostrăzile şi tronsoanele de cale ferată concesionate,
concesionarii beneficiază de scutire de taxa de autorizaţie de construire, conform
Legii 27 / 1994.

9. Conform art. 7 din O.G. nr. 25 / 1996 persoanele care domiciliază sau lucrează în
unele localităţi din Munţii Apuseni sau Delata Dunării, persoanele fizice care au
domiciliul şi care locuiesc efectiv în localităţile prevăzute în HG nr. 323/ 1996 şi nr.
395 / 1996 beneficiază de reducerea cu 50 % a impozitelor şi taxelor locale stabilite
potrivit Legii nr. 27 / 1994. Alte înlesniri prevăzute de dispoziţiile legale în legătură
cu impozitele şi taxele locale se aplică după operarea reducerilor prevăzute mai sus.

4.2. ÎNLESNIRI LA PLATA IMPOZITELOR, TAXELOR ŞI ALTOR VENITURI ALE


BUGETELOR LOCALE

1. Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda înlesniri la plata impozitelor,


taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale după cum urmează:

a) Amânări şi eşalonări la plată pentru orice fel de impozite şi taxe şi alte venituri
ale bugetelor locale.
b) Scutiri şi reduceri la plată pentru impozite, taxe şi alte venituri ale bugetelor
locale se acordă numai dacă actele normative care reglementează impozitul sau
taxa respectivă pervede expres posibilitatea acordării unor asemenea facilităţi
fiscale.

44
c) Amânări, eşalonări, scutiri şi reduceri la plata majorărilor de întârziere calculate
pentru neplata în termen a impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor
locale.

Notă: eşalonările la plată pot începe prin acordarea unui termen de graţie de până la 6
luni, iar amânările şi eşalonările la plată se pot acorda pe o perioadă de cel mult 5 ani.

2. Competenţa de acordare a înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri


ale bugetelor locale le au consiliile locale, Consiliul General al Municipiului
Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz.

Cererea de acordarea înlesnirii, temeinic justificată a debitorului se depune la


serviciul de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale , care întocmeşte
dosarul complet şi face propunerea de soluţionare a cererii, care sunt înaintate
primarului sau preşedintelui consiliului judeţean, după caz.

Consiliul local, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul judeţean,


după caz, va adopta hotărâri de aprobare, respingere sau de modificare şi completare,
după caz, a cererii de înlesnire la plata impozitului, taxei sau a altor venituri la
bugetul local.

Hotărârea autorităţii administraţiei publice locale va fi comunicată în scris în termen


de 5 zile de la adoptare, solicitantului înlesnirii.

3. Înlesnirile la plata impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale se


acordă numai pe bază de cerere de înlesnire la plata impozitelor, taxelor şi a altor
venituri ale bugetelor locale şi se pot acorda numai pentru sumele neachitate la
termenele de plată sau, potrivit regelementărilor în materie pentru sumele care se
plătesc anticipat.

Cererea de acordarea înlesnirii va cuprinde:


- Elemente de identificare a contribuabilului
- Sumele datorate sau neachitate pentru care se solicită înlesnirea
- Peioada pentru care sunt datorate sumele şi data scadenţei acestora
- Natura înlesnirilor solicitate şi eventualele posibilităţi de plată a debitelor pentru
care se solicită înlesnirea.
- Modul de respectare a eventualelor înlesniri anterioare.

Persoanele juridice vor mai depune la cerere:


- Ultimul bilanţ contabil şi balanţa de verificare, anterioare depunerii cererii.
- Situaţia creditelor curente, contractate şi nerambursate până la data cererii
- Comunicarea FPS privind statutul juridic şi economico-financiar.

Plătitorii persoanele fizice sau juridice pot depune orice alte elemente şi documente
utile pentru soluţionarea cererii.

4. Cererea pentru înlesnirea la plată,împreună cu documentele prevăzute la puctul 3 se


constituie într-un dosar care se depune la serviciul de specialitate al autorităţii
administraţiei publice locale.

45
5. Înlesnirile la plată pot fi solicitate şi acordate atât înaintea începerii executării silite
cât şi în timpul efectuării acestuia.

Executarea silită nu va fi pornită sau va fi suspendată pentru creanţele bugetelor


locale asupra cărora s-au emis hotărâri de aprobarea cererii de înlesnire la plată, de la
data comunicării hotărârii.

6. Pentru soluţionarea cererii de înlesnire la plata impozitelor şi taxelor locale precum


şi a altor venituri ale bugetelor locale vor fi avute în vedere următoarele:
- Respectarea de către solicitant a reglementărilor legale în vigoare privind
disciplina financiară.
- Existenţa unor programe de restructurare în derulare în cazul contribuabililor
persoane juridice sau a unor posibilităţi concrete de achitare în viitor a obligaţiilor
restante, în cazul persoanelor fizice.
- Informaţiile rezultate cu ocazia verificării pe teren a datelor prezentate în cererea
contribuabilului pentru acordarea înlesnirii cuprinse în procesul verbal încheiat de
organul de control în care sunt calculate şi majorările de întârziere aferente
obligaţiilor neachitate.
- Situaţia soldurilor conturilor de disponibil în lei şi valută
- Situaţia obligaţiilor faţă de creditori, existenţa unor imobilizări sau stocuri peste
necesarul desfăşurării activităţii.
- Motivele care au determinat incapacitatea de plată
- Posibilităţi de redresare în viitor
- Dacă s-a mai beneficiat în anul curent de înlesniri la plata obligaţiilor şi modul de
respectare a acestora.
- Alte date utile care pot sta la baza fundamentării propunerilor de soluţionare
pentru persoanele juridice
- Actele care au stat la baza stabilirii sumelor pentru care se solicită înlesnirea
- Copii de rol pe ultimii ani pentru persoanele fizice
- Dovadaa predării înştiinţării de plată
- Acte care să dovedească veniturile debitorului şi ale familiei lui
- Declaraţiile pe propria răspundere a debitorului din care să rezulte că nu
realizează alte venituri decât cele pentru care a depus documente
- Note de constatare întocmite cu ocazia verificărilor pe teren a cererii de înlesnire
la plată care vor cuprinde:
Informaţii referitoare la starea materială a debitorului
Posibilităţi de încasare a debitului
Alte elemente utile pentru soluţionarea cererii
Prevederile din legile speciale, potrivit cărora se pot acorda reduceri şi
scutiri de la plata impozitelor şi taxelor.
Propunrea de soluţionare a cererii de înlesnire la plată elaborată de
compartimentul de specialitate al autorităţii adminitraţiei publice
locale.

Termenul de soluţionare a dosarului privind cererea de acordare de înlesniri la plata


impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale este de 30 de zile lucrătoare de
la data înregistrării cererii la autoritatea adminitraţiei publice locale, la care s-a depus.

Dosarul se clasează dacă nu poate fi întocmit în mod complet din motive imputabile
solicitantului cum ar fi:
46
- Neţinerea la zi a evidenţei contabile
- Refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control a informaţiilor solicitate
- Neprezentarea tuturor documentelor solicitate.

Clasarea şi motivele vor fi comunicate în scris solicitantului în termen de 5 zile de la


clasarea dosarului.

7. De la data comunicării hotărârii de aprobare a cererii de înlesnire se vor calcula


majorări conform prevederilor legale.

8. În cazul persoanelor juridice care beneficiază de acordarea unor eşalonări la plată,


pentru impozite, taxe şi alte venituri neachitate în termen, cât şi pentru majorările de
întârziere aferente acestora, în sume de peste 100 milioane lei pentru fiecare dintre
aceste obligaţii şi pentru perioade mai mari de 12 luni calendarisitice, aprobarea
înlesnirilor respective va fi condiţionată de depunerea unei garanţii egală cu suma a 2
rate din eşalonarea aprobată, garanţie care trebuie constituită în termen de 45 de zile
calendarisitce de la data comunicării aprobării, dar nu mai târziu de scadenţa primei
rate.

În cazul imposibilităţii de plată a unei rate, apărută în timpul derulării eşalonării


această rată se poate acoperi din garanţia constituită, eşalonarea ramânând valabilă cu
condiţia că plătitorul să îşi reîntregească garanţia până la termenul de plată a ratei
următoare.

9. Prin hotărâre consiliul local, Consilul General al Municipiului Bucureşti sau consiliul
judeţean, după caz, poate acorda înlesniri la plata obligaţiilor faşă de bugetul local şi
în alte condiţii care se consideră a fi stimulative pentru încasarea veniturilor bugetare
respective.

10. Nerespectarea înlesnirilor la plată aşa cum au fost acordate, respectiv termenul de
plată, cuantumul, precum şi condiţiile stipulate, conduce la pierderea valabilităţii
acestora, la calcularea majorărilor conform legii, începând cu data la care aceste
termene şi/ sau condiţii nu au fost respectate precum şi la începerea sau
continuarea,după caz, a procedurii de executare silită. O nouă cerere de înlesnire la
plata obligaţiilor faţă de bugetele locale poate fi depusă după 6 luni de la data
constatării nerespectării înlesnirii anterioare.

11. Dacă petiţionarul solicită, prin cererede înlesnire la plata impozitelor, taxelor şi a
altor venituri ale bugetelor locale reducerea sau scutirea de la palta majorărilor de
întârziere, iar din analiza dosarului întocmit rezultă că acordarea acestor înlesniri nu
este oportună se poate hotărî să se acorde o altă înlesnire, respectiv amânare sau
eşalonare.

12. Şefii serviciilor de specialitate ale autorităţilor adminstraţiei publice locale abilitate să
analizeze şi să întocmească dosarele pentru înlesniri la plata impozitelor, taxelor şi a
altor venituri ale bugetelor locale vor urmări permanent ţinerea evidenţei acestor
lucrări, stadiul soluţionării, respectarea termenelor şi vor răspunde de rezolvarea
acestora în cadrul reglementărilor legale şi termenele stabilite de acestea.

47
13. Personalul din compartimentele de specialitate este obligat să ţină evidenţa cererilor
de înlesniri la plata impozitelor separat de evidenţa pentru reduceri sau scutiri
acordate conform unor prevederi legale l aplata impozitelor şi taxelor datorate de
persoanele fizice - veterani de război, persoane cu handicap, răniţi în revoluţie pentru
care se ţin deasemeni evidenţă separată.

14. Primarul, primarul general al capitalei sau preşedintele consiliului judeţean, după caz,
va aprba un regulament de organizare a evidenţei şi a controlului asupra modului de
respectare a condiţiilor stabilite la acordarea înlesnirilor la plata impozitelor, taxelor
şi a altor venituri ale bugetelor locale.

5. SANCŢIUNI PENTRU ABATEREA DE LA PREVEDERILE LEGALE

1. Pentru abaterea de la reglementările legale în ceea ce priveşte modul de completare şi


depunerea declaraţiilor fiscale în legătură cu modul de stabilire a impozitelor şi
taxelor locale, cât şi în ceea ce priveşte modul de achitare, persoanele fizice şi
juridice vor suporta sancţiuni după cum urmează:
 Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de
întârziere conform dispoziţiilor legale în materie.
 În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata
impozitului sau a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua
lucrătoare imediat următoare.
 În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca
urmare a nedepunerii declaraţiei sau datele declarate nu corespund realităţii,
stabilirea sau modificarea impozitului sau taxei, după caz, se poate face pe 5 ani
anteriori celui în care s.a efectuat constatarea.
 La diferenţele de impozit sau taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de
la data când impozitul sau taxa era datorată.
 Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate
răspunde pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.

6. PROCEDURA DE CONTESTARE

1. Persoanele fizice si juridice, nemultumite de modul cum I-au fost stabilite impozitele
si taxele sau de felul cum I-au fost constatate impozitele si taxele locale, majorarile
de intarziere aferente acestora precum si de alte moduri stabilite prin acte de control
sau note de constatare, au dreptul de a formula obiectiuni si contestatii in conditiile
stabilite de lege.

2. Prin obiectiuni si contestatii se poate olicita diminuarea sau anularea dupa caz a
impozitelor, taxelor locale, a majorarilor de intarziere, a penalitatilor si a altor sume
precum si impotriva modurilor constatate si aplicate de serviciile de specialitate ale
consiliilor locale sau judetene, ale Consiliului General al municipiului Bucuresti.
Fac exceptie de la aceste prevederi contraventiile si amenzile aplicate prin alte acte
ale organelor de specialitate ale consiliilor locale judetene, ale Consiliului General al
municipiului Bucuresti care se solutioneaza in conformitate cu dispozitiile legale in
domeniul constatarii si sanctionarii contraventiilor.
3. Obiectiunile la procesele verbale de constatare sau de impunere, ori la alte acte
administrative intocmite de serviciile de specialitate ale consiliilor locale, judetene,

48
ale consiliului General al municipiului Bucuresti se pot face in termen de 15 zile de la
data comunicarii actului respectiv.

Obiectiunile se depun la serviciul de specialitate din cadrul consiliilor locale, sau


judetene, Consiliului General al municipiului Bucuresti, dupa caz , care a incheiat
actul respectiv.

4. Solutionarea obiectiunilor se va face de catre seful serviciului de specialitate


respectiv prin raspuns motivat (prin precizarea reglementarilor legale) care se va
comunica persoanei in cauza in cel mult 30 de zile de la primirea cererii de
obiectiuni, raspuns concretizat in emiterea unei hotarari.

5. In cazul unui raspuns nefavorabil la cererea de obiectiuni persoana fizica sau juridica
nemultumita se poate adresa cu contestatie in termen de 15 zile de la data comunicarii
raspunsului primarului unitatii administrativ teritoriale, respectiv primarului general
al municipiului bucuresti, in care acesta isi are domiciliul, sediul sau unde isi
desfasoara activitatea dupa caz.

6. Contestatia se solutioneaza in termen de 30 de zile de la inregistrare de catre primarul


unitatii administartiv teritoriale , resectiv primarului general al municipiului
Bucuresti, dupa caz, prin dispozitia motivata care se trimite in cauza in termen
demaximum 5 zile de la data emiterii acesteia.

Contestatia se depune la organul care a solutionat obiectiunile urmand ca acesta in


termen de 5 zile de la primire sa inainteze contestatia si dosarul obiectiunilor la
organul competent sa solutioneze contestatia.

Contestatia nu poate avea ca obiect alte sume sau alte masuri decat cele asupra carora
s-au solutionat obiectiunile.

7. Obiectiunile adresate serviciului de specialitate din cadrul consiliilor locale,


Consiliului General al municipiului Bucuresti sau consiliilor judetene, precum si
contestatiile adresate primarului unitatii administrativ teritoriale sunt supuse unei taxe
de timbru de 1% calculata asupra sumei contestate, dar nu mai putin de 5000 lei.
Taxa de timbru se plateste anticipat.

8. In cazul în care nu se achită taxa de timbru, sau când suma achitată nu este corest
calculată, cererea de obiecţiuni sau contestaţia se respinge ca incorect timbrată.

9. Sumele platite cu titlu de taxa de timbru aferente obiectiunilor si contestatiei se


restituie, la cerere, integral sau partial, in raport cu admiterea integrala sau partiala a
acestora.

10. Ca urmare a solutionarii obiectiunilor si contestatiilor nu se pot stabili impozite si


taxe mai mari decat cele contestate si aplicate prin actul administrativ alocat.

11. Impotriva dispozitiei primarului persoana fizica sau juridica nemultumita se poate
adresa in conditiile legii, tribunalului cu actiune pentru anularea actului respectiv.
Termenul de introducerea actiunii este de 15 zile de la data comunicarii dispozitiei
emise de primar.

49
Persoana fizica sau juridica nemultumita de sentinta tribunalului se poate adresa cu
recurs in termen de 15 zile de la comunicarea sentintei Curtii de Apel.

50
CAPITOLUL IV. EXECUTAREA CREANTELOR BUGETARE

1. NOTIUNEA DE CREANTA BUGETARA

Activitatea de constatare se concretizeaza in titluri de creanta fiscala prin care se


individualizeaza obligatia de plata a fiecarui contribuabil.

In baza titlului de creanta se constata dreptul bugetului de a incasa o suma de bani


care a fost stabilita in baza prevederilor legii de la o persoana fizica sau juridica.

Titlurile de creanta bugetara se inregistraza in evidentele fiscale in baza activitatii


inspectorilor de constatare si se predau spre urmarire si incasare prin evidenta
centralizata si evidenta nominala a debitorilor prin metode clasice. REGISTRUL DE
ROL- sau prin intermediul calculatorului.

Titlul de creanta bugetara este titlu executoriu neavand nevoie in acest scop de o
investire speciala.

In categoria titlurilor de creanta bugetara se include:


1. Actele in baza carora unitatile platitoare au obligatia sa calculeze si sa vireze
impozitul datorat
2. Actele intocmite de organele fiscale in scopul individualizarii impozitelor si
taxelor.
3. Declaratiile de impunere ale regiilor autohtone si societatilor comerciale privind
impozitul pe cladiri si taxa pe terenuri
4. Procesele verbale de stabilire a amenzilor
5. Hotarari judecatoresti si dispozitii de retinere
6. Borderouri de debite

Actele de stabilire si constatare a obligatiilor trebuie sa contina un element important-


termenul de plata care stabileste periodicitatea si data pana la care pot fi achitate.

2. ETAPELE PARCURSE IN PROCESUL DE COLECTARE A IMPOZITELOR SI


TAXELOR LOCALE

 Pregătirea listelor contribuabililor


 confruntarea datelor actuale cu cele din anii precedenţi

 Întocmirea listelor
 numele şi prenumele (sau denumirea);
 date de identificare;
 cuantumul obligaţiilor bugetare.

 Facturarea
 aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor de plăţi faţă de
bugetul local şi a scadenţelor de plată;
 data transmiterii înştiinţărilor de plată.

51
 Încasarea sumelor şi depunerea în conturi
 prin utilizarea tuturor mijloacelor şi procedurilor prevăzute în manual

 Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili

 Recuperarea sumelor restante


 identificarea restanţierilor şi întocmirea listelor
 utilizarea metodelor amiabile de încasare
 transmiterea somaţiilor
 utilizarea instrumentelor legale de constrângere: executare silită

 Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor (sumelor încasate în plus,


aplicarea măsurilor legale referitoare la regularizări, compensări, anulări de
debite, rambursări şi definitivarea listei de rămăşiţe).

2.1. REGLEMENTĂRI LEGALE PRIVIND PROCESUL DE COLECTARE A


IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

Cadrul general: Legea nr.189/1998; Legea nr.27/1994 cu modificările ulterioare, O.G.


nr.11/1996 cu modificările ulterioare

1.- Pregătirea listelor contribuabililor


nereglementat: manual proceduri - Registrele de rol

2.- Intocmirea listelor


nereglementat: manual proceduri - se utilizează formularele tipizate
prevăzute prin O.M.F. nr.805/19a/6283/1999 Extras de rol cod
70.13.18.99

3.- Facturarea
reglementări parţiale pentru
- procesele verbale de impunere -când apar modificări privind
materia impozabilă (Legea nr.27/1994)
- înştiinţarea de plată -în cazul restanţierilor (O.G. nr.11/1996)
- nu este reglementată periodicitatea şi termenele de transmitere
a facturilor (înştiinţări de plată pentru debite curente); manual
de proceduri.

4.- Încasarea sumelor


reglementări parţiale (Legea nr.189/1998)
-manual proceduri

5.-Soluţionarea contestaţiilor şi obiecţiunilor făcute de contribuabili (O.U.G. nr.58/1999)

6. Recuperarea sumelor restante


utilizarea metodelor amiabile -nereglementat: manual proceduri;
transmiterea somaţiilor (O.G. nr.11/1996);
utilizarea metodelor legale de constrângere (O.G. nr.11/1996);

52
7. Verificarea şi soluţionarea suprasolvirilor -nereglementat -manual proceduri

2.2. PREGATIREA LISTELOR CONTRIBUABILILOR

1. Activitatea de constatare si impunere se finalizeaza prin emiterea si transmiterea catre


compartimentele de urmarire a impozitelor si taxelor a borderourilor de debite sau
scaderi care se aproba de conducatorii de servicii de specialitate.

2. Lista de ramasite si plusuri care se intocmeste, pe baza situatiei din evidenta


nominala stabilita la sfarsitul anului si care este baza de transferare a debitelor sau
suprasolvirilor din anul incheiat in evidenta anului curent.

3. Pentru debitele primite spre urmarire si încasare de la alte unitati organele fiscale
după o prealabilă analiză a acestora, întocmesc confirmari de primire-care sunt
formulare cu regim special, din care unul se expediaza unitatii care a transmis debitul,
iar unul rămâne la unitatea care confirmat primirea debitului, care este preluat în
evidenţă spre încasare.

2.3. FACTURAREA

După întocmirea listelor se trece la aducerea la cunoştinţa contribuabililor a obligaţiilor


de plăţi faţă de bugetul local şi a termenelor scadente de plată prin emiterea şi
transmiterea de înştiinţări de plată care marchează începutul activităţii de urmărire a
impozitelor şi taxelor.

Înştiinţările de plată se înmânează sub semnătura contribuabilului, iar dovezile de


înmânare se predau la contabilitatea unităţii fiscale.

Înştiinţările de plată trebuie să conţină elementele de identificare a contribuabilului


(nume, prenume, adresa corectă cu numele străzii, numărul poştal, etaj, apartament)
instrucţiuni clare de plată asupra obligaţiilor în ceea ce priveşte sumele datorate,
modalităţi de plată (numerar, ordine de plată), termenele de plată şi sumele defalcate pe
termene, facilităţi pentru plăţile la termenele legale, penalităţile care se aplică pentru
neplata la termen, modalităţile de contestare a sumelor precum şi alte informaţii care se
consideră a fi utile pentru contribuabil.

2.4. ÎNCASAREA IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ŞI EVIDENŢIEREA ACESTORA

Odată stabilite obligaţiile fiscale înscrise în evidenţele fiscale şi comunicate înştiinţările


de plată urmează plata propriu zisă a impozitelor, taxelor şi a altor venituri.

De regulă, plata se efectuează de bună voie de către agenţii economici şi persoane fizice.

Formulare care se folosesc în activitatea de urmărire şi încasare a impozitelor şi


taxelor.

1. Activitatea de constatare şi impunere se finalizează prin emiterea şi transmiterea către


compartimentele de urmărire a impozitelor şi taxelor a borderourilor de debite sau
scăderi care se aprobă de conducătorii de servicii. Borderourile de debite sau scăderi

53
se întocmesc de inspectori, se numerotează anual de la nr. 1, sau se întocmesc prin
evidenţa automată pe calculator.

2. Lista de rămăşiţe şi plusuri care se întocmeşte pe baza situaţiei din evidenţa


nominală stabilită la sfârşitul anului şi care constituie baza de transferare a debitelor
sau suprasolvirilor din anul încheiat în evidenţa anului curent.

3. Pentru debitele primite spre urmărire şi încasare de la alte unităţi în limita


competenţelor, organele fiscale după o prealabilă analiză a acestora întocmesc
confirmări de primire în două exemplare – din care unul se expediază unităţii care a
transmis debitul, şi unul rămâne la unitatea care a confirmat primire debitului.
Formularele de confirmare a primirii debitelor sunt formulare cu regim special.

4. Înştiinţare de plată marchează începutul activităţii de urmărire a impozitelor şi


taxelor. Înştiinţările de plată se înmânează sub semnătura contribuabilului, iar
dovezile de înmânare se predau la contabilitatea unităţii fiscale.

5. Pentru încasare impozitelor şi taxelor organele financiare folosesc chitanţiere fiscale


tip stat.

6. Încasările efectuate prin calculator sunt efectuate prin eliberarea chitanţei sau foii de
vărsământ semnată de salariatul care a făcut încasarea.

7. Încasările efectuate prin chitanţe, note de plată, foi de vărsământ se înscriu în


borderouri desfăşurătoare pe surse de venit şi pe costuri. Prin borderourile
desfăşurătoare verificate se operează încasările în partizi şi în roluri respectiv în
evidenţa centralizată şi în evidenţa nominală.

8. Pentru evidenţa încasărilor şi vărsămintelor sau a plăţilor se conduce un registru de


casă.

9. Pentru evidenţierea plăţilor efectuate de către contribuabili aceştia sunt înregistraţi în


registrele de rol în care sunt evidenţiate obligaţiile fiscale ale contribuabililor şi
plăţile făcute în contul acestora pe baza chitanţelor, foilor de vărăsmânt, şi a
extraselor de cont (pentru sumele încasate prin conturi bancare, popriri, viramente).

10. Evidenţa analitică a plătitorilor de impozite şi taxe se ţine în roluri, iar evidenţa
centralizată a încasărilor se ţine cu ajutorul registrului de portizi venituri.

Înregistrările în registrul de rol şi în registrul de partizi venituri se face pe baza


documentelor de stabilire sau modificare a debitelor (liste de rămăşiţă, borderouri de
debite şi scăderi, alte titluri de creanţă bugetară), cât şi a documentelor privind
sumele încasate şi virate sau restituite.

În registrul de rol se trec datoriile contribuabililor pe categorii de obligaţii în coloana


debit, iar pe coloana credit se înregistrează plăţile efectuate, sumele restituite sau
virate la alte obligaţii. În coloana de sold se evidenţiază soldul rezultat în urma
operaţiilor de debitare şi creditare. În registrul de rol sunt evidenţiate şi majorările
calculate la momentul plăţii, rezultate în urma stingerii obligaţiilor conform
prevederilor legale de la momentul respectiv.

54
3. METODE DE COLECTARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR LOCALE

1.- Încasări în numerar


 La ghişeu (la servicile de specialitate, poştă, cec)
 La domiciliul contribuabilului
 Prin salariaţii proprii
 Prin comisionari
 Prin societăţi private

2.- Încasarea prin virament


 Ordine de plată
 Stopaj la sursă
 Cărţi de credit
 Decontări din conturi personale
 Popriri
3. - Stingerea obligaţiei prin compensare
 Compensarea cu alte obligaţii virate în plus
 Compensarea cu obligaţii datorate de unitatea administrativ-teritorială
cu contravaloarea unor servicii: energie electrică, gaz, reparaţii, etc.

4.- Alte mijloace:


 Aplicarea de timbre fiscale, etc.

5.- Încasarea prin execuţie silită:


Sechestru, încasare din cont fără acceptul debitorului, etc.

1. Procedura plăţii la ghişeu


Procedura încasării impozitelor şi taxelor la ghişeu prin prezentarea contribuabililor la
sediul unităţii colectoare este cea mai răspândită, fiind mai comodă pentru APL şi
preferată de unii contribuabili.

Organele fiscale au obligaţia să creeze condiţii optime pentru desfăşurarea ei prin


înfiinţarea unui număr suficient de ghişee cu un program bine precizat şi respectat cu
stricteţe.

La ghişee trebuie afişate debitele care se vor încasa la locul respectiv, eventual străzile
arondate.

Programul de efectuare a încasărilor prin ghişee se va afişa în locuri cu circulaţie publică,


se va face cunoscut prin presă, radio, televiziune locală.

Procedură a plăţilor prin poştă


Se pot utiliza mai multe modalităţi de plată:

(a) trimiterea sumelor cu mandat poştal; în conturile corespunzătoare ale bugetelor locale
deschise la trezorerie;

55
(b) contractarea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu oficiile poştale,
situaţie în care baza de date cuprinzând evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor de
plată va fi transmisă oficiilor poştale, iar contribuabilii vor achita obligaţiile la
ghişeele acestora;

Procedura de încasare la domiciliul contribuabilului


Procedura de încasare la domiciliul contribuabilului se practică pentru încasarea debitelor
de la persoane în vârstă sau handicapate, pentru încasarea de la persoane cu program
similar cu al srviciilor fiscale cât şi atunci când se constată un slab nivel de prezentare a
contribuabililor pentru plata la ghişee.

În cazul amenzilor, imputaţiilor, despăgubirilor civile, trebuie declanşată procedura de


urmărire imediat după trecerea celor 15 zile de la înmânarea înştiinţării de plată.

Este necesar să se acorde prioritate demersurilor ce trebuiesc făcute pentru încasarea


debitelor care se apropie de termenul de prescriere.

Practicarea cu consecvenţă a unei conduite corecte şi principale faţă de contribuabili


poate determina situaţia ca aceştia, în marea lor majoritate să-şi plătească obligaţiile din
propria iniţiativă la sediul organului fiscal.

Organizarea evidenţei analitice a contribuabililor prin intermediul calculatorului sporeşte


gradul de corectitudine a operaţiunilor şi fluenţa plătitorilor,iar acest lucru presupune o
bună organizare a activităţii ghişeelor, operativitate, comportare civilizată faţă de
contribuabili şi o soluţionare operativă a cazurilor de litigiu, aglomerărilor.

2. Procedura plăţii prin cont (virament)


Procedura plăţii prin virament se practică mai mult pentru persoanele juridice şi ea
presupune achitarea obligaţiilor prin ordin de plată din contul contribuabilului în contul
primăriei cu precizarea conturilor bugetare.

În fiecare zi organul fiscal înregistrează toate încasările în conturile debitorilor. Dacă se


respectă cartoteca, plăţile pot intra la grămadă, iar calculatorul le aranjează în ordinea
scadenţei.

Proceduri de verificare zilnică şi lunară a colectării


La sfârşitul fiecarei zile trezoreria întocmeşte execuţia încasărilor şi o prezintă unităţii
administrativ-teritoriale. O raportare simplă este dată de toate încasările efectuate.

Lunar se confruntă execuţia de casă a unităţii administrativ-teritoriale cu trezoreria şi


evidenţa contabilă.

3. Stingerea obligaţiilor prin compensare se practică la sfârşitul anului când se presupune


că s.a terminat înscrierea în evidenţa analitică a obligaţiilor şi după ce există certitudinea
că suma care figurează ca suprasolvire la o sursă este reală.

Suprasolvirile rezultă la un contribuabil din modificarea materiei impozabile, din erori de


calcul, urmare a plăţilor duble pentru aceiaşi obligaţie.

56
Stingerea obligaţiilor prin compensare cu sume provenite din obligaţii ale unităţii
administrativ-teritoriale faţă de contribuabili se înregistrează de la momentul când
acestea au devenit posiblie.

După depăşirea termenelor legale de plată organele de urmărire abordează procedura de


executare silită în baza legislaţiei care pemite aplicarea normelor de procedură fiscală şi
executare silită constând din:
poprire
urmărirea bunurilor mobile
urmărirea bunurilor imobile.

4. DEZVOLTAREA UNUI PROGRAM DE COLECTARE A SUMELOR


DATORATE DE RĂUPLATNICI
Urmărirea răuplatnicilor este o componentă importantă a responsabilităţilor biroului de
colectare a veniturilor APL-urilor.

Modul în care se comunică cu debitorii în vederea plăţii prompte a obligaţiilor lor către
bugetul local este vital pentru funcţionarea sănătoasă a APL şi pentru a asigura un climat
de echitate între contribuabili.

Colectorii trebuie să poată aprecia câte din înştiintările de plată s-ar putea să rămână
neonorate după prima expediere a înştiinţărilor şi expirarea termenului scadent de plată,
şi să pună la punct planuri de urmărire a răuplatnicilor, care să fie legale şi eficiente.

În continuare vor fi prezentate câteva strategii de urmărire a răuplatnicilor care pot fi


aplicate. Inspectorii colectori trebuie să-şi planifice timpul astfel încât să poată decide cu
privire la măsurile pe care le aleg, să le implementeze în acelaşi timp la toţi debitorii
aflaţi în cauză. De exemplu: colectorul poate proceda la întreruperea serviciilor furnizate
debitorilor care au depăşit termenul scadent cu peste 60 zile. Inspectorul colector trebuie
să evite aparenţa utilizării impunerii autorităţii sale selectiv sau punitiv.

4.1. STRATEGII IMPUSE ÎN CAZUL RĂUPLATNICILOR

1. Transmiterea unei a doua înştiinţare de plată


O a doua notificare este utilă pentru toţi debitorii care au uitat sau care poate că au avut
probleme temporare cu disponibilul, dar care doresc să achite. Aceasta a doua notificare
trebuie să fie politicoasă dar formulată ferm, şi să explice clar că plata este în întârziere şi
trebuie făcută imediat.

2. Adăugarea de majorări pentru plata cu întârziere


Majorările pot include un procent din valoarea iniţială a sumei datorate, calculată de la
data scadenţei până la data realizării plăţii. De asemenea se poate aplica o penalitate fixă
pentru transmiterea celei de a doua notificări.

57
CALCULUL majorărilor de întârziere pentru obligaţii bugetare neonorate la scadenţă
Felul Perioada Procentul
si pentru de
nr. act normativ care se aplică majorare
O.G. nr.18/1994
01.01.1995-31.08.1995 0,4%
O.G. nr.34/1995
01.09.1995-31.01.1997 0,12%
H.G.
nr.8/1997 01.02.1997-31.05.1997 0,16%
H.G. nr.251/1997
01.06.1997-22.01.1998 0,25%
H.G.
nr.21/1998 23.01.1998-06.05.1999 0,25%
H.G.
nr.354/1999 07.05.1999- prezent 0,30%
OG 01.09.1999 -prezent 3 % per lună
Nr. 674/1999

3. Anunţarea în presa locală a răuplatnicilor


Foarte eficace este publicarea unei liste a debitorilor răuplatnici în ziarul local. Costurile
de publicare a avertismentului pot fi adăugate datoriei răuplatnicilor.

4. Suspendarea serviciilor APL faţă de răuplatnici


Este evident faptul că APL poate refuza să furnizeze serviciile pentru care nu s-a plătit.
Dacă serviciul este o utilitate cum ar fi furnizarea apei, canalizare, salubritate, servicii
care pot fi întrerupte, dar înainte de a se lua asemenea măsuri trebuie avute în vedere
toate implicaţiile. Trebuie luate în considerare consecinţele violente sau neplăcute ale
întreruperii serviciilor vitale, mai ales în cazul unei clădiri date cu chirie sau în privinţa
copiilor. O altă cale ar fi să se refuze furnizarea altor servicii de către APL. De exemplu,
dacă nu s-au plătit cheltuielile cu apa, APL poate să întrerupă serviciul de salubrizare
sau să suspende anumite licenţe eliberate răuplatnicului.

5. Transmiterea debitelor răuplatnicilor către agenţii de colectare


Adesea o vizită personală a cuiva care întreabă despre plata obligaţiilor faţă de bugetele
locale, poate fi benefică în obţinerea unui acord de plată. APL nu are în general personal
alocat pentru astfel de acţiuni, aşa că apelează la societăţi particulare specializate în
colectare. Costul serviciilor de colectare poate fi adăugat sub forma de penalităţi la suma
iniţială datorată conform înştiinţării de plată.

6. Incetarea plăţilor către prestatorii răuplatnici


Dacă restanţierul este o companie privată sau o persoană fizică care prestează activităţi
către APL, din drepturile de plată pentru prestările sale se reţine debitul restant.

4.2. SCĂDEREA DEBITELOR RESTANTE


58
Un important instrument al managementului colectării în privinţa debitelor restante este
utilizarea unei situaţii a debitelor restante pe vechimi de 30, 60, 90 sau peste 120 zile
depăşire a scadenţei. Aceste informaţii ajută la stabilirea unui plan managerial în care să
fie stabilite intervalele de depăşire, şi pentru fiecare din ele procedurile de colectare ce se
vor aplica, pe fiecare perioadă depăşită în timp. Importanţa acestui instrument rezultă din
următoarele considerente:

a) Stabileşte clar de dinainte cum va fi debitul restant după ce următorul pas în colectare
va începe. Aceasta protejează colectorul de a fi acuzat de favoritisme sau hărţuire,
deoarece este clar că debitul trece în faza următoare de urmărire a colectării după
vechimea sa, nu după preferinţa personală a colectorului.

b) Asigură managementului informaţii asupra gradului de colectare a veniturilor în


corelarea cu planul şi bugetul. O încetineală în colectare poate fi un semn pentru APL
că trebuie începută efectuarea cheltuielilor cu expedierile, sau că venitul anticipat va fi
mai mic sau se v-a încasa mai târziu. Poate de asemenea semnala problemele care apar
în economie, sau probleme operaţionale ivite pe parcursul emiterii înştiinţărilor sau
colectării. O accelerare a colectării faţă de cea anticipată, poate fi o informaţie foarte
valoroasă pentru cel ce o deţine.

c) Întregul plan al activităţii de colectare a debitelor restante poate fi foarte util în


planificarea unui buget adecvat şi a planificării personalului pentru activitatea de
colectare.

d) Multe din procedurile sugerate mai sus de colectare a debitelor restante cum ar fi
tipărirea şi transmiterea unei a doua înştiinţări de plată sau acţionarea debitorului
restant în justiţie sunt costisitoare iar costurile lor trebuiesc anticipate.

e) Ajută la evaluarea eficienţei diferitelor acţiuni de colectare. Unele abordări pot avea
mai mult succes ca şi altele în încurajarea colaborării dintre APL şi contribuabili.

f) Ajută APL în a-şi forma o mai bună abilitate în anticiparea fluxului de trezorerie. Dacă
sunt stabilite ratele optime de colectare, colectorul poate anunţa biroul financiar cam
ce intrări de lichidităţi vor fi la anumite date.

Un exemplu de situaţie a debitelor restante grupate pe vechime este redată în continuare.


Tabelul prezintă o perioadă de 6 luni, dar odată demarată activitatea de evidenţiere a
debitorilor pe vechimi ea trebuie păstrată şi actualizată constant.
Analiza informaţiilor furnizate de situaţia debitorilor restanţi poate fi utilă la planificarea
strategiilor de colectare ce vor fi aplicate, în diferite etape cronologice ale procesului de
colectare. De exemplu planul de colectare a contravalorii unui serviciu prestat de APL
poate arăta astfel:

1. Toate facturile neîncasate în 30 de zile de la scadenţă vor suporta penalităţi şi se va


emite o a doua înştiinţare de plată şi o notă prin care să se solicite achitarea debitului.

2. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 60 de zile de la scadenţă vor fi transmise


unei agenţii particulare de colectare care să dea telefoane debitorilor să-l convingă că

59
trebuie să plătească. Sau tot în această fază se poate recurge la compensări sau
reţineri din contravaloarea serviciilor prestate de debitori dacă este cazul.

3. Toate facturile neîncasate într-o perioadă de 90 de zile de la scadenţă trebuie anunţate


în ziarul local.

4. Toate facturile neîncasate în 120 zile fac subiectul unei întreruperi a furnizării
serviciilor, urmată de acţionarea în justiţie de către APL pentru a recupera debitele
restante, inclusiv dobânda şi costurile colectării cum ar fi anunţul la ziar şi
cheltuielile de judecată.

Diferitele strategii de colectare a debitelor restante trebuie dezvoltate în funcţie de natura


venitului pentru care este generat debitul depinzând de posibilităţile legale şi de succesul
lor.

În cazul recuperării impozitelor şi taxelor instrumentul cel mai puternic este executarea
silită care este descrisă într-un capitol distinct (a se vedea şi O.G. nr.11/1996 redată în
anexă, care este actualizată la 31 decembrie 1999).

4.3. DEBITORII RESTANŢI ORI CU VENITURI MICI

O importantă problemă a APL în recuperarea debitelor restante o constituie modul de


abordare al contribuabililor persoane fizice cu venituri mici. În orice comunitate există
astfel de persoane care nu au efectiv banii necesari să poată plăti debitele lor faţă de APL.
Cauzele acestei situaţii pot fi de scurtă durată: pierderea locului de muncă, îmbolnăvire
sau de lungă durată (pensionarea înainte de vreme, incapacitate de muncă).

Pentru cei cu probleme financiare pe termen scurt colectorii ar trebui să fie pregătiţi să
ofere un plan de plată care să-i ofere plătitorului posibilitatea de a-şi achita datoriile prin
plăţi mici la perioade regulate începând de la data la care ei au un venit regulat stabil,
achitând şi penalităţile aferente. În acest caz colectorul ar trebui să stabilească un maxim
până la care poate creşte debitul, ce va fi suportat de restanţier, până la terminarea
planului. Daca planul stabilit nu se va respecta atunci se vor utiliza strategii mai agresive
de colectare.

Pentru cei cu venituri mici pe termen lung APL trebuie să implementeze un program
amplu. O variantă ar fi stabilirea categoriilor de servicii pentru care se acordă reduceri
celor ce dovedesc că fac parte din familii cu venituri mici. Trebuie stabilit un ghid de
certificare a veniturilor care să cuprindă solicitări de genul venitul anual sub o anumită
limită, oameni în vârstă sau handicapaţi, proprietăţi deţinute, etc.

O altă variantă ar fi să se permită persoanelor în vârstă şi handicapaţilor să amâne plata


debitelor până la moarte, iar apoi plata să fie făcută debitelor amânate să fie făcută din
vânzarea bunului a cărui proprietar era contribuabilul în cauză.

În final, APL poate înfiinţa un fond pentru persoanele cu venituri mici din care să le
acorde asistenţă pentru plata obligaţiilor lor faţă de APL.

4.4. SCOATEREA DIN EVIDENTE A DEBITELOR RESTANTE

60
La un moment dat este posibil să existe debite care pur şi simplu nu pot fi colectate fie
datorită incapacităţii contribuabilului, fie datorită incapacităţii colectorului de a localiza
plătitorul. Există de asemenea cazuri în care debitul restant, rămas în urma unor plăţi
parţiale este aşa de mic încât nu este eficientă angajarea de costuri pentru colectarea sa.

În aceste cazuri trebuie pusă la punct o procedură care să-i permită colectorului să scoată
din evidenţe aceste sume şi nu să tot reporteze sumele respective prin raportările sale.

Astfel de proceduri trebuie să includă un formular tipizat care să-i solicite colectorului
toate informaţiile cu privire la debitor, incluzând numele, adresa, suma în cauză, motivul
solicitării de scoatere din evidenţe, şi o poziţie pentru colector în care să declare sub
jurământ că informaţiile furnizate sunt adevărate şi corecte după cele mai bune cunoştinţe
ale sale. Acest formular ar trebui transmis biroului financiar şi departamentului care
supraveghează contribuţia respectivă, pentru acceptare şi aprobare. Dacă există
aprobarea, scoaterea din evidenţe trebuie realizată ca o diminuare a debitului, şi o copie a
scoaterii din evidenţă trebuie trimisă contabilităţii pentru a diminua cu aceeaşi sumă
conturile aferente.

61
5. EXECUTAREA SILITA A CREANTELOR BUGETARE

1. TITLURI EXECUTORII

Executarea silita a creantelor bugetare poate fi pornita numai in baza unui titlu
executoriu,emis de organul competent,ori a unui alt inscris caruia legea ii recunoaste
caracterul de titlu executoriu.

Titlul de creanta este actul prin care potrivit legii,se constata si se individualizeaza
obligatia de plata privind creantele bugetare. Acesta devine titlu executoriu la data la
care creanta bugetara este scadenta,prin expirarea termenului de plata prevazut de lege
sau de organul competent,ori in alt mod prevazut de lege.

Pentru obligatiile bugetare privind impozite,taxe,contributii,majorari de


intarziere,constand in diferente intre obligatiile determinate de platitor si cele legal
datotare sau obligatiile bugetare constatate,pentru veniturile obtinute din activitati
neautorizate,titlul executoriu este documentul emis si aprobat de organul de verificare
sau constatare.
Pentru obligatiile bugetare provenind din sanctiuni contraventionale,titlul executoriu este
procesul verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a amenzii ,ramas definitiv.
Pentru obligatiile bugetare constituite de platitor si neachitate la scadenta, constatate de
organul de verificare,titlul executoriu este actul emis de organul de executare.

Titlul executoriu trebuie sa contina:


antetul emitentului;
numele si prenumele sau denumirea debitorului;
domiciliu sau sediul debitorului;
cuantumul si natura sumelor datorate;
temeiul legal al puterii executorii a titlului;
data,semnatura si stampila organului de executare.

2. ORGANE DE EXECUTARE SILITA

Sunt abilitate sa aduca la indeplinire masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de


executare silita in vederea realizarii creantelor bugetare ale
comunelor,oraselor,municipiilor si judetelor,dupa caz,serviciile de specialitate ale
consiliilor locale,ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti si ale consiliilor
judetene,denumite organe de executare.

Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent organul de executare in a


carei raza teritoriala e gasesc bunurile urmaribile,coordonarea intregii activitati revenind
organului in a carui raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul sau unde este luat in
evidenta fiscala debitorul,dupa caz.

Organul de executare coordonator este competent sa procedeze la executarea silita prin


poprire chiar daca domiciliul sau sediul tertului poprit se afla pe raza teritoriala a altui
organ de executare. De asemenea,in cazul in care se constata existenta pericolului de
instrainare,substituire sau de sustragere de la executare,organul de executare coordonator

62
are obligatia sa procedeze la indisponibilizarea bunurilor sau veniturilor
debitorului,indiferent de locul unde se afla acesta (OMF 2052/1997).

Titlurile executorii se transmit in termen de 30 de zile de la emitere,spre executare silita


organelor de executare in a caror raza teritoriala isi are sediul sau domiciliul debitorul ori
unde acesta este luat in evidenta fiscala.

Organele de executare au obligatia de a confirma primirea titlurilor executorii in termen


de 30 de zile de la primirea acestora.

In cazul debitorilor solidari debitul se comunica spre executare unui singur organ de
executare,coordonator al executarii silite. Organul de executare coordonator este cel in a
carui raza teritoriala domiciliaza sau isi are sediul debitorul despre care exista indicii ca
detine mai multe venituri sau bunuri urmaribile. In lipsa acestora, debitul se comunica
organului de executare in a carui raza teritoriala domiciliaza sau isi au sediul mai multi
debitori,ori unde se apreciaza ca exista mai multe posibilitati de realizare a creantei
bugetare.

Competentele organelor de executare.


Comform art.35 din O.G.11/1996 modificata,in exercitarea atributiilor ce le
revin,organele de executare au dreptul:
sa intre in toate incaperile in care se gasesc bunuri sau valori ale debitorului,persoana
fizica,precum si sa cerceteze toate locurile in care acesta isi pastreaza bunurile,cu
consimtamantul acestuia iar in caz de refuz, cu autorizarea instantei judecatoresti
competente;
sa intre in orice incinta de afaceri a debitorului sau in alte incinte unde acesta isi
pastreaza bunurile,inscopul identificarii bunurilor si valorilor care pot fi executate silit;
sa solicite si sa cerceteze orice document sau element material care poate constitui o
proba in determinarea bunurilor proprietatea debitorului.

In absenta debitorului sau daca acesta refuza accesul in spatiile mentionate, organul de
executare nu poate sa petrunde in aceste spatii decat in prezenta unui reprezentant al
politiei si a doi martori majori.

3. MASURI ASIGURATORII

Conform art.16-22 din O.G.11/1996 mod.si OMF 398/1999 masurile asiguratorii dispuse
de instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional sunt modalitati de asigurare a
realizarii creantelor pentru care creditorul nu detine un titlu executoriu.

Organele de executare pot cere instantei sa dispuna,dupa caz,infiintarea popririi


asiguratorii asupra veniturilor,a sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile,a ipotecii
asiguratoare asupra bunurilor imobile,ce apartin celor chemati in judecata precum si orice
alta masura de indisponibilizare a veniturilor si bunurilor urmaribile,prevazute de lege
pentru asigurarea realizarii creantelor bugetare.

Instanta se va pronunta asupra cererii de infiinatare a masurilor asiguratorii printr-o


incheiere.

63
Incheierea este executorie, urmand ca organul de executare sa procedeze de indata la
indisponibilizarea veniturilor si a bunurilor urmaribile ale debitorului.

O copie certificata de pe incheierea instantei sau de pe dispozitia organului competent


care a dispus luarea masurilor asiguratorii va fi transmisa si tertului poprit sau bancii.

La primirea dispozitiei instantei,organele de executare sunt obligate sa procedeze de


indata la identificarea bunurilor mobile si imobile precum si a oricaror venituri ale
debitorului si la indisponibilizarea acestora.

Masurile asiguratorii aplicate vor fi consemnate de catre organul de executare intr-un


proces verbal,din care va lasa cate un exemplar custodelui si platitorului,un exemplar il
va retine,iar alt exemplar va fi depus la instanta.

Daca valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acopera creanta bugetara,masurile de


asigurare pot fi aplicate si asupra bunurilor comune ce apartin debitorului si sotului
acestuia. La cererea oricarei parti instanta va hotari impartirea bunurilor comune.
Impotriva masurilor asiguratorii,cel interesat poate face contestatie la instanta
judecatoreasca competenta.

4. VENITURI SI BUNURI EXCEPTATE DE LA EXECUTARE


Masurile de executare silita se aplica de catre organele de executare asupra tuturor
bunurilor mobile si imobile ale debitorului precum si a veniturilor sale banesti
urmaribile,potrivit legii.

Sunt exceptate de la executare veniturile banesti ale debitorului,persoana


fizica,provenite din:
alocatiile de stat pentru copii;
alocatiile de intretinere pentru minorii handicapati;
indemnizatiile de nastere;
ajutorul social;
ajutoarele pentru mame cu mai multi copii;
ajutoarele pentru sotiile militarilor in termen;
ajutoarele pentru sarcina si lehuzie;
ajutoarele pentru ingrijirea copiilor bolnavi;
ajutoarele acordate in caz de deces;
bursele elevilor si studentilor;
soldele militarilor in termen;
diurnele si oricare alte asemenea indemnizatii;
ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca;
ajutoarele pentru prevenirea inbolnavirilor,refacerea si intarirea sanatatii;
compensatiile acordate angajatilor in caz de desfacere a contractului de munca;
ajutorul de somaj;
ajutoarele,indemnizatiile si sporurile destinate protectiei personalului angajat;
alte venituri care,potrivit legii,nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor bugetare.
Salariile si celelalte drepturi salariale,cu exceptia celor nominalizate la aliniatul
precedent,pot fi urmarite,numai in urmatoarele proportii:
pana la 1/3 din venitul lunar net,in cazul in care se urmaresc despagubiri pentru repararea
pagubelor provocate proprietatii publice;

64
pana la 1/5 din venitul lunar net in cazul in care se urmaresc alte creante bugetare.
In cazul debitorului persoana fizica nu se pot urmari bunurile necesare vietii si
muncii debitorului si a familiei sale,dupa cum urmeaza:
bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor,la formarea
profesionala,la exercitarea profesiei sau a altei ocupatii cu caracter permanent, inclusiv
cele necesare desfasurarii activitatii agricole (uneltele, semintele, ingrasamintele, furajele
si anumalele de productie si de lucru); tractoarele, remorcile si alte utilaje nu sunt
exceptate de la executare;
bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului si familiei sale, precum
si obiectele de cult religios, daca nu sunt mai multe de acelasi fel;
alimentele necesare debitorului si familiei sale pentru un trai decent timp de doua luni, iar
daca debitorul se ocupa exclisiv cu agricultura, alimentele strict necesare pana la noua
recolta;
combustibilul necesar debitorului si familiei sale pentru incalzit si prepararea
hranei,socotit pentru trei luni de iarna;
casa locuita de debitor si de familia sa, impreuna cu anexele aferente si terenul din jur
aferent curtii, dar nu mai mult de 1000 mp construit si neconstruit;
obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate ingrijirii persoanelor bolnave.

5. CHELTUIELILE DE EXECUTARE SILITA

Cheltuielile de orice fel necesare executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit,daca
legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor,suma ce urmeaza a fi platita de catre debitor se
stabileste de organul de executare,prin proces verbal. Procesul verbal semnat de
conducatorul organului de executare,constitue titlu executoriu.

In cheltuielile de executare se cuprind:


cheltuielile privind trasmiterea actelor de procedura prin posta;
cheltuielile pentru publicarea somatiei debitorului;
cheltuielile pentru plata persoanelor specializate pentru evaluarea bunurilor supuse
executarii siliite;
cheltuielile cu ridicarea,manipularea,transportul,depozitarea,etc.a bunurilor mobile
sechestrate daca acestea sunt efectuate prin terti;
indemnizatia custodelui;
indemnizatia administratorului sechestru;
cheltuielile cu publicarea anuntului privind vanzarea,in ziare sau prin alte mijloace mass-
media;
cheltuielile facute cu organizarea licitatiei;
alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procedurii de executare silita.

65
ETAPELE EXECUTARII SILITE
1. MASURI PREGATITOARE
2. TRANSMITEREA INSTIINTARII DE PLATA - etapa premergatoare a executarii
silite.

Daca debitorul nu-si achita obligatiile de plata la termenele scadente,organul de


executare ii va transmite o instiintare de plata prin care i se notifica acestuia suma de
plata,cu precizarea termenului de plata de 15 zile in care debitorul trebuie sa-si achite
obligatiile. Comunicarea instiintarii de plata se face,de regula,prin posta,cu scrisoare
recomandata cu confirmare de primire,prin agentii fiscali si asimilatii acestora,ori prin
afisare potrivit legii.
3. EXECUTAREA SILITA PROPRIU-ZISA . MODALITATI DE EXECUTARE
SILITA

3.1. SOMATIA
In situatia in care debitorul nu si-a achitat debitul restant in cele 15 zile prevazute in
instiintarea de plata organul de executare ii va transmite somatia insotita de o copie dupa
titlul executoriu. Somatia este primul act de executare silita si este obligatorie indiferent
de modalitatea de executare silita care va fi aplicata.

3.2. EXECUTAREA SILITA PRIN POPRIRE


Sunt supuse executarii silite prin poprire toate veniturile si disponibilitatile banesti in lei
si in valuta urmaribile potrivit legii,datorate cu orice titlu debitorului de catre terte
persoane fizice sau juridice.

Infiintarea popririi - se face printr-o adresa intocmita de organul de executare la care se


anexeaza o copie dupa titlul executoriu,care se trimite tertului poprit. Despre infiintarea
popririi va fi instiintat si debitorul. Poprirea nu este supusa validarii. Tertul poprit este
obligat ca,in termen de 5 zile de la primirea comunicarii sa instiinteze organul de
executare daca datoreaza vreo suma in bani debitorului.

Poprirea se considera infiintata la data la care tertul poprit,comfirma ca datoreaza bani


debitorului sau la data expirarii termenului de comfirmare.

Debitorii detinatori de conturi bancare pot fi urmariti prin decontare bancara. In acest
caz,tertul poprit este banca. Infiintarea popririi se face tot printr-o adresa insotita de copie
dupa titlul executoriu. Somatia si titlul executoriu se transmite si debitorului,instiitindu-l
in scris despre masura luata.

Banca va indisponibiliza imediat orice suma in lei si in valuta aflata in conturile


debitorului precum si incasarile zilnice,neefectuind nici-o plata,cu exceptia salariilor
Dupa indestularea creantei bugetare,organul de executare va sista indisponibilizarea
sumelor debitorului.

66
3.3. EXECUTAREA SILITA ASUPRA BUNURILOR MOBILE

3.3.1 SECHESTRAREA BUNURILOR MOBILE


Dupa comunicarea somatiei,in situatia in care nu s-a aplicat sechestrul
asigurator,activitatea de executare silita continua prin sechestrarea bunurilor mobile
supuse urmaririi.

Sunt supuse sechestrarii,in cazul debitorilor persoane juridice,in primul rand:


bunurile mobile propuse de debitor,cu acordul organului de executare;
bunurile mobile alese de organul de executare in urmatoarea ordine;
bunurile mobile care nu sunt nemijlocit predestinate sislului de productie;
produsele finite si alte bunuri mobile care nu sunt nemijlocit predestinate activitatii de
productie;
masinile,utilajele,uneltele si alte bunuri mobile;
bunurile mobile ce se afla temporar in posesia altor persoane.

In cazul persoanelor fizice debitoare,se vor sechestra in primul rand;


bunurile mobile proprii ale acestora;
bunurile mobile comune ale sotilor;
bunurile mobile proprii ale sotilor.

Aplicarea sechestrului se face de catre organul de executare care incheie un proces verbal
de sechestru (art.46 din O.G.11/96). Procesul verbal se semneaza si de catre debitor,iar in
cazul in care acesta refuza se va face mentiunea despre aceasta.

Daca debitorul nu este de fata sau refuza primirea procesului verbal de sechestru,acesta
se va afisa la domiciliu sau la sediul sau,incheindu-se un proces verbal semnat de organul
de executare si de persoanele majore care au asistat la aplicarea sechestrului.

Bunurile sechestrate vor putea fi lasate in custodia debitorului,a creditorului,ori a altei


persoane desemnate de organul de executare,ori vor fi luate si depozitate de organul de
executare.

Daca bunurile in cauza fac obiectul unui sechestru anterior,organul de executare va


consemna aceasta in procesul verbal,anexand o copie de pe procesele verbale
respective. Bunurile prevazute in procesele verbale de sechestru incheiate anterior, se
considera sechestrate sin in cadrul noii executari.

3.3.2. EVALUAREA BUNURILOR SECHESTRATE


Concomitent cu aplicarea sigiliului,organul de executare face evaluarea bunurilor
sechestrate (art.52 din O.G.11/1996 mod.).

In cazul in care ,sunt necesare cunostinte de specialitate,se va stabili o valoare estimativa


in momentul sechestrarii,urmand ca evaluarea sa fie facuta ulterior prin organe sau
persoane specializate. Documentul intocmit ulterior de catre evaluator va fi anexa la
procesul verbal de sechestru,comunicindu-se un exemplar debitorului
67
3.3.3. VALORIFICAREA BUNURILOR SERCHESTRATE
Daca obligatia bugetara nu se achita in termen de 30 de zile de la data incheierii
procesului verbal de se chestru se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate,cu
exceptia cazului cand instanta judecatoreasca a dispus desfiintarea sechestrului,
suspendarea sau amanarea executarii.

Conform art.54 din O.G.11/1996 modificat,se va alege modalitatea de valorificare cea


mai eficienta,ca de exemplu:
vanzarea in consignatie;
vanzarea direct unui cumparator;
licitatie;
alte modalitati.

Vanzarea in consignatie - se face prin unitati care se ocupa cu vanzari de acest gen.
Bunurile sechestrate vor fi predate de catre organul de executare in baza unui proces
verbal intocmit in doua exemplare,cate unul pentru fiecare parte.

Vanzarea directa unui cumparator. Organul de executare va aduce la cunostinta prin


publicatie de vanzare afisata la sediul organului de executare. Publicatia de vanzare se
comunica si celor interesati.Vanzarea se face char daca se prezinta un singur
cumparator,iar in cazul mai multor cumparatori,bunurile vor fi vandute celui care ofera
cel mai mare pret.

Licitatia (art 55 din O.G.11/1996 mod.). Organul de executare va aduce la cunostinta


publica celor interesati,prin anunturi in ziare de larga circulatie,precum si prin afisarea
anuntului la sediul sau,al consiliului local in a carui raza teritoriale se afla bunurile
sechestrate,precum si in alte locuri publice.

Publicitatea se face cu cel putin 10 zile inainte de data fixata pentru vanzare.
Vanzarea se face de catre organul de executare printr-un functionar al sau insotit daca
este cazul,de un reprezentant al organelor de politie.
Licitatia incepe de la pretul prevazut in procesul verbal de sechestru. Vanzarea se
face chiar daca exista un singur solicitant.
Adjudecatorul este obligat sa plateasca pretul integral,imediat sau in termen de cel
mult 3 zile,in caz contrar licitatia reluindu-se in termen de 5 zile,cheltuielile efectuate
fiind in sarcina adjudecatorului.
Organul de executare va intocmi un proces verbal semnat de el,de debitor (daca
participa) precum si de adjudecator.
Daca la primul termen de licitatie nu s-a obtinut cel putin pretul de incepere al
vanzarii,in perioada de 60 de zile se va relua licitatia,pretul putand fi redus cu 10%
Daca acest pret nu poate fi obtinut,bunul se va vinde la cel mai bun pret oferit (art.
57 din O.G.11/1996 mod.).
In cazul in care bunurile mobile nu au putut fi valorificare prin modalitatile
legale,executarea silita inceteaza,bunurile se restitue debitorului,creanta bugetara
fiind stinsa prin una din modalitatile prevazute de O.G.11/1996 mod.
3.4. EXECUTAREA SILITA A BUNURILOR IMOBILE

68
Conform art.58 din O.G.11/1996 mod.”bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse
executarii silite,in afara de cazurile in care legea dispune altfel”.

Debitorul,persoana fizica sau juridica,are obligatia sa prezinte organului de executare


toate bunurile imobile pe care le are in proprietate exclusiva,in proprietate
comuna sau indiviza,precum si bunurile imobile pe care le detine sau sunt in proprietatea
altcuiva.

3.4.1 IDENTIFICAREA BUNULUI SUPUS IMPOZITARII


Organul de executare se va deplasa la locul unde se afla imobilul,in scopul identificarii si
obtinerii datelor privind dreptul de proprietate si limitele acestuia,sarcinile care il
g1reveaza,suprafata,vecinatatile sifelul constructiilor, numarul camerelor,gradul de
uzura,etc.

Procesul verbal de identificare a bunului supus executarii silite se intocmeste de organul


de executare in 3 ex. din care un exemplar va fi inaintat debitorului,al doilea va fi
transmis pentru inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara,iar al treilea exemplar
va ramane la dosarul de executare.

3.4.2 COMUNICAREA SOMATIEI DEBITORULUI

Conform art.59 din O.G.11/1996 mod.,dupa intocmirea procesului verbal de identificare


a imobilului,organele de executare au obligatia sa comunice debitorului o somatie care
va cuprinde toate datele de identificare a imobilului,mentiunea ca s-a luat masura
inscrierii somatiei in evidentele de publicitate imobiliara si precizarea termenului de 5
zile pana la care acesta poate face plata. Un exemplar din somatie va fi trimis si organului
competent pentru inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara.

Autoritatile care tin evidentele de publicitate imobiliara vor comunica organelor de


executare la cerea acestora,drepturile reale si alte sarcini care greveaza imobilul
urmarit,iar titularii acestora vor fi instiintati de catre organul de executare si chemati la
termenele fixate pentru vanzarea imobilului si distribuirea pretului.

Creditorii debitorului,altii decat titularii drepturilor de la alineatul precedent sunt obligati


ca,in termen de 30 zile de la inscrierea somatiei in evidentele de publicitate imobiliara sa
comunice organului de executare titlurile pe care le au pentru imobilul prevazut in
somatie.

3.4.3. NUMIREA ADMINISTRATORULUI SECHESTRU.


Conform art.63 din O.G.11/1996 mod. dupa comunicarea somatiei si pe tot timpul
executarii silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru. Acesta
poate fi creditorul, debitorul, ori o alta persoana fizica sau juridica.

Pe masura incasarilor,administratorul-sechestru va consemna veniturile incasate la


unitatile abilitate,la dispozitia organului de executare,predans acestuia recipisa.
Indemnizatia administratorului-sechestru,altul decat debitorul sau creditorul este
considerata cheltuiala de executare.

3.4.4. EVALUAREA BUNURILOR IMOBILE SUPUSE EXECUTARII SILITE.

69
Odata cu aplicarea sechestrului,organul de executare face si evaluarea bunurilor.
Daca evaluarea bunurilor necesita cunostinte de specialitate,organele de specialitate vor
consemna initial in procesul verbal de sechestru o valoare estimativa,urmand ca
evaluarea sa se faca de persoane fizice sau juridice specializate. Documentul prin care se
face evaluarea va constitui anexa la procesul verbal de sechestru.

3.4.5 VALORIFICAREA BUNURILOR IMOBILE SUPUSE EXECUTARII

Imobilele urmarite silit se pot valorifica de catre organele de executare, prin:


vanzare directa;
vanzare facuta de debitor cu acordul organului de executare;
vanzare prin licitatie publica;
alte modalitati prevazute de lege.

Vanzarea directa a imobilelor.


Organul de executare va aduce la cunostinta prin publicatia de vanzare afisata la sediul
organului de executare in a carui raza teritoriale se afla bunul supus executarii silite,data
la care are loc vanzarea si locul unde urmeaza a fi efectuata. Publicatia se comunica si
celor interesati sa cumpere bunurile imobile puse la vanzare.

In cazul in care se prezinta pentru cumparare mai multi solicitanti,organul de executare


va vinde bunul imobil celui care ofera cel mai mare pret fata de pretul de evaluare,astfel
incat executarea silita sa se realizeze cu rezultate cat mai avantajoase.

Organul de executare va intocmi un proces verbal in care se va consemna desfasurarea


acesteia.

Cumparatorul va achita pretul convenit cel mai tarziu a doua zi de la data incheierii
procesului verbal. Un exemplar din procesul verbal se va elibera
cumparatorului a doua zi dupa ce acesta va face dovada platii pretului imobilului vandut.
Procesul verbal constitue titlu de proprietate pentru imobilul vandut si pe baza acestuia se
va face inscrierea in registrele de publicitate imobiliara.

Vanzarea facuta de debitor cu acordul organului de executare.


Dupa intocmirea procesului verbal de identificare a imobilului supus executarii
silite,debitorul poate solicita organului de executare sa procedeze el insusi la vanzarea
bunului imobil.

Solicitarea debitorului va fi facuta in scris si va cuprinde printre altele,numele si adresa


potentialilor cumparatori,pretul propus,termenul in care acestia se obliga sa depuna acest
pret la dispozitia organului de executare.

Organul de executare isi poate da acordul privind vanzarea bunului imobil de catre
debitor,daca:
cumparatorul este o persoana fizica sau juridica solvabila;
termenul in care se poate realiza valorificarea bunuli imobil este rezonabil;
pretul propus este cel putin egal cu pretul de evaluare al bunului imobil.

70
In acordul scris,organul de executare va mentiona expres ca,in contractul de vanzare-
cumparare incheiat intre debitorul vanzator si cumparator,pretul convenit de parti va fi
consemnat la dispozitia organului de executare in care sens se va indica numarul de cont
si organul unde urmeaza a se face consemnarea pretului.

Organul de executare va cere organelor abilitate sa tina evidenta publicitatii


imobiliare,radierea inscriptiei ipotecare,numai dupa primirea de la cumparator a pretului
bunului imobil vandut.

Vanzarea la licitatie.
Primul termen de licitatie se va fixa numai dupa expirarea termenului de 30 zile de la
comunicarea somatiei cu datele de identificare ale imobilului.

Cu cel putin 10 zile inainte de tinerea licitatiei,organul de executare va aduce la


cunostinta celor interesati,prin anunturi in ziare de larga circulatie,prin anunturi pe
imobilul scos la vanzare,la sediul sau si al consiliului local in a carei raza teritoriala este
situat imobilul,precum si la locul stabilit pentru tinerea licitatiei.

Ofertele de cumparare se primesc de catre organul de executare pana in ziua programata


pentru tinerea licitatiei.

Conditia de participare este depunerea,in contul stabilit de organul de executare,a sumei


reprezentand 10% din valoarea imobilului.

Ofertele de cumparare pot fi transmise direct sau prin posta. Nu se admit oferte
telefonice,telegrafice,telex,s.a.

Debitorul nu va putea concura nici direct si nici prin persoane interpuse.


Licitatia se va tine in ziua si la ora stabilita numai daca sunt doi ofertanti.

Licitatia are loc in fata unei comisii formate din trei persoane numite prin decizia
organului de executare.

Sedinta va fi publica. Licitatia va incepe de la cel mai mare pret din ofertele scrise, daca
acesta este superior celui la care s-a facut evaluarea,iar in caz contrar,de la pretul de
evaluare.

Daca nu s-a obtinut pretul la care s-a facut evaluarea imobilului,se va fixa un nou
termen,de cel mult 30 zile,cand licitatia incepe de la acelasi pret.

In cazul in care imobilul nu a fost vandut nici la a doua licitatie,se va fixa un al treilea
tremen de licitatie,de cel mult 30 de zile,cand imobilul poate fi vandut la cel mai mare
pret oferit.

Pretul se consemneaza de catre cumparator la trezoreria statului sau la o unitate abilitata


sa faca astfel de operatiuni,la dispozitia organului de executare,in prima zi lucratoare
imediat urmatoare datei la care s-a tinut licitatia.

71
Procesul verbal de licitatie se va intocmi de organul de executare,se va semna de acesta si
de cumparator sau reprezentantul imputernicit al acestuia si se va preda cumparatorului
numai dupa achitarea integrala a pretului.

Procesul verbal de licitatie constitue titlu de proprietate pentru imobilul transmis,pe baza
lui facindu-se inscrierea in evidentele de publicitate imobiliara la organele competente in
a caror raza teritoriala este situat imobilul.

Conform art.67 din O.G.11/1996 modif.in conditiile stabilite de organul de executare si


atunci cand este cazul,cu acordul creditorului care participa la realizarea altei creante
decat cea bugetara, cumparatorii pot sa plateasca pretul in cel mult 12 rate lunare, cu un
avans de 50% din pretul de vanzare sau de adjudecare, dupa caz,si cu plata unei dobanzi
la nivelul taxei aferente a scontului.

Procesul verbal de licitatie se va preda cumparatorului numai dupa plata avansului din
pret,acesta neputand sa instraineze imobilul decat dupa plata integrala a pretului.

In cazul in care cumparatorul,nu plateste restul de pret in conditiile si la termenele


stabilite,el va putea fi executat silit,procesul verbal in care s-a consemnat vanzarea in rate
constituind titlu executoriu.

Daca imobilul urmarit nu a putut fi valorificat prin vanzarea la licitatie,organul de


executare va repeta procedura de licitatie cel putin odata pe an in termenul de prescriptie
a dreptului de silita. executare In toata perioada se mentine indisponibilizarea imobilului.

Procedura de executare silita a imobilului inceteaza in cazul in care acesta nu poate fi


valorificat in nici una din modalitatile admise de lege.

Dupa incetarea executarii,se vor lua masuri de radiere a inscriptiei ipotecare precum si
pentru indeplinirea procedurii prevazute de lege pentru stingerea creantei bugetare.

4. ELIBERAEREA SI DISTRIBUIREA SUMELOR REALIZATE PRIN EXECUTARE


SILITA

Sumele realizate din executarea silita se elibereaza in cazul in care executarea silita se
efectueaza de un singur creditor si se distribuie potrivit ordinii de preferinta,in cazul in
care si alti creditori participa la aceasta procedura ori si-au depus titlurile in vederea
distribuirii sumelor realizate prin executarea silita.

Suma de bani realizata din executarea silita se elibereaza creditorului prin modalitatile de
plata admise de lege,pana la acoperirea drepturilor sale.

Cand creditorii participa la executare, precum si in cazul in care creditorii si-au depus
titlurile de creanta pana la intocmirea procesului verbal privind eliberarea si distribuirea
sumelor realizate prin executarea silita, organele de executare au obligatia de a proceda
de a proceda la distribuirea sumelor comform urmatoarei ordine de preferinta (art.71 din
O.G.11/1996 modif.).
creantele reprezentand cheltuielile de orice fel facute cu urmarirea si conservarea
bunurilor al caror pret se distribuie;

72
creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru
incapacitate termporara de munca, pentru prevenirea inbolnavirilor, refacearea sau
intarirea sanatatii, acordate in cadrul asigurarilor sociale de stat, precum si creantele
reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii
corporale sau a sanatatii;
creantele rezultate din obligatii de intretinere, alocatii pentru copii sau de plata a altor
sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
creantele bugetare provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite
potrivit legii, datorate bugetului de stat,bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetelor
locale si bugetelor fondurilor speciale;
creantele reprezentand imprumuturi acordate de stat;
creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii
publice prin fapte ilicite;
creantele rezultand din imprumutilr bancare din livrari de produse, prestari de servicii sau
alte lucrari, precum si din chirii;
creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale,dupa caz;
alte creante.

Pentru plata creantelor care au aceeasi ordine de preferinta,daca legea nu prevede


altfel,suma realizata din executare se repartizeaza intre creditori,proportional cu creanta
fiecaruia.

In situatia in care exista creditori care au drepturi de preferinta conservate,precum si in


situatia in care exista creante garantate prin gaj sau ipoteca,acestea se vor plati cu
prioritate comform prevederilor art.72 din O.G.11/1996 modificata.

Organul de executare este obligat sa instiinteze creditorii care au constituite gajuri sau
ipoteci asupra bunurilor valorificate,mentionand data la care se va face distribuirea
sumelor realizate prin executarea silita.

Creditorii care nu au participat la executarea silita pot participa la distribuirea sumelor,in


cazul in care isi depun titlurile lor pana la data intocmirii de catre organele de executare
silita a procesului verbal pentru eliberarea sau distribuirea acestor sume.

Organul de executare va proceda la eliberarea sau distribuirea sumelor numai dupa


trecerea unui termen de 15 zile de la data la care adjudecatorul a depus pretul bunurilor
cumparate,cu instiintarea partilor si a creditorilor care si-au depus titlurile.

Cu ocazia eliberarii sau distribuirii sumelor rezultate din executarea silita,organul de


executare va intocmi un proces verbal care va fi semnat de toti cei prezenti la aceasta si
in care se vor consemna,daca este cazul,refuzul de a semna obiectiunile formulate de
acestea.

5. CONTESTATIA LA EXECUTAREA SILITA


Debitorul, creditorii, tertul poprit, procurorul, persoanele care detin in coproprietate sau
in devalmasie cu debitorul bunurile supuse executarii silite sau care pretind ca au drept
de proprietate sau un drept real asupra acestor bunuri,precum si orice alta persoana
interesata,pot face contestatie la executarea silita.

73
Contestatia se poate referi la :
executarea silita in intregime;
modalitatile de executare silita;
fiecare act de executare;
refuzul organului de executare de a indeplini un act de executare silita.

Contestatia se face si impotriva titlului executoriu in baza caruia s-a inceput


executarea,in cazul in care,acest titlu nu este o hotarare data de o instanta ori de colegii
sau sectia jurisdictionala a Curtii de conturi si daca nu exista o procedura prin care
contestarea acestuia sa se poata face la o instanta judecatoreasca.

Contestatia impotriva titlului executoriu poate fi facuta in legatura cu titlurile


executorii emise de organul de executare,si anume:
a. procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare,aprobat de conducatorul
organului de executare;
b. procesul verbal de stabilite a cuantumului majorarilor de intarziere,
dobanzilor,penalitatilor sau a altor sume acordate prin titlul executoriu, aprobat
de conducatorul organului de executare.
c. titlul executoriu intocmit de organele de executare,pe baza avizului de urmarire si
a evidentei pe platitori,pentru obligatiile bugetare constituite de debitor si
neachitate la scadenta;
d. procesul verbal,aprobat de conducatorul organului de executare,privind sumele
datorate de adjudecatorul care nu depune imediat pretul bunului mobil valorificat;
e. procesul verbal de licitatie,in cazul in care,cumparatorului,persoana fizica, i s-a
incuviintat plata pretului bunului imobil in rate.

Contestatia la executare se poate face in termen de 15 zile de la data la care,a luat la


cunostinta de executare ori de actul de executare pe care il contesta,de refuzul otganului
de executare de a efectua un act de executare,precum si de eliberarea sau de distribuirea
sumelor realizate prin executare silita,al caror cuantum sau mod de distribuire il contesta.
Persoanele care pretind ca au un drept de proprietate asupra bunului urmarit pot introduce
contestatia la executare in termen de cel mult 15 zile de la data valorificarii acestuia.

La cerere,prin incheiere motivata,instanta poate suspenda executarea silita,pana la


judecarea contestatiei.

In cazul in care se aproba suspendarea executarii silite,instanta va putea obliga pe


contestator sa depuna o cautiune care sa asigure realizarea creantelor bubetare pentru
care a fost inceputa executarea silita,precum si a celor reprezentand cheltuieli de
executare.In cazul in care instanta a admis contestatia,o data cu desfiintarea executarii,va
dispune sa I se restituie celui indreptatit suma ce I se cuvine din valorificarea bunurilor
sau din retinerile prin poprire.

74
6. COMPENSAREA. RESTITUIREA SI SCADEREA PENTRU CAUZE DE
INSOLVALABILITATE A OBLIGATIILOR BUGETARE.

6.1. Compensarea - este o procedura de stingere a obligatiilor bugetare ce intervine in


situatia in care acelasi contribuabil,persoana fizica sau juridica,are,pe de o parte,obligatii
de plata la buget,iar pe de alta parte are de primit sume platite in plus,de rambursat ori de
restituit,dupa caz,de la buget.

6.2. Restituirea sumelor platite in plus se face in urmatoarele cazuri:


platitorul nu are obligatii bugetare restante din anii precedenti sau din anul curent;
dupa compensare mai raman sume platite in plus iar platitorul nu solicita compensarea cu
obligatii bugetare viitoare;
plata s-a efectuat eronat la alt organ fiscal.

Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor achitate in plus de platitor se


prescrie in termen de 5 ani de la data incheierii anului financiar in care a luat nastere
dreptul la compensare sau restituire.

Sumele platite in plus,sau cele de rambursat sau de restituit,se compenseaza dupa cum
urmeaza;
cu obligatii bugetare restante,incepand cu cele mai vechi,din anii anteriori;
cu obligatii bugetare scadente,din anul in curs;
cu obligatii bugetare viitoare,numai la cererea platitorului.

6.3. Procedura de insolvabilitate a debitorilor cu obligatii bugetare se aplica in


cazurile,in care;
debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile;
dupa incetarea executarii silite,pornite impotriva debitorului,raman debite neachitate;
debitorul a disparut sau a decedat fara sa la se avere;
debitorul nu este gasit la ultimul domiciliu sa sediu cunoscut si,la acestea ori in alte
locuri unde exista indicii ca a avut avere,nu se gasesc venituri sau bunuri urmaribile;
debitorul,persoana juridica,isi inceteaza existenta si au ramas neachitate obligatii
bugetare.

Procesul verbal de constatare al insolvabilitatii se semneaza de seful


compartimentului de specialitate,se avizeaza de compartimentul juridic din cadrul
organului de executare si se supune spre aprobare conducatorului organului de xecutare.

Printr-o rezolutie datata,conducatorul organului de executare dispune scoaterea creantei


din evidenta curenta si trecerea eli intr-o evidenta separata,iar in cazul in care considera
ca investigatiile sunt incomplete,dispune masurile ce se impun.
6.4. In cazurile in care se constata ca debitorii au dobandit venituri sau bunuri urmaribile
dupa constatarea starii de insolvabilitate,organele de executare vor lua masurile de
redebitare a creantei bugetare si de executare silita.

In cazul in care debitorul, persoana juridica isi inceteaza existenta, obligatia bugetara
va fi scazuta din sarcina acestuia si va fi inscrisa in sarcina noilor debitori (care au

75
preluat in totalitate sau in parte drepturile si obligatiile debitorului supus reorganizarii)
impotriva carora se vor aplica masurile de executare silita.

Daca se constata ca cheltuielile de executare pot fi mai mari decat creantele supuse
executarii silite, conducatorul organului de executare silita poate aproba anularea
debitelor respective.

76
CAPITOLULV. CONTROLUL MODULUI DE STABILIRE, INREGISTRARE,
URMARIRE SI ÎNCASARE A VENITURILOR CUVENITE BUGETELOR
LOCALE
1.- ORGANIZAREA CONTROLULUI PROPIRU
Controlul veniturilor cuvenite bugetelor locale se face atât în faza de constatare, stabilire,
urmărire şi încasare cât şi ulterior efectuării acestor operaţiuni, utilizându-se următoarele
forme:
 controlul preventiv;
 controlul concomitent-ierarhic;
 controlul ulterior.

1.1.- CONTROLUL FINANCIAR PREVENTIV se desfăşoară asupra documentelor


justificative din care rezultă drepturi băneşti cuvenite bugetului local cum sunt: chiriile,
redevenţele din concesionări, drepturi din asocieri, etc. de către şeful departamentului
buget-contabilitate conform prevederilor stipulate în dispoziţia ordonatorului de credite,
emisă potrivit art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.119/1999.

Operatiuni supuse controlului financiar preventiv propriu


Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.119/1999 sunt supuse C.F.P. obligatoriu,
următoarele operaţiuni cu incidenţă asupra veniturilor aferente bugetelor locale
 efectuarea de încasări în numerar;
 vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public sau
privat al statului sau a unităţilor administrativ teritoriale;
 alte tipuri de operaţiuni, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.

Conducătorul instituţiei poate decide exercitarea controlului financiar preventiv şi asupra


altor operaţiuni în funcţie de necesităţile şi posibilităţile de exercitare.

În cazul veniturilor cuvenite unităţilor administrativ teritoriale se recomandă includerea


unor operaţiuni specifice cum ar fi:
stabilirea nivelului taxelor stabilite pentru serviciile publice destinate colectivităţilor
locale;
avizarea unor proiecte de hotărâri care implică majorarea veniturilor;

De asemenea, o importanţă deosebită pentru Consiliile locale şi judeţene o prezintă


stabilirea cuantumului impozitelor, taxelor şi a altor venituri aferente bugetelor locale.

Obiectivele controlului financiar preventiv sunt:


 verificarea documentelor primare în care sunt consemnate operaţiuni economico-
financiare vizând veniturile bugetului local din punct de vedere al legalităţii şi
regularităţii;

Organizarea şi exercitarea controlului financiar preventiv


Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv se aprobă de către conducătorul
instituţiei.
În dispoziţia de aprobare a modului de organizare şi exercitare a controlului financiar
preventiv propriu vor fi incluse cel puţin următoarele elemente:
77
 temeiul legal care stă la baza exercitării CFP;
 operaţiunile supuse CFP;
 documentele justificative care trebuie prezentate pentru viză CFP;
 persoanele împuternicite să exercite CFP.

Temeiul legal care stă la baza organizării şi exercitării CFP este Ordonanţa Guvernului
nr.119/1999, Cap.III, art.10, 11, 12, 13, 14, 15, 24 şi 25.

Operaţiunile supuse controlului financiar preventiv sunt cele obligatorii prevăzute la


art.10 al.(1) din O.G.119/1999 la care se vor adăuga operaţiunile specifice, inclusiv cele
legate de modul de stabilire şi încasare a impozitelor şi taxelor locale.

Documentele justificative care se vizează de CFP. Se va menţiona pentru fiecare tip de


operaţiune în parte care sunt documentele justificative ce trebuie prezentate, cine trebuie
să le prezinte, termenele de prezentare şi de acordare a vizei, precum şi condiţiile pe care
aceste documente trebuie să le îndeplinească la prezentare (vize de certificare, documente
însoţitoare, etc.)

Persoanele împuternicite să exercite CFP


Potrivit art.13 al.(5) controlul financiar preventiv propriu se exercită de către contabilul
şef. În funcţie de volumul şi complexitatea activităţii contabilul şef poate împuternici, cu
aprobarea ordonatorului de credite şi alte persoane din subordinea sa să exercite CFP
propriu, precizând limitele împuternicirii. Imputernicirea se poate da pentru toate
operaţiunile sau numai pentru anumite operaţiuni şi documente.

Persoanele împuternicite să exercite CFP trebuie să aibă o temeinică pregătire


profesională, experienţă, ţinută morală, fără antecedente penale.

La desemnarea persoanelor care exercită CFP trebuie să se aibă în vedere principiul


separării atribuţiilor, în sensul că:
 persoanele desemnate nu trebuie să fie implicate prin sarcinile de serviciu, în efectuarea
operaţiunile supuse CFP;
 exercitarea funcţiei de ordonator de credite este încompatibilă cu exercitarea funcţiei de
contabil şef.

Viza de control financiar preventiv propriu se acordă numai pe documentele


justificative care respectă întru totul cerinţele de legalitate, regularitate şi încadrare în
limitele angajamentelor bugetare aprobate prin semnătura persoanelor împuternicite şi
prin aplicarea sigiliului personal.

În toate cazurile în care, în urma verificărilor se apreciează că operaţiunile înscrise în


documentele justificative prezentate pentru viză nu îndeplinesc condiţiile de legalitate,
regularitate şi încadrare în limita angajamentelor bugetare, persoana abilitată cu
acordarea vizei de control financiar preventiv are obligaţia de a refuza acordarea vizei.
Refuzul de viză trebuie motivat în scris.

Persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv au obligaţia de a ţine


evidenţa proiectelor de operaţiuni refuzate la viza de control financiar preventiv.

78
Pentru operaţiunile la care s-a refuzat acordarea vizei de CFP propriu ordonatorii de
credite pot dispune, pe propria răspundere efectuarea operaţiunii numai dacă prin aceasta
nu se depăşeşte angajamentul bugetar aprobat.

În toate cazurile în care, ca urmare a unui refuz de viză de control financiar preventiv
propriu, ordonatorul de credite dispune efectuarea operaţiunii pe propria răspundere,
contabilul şef are obligaţia să informeze în scris serviciile publice descentralizate ale
Ministerului Finanţelor şi, după caz organul ierarhic superior al instituţiei publice. În
acest fel contabilii şefi împreună cu persoanele împuternicite în cauză vor fi exonerate de
răspundere.

Documentele care nu au fost vizate de CFP nu pot fi înregistrate în contabilitate.


Documentele care conţin operaţiuni refuzate la viză de CFP, dar efectuate pe răspunderea
ordonatorului de credite se vor înregistra distinct într-un cont în afara bilanţului.
Ministerul Finanţelor efectuează inspecţii în toate cazurile în care este sesizat de către un
contabil şef în legătură cu efectuarea de operaţiuni pe propria răspundere a ordonatorului
de credite, fără viză de CFP.

1.2.- CONTROLUL CONCOMITENT-IERARHIC se exercită de către conducătorul


unităţii (ordonatorul de credite) şi de către conducătorii compartimentelor de specialitate
diferenţiat în funcţie de competenţele şi responsabilităţile fiecăruia stabilite prin acte
normative, regulamente de organizare şi funcţionare, fişa postului, etc.

1.2.1. Ordonatorul de credite verifică:


dacă structura organizatorică a unităţii administrativ teritoriale este judicios concepută şi
asigură separarea funcţiilor pe responsabilităţi (delimitarea atribuţiilor între persoane
precum şi separarea atribuţiilor de stabilire şi constatare de atribuţiile de colectare -
încasare a veniturilor- dacă angajarea şi promovarea personalului însărcinat cu stabilirea
şi colectarea veniturilor);
dacă angajarea şi promovarea personalului însărcinat cu stabilirea şi colectarea se face pe
criteriul competenţei;
dacă sesizările, constatările, obiecţiunile contribuabililor sunt justificate şi nu se
datorează unor abuzuri, acte de indisciplină, incompetenţei personalului însărcinat cu
stabilirea, urmărirea şi încasarea veniturilor aferente bugetelor locale;
dacă sunt respectate prevederile actelor normative, inclusiv hotărârile organelor
deliberative locale cu privire la stabilirea cuantumului, a termenelor de plată, a
înlesnirilor şi facilităţilor acordate contribuabililor;
dacă sunt respectate procedurile stabilite prin actele normative şi prin manualul de
proceduri cu privire la stabilirea măsurilor de execuţie silită;
dacă personalul însărcinat cu verificarea sincerităţii datelor înscrise în declaraţiile de
impunere a contribuabililor exercită un control sistematic, eficient şi dacă măsurile
stabilite sunt duse la îndeplinire;
dacă este asigurată securitatea numerarului rezultat din încasări şi dacă acesta se depune
la Trezorerie în termenele legale;
dacă suprasolvirile se soluţionează în mod corect după o analiză prealabilă a cauzelor
care le-au generat;
dacă dosarele de insolvabilitate au fost întocmite cu respectarea tuturor procedurilor
stabilite prin actele normative şi prin manualul de proceduri;

79
dacă au fost stabilite responsabilităţi pentru debitele prescrise şi dacă s-au luat măsuri
corespunzătoare de soluţionare a acestora;

Constatările ordonatorului de credite vor fi consemnate în acte adminstrative, însoţite de


elementele probante şi de explicaţiile persoanelor răspunzătoare şi vor fi urmate de
măsuri care să asigure, respectarea stării de legalitate şi de sancţionare a persoanelor
vinovate, de producerea neregulilor constatate.

1.2.2. Seful departamentului (direcţie, serviciu, birou, compartiment) de impozite şi


taxe verifică:
 modul de preluare, verificare a declaraţiilor de impunere depuse de contribuabili;
 modul de întocmire şi de transmitere la contribuabili a procesului verbal de impunere;
 modul de întocmire a borderourilor de debite şi de evidenţiere a evoluţiei debitelor pe
naturi de impozite şi taxe locale şi pe contribuabili;
 modul de soluţionare a obiecţiunilor şi contestaţiilor făcute de contribuabili;
 modul de întocmire şi transmitere a înştiinţărilor de plată, înainte de expirarea
termenelor de scadenţă;
dacă colectarea impozitelor şi taxelor locale se face cu respectarea procedurilor
stabilite şi a disciplinei de casă;
dacă sunt respectate procedurile stabilite privind recuperarea debitelor restante;
dacă corectarea erorilor de înregistrare privind stabilirea debitelor se face cu
respectarea prevederilor legale;
dacă înlesnirile la plata obligaţiilor bugetare sunt acordate cu respectarea legislaţiei;
dacă se respectă graficele de verificare la contribuabili a modului de stabilire şi
încasare a impozitelor şi taxelor locale;
modul de întocmire a dosarelor de insolvabilitate;
modul de soluţionare a suprasolvirilor;
modul de valorificare a constatărilor înscrise în actele de control încheiate la
contribuabili.

1.2.3.- Controlul reciproc se realizează atunci când la efectuarea unor operaţiuni


participă mai mulţi salariaţi care au de regulă sarcini şi responsabilităţi diferite.

1.3.- Controlul ulterior


Se realizează prin următoarele forme:
 controlul fiscal -exercitat în baza prevederilor OG nr.70/1997

 controlul financiar propriu şi auditul intern -exercitat în baza prevederilor OG


nr.119/1999 şi a H.G. nr.720/1991.

1.3.1. Controlul fiscal


 Temeiul legal
 Ordonanţa Guvernului nr.70/1997 -privind controlul fiscal (M.Of. nr.227/30.08.1997)
aprobată şi modificată prin Legea nr.64/1999;
modificată prin Ordonanţa de urgenţă nr.113/1999.
Hotărârea Guvernului nr.886/1999 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a
prevederilor OG nr.70/1997, privind controlul fiscal.
80
 Definiţie: ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii declaraţiilor,
precum şi verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii conform legii, a obligaţiilor
fiscale de către contribuabili (art.1, OG nr.70/1997)

 Persoane supuse controlului


contribuabili care pot fi:
 persoane fizice şi juridice române şi străine;
 asociaţiile fără personalitate juridică cărora le revin obligaţii fiscale.

 Obligaţiile fiscale cuprind:


 obligaţia de declarare a:
 bunurilor;
veniturilor;
impozitelor şi taxelor locale.
 obligaţia de calculare, înregistrare şi de plată la termenele legale a impozitelor
şi taxelor locale;
 orice alte obligaţii care revin contribuabililor în aplicarea şi executarea legilor
fiscale.

 Exercitarea controlului impozitelor şi taxelor locale


de către serviciile de specialitate ale autorităţilor APL funcţia angajaţilor implică
exerciţiul autorităţii de stat.

 Drepturile organelor de control fiscal


să examineze înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile ale
contribuabililor privind impozitele datorate şi respectarea obligaţiilor fiscale;
să solicite informaţii, justificări, explicaţii;

 în cazul în care se solicită răspunsul în scris -contribuabilii sunt obligaţi să răspundă


în 10 zile;
să solicite prezenţa contribuabililor (reprezentanţilor) la solicitarea scrisă a serviciilor de
specialitate ale APL - cu15 zile înaintea datei fixate;
să facă constatări faptice cu privire la sursa impozabilă

 să primească copii de pe înscrisuri, documente, evidenţe;


 să reţină -în vederea protejării- orice document sau element material care poate
constitui o probă;

Reţinerea se poate face pentru 30 de zile sau cu aprobarea şefului serviciului de


specialitate până la 90 de zile -contra unei dovezi scrise semnate de organul fiscal;

 accesul în orice incintă a sediului -însoţit de reprezentantul contribuabilului - în cursul


programului de lucru sau cu aprobarea conducerii şi cu acordul contribuabilului în afara
acestuia.

 Obligaţie a organului de control fiscal să afecteze cât mai puţin activităţile curente
ale contribuabililor.
81
 Drepturile contribuabililor
 să fie informaţi asupra desfăşurării controlului:
 cu cel puţin 15 zile înaintea efectuării controlului se transmite “avizul deverificare”
care va include:
date discriptive: denumire, adresă, cod fiscal, etc.
data programată;
impozitele cuprinse în verificare;
perioada supusă controlului;
se va menţiona obligaţia contribuabiluluii de a pune la dispoziţie documentele şi de a
asigura condiţii corespunzătoare;
se va anexa extras din Carta cu privire la drepturile şi obligaţiile contribuabilului;

Contribuabilul poate solicita -în termen de 5 zile de la primirea avizului- în scris- motivat
amânarea datei cu cel mult 30 de zile
 să fie primii solicitaţi pentru clarificarea aspectelor constatate;
 să beneficieze de asistenţă de specialitate: jurişti, experţi contabili, contabili
autorizaţi;
 să solicite din proprie iniţiativă să fie controlaţi;
 să conteste măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal, potrivit legii.

 Locul de desfăşurare a controlului


la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului;
la sediul serviciilor de specialitate ale APL;
în oricare loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.

 Perioada afectată controlului


 se stabileşte de serviciile de specialitate ale APL nu poate depăşi 3 luni;
 controlul se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă
supusă impozitării.

Excepţie: cu aprobarea conducătorului serviciului de control al APL -atunci când au


apărut elemente noi.

 În baza constatărilor serviciile de specialitate ale APL au dreptul


să stabilească diferenţe de impozite şi taxe şi majorări de întârziere;
să constate contravenţii şi penalităţi de la legile fiscale;
să dispună măsuri pentru îndeplinirea corectă a obligaţiilor fiscale.

 Acte de control
 procesul verbal de control;
 nota de constatare;
 procesul verbal de constatare a contravenţiilor.

82
Procesul verbal de control
Act de control bilateral - se întocmeşte în 2 exemplare;
Structurat pe 4 capitole:

Capitolul I
 Date descriptive: unitatea care a dispus controlul
 numele, prenumele şi funcţiile, numărul legitimaţiilor şi împuternicirilor membrilor
echipei de control;
 obiectivele controlului fiscal;
 perioada supusă controlului;
 durata desfăşurării controlului;
 tipul de verificare efectuată.

Capitolul II
 Date generale despre contribuabil:
 denumirea şi adresa sediului social;
 numărul de înregistrare la registrul comerţului şi codul fiscal;
 date despre sucursale, filiale;
 forma de proprietate;
 cifra de afaceri conform ultimului bilanţ;
 persoana care conduce societatea;
 persoana care răspunde de conducerea evidenţei contabile;
 persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;

Capitolul III
Constatări:  se vor înscrie constatările grupate pe naturi şi feluri de impozite şi taxe;
 pentru fiecare constatare se vor avea în vedere următoarele elemente;
 baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului;
 constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la
modul de stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiei fiscale;
 dispoziţiile legale încălcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ,
precum şi a articolului, alineatului etc.;
 consecinţele fiscale ale constatărilor:
 diferenţele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora
(dispoziţii legale încălcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc.). Calculul
detaliat al acestora va fi prezentat într-o anexă la prezentul proces-verbal;
 majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat
într-o anexă la prezentul proces-verbal;
 contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, a amenzilor
aplicate şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesului-
verbal de constatare a contravenţiilor încheiat;
 termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;
 justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele
stabilite, în cazul în care acesta şi le-a exprimat;
 numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt
antrenate răspunderi), justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul
de vedere al organului de control fiscal cu privire la aceste motivaţii;

83
 eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea
deficienţelor şi intrarea în legalitate;
 plăţile efectuate de contribuabil, în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este
cazul.

Capitolul IV
Sinteza constatărilor;
Alte date şi informaţii relevante;
Menţiunea că toate documentele puse la dispoziţia echipei de control au fost restituite.

Anexe
a) sinteza constatărilor:
diferenţe de impozit stabilite;
majorări de întârziere calculate;
amenzi şi penalităţi aplicate;
b) anexe distincte pentru fiecare impozit în parte cu calculul detaliat al diferenţelor şi al
majorărilor;
c) copii după procesele verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;
d) note de constatare;
e) documente, acte sau copii de pe acestea precum şi note explicative sau informative;
f) dovada emisă de organul de control din care rezultăreţinerea documentelor sau
elementelor materiale;
g) alte documente, în măsura în care se consideră necesară.

Semnături
 toate exemplarele se semnează de reprezentanţii unităţii controlate şi de membrii
echipei de control şi se înregistrează la registratura unităţii controlate;
 un exemplar rămâne la unitate iar celălalt exemplar se ridică de echipa de control;
 în situaţia în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea
procesului verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o
scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Atenţie!
 În procesul verbal de control nu se vor înscrie opinii personale ale echipei de control
care nu sunt susţinute de elementele probante şi de fundamente legale;
 Constatările vor fi înscrise clar, concis, fără elemente inutile sau nerelevante şi fără
ambiguităţi.

Procesul-verbal:
 se înregistrează la registratura organului de control în termen de 3 zile de la încheierea
controlului fiscal;
 constituie titlu de creanţă pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată
determinate de către contribuabil şi cele legal datorate, inclusiv majorările de întârziere şi
penalităţile stabilite.

Termen de plată
Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite se plătesc
în termen de cel mult 15 zile dela data comunicării rezultatelor controlului.

84
Nota de constatare
Act de control bilateral. Poate constitui act de sine stătător sau anexă la procesul verbal
de control, după caz.

Se consemnează:
 constatări cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile sau
pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile;
 constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este posibilă;
 ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar.

Semnături:
 nota de constatare se semnează de echipa de control şi de reprezentantul
contribuabilului;
 în caz de divergenţă -se semnează şi de către un martor.
Procesul verbal de constatare a contravenþiilor
Se încheie atunci când se constată abateri de natura contravenţiilor, care intră în
competenţa de constatare şi stabilire a organelor de control fiscal.

La întocmirea proceselor verbale prin care se constată şi se sancţionează faptele


contravenţionale se vor avea în vedere următoarele:
a) fapta să aibă un pericol social mai redus decât infracţunea;
b) fapta care se sancţionează precum şi amenda contravenţională care se aplică trebuie să
fie prevăzute în mod expres prin lege.

Contravenţia vizează orice persoană fizică sau juridică care a încălcat legea.
Prevederile legilor fiscale care reglementează constatarea şi sancţionarea contravenţiilor
fac trimitere la prevederile Legii nr.32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor (Publicată în B.Of. nr.148/14.XI.1968).

 Valorificarea actelor de control fiscal


Procesul verbal de control fiscal se depune la şeful serviciului de control fiscal din
unitatea APL, în vederea valorificării.
La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii se va întocmi şi transmite organelor
de executare silită titlurile executorii, ori celelalte documente necesare pentru începerea
executării silite, astfel:
a) pentru diferenţele de impozite şi taxe constatate în plus şi pentru majorările de
întârziere titlu executoriu îl reprezintă “dispoziţia de urmărire” formular cod
70.13.31.99;
b) pentru sancţiunile contravenţionale, neîncasate, procesul verbal de constatare
a contravenţiilor rămas definitiv prin neexercitarea căii de atac, sau de
dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea contravenientului,
reprezintă titlu executoriu;
c) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi majorările de întârziere stabilite de
plătitor, dar neachitate la scadenţă, se va comunica organului de
executare silită cuantumul acestora,în vederea întocmirii titlului executoriu.

85
Controlul ulterior propriu

Temeiul legal:
Ordonanţa Guvernului nr.119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv;
Ordinul MF nr.332/2000 privind aprobarea Normelor metodologice generale pentru
organizarea sifuncţionarea auditului intern.

Până la intrarea în vigoare a OG nr.119/1999, activitatea de control financiar propriu,


inclusiv controlul ulterior la unităţile administrativ teritoriale era reglementată de:
Legea nr.30/1991 privind organizarea şi func6ionarea controlului financiar şi a Gărzii
financiare (publicată în M.Of. nr.64/27.03.1991);
Hotărârea Guvernului nr.720/1991 privind aprobarea Normelor de organizare şi
exercitare a controlului financiar (publicată în M.Of. nr.75/24.04.1992).

Potrivit actelor normative menţionate controlulu ulterior la instituţiile publice era


organizat sub forma controlului financiar de gestiune, care funcţiona în compartimente
distincte în subordinea directă a ordonatorului de credite.

Prin OGU nr.119/1999 se redefinesc rolul şi obiectivele controlului intern şi se stabilesc


cerinţele controlului intern precum şi obligaţiile conducătorului instituţiilor publice în
domeniul controlului intern.

 Definiţia controlului intern: Ansamblul măsurilor întreprinse la nivelul unei instituţii


publice cu privire la structurile organizatorice, metodele, procedurile şi sistemele
decontrol side evaluare instituite în scopul:
realizării atribuţiilor la un nivel calitativ corespunzător şi îndeplnirii cu regularitate,
în mod economic, eficace şi eficient a politicilor adoptate, respectiv legalităţii şi a
dispoziţiilor conducerii;
protejării activelor şi resurselor;
efectuării şi menţinerii de înregistrări contabile corecte şi complete;
furnizării la timp de informaţii corecte şi complete pentru fundamentarea deciziilor
conducerii;
(art.2, lit.”i” din OG nr.119/1999)

 Obiective generale: (art.3, OG nr.119/1999)


 realizarea la nivel calitativ corespunzător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice,
stabilite cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi
eficienţă;
 protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei;
 respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;
 dezvoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare şi
difuzare a datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi
proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice.
 Cerinţele controlului intern: (art.4, OG 119/1999)
a) cerinţe generale
 evaluarea sistematică şi menţinerea la un nivel acceptabil a riscurlor asociate
structurilor, programelor, proiectelor sau operaţiunilor;

86
 asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere şi execuţie;
 asigurarea integrităţii şi competenţei personalului de conducere şi de execuţie;
 stabilirea celor mai adecvate obiective specifice;
 supravegherea continuă de către personalul de conducere a tuturor activităţilor pentru
a acţiona prompt şi responsabil în situaţile ce încalcă legea sau regularitatea sau se
realizează operaţiuni sau activităţi neeconomice, ineficace sau ineficiente.
b) cerinţe specifice:
 reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern, a tuturor operaţiunilor
instituţiei şi tuturor evenimentelor semnificative, precum şi înregistrarea şi păstrarea în
mod adecvat a documentelor astfel incât acestea poate fi examinate de câtre cei în
drept.
 înregistrarea corectă şi la timp a tuturor operaţiunilor şi evenimentelor semnificative;
 asigurarea aprobării şi efectuării operaţiunilor exclusiv decătre persoane special
împuternicite în acest sens;
 separarea atribuţiilor privind exercitarea funcţiilor incompatibile;
 asigurarea conducerii complete la toate nivelurile;
 accesarea resurselor şi documentelor numai de către persoane îndreptăţite şi
responsabile în legătură cu utilizarea şi păstrarea lor.

De examinarea prevederilor invocate se poate trage concluzia că prevederile menţionate


cu privire la controlul intern vizează în mod deosebit stabilirea unor măsuri în vederea
reducerii riscurilor asociate structurilor organizatorice de conducere şi funcţionale în
vederea prevenirii ilegalităţilor, fraudelor, neregularităţilor şi pentru îmbunătăţirea
performanţelor legate de activitatea instituţiilor.

Prin OG nr.119/1999 -nu se stabileşte, un nou cadru instituţional care să reglementeze


modalităţi şi proceduri de desfăşurare a controlului propriu ulterior. Mai mult prin art.40
din OG nr.119/1999 se abrogă prevederile art.2 din Legea nr.30/1991 care reglementează
obligativitatea instituţiilor publice, inclusiv a unităţilor admnistrativ teritoriale de
organzare şi funcţionare a controlului financiar propriu.

Auditul intern al operaţiunilor referitoare la stabilirea şi încasarea veniturilor


aferente bugetelor locale

OG nr.119/1999 nu face referire expresă la auditarea veniturilor unităţilor admnistrativ


teritoriale.Totuşi din contextul prezentat rezultă următoarele:
structurile deaudit organizate în cadrul instituţiilor publice vor prelua şi atribuţiile
specifice controlului financiar de gestune,nclusv cele referitoare la modul destabilire şi
încasare a veniturilor nefiscale;
în sfera de cuprindere a auditului intern exercitat în unităţile admnstrativ-teritoriale
intră şi examnarea modului de exercitare a controlului fiscal din cadrul acestor unităţi.

Ordonatorii de credte ai unităţilor admnistrativ teritoriale trebuie să includă în obiectivele


specifice reglementate prin normele proprii de organizare şi exercitare a auditului intern
şi auditarea modului de stabilire, încasare şi înregistrare a impozitelor şi taxelor locale.
evaziunea fiscalã

87
Potrivit art.1 din Legea nr.87/1994 prin evaziune fiscală se înţelege “sustragerea prin
orice formă, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume
datorate bugetelui de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi
fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi juridice române sau străine.
În literatura de specialitate se vorbeşte despre două forme de evaziune: evaziune legală
(la adăpostul legii) şi evaziune cu încălcarea legii, adică ilicită sau frauduloasă 1. În
practică, nestabilirea, nedeclararea, neînregistrarea şi neplata impozitelor şi taxelor
datorate poate avea cauze, naturi şi consecinţe diferite începând de la unele firme
“uşoare” de culpă cum ar fi interpretarea eronată a unor acte normative, erori de calcul,
pănă la forme grave de vinovăţie ca ascunderea bazei de impozitare prin fals, înregistrări
eronate, etc. În consecinţă, evaziunea fiscală, poate fi realizată prin omiterea venitului
sau tranzacţiilor impozabile din declaraţiile de impunere, datorată prin declaraţie falsă
sau denaturare frauduloasă2

Calculul majorãrilor de întârziere

Majorările de întârziere nu au caracter de sancţiuni, ele se plătesc prin efectul legii ori de
câte ori se constată neonorarea de către contribuabili a obligaţiilor datorate bugetelor.
În situaţia în care se constată abateri în legătură cu modul de stabilire a impozitelor şi
taxelor locale şi cu modul de completare şi depunere a declaraţiilor fiscale, organele de
control fiscal sunt obligate să stabilească următoarele măsuri:
restabilirea stării de legalitate;
sancţionarea persoanelor vinovate.

Restabilirea stării de legalitate se face prin încasarea impozitelor şi taxelor stabilite


suplimentar şi a majorărilor de întârziere aferente;

Sancţionarea persoanelor răspunzătoare se face prin aplicarea sancţiunilor prevăzute


în legislaţia specifică raportate la abaterea constatată, în limita competenţelor stabilite
prin actele normative.

După natura lor sancţunile pot fi:


contravenţii;
penalităţi;
infracţiuni;

Contravenţiile şi penalităţile se aplică de către organele de constatare şi control fiscal


abilitate, iar pentru infracţiuni se întocmesc acte de control separate care se trimit
organelor competente să efectueze cercetarea penală.

Prezentăm în continuare lista contravenţiilor şi sancţiunilor aplicabile pentru abaterile


fiscale.

1
Pentru detalii a se vedea Iulian Văcărel, coordonator, Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,
RA, Bucureşti, 1992, pag. 245-247.
2
Ioan Condor, Drept fiscal şi financiar, Editor Tribuna Economică, Bucurest, 1996, pag.167

88
CONTRAVENTII ŞI INFRACTIUNI

PENTRU NERESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE PRIVIND MODUL


DE STABILIRE, URMÃRIRE ŞI ÎNCASARE A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR
LOCALE

Nr. TEMEIUL
ABATEREA SANCTIUNEA
crt. LEGAL
A. CONTRAVENŢII ŞI PENALIZĂRI
1. Nedepunerea declaraþiilor de art.52 lit.”b” amendã
impunere la serviciile de specialitate coroborat cu art. contravenþionalã
ale consiliilor locale în termen de 30 46 din Legea de la 750.000 lei la
de zile de la dobândire sau de la data la nr.27/ 3.000.000 lei.
care au intervenit schimbãri în legãturã 1994.
cu materia impozabilã, pentru imobile Cuantumul
ºi mijloace de transport. amenzii modificat
cu OUG nr.62/
1998.
2. Depunerea declaraþiilor de impunere art.52 lit.”a” amendã
prevãzute la pct.1 peste termenul coroborat cu contravenþionalã
prevãzut de lege. art.46, modificat de la 300.000 lei la
cu OUG nr.62/ 750.000 lei.
1998.

3. Depunerea cu întârziere a declaraþiilor art.13 al.(1) din


de impozite ºi taxe: OUG nr.68/
1997, republicatã
 cu o întârziere de pânã la 30 de zile
inclusiv faþã de termenul legal stabilit. lit.”a” penalizare de 10%
din impozitul sau taxa
datoratã
 cu o întârziere de pânã la 60 de zile lit.”b” penalizare de 30%
faþã de termenul legal stabilit. din impozitul sau taxa
datoratã
penalizare de 50%
lit.”c” din impozitul sau taxa
datoratã
nedepunerea declaraþiei de cãtre
plãtitorii care nu au sume de rambursat lit.”d” penalizare de
sau de restituit de la bugetul de stat, 500.000 lei
precum ºi de cei prevãzuþi la art.5 (la
al.4 sunt prevãzuþi ºi plãtitorii de
impozite ºi de taxe locale)

89
Nr. TEMEIUL
ABATEREA SANCŢIUNEA
crt. LEGAL

4. a) Intocmirea incorectã, incompletã cu art.14, al.(1) amendã


nerespectarea prevederilor legale a coroborat cu art.6 contravenþionalã de la
declaraþiei de impozite ºi taxe. din OUG 100.000 la 1.000.000
nr.68/1997, lei.
Republicat

b) Neprezentarea plãtitorului în termen art.14 al.(1) amendã


de 15 zile de la solicitarea scrisã a coroborat cu art.8 contravenþionalã de la
organului fiscal pentru corectarea din OUG 100.000 la 1.000.000
declaraþiei. nr.68/1997, lei.
Republicatã

c) În cazul corectãrii din proprie art.14 al.(3) din avertisment


iniþiativã a declaraþiei, înainte de OUG nr.8/1997,
iniþierea de cãtre organul fiscal a Republicatã
procedurii de stabilire din oficiu a
obligaþiei

5. Nefurnizarea de cãtre contribuabili sau art.26 al.(1) lit.”a” amendã


de cãtre persoana împuternicitã legal coroborat cu al.(2) contravenþionalã de la
sã îi reprezinte a documentelor pct.1 din OG 500.000 lei la
justificative sau a explicaþiilor nr.70/1997, 2.000.000 lei
solicitate de cãtre serviciile de modificatã cu
specialitate ale autoritãþilor OUG nr.113/
administraþiei publice locale. 1999

6. Neprezentarea contribuabililor sau a art.26 al.(1) lit.”b” amendã


reprezentanþilor legali ai acestora la coroborat cu al.(2) contravenþionalã de la
sediul serviciilor de specialitate ale pct.1 din OUG 500.000 lei la
autoritãþilor publice locale la data, ora nr.70/ 2.000.000 lei.
ºi locul fixate, la solicitarea scrisã a 1997, cu modificãri
acestora

7. Refuzul contribuabilului de a permite art.26 al.(1) lit.”c” amendã


accesul serviciilor de specialitate ale coroborat cu al.(2) contravenþionalã de la
APL în sediul sãu de afaceri sau în pct.2 din OG 2.000.000 lei la
orice alte locuri în care existã bunuri nr.70/1997, cu 10.000.000 lei.
impozabile sau în care acesta modificãri
desfãºoarã activitãþi producãtoare de ulterioare
venituri, în vederea exercitãrii
controlului fiscal.

90
Nr. TEMEIUL
ABATEREA SANCŢIUNEA
crt. LEGAL

8. Nefurnizarea de cãtre persoanele, art.26 al.(1) lit.”d” amendã


organele ºi instituþiile prevãzute la coroborat cu al.(2) contravenþionalã de la
art.8 din OG nr.70/1997 în termenul pct.2 din OG 2.000.000 lei la
stabilit de serviciile de specialitate ale nr.70/1997, cu 10.000.000 lei.
APL a actelor, evidenþelor ºi datelor modificãri
solicitate. ulterioare.

9. Neþinerea evidenþelor contabile ºi a art.26 al.(1) lit.”e”, amendã


documentelor justificative la sediul coroborat cu al.(2) contravenþionalã de la
social declarat sau pãstrarea acestora în pct.3 din OG 1.000.000 lei la
condiþii improprii desfãºurãrii nr.70/ 10.000.000 lei.
controlului fiscal. 1997,cu modificãri

10. Nedeclararea în termenele prevãzute art.17 al.(1) lit.”a”, amendã


de lege, de cãtre contribuabili, a coroborat cu al.(2) contravenþionalã:
veniturilor ºi bunurilor supuse pct.1 din Legea de la 100.000 la
impozitelor ºi taxelor ºi contribuþiilor. nr.87/ 300.000 lei pentru
1994. persoane fizice
de la 100.000 lei la
2.000.000 lei pentru
persoane juridice.

11. Neîntocmirea la termen ºi conform art.17 al.(1) amendã


prevederilor legale a documentelor lit.”b”, coroborat contravenþionalã:
primare ºi contabile privind veniturile cu al.(2) pct.1 din de la 100.000 la
realizate de contribuabili. Legea nr.87/ 300.000 lei pentru
1994. persoane fizice
de la 100.000 lei la
2.000.000 lei pentru
persoane juridice.
amendã
12. Calcularea eronatã a impozitelor, art.17 al.(1) lit.”c”, contravenþionalã:
taxelor ºi a contribuþiilor, cu coroborat cu al.(2) de la 100.000 la
consecinþa diminuãrii valorii creanþei pct.2 din Legea 300.000 lei pentru
fiscale cuvenite statului nr.87/ persoane fizice
(NOTA: Sintagma “cuvenite statului” 1994. de la 300.000 lei la
nu include ºi cuvenite bugetelor 2.000.000 lei pentru
locale). persoane juridice.

91
Nr. TEMEIUL
ABATEREA SANCŢIUNEA
crt. LEGAL
13. Neprezentarea de cãtre contribuabili, la art.17 al.(1) amendã
cererea organului de control a lit.”d”, coroborat contravenþionalã:
documentelor justificative ºi contabile cu al.(2) pct.3 din de la 100.000 la
referitoare la modul în care au fost Legea nr.87/ 300.000 lei pentru
îndeplinite obligaþiile fiscale. 1994. persoane fizice
de la 200.000 lei la
1.000.000 lei ptr.
persoane juridice.
14. Refuzul de a prezenta organului art.17 al.(1) lit.”e”, amendã
financiar-fiscal bunurile materiale coroborat cu al.(2) contravenþionalã:
supuse impozitelor ºi taxelor, în pct.3 din Legea de la 100.000 la
vederea stabilirii veridicitãþii nr.87/ 300.000 lei pentru
declaraþiei de impunere ºi a realitãþii 1994. persoane fizice
înregistrãrii acestora. de la 200.000 lei la
1.000.000 lei ptr.
persoane juridice.
15. Nedepunerea actelor, situaþiilor ºi a art.17 al.(1) amendã
oricãror alte date în legãturã cu lit.”g”, coroborat contravenþionalã:
activitatea efectuatã de cãtre unitatea ºi cu al.(2) pct.5 din de la 100.000 la
subunitãþile de care rãspund Legea nr.87/ 300.000 lei pentru
contribuabilii, cerute de organele 1994. persoane fizice
financiar-fiscale, în vederea cunoaºterii de la 600.000 lei la
realitãþii financiar-contabile din 2.000.000 lei ptr.
unitate, precum ºi utilizarea, în alte persoane juridice.
condiþii decât cele prevãzute de lege, a
documentelor cu regim special.
16. Neaducerea la îndeplinire, la termen, a art.17 al.(1) amendã
dispoziþiilor date prin actul de control lit.”h”, coroborat contravenþionalã:
încheiat de organele financiar-fiscale cu al.(2) pct.2 din de la 100.000 la
Legea nr.87/ 300.000 lei pentru
1994. persoane fizice
de la 600.000 lei la
2.000.000 lei ptr.
persoane juridice.
17. Neonorarea în mod nejustificat, de art.17 al.(1) lit.”j”, amendã
cãtre bãnci sau instituþii financiare la coroborat cu al.(2) contravenþionalã:
care contribuabilii au deschise conturi din Legea nr.87/ de la 100.000 la
de disponibilitãþi bãneºti, a titularilor 1994. 500.000 lei pentru
de creanþã fiscalã emise de organele persoane fizice
competente, în vederea urmãririi silite de la 300.000 lei la
a impozitelor, taxelor ºi a 3.000.000 lei ptr.
contribuþiilor neachitate la termen persoane juridice.
inclusiv a majorãrilor de întârziere.

92
Nr. TEMEIUL
ABATEREA SANCŢIUNEA
crt. LEGAL
18. Incãlcarea obligaþiei de a avea la art.32 lit.”a” amendã
nivelul instituþiei publice, structuri coroborat cu art.33 contravenþionalã de
organizatorice, reglementãri din O.G. la 10.000.000 lei la
metodologice, proceduri ºi criterii nr.119/1999 20.000.000 lei
deevaluare instituite prin aprobarea
datã de conducãtorul instituþiei,aduse
la zi ºi plicate efectiv.

19. Neorganizarea în termen de 90 dezile art.32 lit.”b” amendã


de la data intrãrii în vigoare a OG coroborat cu art.33 contravenþionalã de
nr.119/1999 a auditului intern potrivit din O.G. la 10.000.000 lei la
prevederilor legale. nr.119/1999 20.000.000 lei
20. Aprobarea bilanþului contabil ºi a art.32 lit.”c” amendã
contului de execuþie bugetarã fãrã coroborat cu art.33 contravenþionalã de
certificare ºi raport deaudit. din O.G. la 30.000.000 lei la
nr.119/1999 50.000.000 lei
21. Invocarea decãtre auditori a unui ordin art.32 lit.”d” amendã
de serviciu inexistent în vederea coroborat cu art.33 contravenþionalã de
efectuãrii auditului asupra utilizãrii de din O.G. la 30.000.000 lei la
cãtre terþi a fondurilor publice nr.119/1999 50.000.000 lei
gestionate de cãtre aceºtia din urmã în
baza unor finanþãri realizate de
instituþia publicã în cauzã sau de cãtre
o instituþie subordonatã acesteia.
22. Nestabilirea de cãtre conducãtorii art.32 lit.”e” amendã
instituþiilor publice a proiectelor de coroborat cu art.33 contravenþionalã de
operaþiuni privind operaþiunile supuse din O.G. la 30.000.000 lei la
controlului financiar preventiv a nr.119/1999 50.000.000 lei
documentelor justificative ºi a
circuitului acestora,cu respectarea
dispoziþiilor legale.
23. Nerespectarea normelor metodologice art.32 lit.”f” amendã
aprobate prin Ordin al Ministetului coroborat cu art.33 contravenþionalã de la
Finanþelor din O.G. 30.000.000 lei la
nr.119/1999 50.000.000 lei
24. Prezentarea spre aprobare art.32 lit.”g” amendã
ordonatorului de credite a proiectelor coroborat cu art.33 contravenþionalã de
de operaþiuni fãrã viza de control din O.G. la 30.000.000 lei la
financiar preventiv. nr.119/1999 50.000.000 lei

93
Nr. TEMEIUL
crt. ABATEREA LEGAL SANCŢIUNEA
25. Neînregistrarea într-un cont distinct,în art.32 lit.”l” amendã
afara bilanþului a operaþiunilor coroborat cu art.33 contravenþionalã de
refuzate la viza de control financiar din O.G. la 10.000.000 lei la
preventiv propriu sau delegat, dar nr.119/1999 20.000.000 lei
efectuate pe rãspunderea ordonatorului
de credite.
26. Nemotivarea refuzului de vizã. art.32 lit.”j” amendã
coroborat cu art.33 contravenþionalã de
din O.G. la 10.000.000 lei la
nr.119/1999 20.000.000
27. Nedispunerea efectuãrii inspecþiei în art.32 lit.”m” amendã
situaþiile în care unitãþile Ministerului coroborat cu art.33 contravenþionalã de
Finanþelor sunt sesizate de cãtre din O.G. la 10.000.000 lei la
contabilii ºefi în legãturã cu efectuarea nr.119/1999 20.000.000 lei
de operaþiuni pe propria rãspundere a
ordonatorilor de credite fãrã vizã
decontrol financiar prevent.
28. Nesesizarea Curþii de Conturi în art.32 lit.”m” amendã
situaþia în care actul de constatare coroborat cu art.33 contravenþionalã de
întocmit cu ocazia inspecþiilor din O.G. la 10.000.000 lei la
efectuate de cãtre reprezentanþii nr.119/1999 20.000.000 lei
Ministerului Finanþelor
B. INFRACŢIUNI ŞI PEDEPSE
1. Refuzul de a prezenta organelor de art.9 din Legea închisoare de la 3
control prevãzute de lege a 87/1994 luni la 2 ani sau
documentelor justificative ºi actele de amendã de la 200.000
evidenþã contabilã necesare pentru lei la 1.000.000 lei.
stabilirea obligaþiilor faþã de stat
(NOTA Obligaþii faþã de unit. ad-tiv
teritoriale)
2. Intocmirea incompletã sau art.10 din Legea închisoare de la 6
necorespunzãtoare de documente 87/1994 luni la 5 ani ºi
primare sau de evidenþã contabilã ori interzicerea unor
acceptarea unor astfel de documente cu drepturi sau cu amendã
scopul de a împiedica verificãrile de la 1.000.000 la
financiar-contabile, pentru 10.000.000 lei.
identificarea cazurilor de evaziune
fiscalã.
3. Sustragerea de la plata obligaþiilor art.12 din Legea închisoare de la 2
fiscale, în întregime sau inparte, prin 87/1994 luni la 7 ani ºi
nedeclararea veniturilor impozabile, interzicerea unor
ascunderea obiectului sau a sursei drepturi
impozabile sau taxabile sau efectuarea
oricãror alte operaþiuni în acest scop.

94
Nr TEMEIUL
ABATEREA SANCŢIUNEA
crt. LEGAL

4. Organizarea sau conducerea de art.14 din Legea închisoare de la 2


evidenþe duble, de cãtre conducãtorul 87/1994 luni la 7 ani ºi
unitãþii sau alte persoane cu atribuþii interzicerea unor
financiar contabile, ori alterarea drepturi
memoriilor mijloacelor de stocare a
datelor în scopul diminuãrii
impozitelor, taxelor ºi a contribuþiilor.
5. Efectuarea cu ºtiinþã de înregistrãri art.40 din Legea închsoare dela 6
inexacte, precum ºi omisiunea cu nr.82/ 1991 Codul luni la 5 ani
ºtiinþã a înregistrãrilor în Penal art.289
contabilitate,având drept consecnþã
denaturarea veniturilor, cheltuielilor,
rezultatelor financiare ºi elementelor
patrimoniale ce se reflectã în bilanþul
contabil -constituie infracþiune de fals
intelectual.

95
Anexe
LEGEA NR. 27 PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE LOCALE
din 17 mai 1994*) *** Republicată, actualizata la data de 31 decembrie 1999
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 273 din 22 iulie 1998
*) Republicată în temeiul art. IV din OUG nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 24 decembrie 1997, dându-se
textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 27 din 17 mai 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 127 din 24 mai 1994 si a mai fost modificată prin:
OG nr. 24 din 11 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
193 din 25 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 114 din 29 noiembrie 1995, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 5 decembrie 1995);
Legea nr. 105 din 24 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 136 din 30 iunie 1997;
OG nr. 61 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
226 din 30 august 1997 (aprobată prin Legea nr. 194 din 17 noiembrie 1997, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 noiembrie 1997);
OG nr. 68 din 28 august 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
227 din 30 august 1997 (aprobată si modificată prin Legea nr. 73 din 7 aprilie 1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 8 aprilie 1998);
OUG nr. 84 din 23 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 375 din 24 decembrie 1997 (aprobată si modificată prin Legea nr. 105 din 26 mai
1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 28 mai 1998).

CAP. 1 Dispoziţii generale


ART. 1
Impozitele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unitătilor
administrativ-teritoriale si sunt reglementate prin prezenta lege.
ART. 2
Fondurile bănesti constituite din impozitele si taxele locale se utilizează pentru
acoperirea cheltuielilor care se finantează de la bugetele proprii ale unităţilor
administrativ-teritoriale, în condiţiile legii.
ART. 3
Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, asociaţiile agricole, unităţile
economice ale unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi
obşteşti, instituţiilor publice, fundaţiilor şi altora asemenea, unităţile de cult, filialele,
sucursalele şi reprezentanţele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând
persoanelor fizice şi juridice străine, şi altele similare, denumite în continuare
contribuabili, au obligaţia de a plăti impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta
lege.
CAP. 2 Impozitul pe clădiri
ART. 4
Impozitul pe clădiri este anual şi se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate
în proprietatea acestora, indiferent de locul unde acestea sunt situate şi de destinaţia
acestora.

96
În cazul clădirilor proprietate de stat, aflate în administrarea sau folosinţa, după caz, a
contribuabililor, impozitul pe clădiri se datorează de către cei care le au în administrare
sau în folosinţă.
Pentru clădirile care constituie fondul locativ de stat, impozitul pe clădiri se datorează de
către unităţile care le administrează.
ART. 5 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998
Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea cotei de
0,2% în mediul urban şi de 0,1% în mediul rural asupra valorii clădirii, determinată pe
baza normelor prevăzute în anexa nr. 1.”
OUG 15 din 2 martie 1999 După alineatul 1 al articolului 5 se introduce alineatul 2 cu
următorul cuprins: “În mod similar se impozitează clădirile persoanelor fizice care
desfăşoară activităţi economice pe baza liberei iniţiative.”
ART. 6 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 si OUG 15 din 2 martie 1999 ART. 6
Impozitul pe clădiri, în cazul persoanelor juridice şi al altor contribuabili, alţii decât cei
prevăzuţi la art. 5, se calculează prin aplicarea cotei stabilite de consiliile locale, care
poate fi cuprinsă între 0,5 - 1,0%, asupra valorii de inventar a clădirii, înregistrată în
contabilitatea acestora, conform prevederilor legale în vigoare.”
ART. 7
La determinarea impozitului pe clădiri, în cazul contribuabililor, cu excepţia celor
prevăzuţi la art. 5, se au în vedere atât clădirile aflate în funcţiune, cât şi cele în rezervă
sau conservare.
ART. 8
Clădirile aflate în funcţiune şi a căror valoare a fost recuperată integral pe calea
amortizării sunt supuse în continuare impozitului pe clădiri, calculat pe baza valorii la
care au fost înscrise în evidenţa contabilă.
Lista clădirilor şi construcţiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redată în
anexa nr. 2 la prezenta lege.
ART. 9
Clădirile noi, dobândite în cursul anului, indiferent sub ce formă, se impun cu începere de
la data de întâi a lunii următoare celei în care acestea au fost dobândite. Impozitul se
calculează pe numele noului contribuabil, proporţional cu perioada rămasă până la
sfârşitul anului.
ART. 10
Clădirile demolate în condiţiile legii, clădirile distruse şi cele transmise în administrarea
sau, după caz, în proprietatea altor contribuabili, în cursul anului, se scad de la impunere
cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a produs una dintre aceste
situaţii.
Scăderea de la impunere se acordă numai pentru partea de clădire demolată, distrusă sau
transmisă în administrarea sau în proprietatea altor contribuabili.
ART. 11 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 :
Impozitul pe clădiri, în cazul contribuabililor persoane fizice, se stabileşte pe baza
declaraţiei de impunere depuse de către proprietar, în condiţiile prezentei legi, la serviciul
de specialitate al consiliului local teritorial pe raza căruia se află clădirea sau construcţia.
Pentru ceilalţi contribuabili impozitul se calculează de către aceştia prin declaraţia de
impunere, care se depune la serviciile de specialitate ale consiliilor locale.”
ART. 12
Impozitul anual pe clădiri se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de 15 inclusiv
a ultimei luni din fiecare trimestru.

97
CAP. 3 Impozitul pe teren
ART. 13
Contribuabilii, definiţi potrivit legii, care deţin în proprietate suprafeţe de teren, situate în
municipii, oraşe şi comune, datorează impozitul pe teren conform dispoziţiilor legii.
ART. 14 modificat de OUG62 din 28dec 1998 si OUG 15 DIN 2 MARTIE 1998
Impozitul pe teren se stabileşte anual, în sumă fixă pe metru pătrat de teren, diferenţiat pe
categorii de localităţi, iar în cadrul localităţilor, pe zone, în perimetrul construibil, după
cum urmează: -
lei/mp -
Zona în cadrul Categoria localităţii
localităţii
1 2 3 4 5
Bucureşti, Cluj-Napoca Municipii şi Oraşe şi Comune,
sate
Constanţa, Craiova, Localităţi urbane localităţi reşedinţă de
Iaşi, Timişoara, Galaţi atestate ca statiuni rurale atestate comună, sate
Brasov turistice*) ca staţiuni turist ale
comunelor
A 2.400 2.000 1.500 1.000 100
B 2.000 1.500 1.000 500 50
C 1.500 1.000 500 250 X
D 1.000 500 250 150 X”

Contribuabilii, persoane fizice, prevăzuţi la art. 5, care deţin în proprietate terenuri


neocupate de clădiri şi de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zonele
A, B şi C, datorează impozit pe teren.
Pentru terenurile aparţinând contribuabililor prevăzuţi la alin. 2, neocupate de clădiri şi
de alte construcţii, situate în categoriile de localităţi 1 şi 2, zona D, precum şi în
categoriile 3 - 5, în suprafaţă de până la 1.000 mp inclusiv, se datorează impozit pe teren,
iar pentru suprafaţa care depăşeşte 1.000 mp se datorează impozit pe venitul agricol,
conform prevederilor legale.
Contribuabilii, persoane juridice, care deţin în proprietate terenuri, altele decât cele
necesare desfăşurării activităţii pentru care sunt autorizaţi potrivit legii, datorează pentru
acestea impozit pe teren.”

ART. 15
Încadrarea terenurilor pe zone, în cadrul localităţilor, se face de către consiliile locale, în
funcţie de poziţia terenurilor faţă de centrul localităţilor, de caracterul zonei respective
(zonă de locuit sau industrială), apropierea sau depărtarea faţă de căile de comunicaţie,
precum şi de alte elemente specifice fiecărei localităţi în parte.
ART. 16
Contribuabilii care dobândesc dreptul de proprietate pentru unele terenuri proprietate de
stat, avute anterior în administrare sau în folosinţă, datorează impozitul pe terenuri
începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a survenit această modificare.

98
ART. 17
Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în
comunele care trec în categoria oraşelor, după caz, se modifică corespunzător noii
încadrări a localităţii în care sunt situate terenurile, începând cu data de 1 ianuarie a
anului următor celui în care a survenit această modificare.

ART. 18. Alin 2 modificat de OUG 62 din 28dec.1998 si OUG 15 din 2 martie 1998
Impozitul pe teren, prevăzut la acest capitol, nu se aplică terenurilor pentru care se
plăteşte taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat în alte scopuri decât pentru
agricultură sau silvicultură, datorată potrivit legii.

Alineatul 2 al articolului 18 va avea următorul cuprins:


“Pentru terenurile ocupate de clădiri şi construcţii, proprietate a contribuabililor definiţi
la art. 3, pentru terenurile aparţinând mânăstirilor, schiturilor mânăstireşti, perimetrului
cimitirelor, lăcaşurilor de cult recunoscute de lege, pentru terenurile ocupate de clădirile
şi construcţiile prevăzute în anexa nr. 2, precum şi pentru terenul proprietate a
persoanelor juridice, folosit în scop agricol, nu se datorează impozit pe teren. Pentru
suprafeţele de teren situate în extravilanul localităţilor se datorează impozit pe venitul
agricol, conform prevederilor legale.”

ART. 19
Impozitul pe teren se stabileşte,se modifică şi se încasează potrivit prevederilor art. 9- 12.

CAP. 4 Taxa asupra mijloacelor de transport

ART. 20
Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, aparţinând contribuabililor,
se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 cmc sau
fracţiune de capacitate sub 500 cmc, după cum urmează:
OUG 62 lei/an
autoturisme 24.000
autobuze, autocare, microbuze, autocamioane de orice fel 48.000
autotrenuri de orice fel 56.000
tractoare înmatriculate în evidenţele organelor de poliţie 32.000
motociclete, motorete şi scutere 12.000
biciclete şi tricicluri cu motor 9.000

Pentru remorci de orice fel, semiremorci şi rulote, aparţinând contribuabililor, taxele


anuale se stabilesc, în funcţie de capacitatea acestora, astfel:
Capacitatea - lei/an - OUG 62
a) până la o tonă inclusiv 24.000
b) între 1 - 3 tone inclusiv 80.000
c) între 3 - 5 tone inclusiv 120.000
d) peste 5 tone 152.000
99
Pentru ataşe, taxa anuală se stabileşte la nivelul a 50% din taxa datorată pentru
motociclete, motorete şi scutere.
Sunt scutite de taxă autoturismele, motocicletele cu ataşi triciclurile cu motor care aparţin
invalizilor şi care sunt adaptate invalidităţii acestora.

ART. 21
Capacitatea cilindrică a motorului şi capacitatea remorcilor se dovedesc cu cartea de
identitate a autovehiculului, respectiv a remorcii, cu factura de cumpărare sau cu alte
documente legale din care să rezulte acestea.

ART. 22
Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă, care aparţin contribuabililor, se stabileşte
anual, pentru fiecare mijloc de transport în parte, după cum urmează:
OUG 62 lei/an
 luntre, bărci fără motor, folosite pentru uz şi agrement personal 4.000
 bărci fără motor, folosite în alte scopuri 28.000
 bărci cu motor 80.000
 bacuri, poduri plutitoare 60.000
 şalupe 160.000
 iahturi 2.000.000
 remorchere şi şlepuri 800.000
 vapoare - pentru fiecare 1.000 tdw sau fracţie de 1.000 tdw 200.000

Bărcile şi luntrele, folosite de localnicii din Delta Dunării şi din Insula Mare a Brăilei
pentru transport de uz personal, nu sunt supuse taxei asupra mijloacelor de transport.

ART. 23
Taxa asupra mijloacelor de transport se datorează începând cu data de întâi a lunii în care
au fost dobândite, iar în cazul înstrăinării sau radierii în timpul anului din evidenţele
organelor de poliţie sau ale căpităniilor porturilor, după caz, taxa se dă la scădere
începând cu data de întâi a lunii în care a apărut una dintre aceste situaţii.

ART. 24 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Taxa asupra mijloacelor de transport se stabileşte de către serviciile de specialitate ale
consiliilor locale în a căror rază teritorială contribuabilii îşi au domiciliul sau sediul, după
caz, pe baza declaraţiei de impunere, depusă în condiţiile prezentei legi.”

ART. 25
Instituţiile publice, precum şi persoanele juridice care au ca profil de activitate
transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, sunt scutite de plata taxei
asupra mijloacelor de transport.

Transportul de călători în comun, din interiorul localităţilor, se referă şi la cel care


parcurge o distanţă în afara localităţii, dacă se practică tarife stabilite în condiţiile
transportului în comun.

100
ART. 26
Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data de
15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.
Pentru mijloacele de transport dobândite în cursul anului, taxa datorată se repartizează în
sume egale, la termenele de plată rămase până la sfârşitul anului.
Persoanele fizice sau juridice străine, care solicită înmatricularea temporară a mijloacelor
de transport, au obligaţia de a achita integral taxa datorată, la data luării în evidenţă de
către organele fiscale.

CAP. 5 Taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în domeniul


construcţiilor

ART. 27 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Certificatele, avizele şi autorizaţiile în domeniul construcţiilor, eliberate contribuabililor,
sunt supuse unor taxe diferenţiate, în funcţie de valoarea construcţiilor sau a instalaţiilor,
de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate, astfel:
1. Certificatul de urbanism:
Suprafaţa terenurilor pentru Taxa OUG 62 lei
care se solicită certificatul: mp
Pentru mediul urban:
a) până la 150 10.000 - 14.500
b) până la 250 15.000 - 19.500
c) până la 500 20.000 - 24.500
d) până la 750 25.000 - 29.500
e) până la 1.000 30.000 - 35.000
f) peste 1.000 35.000 + 50 lei
pentru suprafeţele mai mari de 1.000 mp
 pentru mediul rural se percepe 50% din taxa prevăzută pentru mediul urban.
2. Autorizaţia de construire pentru lucrările care se autorizează potrivit legii:
OUG 62 din 28 dec1998
2. Autorizaţia de construire pentru lucrările care se autorizează potrivit legii:
1% din valoarea autorizată a lucrării, inclusiv a instalaţiilor aferente acesteia.
Pentru construcţiile de locuinţe taxele de autorizare se reduc cu 50% .
Taxele de autorizare nu se datorează în cazul eliberării de autorizaţii pentru lăcaşuri de
cult, inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, precum şi pentru construcţiile ai
căror beneficiari sunt instituţii publice.”

3. Autorizarea de foraje şi excavări, necesare studiilor geotehnice, ridicărilor


topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze şi petrol, precum şi
altor exploatări: OUG 62
pentru fiecare mp .............. . 15.000 - 20.000 lei”

4. Autorizarea construcţiilor provizorii de şantier, necesare execuţiei lucrărilor


de bază, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea:
3% din valoarea autorizată a construcţiilor provizorii.
101
5. Autorizaţii de construire pentru organizarea de tabere de corturi, căsuţe sau rulote,
campinguri:
2% din valoarea autorizată a lucrării sau a construcţiei.

6. Autorizarea construcţiilor pentru lucrări cu caracter provizoriu: chioşcuri, tonete,


cabine, spaţii de expunere situate pe căile şi în spaţiile publice, precum şi pentru
amplasarea corpurilor şi panourilor de afişaj, a firmelor şi reclamelor:
OUG 62
pentru fiecare mp 600 lei, dar nu mai puţin de . 20.000 lei

7. Autorizaţia de desfiinţare, parţială sau totală, a construcţiilor şi a amenajărilor se


taxează cu 0,1% din valoarea impozabilă a acestora. În cazul desfiinţării parţiale,
cuantumul taxei se calculează proporţional cu suprafaţa construită dezafectată.

8. Pentru prelungirea certificatului de urbanism, precum şi a autorizaţiilor, conform


prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele
măsuri pentru realizarea locuinţelor, taxa care se percepe este de 50% din valoarea
taxei iniţiale.

9. Autorizaţiile pentru lucrările de racorduri şi branşamente la reţele publice de apă,


canalizare, gaze, termice, energie electrică şi telefonie: OUG 62
pentru fiecare instalaţie . 20.000 - 30.000 lei
Articolul 28 se completează cu alineatul 3 cu următorul cuprins:
“În cazul persoanelor fizice, valoarea declarată nu va putea fi mai mică decât
valoarea determinată potrivit anexei nr. 1.”
10. Avizul comisiei de urbanism OUG 62
şi amenajare a teritoriului . 100.000 - 150.000 lei”

11. Certificat nomenclatură OUG 62


stradală şi adresă 20.000 - 25.000 lei”

12. Taxe pentru eliberarea autorizaţiilor de orice fel, cu excepţia celor din domeniul
construcţiilor, precum şi viza anuală a acestora

A. Autorizaţii de funcţionare pentru activităţi lucrative şi viza anuală a acestora:


a) pentru meseriaşi şi cărăuşi 17.000 - 25.000 lei
b) pentru cazane de fabricat rachiu 25.000 - 50.000 lei
c) pentru liber-profesionişti 50.000 - 80.000 lei
d) pentru mori, prese de ulei şi darace 83.000 - 190.000 lei
e) pentru alte activităţi neprevăzute mai sus 166.000 - 250.000 lei
B. Autorizaţii sanitare de funcţionare
eliberate contribuabililor ......... 34.000 - 50.000 lei”

102
13. Alte lucrări:
a) copii heliografice de pe planuri cadastrale sau de pe alte asemenea planuri,
deţinute de consiliile locale, de fiecare mp de plan: OUG
62
la scara 1:500 100.000 lei
la scara 1:1.000 150.000 lei
la scara 1:2.000 200.000 lei
b) eliberarea sau viza anuală a autorizaţiilor ce dau dreptul de a executa proiecte
150.000 lei” OUG 27 din 25 martie 1999
Ultimul alineat al punctului 2 al articolului 27 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele
şi taxele locale, “Taxele de autorizare nu se datorează în cazul eliberării de autorizaţii
pentru lăcaşuri de cult, inclusiv pentru construcţiile-anexe ale acestora, pentru lucrările
de dezvoltare, de modernizare sau de reabilitare a infrastructurilor din transporturi care
aparţin domeniului public al statului, precum şi pentru construcţiile ai căror beneficiari
sunt instituţii publice.”
ART. 28
Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe se stabileşte pe baza celor
declarate de solicitant în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construire.
Consiliile judeţene şi consiliile locale, prin organele tehnice de specialitate, vor
regulariza taxa pentru autorizaţia de construire, prin declararea de către solicitant a
valorii reale a lucrării, în termen de 15 zile de la data expirării termenului de executare
stabilit prin autorizaţia de construire.

ART. 29
Cuantumul taxelor menţionate la art. 27 pct. 1, 3, 6, 9, 10, 11 şi 12 se stabileşte, în
limitele prevăzute de lege, de către consiliile judeţene şi consiliile locale.
Taxele prevăzute la acest capitol se plătesc înainte de eliberarea certificatelor, a avizelor
şi a autorizaţiilor.
Dovada plăţii taxei se păstrează de către organul care a eliberat documentele respective.
CAP. 6 Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afişaj şi reclamă

ART. 30 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998 si OUG 15 din 2 martie 1999 ART. 30
Contribuabilii care beneficiază de serviciul de reclamă şi publicitate sub diverse forme au
obligaţia să încheie contracte în acest sens şi datorează bugetelor locale o taxă de reclamă
şi publicitate, care poate fi cuprinsă între 1 - 3% din valoarea contractului, exclusiv taxa
pe valoarea adăugată aferentă.
Pentru firmele instalate la locul exercitării activităţii taxa poate fi cuprinsă între 50.000 -
80.000 lei/an/mp.
Cota procentuală şi cuantumul taxei prevăzut în sumă fixă se stabilesc de către consiliile
locale în a căror rază teritorială se realizează publicitatea, în limitele prevăzute mai sus.”

ART. 31 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998, OUG 15 din 2 martie 1999, si OUG 16
din martie 1999
Taxele de reclamă şi publicitate datorate, conform prevederilor Legii nr. 27/1994 privind
impozitele şi taxele locale, republicată, cu modificările ulterioare, de către societăţile de
presă, de radio şi de televiziune, precum şi majorările de întârziere aferente acestora,
neplătite până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se scutesc de la
plată.

103
În aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă Ministerul Finanţelor va emite norme
metodologice în termen de 30 de zile de la data intrării ei în vigoare

ART. 32 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998


ART. 33 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998
ART. 34 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998
ART. 35 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998
ART. 36 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998
ART. 37 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

CAP. 7 Taxa pentru şederea în staţiunile turistice


ART. 38 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998:
Pentru şederea în staţiunile turistice, declarate conform legii, persoanele fizice în vârstă
de peste 18 ani datorează taxa pentru şederea în respectivele staţiuni.
Taxa se determină pe baza cotei stabilite de consiliile locale între 0,5 - 5%, în mod
diferenţiat, în funcţie de categoria unităţii de cazare, la tarifele practicate de acestea.”

ART. 39
Persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul
serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara staţiunilor turistice,
persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, elevii şi studenţii sunt scutiţi de plata
taxei pentru şederea în staţiunile turistice.

ART. 40
Taxa pentru şederea în staţiunile turistice se încasează de către persoanele juridice prin
intermediul cărora se realizează cazarea sau se face tratamentul balnear, o dată cu luarea
în evidenţă a turiştilor, şi se varsă la bugetul consiliului local în termen de 10 zile de la
această dată.

ART. 41
În cazul în care taxa pentru şedere în staţiunile turistice este inclusă în chitanţă sau în
costul biletului de odihnă şi tratament, persoanele juridice prevăzute la art. 40 vor vărsa
la bugetul consiliului local suma aferentă acesteia, recuperată de la agenţiile de turism
prin intermediul cărora a fost valorificată chitanţa sau biletul de odihnă şi tratament, în
termen de 10 zile de la luarea în evidenţă a turiştilor.

CAP. 8 Alte taxe locale


ART. 42
În exercitarea atribuţiilor ce le revin în administrarea domeniului public şi privat al
unităţilor administrativ-teritoriale, consiliile locale sau judeţene, după caz, pot institui
taxe pentru: utilizarea temporară a locurilor publice; deţinerea în proprietate sau în
folosinţă, după caz, de utilaje autorizate să funcţioneze în scopul obţinerii de venit;
vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură şi
arheologice, precum şi alte taxe.

104
Sumele provenite din taxele menţionate la alineatul precedent constituie venituri proprii
ale bugetelor locale.

ART. 43 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998


ART. 44 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998
ART. 45 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998

CAP. 9 Dispoziţii comune şi tranzitorii


ART. 46 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998
Contribuabilii sunt obligaţi să depună declaraţiile de impunere la serviciile de specialitate
ale consiliilor locale pe raza cărora se află bunurile imobile impozabile, în termen de 30
de zile de la data dobândirii acestora, în vederea stabilirii valorii impozabile.

Pentru mijloacele de transport declaraţiile se depun, în termen de 30 de zile de la data


dobândirii acestora, la organele consiliilor locale teritoriale unde îşi au domiciliul sau
sediul.

În termen de 30 de zile se depun declaraţii de impunere şi atunci când au intervenit


schimbări care conduc la modificarea impozitului sau a taxei datorate.”

ART. 47 completat de OUG 62 din 28 dec 1998


Pentru neplata la termen a impozitelor şi taxelor locale se datorează majorări de
întârziere, conform dispoziţiilor legale în materie.
În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului sau
a taxei, după caz, se face fără majorări de întârziere, în ziua lucrătoare imediat următoare.
În situaţiile în care impozitele şi taxele locale datorate nu au fost stabilite ca urmare a
nedepunerii declaraţiei ori datele declarate nu corespund realităţii, stabilirea sau
modificarea impozitului sau a taxei, după caz, se poate face pe 5 ani anteriori celui în
care s-a efectuat constatarea.

Termenul de prescripţie pentru dreptul de a cere executarea silită este de 5 ani.


Impozitul sau taxa, respectiv diferenţa de impozit sau de taxă, stabilite în condiţiile
menţionate în cuprinsul acestui articol, se plătesc în termen de 30 de zile de la data
comunicării.
La diferenţele de impozit sau de taxe stabilite se calculează majorări de întârziere de la
data când impozitul sau taxa era datorată.
Funcţionarul vinovat de nestabilirea la timp a impozitelor şi taxelor datorate răspunde
pecuniar, în limita majorărilor de întârziere calculate.
OUG 62 din 28 dec 1998 Articolul 47 se completează cu alineatul 8 cu următorul
cuprins:
“Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri şi a impozitului pe terenuri de către
persoanele fizice se acordă o bonificaţie de 5%, dacă plata impozitului datorat pe întregul
an se efectuează până la data de 15 martie a anului fiscal.”

ART. 48
Obiecţiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere se
soluţionează conform dispoziţiilor legale în materie.
105
ART. 49 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998n si OUG 15 din 2 martie 1999
Impozitul pe clădiri datorat pentru clădirile şi construcţiile utilizate în agricultură se
reduce cu 50% până la data de 31 decembrie 2000.
Impozitele şi taxele locale vor putea fi majorate sau diminuate anual, cu până la 50%, de
către consiliile locale şi judeţene.
Hotărârea de modificare trebuie adoptată până la data de 31 octombrie a fiecărui an şi se
aplică în anul următor.”

ART. 50 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Persoanele fizice, veterani de război, şi cele prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr.
118/1990, republicat, sunt scutite de plata impozitelor şi taxelor locale reglementate prin
prezenta lege.
Persoanele fizice, văduve de război, sunt scutite de impozitele şi taxele prevăzute la cap.
II, III şi VII. Pentru impozitele prevăzute la cap. II şi III, scutirile se aplică şi văduvelor
nerecăsătorite ale veteranilor de război.
Prevederile art. 10 alin. 1 lit. k) din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi
acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru
victoria Revoluţiei din decembrie 1989, republicată, referitoare la scutirea de la plata
taxelor şi impozitelor pentru clădiri şi terenul aferent, pentru autoturisme hycomat şi
mototricicluri, se menţin şi în condiţiile prezentei legi.
OUG 62 din 28 dec 1998 La articolul 50, alineatul 4 va avea următorul cuprins:
“Facilităţile prevăzute în prezentul articol se acordă persoanelor fizice menţionate în
proporţie de 100% pentru bunurile proprii şi pentru bunurile comune soţilor.”
Scutirea de impozite şi taxe locale se acordă proporţional cu perioada rămasă până la
sfârşitul anului, începând cu luna următoare celei în care persoanele în cauză prezintă
actele doveditoare prin care se atestă situaţia respectivă.
Sunt scutite de la plata impozitelor şi taxelor locale, reglementate prin prezenta lege,
fundaţiile testamentare constituite potrivit legii, cu scopul de a întemeia, întreţine,
dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter
umanitar, social şi cultural.

ART. 51 modificat de OUG 15 din 2 martie 1999.


Contribuabilii, persoane fizice şi juridice din străinătate, plătesc impozitele şi taxele
locale, majorările aferente şi amenzile contravenţionale, stabilite potrivit prezentei legi,
în lei.
Plata obligaţiilor prevăzute la alin. 1 este în sarcina persoanelor fizice şi juridice
nerezidente şi se achită de către acestea sau de către reprezentantul lor autorizat.”

ART. 52 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Constituie contravenţii la prezenta lege următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu
constituie infracţiuni:
a) depunerea peste termen a declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46;
b) nedepunerea declaraţiilor de impunere prevăzute la art. 46.
Contravenţiilor prevăzute mai sus li se aplică dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 - 27.
Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile contribuabililor, persoane juridice,
pentru care se aplică dispoziţiile legale specifice.
OUG 62 din 28 dec 1998 La articolul 52, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:
106
“Contravenţia menţionată la lit. a) se sancţionează cu amendă de la 300.000 lei la
750.000 lei, iar cea de la lit. b), cu amendă de la 750.000 lei la 3.000.000 lei.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către serviciile de
specialitate ale consiliilor locale.”

ART. 53 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, a
majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a
plângerilor formulate la actele de control sau de impunere, precum şi executarea
creanţelor bugetare se efectuează de către serviciile de specialitate ale consiliilor locale
sau judeţene, după caz, potrivit legii.
Consiliile locale şi judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile
locale ale sectoarelor sunt obligate ca, în cursul anului 1999, să îşi organizeze servicii
proprii, de specialitate, în vederea preluării şi exercitării atribuţiilor prevăzute la alin. 1.
Până la data de 31 decembrie 1999 autorităţile administraţiei publice locale vor prelua pe
bază de protocol, de la organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor, exercitarea
atribuţiilor şi efectuarea procedurilor prevăzute la alin. 1.
Până la data preluării de către fiecare consiliu local sau judeţean, respectivele atribuţii se
aduc la îndeplinire de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.
La solicitarea primarilor şi, respectiv, a preşedinţilor consiliilor judeţene, organele fiscale
teritoriale sunt obligate să prezinte trimestrial consiliilor locale sau judeţene, după caz,
informări asupra exercitării atribuţiilor ce le revin potrivit alin. 4.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă,
Ministerul Finanţelor, împreună cu Departamentul pentru Administraţie Publică Locală
va elabora şi va supune aprobării Guvernului proiectul Protocolului-cadru prevăzut la
alin. 3.”
HG 333 din 29 apr 1999 protocolul de predare primire a exercitarii de catre consiliile
judetene, consiliile locale, a atributiilor prevazute de legea 189/1998 privind finantele
publice locale

ART. 54 abrogat de OUG 62 din 28 dec 1998


ART. 55
În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Guvernul va aproba,
la propunerea Ministerului Finanţelor, norme privind metodologia de calcul,
formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi a taxelor
locale*).
*) Prin Hotărârea Guvernului nr. 506/1994, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 254 din 9 septembrie 1994, au fost aprobate Normele privind metodologia de
calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la aşezarea şi urmărirea impozitelor şi
taxelor locale, rectificate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 19
octombrie 1994.

ART. 56
Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară,
contravenţională sau penală, după caz, precum şi materială sau civilă, potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare.

107
ART. 57
Impozitele şi taxele locale, reglementate prin prezenta lege, constituie venituri ale
bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în care contribuabilii îşi au
domiciliul, sediul sau în care se află bunurile impozabile sau taxabile, cu excepţia taxelor
care, potrivit dispoziţiilor legale, se gestionează, se administrează şi se utilizează ca
venituri extrabugetare.

ART. 58 modificat de OUG 62 din 28 dec 1998


Impozitele şi taxele locale, stabilite în sume fixe, valorile impozabile prevăzute în anexa
nr. 1, precum şi amenzile se indexează anual, prin hotărâre a consiliilor locale sau
judeţene, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an fiscal, pe baza indicelui de inflaţie
aferent unei perioade de 12 luni care sfârşeşte la 1 noiembrie a aceluiaşi an şi numai când
creşterea acestuia depăşeşte 5% .” Dispoziţiile art. 58 care se aplică începând cu data de 1
ianuarie 2000.

ART. 59
Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice şi persoanelor juridice străine, în
măsura în care, prin convenţii sau prin alte acorduri internaţionale la care România este
parte ori, pe bază de reciprocitate, nu se stabileşte altfel.

ART. 60 modificat deOUG 62 din 28 dec 1998 :


Până la preluarea de către autorităţile administraţiei publice locale a exercitării
atribuţiilor prevăzute la art. 53 alin. 1, în cazul impozitelor şi taxelor locale, inclusiv al
contestaţiilor aflate pe rol şi al plângerilor adresate instanţelor judecătoreşti se va aplica,
în continuare, legislaţia în vigoare.”

ART. 61
Prevederile prezentei legi se aplică începând cu data de întâi a lunii următoare publicării
ei în Monitorul Oficial al României, cu excepţia cap. II, III şi IV, care se vor aplica de la
data de 1 ianuarie 1995*).
*) A se vedea şi datele de intrare în vigoare a actelor normative modificatoare.
ART. 62
Pe data aplicării dispoziţiilor prezentei legi se abrogă: Legea nr. 25/1981 privind
impozitele şi taxele locale; Decretul nr. 425/1981 privind stabilirea şi încasarea
impozitelor şi taxelor locale; Decretul nr. 504/1957 privind producţia, vânzarea,
circulaţia şi desfacerea băuturilor alcoolice; art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1992
cu privire la impozitele şi taxele locale, aprobată prin Legea nr. 114/1992, şi pct. 3 din
cap. I, pct. 5, 6, 7 şi 9 din cap. II din anexa la această ordonanţă; pct. 8 lit. a), b) şi c)
paragraful 3^1 din Legea nr. 114/1992; art. 2, 3, 5, 6 şi anexele nr. 2, 3 şi 4 din Legea nr.
45/1992 privind stabilirea nivelului unor taxe în sume fixe datorate statului, în lei, de
persoanele fizice şi juridice şi introducerea plăţii taxei asupra mijloacelor de transport cu
tracţiune mecanică şi a mijloacelor de transport pe apă, deţinute de regiile autonome,
societăţile comerciale şi de ceilalţi agenţi economici organizaţi ca persoane juridice;
Ordonanţa Guvernului nr. 26/1992 privind taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor
şi autorizaţiilor în domeniul construcţiilor; cap. VIII, XII, XIII, XIV, XV, XVI şi XVII
din anexa nr. 2 la Ordonanţa Guvernului nr. 10/1993 privind actualizarea, în funcţie de
108
rata inflaţiei, a unor taxe stabilite în sume fixe pentru serviciile prestate în favoarea unor
persoane fizice şi juridice, precum şi orice alte dispoziţii contrare*).
*) A se vedea şi abrogările introduse prin actele normative modificatoare.
Anexa 1 modificata de
OUG 62 dec 28 dec 1998,
OUG 15 din 2 martie 1999

ANEXA 1 VALORILE IMPOZABILE


pe metru pătrat de suprafaţă construită - desfăşurată - la clădiri şi la alte
construcţii aparţinând persoanelor fizice
Nr. Felul şi destinaţia Valoarea impozabilă - lei/mp -
crt. clădirilor şi a altor Cu instalaţii de Fără instalaţii
construcţii impozabile apă, canalizare, de apă, canalizare,
electrice, încălzire electrice,încălzire
conditii cumulative
1. Clădiri*)
a) cu pereţi sau cadre din betin armat 3.000.000 2.100.000
b) cu pereţii din cărămidă arsa, piatra 2.200.000 1.300.000
naturală sau alte materiale, fără
cadre din beton armat
c) cu pereţii din lemn, caramida nearsa 600.000 400.000
vălătuci, paiantă şi din alte
materiale asemănătoare
2. Construcţii anexe*)
situate în afara corpului principal al clădirii:
a) cu pereţi din cărămidă arsă, piatra, beton 400.000 300.000
şi din alte materiale asemănătoare;
b) cu pereţi din lemn, caramida nearsa 300.000 200.000
paiantă, vălătuci etc.
3. Pentru locuinţe situate la - valoarea reprezintă 75% din
subsol sau la mansardă valoarea corespunzătoare fiecărei grupe de clădiri
4. Pentru spaţiile cu altă - valoarea reprezintă 50% din
destinaţie, situate în valoarea corespunzătoare fiecărei
subsolul clădirilor grupe de clădiri
*) Valoarea impozabilă se reduce în raport cu perioada în care au fost realizate, după cum
urmează:
înainte de anul 1950 - reducere 15%;
înainte de anii 1951 - 1977 - reducere 5% .

OUG 15 din 2 martie 1999


**) În cazurile în care nu sunt întrunite cumulativ aceste condiţii se vor utiliza
valorile impozabile în lei/mp, prevăzute la coloana 3.
ANEXA 2 modoficata de
OUG 62 din 28 dec 1998 ANEXA 2
LISTA cuprinzând clădirile şi construcţiile care nu sunt supuse impozitului
1. Clădirile instituţiilor publice, cu excepţia celor folosite în alte scopuri.
109
2. Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectură şi
arheologie, precum şi muzeele şi casele memoriale, cu excepţia spaţiilor acestora
folosite pentru activităţi economice sau comerciale.
3. Clădirile care, prin destinaţie, constituie lăcaşuri de cult aparţinând cultelor
recunoscute de lege.
4. Construcţiile şi amenajările funerare din cimitire.
5. Construcţiile speciale:
(1) sonde de ţiţei, gaze, sare;
(2) platforme de foraj marin;
(3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, staţii de transformare, staţii de
conexiuni şi posturi de transformare subterane;
(4) centrale nuclearoelectrice;
(5) căi de rulare;
(6) galerii, planuri înclinate subterane şi rampe de puţ;
(7) puţuri de mină;
(8) coşuri de fum;
(9) tunuri de răcire;
(10) baraje şi construcţii accesorii;
(11) diguri;
(12) construcţii hidromotrice, oceanografice şi hidrometeorologice;
(13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri;
(14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor şi al lichidelor
industriale.

LEGE Nr. 189 din 14 octombrie 1998


privind finanţele publice locale
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 404 din 22 octombrie 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.


CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În sensul prezentei legi, prin termenii şi expresiile de mai jos se înţelege:
1. autorităţi ale administraţiei publice locale - consiliile locale, consiliile judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii,
preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca
autorităţi executive;
2. articol bugetar - subdiviziune a clasificaţiei cheltuielilor bugetare în funcţie de
caracterul economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează şi care
desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acţiunea la care se referă;
3. cheltuieli bugetare - cheltuieli aprobate şi efectuate din bugetele locale, din
bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi din bugetele
activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, în limita şi cu destinaţia
stabilite prin bugetele respective;
4. clasificaţie bugetară - gruparea, într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare,
precis determinate, a veniturilor şi cheltuielilor cuprinse în bugetele locale,
bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi bugetele activităţilor

110
finanţate din venituri extrabugetare; se utilizează atât în faza de elaborare şi
aprobare a bugetelor respective, cât şi în execuţia acestora, servind la înscrierea în
bugete a veniturilor în funcţie de provenienţa lor şi a cheltuielilor în raport cu
obiectivul sau cu funcţia căreia îi sunt destinate aceste cheltuieli şi cu caracterul
economic al operaţiunilor în care acestea se concretizează;
5. credit bugetar - suma aprobată în bugetele locale, în bugetele instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local şi în bugetele activităţilor finanţate integral din
venituri extrabugetare, reprezentând limita maximă până la care se pot angaja şi
efectua cheltuieli;
6. datorie publică locală - totalitatea obligaţiilor de plată la un moment dat ale
autorităţii administraţiei publice locale, rezultate din acorduri şi contracte de
împrumut interne şi externe, prin care se stipulează termenii şi condiţiile
împrumutului dintre beneficiar şi creditor;
7. deficit bugetar - partea cheltuielilor ce nu poate fi acoperită din veniturile bugetare
ale anului respectiv, prezentate la art. 8 alin. (1), cu excepţia veniturilor şi a
cheltuielilor cu destinaţie specială;
8. deschidere de credite bugetare - aprobare comunicată trezoreriei statului de către
ordonatorul principal de credite, în limita căreia se pot efectua plăţi de casă din
bugetele locale;
9. dobândă - preţul folosirii temporare a capitalului împrumutat;
10. echilibru bugetar - egalitatea dintre veniturile bugetare şi cheltuielile bugetare în
cadrul unui exerciţiu bugetar;
11. excedent bugetar - suma cu care veniturile bugetare depăşesc cheltuielile bugetare
pe un an bugetar;
12. execuţie bugetară - activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a
cheltuielilor aprobate prin buget;
13. execuţie de casă a bugetului - complex de operaţiuni care se referă la încasarea,
păstrarea şi eliberarea de resurse financiare pentru efectuarea cheltuielilor publice
locale. La baza execuţiei de casă a bugetului stau următoarele principii: delimitarea
atribuţiilor persoanelor care dispun de utilizarea resurselor financiare de atribuţiile
celor care execută încasarea acestora şi unitatea de casă, potrivit căreia veniturile
fiecărui buget sunt concentrate în întregime în cont, de unde se eliberează resurse
financiare pentru efectuarea cheltuielilor, fiind interzisă efectuarea de plăţi direct
din veniturile bugetare încasate;
14. fond de rezervă bugetară - fond prevăzut la partea de cheltuieli a bugetelor locale.
Cuantumul acestui fond se stabileşte o dată cu elaborarea şi adoptarea bugetului
respectiv, fiind destinat finanţării unor acţiuni sau sarcini intervenite în cursul
anului, precum şi înlăturării efectelor unor calamităţi naturale;
15. impozit - prelevare a unei părţi din veniturile şi din averea persoanelor fizice şi
juridice, obligatorie, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie;
16. împrumut - suma acordată de un creditor unei autorităţi a administraţiei publice
locale, rambursabilă la un anumit termen (scadenţă), cu obţinerea unei sume în plus
(dobândă) în favoarea creditorului;
17. taxă - suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile
prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie sau un serviciu de utilitate
publică;
18. trezorerie - totalitatea operaţiunilor băneşti, financiare şi bugetare, efectuate de
către autorităţile executive pentru mobilizarea mijloacelor băneşti necesare
îndeplinirii sarcinilor şi funcţiilor acestora;

111
19. vărsământ - plata unei sume, efectuată de un agent economic sau de o instituţie
publică ori financiară în vederea stingerii unei obligaţii legale;
20. venituri bugetare - resursele băneşti care se cuvin bugetelor locale, bugetelor
instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, bugetelor activităţilor finanţate
integral din venituri extrabugetare, în baza unor prevederi legale, formate din
impozite, taxe şi alte vărsăminte;
21. virare de credite bugetare - diminuarea creditului bugetar de la o subdiviziune a
clasificaţiei bugetare care prezintă disponibilităţi şi majorarea corespunzătoare a
unei alte subdiviziuni la care mijloacele financiare sunt insuficiente, cu respectarea
dispoziţiilor legale de efectuare a operaţiunilor respective;
22. fond de rulment - partea din excedentul anual bugetar definitiv al bugetului local,
care se constituie la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale şi se utilizează
potrivit prevederilor prezentei legi;
23. sume defalcate - partea din unele venituri ale bugetului de stat, care se alocă
unităţilor administrativ-teritoriale în vederea echilibrării bugetelor proprii ale
acestora, potrivit prevederilor prezentei legi şi ale legii bugetului de stat.
ART. 2
(1)Prezenta lege stabileşte normele privind formarea, administrarea, utilizarea şi
controlul resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale
instituţiilor şi serviciilor publice de interes local.
(2)Resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale se constituie din
impozite, taxe şi alte venituri fiscale, venituri nefiscale, venituri din capital, cote şi
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele
venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale, transferuri cu destinaţie
specială de la bugetul de stat şi venituri cu destinaţie specială.
(3)Fundamentarea, dimensionarea şi repartizarea cheltuielilor publice locale, pe
destinaţii şi ordonatori de credite, se efectuează în concordanţă cu atribuţiile care
revin autorităţilor administraţiei publice locale şi cu priorităţile stabilite de acestea,
în vederea funcţionării lor şi în interesul comunităţii respective.
(4)Formarea şi utilizarea resurselor financiare publice locale şi contul de execuţie a
bugetelor locale sunt supuse controlului Curţii de Conturi, potrivit legii.
ART. 3
Trecerea de către Guvern, în administrarea şi finanţarea autorităţilor administraţiei
publice locale, a unor cheltuieli publice ca urmare a descentralizării acestora şi a altor
cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare
realizării acestora.
ART. 4
La baza elaborării, aprobării şi execuţiei bugetare stau principiile autonomiei locale,
echilibrului, realităţii, anualităţii şi publicităţii.
ART. 5
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele competenţe şi răspunderi în ceea
ce priveşte finanţele publice locale:
1. elaborarea şi aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;
2. stabilirea, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii;
“2. stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale,
precum şi a altor venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale prin compartimente
proprii de specialitate, în condiţiile legii. »
(OG.61/1998)
3. urmărirea execuţiei bugetelor locale şi rectificarea acestora, pe parcursul anului
bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

112
4. stabilirea şi urmărirea modului de prestare a serviciilor publice locale, inclusiv
opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor agenţi economici
specializaţi sau servicii publice locale, urmărindu-se eficientizarea acestora în
beneficiul cetăţenilor;
5. administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică sau privată a unităţilor
administrativ-teritoriale;
6. angajarea de împrumuturi pe termen scurt, mediu şi lung şi urmărirea achitării la
scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;
7. administrarea resurselor financiare pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de
eficienţă;
8. stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor
publice locale;
9. elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare
în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor
locale anuale;
10. organizarea şi urmărirea efectuării controlului financiar de gestiune asupra
gestiunilor proprii, gestiunilor instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea
consiliilor locale, consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti.
ART. 6
(1)Prin bugete locale se înţelege bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor
administrativ-teritoriale.
(2)Bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se
aprobă astfel:
1. bugetele locale, de către consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti, după caz;
2. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral sau parţial din
bugetele locale, de către consiliile menţionate la pct. 1, în funcţie de
subordonarea acestora;
3. bugetele instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din venituri
extrabugetare, de către organul de conducere a acestora, cu avizul
ordonatorului principal de credite.
(3)Fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti, judeţ,
respectiv municipiul Bucureşti, întocmeşte bugetul local, în condiţii de
autonomie, potrivit legii. Între aceste bugete nu există relaţii de subordonare.
(4)Ordonatorii principali de credite elaborează şi prezintă, o dată cu proiectul anual
al bugetului local, o prognoză a acestuia pe următorii 3 ani, precum şi programul
de investiţii publice, detaliat pe obiective şi pe ani de execuţie.
(5)Instituţiile publice, în înţelesul prezentei legi, cuprind autorităţile unităţilor
administrativ-teritoriale, instituţiile publice şi serviciile publice de interes local,
cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.
ART. 7
(1)Veniturile şi cheltuielile publice locale se grupează conform clasificaţiei
indicatorilor privind finanţele publice, elaborată de Ministerul Finanţelor.
(2)Clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice cuprinde la venituri - capitole
şi subcapitole, iar la cheltuieli - părţi, capitole, subcapitole, titluri şi articole,
precum şi alineate, după caz.

CAP. 2
Veniturile şi cheltuielile bugetelor locale

113
ART. 8
(1)Veniturile bugetelor locale se formează din impozite, taxe, alte venituri şi din
venituri cu destinaţie specială, prevăzute în anexa nr. 1, precum şi din cote şi
sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, cote adiţionale la unele
venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale şi din transferuri cu
destinaţie specială de la bugetul de stat.
(2)Impozitele şi taxele locale se stabilesc de către consiliile locale, judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în limitele şi în condiţiile
legii.
(3)Din impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, unitatea plătitoare virează, la
data plăţii salariului, o cotă de 50% la bugetul de stat, 40% la bugetul unităţilor
administrativ-teritoriale în a căror rază se desfăşoară activitatea şi 10% la
bugetul judeţului respectiv. Pentru municipiul Bucureşti cota este de 50% şi se
repartizează de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti pe bugetele
fiecărui sector, respectiv pe bugetul municipiului Bucureşti. Aceste cote pot fi
modificate anual prin legea bugetului de stat.
(4)Prin lege se vor stabili, începând cu anul 1999, cote adiţionale la unele venituri
ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale, care să constituie venituri ale
bugetelor locale.
(5)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după
caz, stabilesc şi aprobă cotele adiţionale, prevăzute la alin. (4), în cadrul
limitelor maxime aprobate prin lege şi în funcţie de necesităţile funcţionării
normale a serviciilor publice de interes local şi de îndeplinirea atribuţiilor care
revin autorităţilor administraţiei publice locale.
ART. 9
(1)Sumele încasate din vânzarea ca atare sau din valorificarea materialelor rezultate
în urma demolării, dezmembrării sau dezafectării, în condiţiile prevăzute de
lege, a unor mijloace fixe sau din vânzarea unor bunuri materiale care aparţin
instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral din bugetele locale, după
deducerea cheltuielilor efectuate pentru aceste operaţiuni, constituie venituri ale
bugetelor locale şi se varsă la acestea.
(2)Sumele încasate potrivit alin. (1) de către celelalte instituţii şi servicii publice de
interes local se reţin de către acestea, în vederea realizării de investiţii.
(3)Sumele încasate din concesionarea sau din închirierea unor bunuri aparţinând
domeniului public sau privat, de interes local sau judeţean, constituie venituri
ale bugetelor locale.
(4)Sumele încasate din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat al
unităţilor administrativ-teritoriale constituie venituri cu destinaţie specială ale
bugetelor locale şi se utilizează pentru realizarea de investiţii din competenţa
autorităţilor administraţiei publice locale.
(5)Sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate se fac venit la bugetul
local, în funcţie de subordonarea instituţiilor care au dispus confiscarea acestora,
în condiţiile legii, după deducerea cheltuielilor legate de activitatea de
valorificare.
ART. 10
(1)Pentru asigurarea echilibrului bugetar al unor unităţi administrativ-teritoriale,
prin legea bugetului de stat se pot stabili sume defalcate din unele venituri ale
bugetului de stat, precum şi criterii de repartizare a acestora pe unităţile
administrativ-teritoriale.

114
(2)Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi transferurile cu
destinaţie specială din bugetul de stat se aprobă anual, prin legea bugetului de
stat, pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti.
(3)Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, aprobate anual, o
cotă de până la 25% se alocă bugetului propriu al judeţului, iar diferenţa se
repartizează pe comune, oraşe şi municipii, de către consiliul judeţean, prin
hotărâre, după consultarea primarilor şi cu asistenţa tehnică de specialitate a
direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat, în funcţie
de criteriile de repartizare aprobate.
(4)În cadrul cotei menţionate la alin. (3), anual, prin legea bugetului de stat, se
stabileşte limita maximă pe fiecare judeţ.
(5)Transferurile de la bugetul de stat la bugetele locale se vor acorda pentru
investiţii finanţate din împrumuturi externe, la a căror realizare contribuie şi
Guvernul.
(6)Propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, formulate
pe baza criteriilor aprobate, şi de transferuri se cuprind în proiectele de buget pe
ansamblul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti, care se prezintă
Ministerului Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat, pentru corelare cu proiectul bugetului de stat.
ART. 11
Din bugetele locale se finanţează acţiuni social-culturale, sportive, de tineret, inclusiv ale
cultelor, acţiuni de interes local în beneficiul colectivităţii, cheltuieli de întreţinere şi
funcţionare a administraţiei publice locale, cheltuieli cu destinaţie specială, prezentate în
anexa nr. 2, precum şi alte cheltuieli prevăzute prin dispoziţii legale.
ART. 12
(1)Consiliile judeţene, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi consiliile
locale, după caz, pot aproba colaborarea sau asocierea pentru realizarea unor
lucrări şi servicii de interes public local. Colaborarea sau asocierea se realizează
pe bază de convenţii sau contracte de asociere, în care se prevăd şi resursele
financiare reprezentând contribuţia fiecărei autorităţi a administraţiei publice
locale implicate. Convenţiile sau contractele de asociere se încheie de către
ordonatorii principali de credite, în condiţiile mandatelor aprobate de către
fiecare consiliu implicat în colaborare sau asociere.
(2)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după
caz, pot participa cu capital social sau cu bunuri la societăţi comerciale, pentru
realizarea de lucrări şi servicii de interes public local sau judeţean, după caz.
(3)Fondurile necesare aplicării prevederilor alin. (1) şi (2) se asigură din bugetele
locale.
ART. 13
(1)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după
caz, vor crea, vor organiza şi vor urmări asigurarea serviciilor publice de interes
local, pe baza unor studii tehnico-economice, fie prin gestionarea directă a
acestora, fie prin delegarea gestiunii lor persoanelor fizice sau juridice prin
încheierea de contracte corespunzătoare.
(2)Prevederile alin. (1) nu absolvă autorităţile administraţiei publice locale de
răspunderile prevăzute la art. 5.
ART. 14
(1)În bugetele locale se înscrie fondul de rezervă bugetară la dispoziţia consiliului
local, judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în
cotă de până la 5% din totalul cheltuielilor. Acesta se poate utiliza, pe baza

115
hotărârilor consiliilor respective, pentru finanţarea acţiunilor sau a sarcinilor
intervenite în cursul anului, precum şi pentru înlăturarea efectelor unor
calamităţi naturale.
(2)Fondul de rezervă bugetară prevăzut la alin. (1) poate fi majorat, în cursul
anului, de către consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz, din disponibilităţile de credite bugetare care nu mai sunt
necesare până la sfârşitul anului.
ART. 15
Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot
aproba şi pot utiliza, în întregime, sumele încasate din veniturile proprii peste cele
aprobate prin bugetele locale, pentru suplimentarea cheltuielilor prevăzute în aceste
bugete, în următoarele condiţii:
1. depăşirea încasărilor să fie realizată pe total venituri proprii aprobate prin
bugetul local respectiv şi să se menţină până la finele anului;
2. bugetele respective să nu aibă împrumuturi restante, precum şi dobânzi şi
comisioane neachitate, aferente împrumuturilor contractate.
ART. 16
(1)Cheltuielile pentru investiţiile judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor,
după caz, şi ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare judeţeană şi
locală, care se finanţează, potrivit legii, din bugetele locale şi din împrumuturi,
se înscriu în programul de investiţii al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale,
care se aprobă ca anexă la bugetul local de către consiliul local, judeţean şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(2)Obiectivele de investiţii şi celelalte cheltuieli asimilate investiţiilor se înscriu în
programul de investiţii, numai dacă, în prealabil, documentaţiile tehnico-
economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea şi oportunitatea
efectuării cheltuielilor de investiţii, au fost elaborate şi aprobate potrivit
dispoziţiilor legale.
(3)Ordonatorii principali de credite stabilesc priorităţile în repartizarea sumelor pe
fiecare obiectiv înscris în programul de investiţii, în limita fondurilor cuprinse în
proiectul de buget cu această destinaţie, asigurând, totodată, utilizarea raţională
şi eficientă a acestor fonduri, precum şi realizarea obiectivelor de investiţii în
cadrul duratelor de execuţie aprobate.
(4)În programul de investiţii se nominalizează obiectivele de investiţii în
continuare, precum şi obiectivele de investiţii noi. În programele de investiţii se
cuprind într-o poziţie globală, sub denumirea alte cheltuieli de investiţii:
achiziţiile de imobile; dotările independente; cheltuielile de proiectare pentru
elaborarea studiilor de prefezabilitate şi a studiilor de fezabilitate, aferente
obiectivelor de investiţii noi; cheltuielile de proiectare şi de execuţie privind
consolidările şi intervenţiile pentru prevenirea sau înlăturarea efectelor produse
de acţiuni accidentale şi calamităţi naturale: cutremure, inundaţii, alunecări,
prăbuşiri şi tasări de teren, incendii, accidente tehnice, precum şi alte cheltuieli
legate de realizarea investiţiilor - lucrări de foraj, cartarea terenului,
fotogrammetrie, determinări seismologice, consultanţă, asistenţă tehnică şi alte
cheltuieli asimilate investiţiilor -, potrivit legii. Poziţia globală se detaliază prin
liste separate de către ordonatorul principal de credite, pe bază de note de
fundamentare, care vor cuprinde elemente referitoare la necesitatea,
oportunitatea şi alţi indicatori caracteristici unor asemenea investiţii, şi se aprobă
de către consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, o dată cu bugetul local.

116
(5)Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror
finanţare se asigură integral sau în completare din bugetele locale, precum şi
cele din împrumuturi interne şi externe, contractate direct de autorităţile
administraţiei publice locale, se aprobă, după caz, de către consiliile locale,
judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
(6)Documentaţiile tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi, a căror
finanţare se asigură în completare din transferuri de la bugetul de stat în
condiţiile prevederilor art. 10 alin. (5), precum şi integral sau în completare din
împrumuturi externe garantate de Guvern se aprobă, cu acordul prealabil al
Ministerului Finanţelor, de către:
1. consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru
investiţiile proprii şi pentru cele ale instituţiilor şi serviciilor publice de sub
autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 2 miliarde lei şi 80 miliarde
lei;
2. consiliile locale ale municipiilor, pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale
instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este
cuprinsă între 2 miliarde lei şi 45 miliarde lei;
3. consiliile locale ale oraşelor, pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale
instituţiilor şi serviciilor publice de sub autoritatea lor, a căror valoare este
cuprinsă între 2 miliarde lei şi 35 miliarde lei;
4. consiliile locale ale comunelor şi cele ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
pentru investiţiile proprii şi pentru cele ale instituţiilor şi serviciilor publice
de sub autoritatea lor, a căror valoare este cuprinsă între 2 miliarde lei şi 25
miliarde lei.
(7)Ordonatorii principali de credite, conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice
de subordonare locală, care au calitatea de ordonatori secundari sau terţiari de
credite pentru investiţiile proprii a căror valoare nu depăşeşte 2 miliarde lei,
aprobă documentaţiile tehnico-economice, cu avizul prealabil al consiliului
local, judeţean şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(8)Documentaţiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiţii noi, ale căror
valori depăşesc plafoanele maxime prevăzute la alin. (6), se aprobă de către
Guvern.
(9)Documentaţiile tehnico-economice pentru investiţiile destinate prevenirii sau
înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi naturale,
elaborate şi avizate potrivit dispoziţiilor legale, precum şi notele de
fundamentare privind celelalte cheltuieli de investiţii cuprinse în poziţia globală
alte cheltuieli de investiţii se aprobă de către ordonatorii principali de credite.
(10) După aprobarea documentaţiilor tehnico-economice potrivit prevederilor
alin. (5) - (9), actualizarea valorii totale a fiecărei investiţii, potrivit evoluţiei
indicilor de preţuri, se face pe răspunderea şi cu aprobarea fiecărui ordonator de
credite în calitate de investitor.
(11) Valoarea obiectivelor de investiţii noi, după caz, a investiţiilor destinate
prevenirii sau înlăturării efectelor produse de acţiuni accidentale şi de calamităţi
naturale, ale căror documentaţii tehnico-economice au fost aprobate potrivit
competenţelor prevăzute în prezentul articol, este estimativă până la contractarea
execuţiei lucrărilor, conform prevederilor legale privind achiziţiile publice.
(12) Limitele valorice privind competenţele de aprobare a documentaţiilor
tehnico-economice ale obiectivelor de investiţii noi se pot modifica prin hotărâre
a Guvernului, în funcţie de evoluţia indicilor de preţuri.

117
ART. 17
(1)În bugetele locale nu se pot înscrie şi nu se pot aproba cheltuieli fără asigurarea
resurselor financiare corespunzătoare.
(2)Cheltuielile prevăzute în capitolele şi articolele de cheltuieli au destinaţie precisă
şi limitată.
(3)În cursul execuţiei bugetare, în cazurile în care se fac propuneri de elaborare a
unor acte normative a căror aplicare atrage micşorarea veniturilor sau majorarea
cheltuielilor aprobate prin bugetele locale, iniţiatorii au obligaţia să prevadă şi
mijloacele necesare acoperirii golurilor de venituri sau sporului de cheltuieli.
ART. 18
????
(3) Virările de credite bugetare în cadrul aceluiaşi capitol bugetar sunt în competenţa
fiecărui ordonator principal de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele
instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, şi se pot efectua înainte de angajarea
cheltuielilor, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.

CAP. 3
Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale
ART. 19
(1)Proiectele bugetelor locale se elaborează pe baza proiectelor de bugete proprii ale
administraţiei publice locale, ale instituţiilor şi serviciilor publice de subordonare
locală.
(2)Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale vor iniţia acţiuni de
implementare a finanţării bugetare, pe bază de programe care vor fi întocmite de
către instituţiile şi serviciile publice de interes local, în scopul finanţării unor
acţiuni, obiective, proiecte.
(3)Programele analizate de către ordonatorii principali de credite vor fi propuse spre
aprobare ca anexe la bugetul local.
ART. 20
(1)Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezintă proiectele bugetelor
locale, echilibrate, direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar
de stat, până la data de 15 mai a fiecărui an, urmând ca acestea să depună la
Ministerul Finanţelor proiectele bugetelor locale pe ansamblul judeţului, respectiv
al municipiului Bucureşti, cel mai târziu până la data de 1 iunie a fiecărui an.
(2)Ministerul Finanţelor examinează propunerile de sume defalcate din unele venituri
ale bugetului de stat şi de transferuri cu destinaţie specială, cuprinse în proiectele
bugetelor locale, şi, cu acordul Guvernului, comunică, până la data de 1 iulie,
direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat limitele
sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi ale transferurilor cu
destinaţie specială, precum şi criteriile de repartizare a acestora pe unităţile
administrativ-teritoriale, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de
către ordonatorii principali de credite. Limitele sumelor se transmit, pentru
informare, consiliilor judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3)Ordonatorii principali de credite, pe baza limitelor sumelor primite potrivit
prevederilor alin. (2), elaborează şi depun la direcţiile generale ale finanţelor
publice şi controlului financiar de stat, până la data de 20 iulie, noile propuneri
pentru proiectul bugetului, urmând ca acestea să transmită proiectele bugetelor
locale pe ansamblul judeţului şi municipiului Bucureşti la Ministerul Finanţelor
până la data de 1 august a fiecărui an.

118
(4)Proiectele bugetelor locale se prezintă spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, în termen de maximum 30
de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat. Pe parcursul exerciţiului
bugetar, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti,
după caz, pot aproba rectificarea bugetelor locale, în termen de 30 de zile de la
intrarea în vigoare a rectificării bugetului de stat, precum şi ca urmare a unor
propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.
ART. 21
(1)Proiectul bugetului local se publică în presa locală sau se afişează la sediul
primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local,
judeţean şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.
(2)Proiectul bugetului local este însoţit de raportul primarului, al preşedintelui
consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti, după caz,
precum şi de contestaţiile depuse de către locuitori, în termen de 15 zile de la data
publicării sau afişării proiectului.
(3)Consiliul local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,
se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectul bugetului local, după ce acesta
a fost votat pe capitole, subcapitole, articole şi anexe.
ART. 22
Veniturile şi cheltuielile prevăzute în bugetele locale se repartizează pe trimestre, în
funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor şi de perioada în care este necesară
efectuarea cheltuielilor, şi se aprobă de către:
1. Ministerul Finanţelor, pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de
stat şi pentru transferurile de la acest buget, pe baza propunerilor ordonatorilor
principali de credite ai bugetelor locale, transmise de direcţiile generale ale
finanţelor publice şi controlului financiar de stat, în termen de 20 de zile de la
intrarea în vigoare a legii bugetului de stat;
2. ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, pentru bugetele proprii şi
bugetele instituţiilor şi serviciilor publice subordonate, în termen de 15 zile de la
aprobarea sumelor prevăzute la pct. 1.
ART. 23
Pe baza bugetelor locale aprobate, în condiţiile legii, de consiliile locale, judeţene şi
Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, direcţiile generale ale finanţelor
publice şi controlului financiar de stat întocmesc şi transmit Ministerului Finanţelor
bugetele pe ansamblul fiecărui judeţ, respectiv al municipiului Bucureşti, cu repartizarea
pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor, grupate în cadrul fiecărui judeţ şi ale
municipiului Bucureşti pe comune, oraşe, municipii, sectoare ale municipiului Bucureşti
şi bugetul propriu, pe structura clasificaţiei bugetare stabilită de Ministerul Finanţelor.
ART. 24
(1)Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt preşedinţii consiliilor
judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti şi primarii celorlalte unităţi
administrativ-teritoriale.
(2)Conducătorii instituţiilor sau serviciilor publice cu personalitate juridică din
subordinea fiecărui consiliu local, judeţean şi a Consiliului General al Municipiului
Bucureşti sunt, după caz, ordonatori de credite secundari sau terţiari.
ART. 25
(1)Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare, aprobate prin
bugetele locale, pe unităţile ierarhic inferioare, în raport cu sarcinile acestora,
cuprinse în bugetele respective, şi aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele
proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.

119
(2)Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pe unităţi
ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, şi aprobă
efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(3)Ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate,
numai pentru nevoile unităţilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele
aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.
(4)Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare
numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate
de activitatea instituţiilor sau serviciilor publice respective şi cu respectarea
dispoziţiilor legale.
(5)Ordonatorii de credite pot delega dreptul de a aproba folosirea creditelor bugetare.
ART. 26
(1)Ordonatorii principali, secundari şi terţiari de credite răspund de:
1. elaborarea proiectului de buget propriu;
2. urmărirea modului de încasare a veniturilor;
3. necesitatea, oportunitatea şi legalitatea angajării şi utilizării creditelor bugetare
în limita şi cu destinaţia aprobate prin bugetul propriu;
4. integritatea bunurilor aflate în administrare;
5. organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a bilanţurilor
contabile şi a conturilor de execuţie bugetară.
(2)Angajarea şi efectuarea cheltuielilor din creditele bugetare aprobate în buget se
aprobă de ordonatorul de credite şi se efectuează numai cu viza prealabilă de
control financiar preventiv intern, care atestă respectarea dispoziţiilor legale,
încadrarea în creditele bugetare aprobate şi destinaţia acestora.
(3)În situaţia refuzului de viză de control financiar preventiv intern, menţionată la alin.
(2), ordonatorul de credite poate dispune, pe propria răspundere, angajarea şi
efectuarea cheltuielilor respective.
ART. 27
Transferurile către bugetele locale, în cadrul limitelor prevăzute în bugetul de stat, se
efectuează de către Ministerul Finanţelor, prin direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat, la cererea ordonatorilor principali de credite, în funcţie de
necesităţile execuţiei bugetare.
ART. 28
Finanţarea cheltuielilor din bugetele locale se asigură prin deschideri de credite de către
ordonatorii principali ai acestora, în limita creditelor bugetare aprobate prin bugetele
locale şi potrivit destinaţiei stabilite în raport cu gradul de folosire a sumelor puse la
dispoziţie anterior şi cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea
cheltuielilor respective.
ART. 29
(1)Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative,
care să confirme angajamentele contractuale sau din convenţii, primirea bunurilor
materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor şi a altor
drepturi băneşti, plata obligaţiilor bugetare, precum şi a altor obligaţii.
(2)Ordonatorii de credite pot efectua plăţi în avans de până la 30% pentru anumite
categorii de cheltuieli, în condiţiile dispoziţiilor legale.
ART. 30
Ordonatorii principali de credite întocmesc şi prezintă spre aprobare, consiliilor judeţene,
Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi consiliilor locale, după caz, până la data
de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuţie a bugetelor locale, în structura
următoare:

120
a) la venituri:
1. prevederi bugetare aprobate iniţial;
2. prevederi bugetare definitive;
3. încasări realizate;
b) la cheltuieli:
1. credite aprobate iniţial;
2. credite definitive;
3. plăţi efectuate.
ART. 31
Trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra
execuţiei bugetare, care se depun la direcţiile generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat; după verificarea şi centralizarea lor, acestea întocmesc şi
depun la Ministerul Finanţelor darea de seamă contabilă centralizată asupra execuţiei
bugetelor locale, pe ansamblu, la termenele şi potrivit normelor stabilite de acesta.
ART. 32
(1)Excedentul anual al bugetului local, rezultat la încheierea exerciţiului bugetar, după
efectuarea regularizărilor în limita transferurilor din bugetul de stat, se utilizează, în
ordine, pentru:
1. rambursarea eventualelor împrumuturi restante, plata dobânzilor şi a
comisioanelor aferente acestora;
2. constituirea fondului de rulment.
(2)Fondul de rulment se păstrează într-un cont distinct, deschis fiecărei unităţi
administrativ-teritoriale, la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului şi poate fi
utilizat, temporar, pentru acoperirea unor goluri de casă provenite din decalaje între
veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru acoperirea definitivă a
eventualului deficit bugetar rezultat la finele exerciţiului bugetar.
(3)Fondul de rulment poate fi utilizat şi pentru finanţarea unor investiţii din
competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea
serviciilor publice locale în interesul colectivităţii.
(4)Utilizarea fondului de rulment în condiţiile alin. (2) şi (3) se aprobă de consiliul
local, judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.
ART. 33
Execuţia de casă a bugetelor locale se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei
statului, evidenţiindu-se în conturi distincte:
1. veniturile bugetare pe structura clasificaţiei bugetare;
2. cheltuielile în limita creditelor bugetare aprobate şi a destinaţiei stabilite;
3. alte operaţiuni financiare ale ordonatorilor de credite bugetare dispuse de aceştia;
4. veniturile extrabugetare şi cheltuielile dispuse din acestea, pe instituţii publice
locale şi categorii de resurse.
ART. 34
Metodologia de elaborare şi de execuţie a bugetelor locale se stabileşte de către
Ministerul Finanţelor.
CAP. 4
Finanţele instituţiilor şi serviciilor publice
ART. 35
(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale instituţiilor şi
serviciilor publice de interes local se asigură astfel:
1. integral din bugetul local, în funcţie de subordonare;
2. din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul local, în funcţie de
subordonare;
121
3. integral din venituri extrabugetare.
(2) Instituţiile şi serviciile publice, finanţate integral din bugetul local,
varsă veniturile realizate la acest buget.
ART. 36
(1)Instituţiile şi serviciile publice de interes local mai pot folosi, pentru desfăşurarea şi
lărgirea activităţii lor, mijloace materiale şi băneşti primite de la persoane juridice
şi fizice, sub formă de donaţii şi sponsorizări, cu respectarea dispoziţiilor legale.
(2)Fondurile acordate de persoanele juridice şi fizice în vederea participării împreună
cu autorităţile administraţiei publice locale la finanţarea unor acţiuni de interes
public, precum şi mijloacele băneşti primite în condiţiile alin. (1), în situaţia
instituţiilor şi serviciilor publice, finanţate integral de la buget, sunt vărsate direct la
bugetul local din care se finanţează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele
bugetare ale bugetului local, iar fondurile se vor utiliza potrivit prevederilor art. 28
şi cu respectarea destinaţiilor stabilite de transmiţător.
ART. 37
Finanţarea cheltuielilor unor instituţii publice, indiferent de subordonare, se asigură atât
din bugetul de stat, cât şi din bugetele unor unităţi administrativ-teritoriale, numai în
cazurile în care, prin legea bugetară anuală sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile
de cheltuieli care se finanţează prin fiecare buget.
ART. 38
(1)Veniturile extrabugetare ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local,
finanţate în condiţiile art. 35 alin. (1) pct. 2 şi 3, se încasează, administrează,
utilizează şi contabilizează de către acestea.
(2)Veniturile proprii ale bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local,
finanţate potrivit art. 35 alin. (1) pct. 2 şi 3, provin din taxe, chirii, manifestări
culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii,
proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii
şi altele.
ART. 39
(1)Excedentele rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de
interes local, finanţate în condiţiile art. 35 alin. (1) pct. 2, se regularizează la
sfârşitul anului cu bugetele locale, în limita sumelor primite de la acestea, dacă
legea nu prevede altfel.
(2)Soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice
de interes local, finanţate integral din venituri extrabugetare, rămân la dispoziţia
acestora, urmând a fi folosite în anul următor cu aceeaşi destinaţie.
(3)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,
pot hotărî ca soldurile anuale rezultate din execuţia bugetelor instituţiilor şi
serviciilor publice subordonate, finanţate integral din venituri extrabugetare, să se
preia la bugetul local, după deducerea sumelor încasate anticipat şi a obligaţiilor de
plată.
ART. 40
(1)Execuţia de casă a bugetelor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local se
efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului.
(2)Plăţile pentru investiţiile instituţiilor publice de interes local, indiferent de forma de
finanţare, se efectuează prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, pe baza listei
de investiţii, a fondurilor aprobate pentru cheltuieli de capital şi cu respectarea
dispoziţiilor legale privind investiţiile şi decontarea acestora.

122
ART. 41
Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot
aproba înfiinţarea de activităţi integral finanţate din venituri extrabugetare pe lângă unele
instituţii şi servicii publice, stabilind, totodată, domeniul de activitate, categoriile de
venituri, natura cheltuielilor, sistemul de organizare şi funcţionare a acestor activităţi.
ART. 42
(1)Bugetele de venituri şi cheltuieli pentru activităţile finanţate integral din venituri
extrabugetare se întocmesc o dată cu bugetul instituţiei sau serviciului public de
interes local de care aparţin şi se aprobă o dată cu bugetul acestora, în condiţiile art.
6 alin. (2) pct. 2.
(2)Veniturile şi cheltuielile activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare se
grupează pe baza clasificaţiei indicatorilor privind finanţele publice, aprobată de
Ministerul Finanţelor.
(3)În situaţia nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităţilor finanţate
integral din venituri extrabugetare, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor
realizate.
(4)Soldurile anuale, rezultate din execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli ale
activităţilor finanţate integral din venituri extrabugetare, se reportează în anul
următor cu aceeaşi destinaţie sau se preiau ca venit la bugetul local, în condiţiile
prevederilor art. 39 alin. (3).
ART. 43
(1)În cazul în care, la înfiinţarea unor instituţii şi servicii publice de interes local sau a
unor activităţi finanţate integral din venituri extrabugetare, acestea nu dispun de
fonduri suficiente, în baza unor documentaţii temeinic fundamentate, consiliile
locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot
acorda împrumuturi temporare din bugetul local, pe bază de convenţie.
(2)Împrumuturile acordate în condiţiile alin. (1) vor fi rambursate integral în termen
de un an de la data acordării.
ART. 44
(1)Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor
fizice şi juridice, consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz, stabilesc taxe speciale.
(2)Cuantumul taxelor speciale se stabileşte anual şi trebuie să acopere cel puţin
sumele investite şi cheltuielile curente de întreţinere şi funcţionare a acestor
servicii.
(3)Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, constituie
venituri cu destinaţie specială ale bugetelor locale, fiind utilizate în scopurile pentru
care au fost înfiinţate.
(4)Sumele rămase neutilizate din taxele speciale, stabilite ca diferenţă între veniturile
încasate şi plăţile efectuate, se reportează în anul următor cu aceeaşi destinaţie, o
dată cu încheierea exerciţiului bugetar. Acelaşi regim se aplică şi celorlalte venituri
cu destinaţie specială.
ART. 45
(1)Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se
folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(2)Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti, după caz, se vor determina condiţiile în care se pot percepe
taxele speciale, modul în care se obţine acordul persoanelor fizice şi juridice
plătitoare, precum şi modul de repartizare a acestora.

123
(3)Hotărârile luate de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz, în legătură cu repartizarea taxelor speciale pe persoanele fizice
şi juridice plătitoare vor fi afişate la sediul acestora sau prin publicare.
(4)Împotriva acestor hotărâri orice persoană interesată poate face contestaţie în termen
de 15 zile de la afişarea sau publicarea acestora. După expirarea acestui termen
consiliul care a adoptat hotărârea se întruneşte şi deliberează asupra contestaţiilor
primite.
ART. 46
Constatarea, aşezarea şi urmărirea încasării taxelor speciale se realizează prin
compartimentele de specialitate ale primăriilor, consiliilor judeţene şi ale Primăriei
Municipiului Bucureşti, după caz.
ART. 47
(1)Serviciile publice de interes local care desfăşoară activităţi de natură economică au
obligaţia calculării, înregistrării şi recuperării uzurii fizice şi morale a mijloacelor
fixe aferente acestor activităţi, prin tarif sau preţ, potrivit legii.
(2)Sumele reprezentând amortizarea calculată pentru aceste mijloace fixe se utilizează
pentru realizarea de investiţii în domeniul respectiv şi se evidenţiază distinct în
programul de investiţii, ca sursă de finanţare a acestora.
(3)Activităţile de natură economică, pentru care se calculează amortizarea mijloacelor
fixe, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

CAP. 5
Împrumuturi contractate de autorităţile administraţiei publice locale
ART. 48
(1)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,
pot aproba contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen mediu şi
lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru
refinanţarea datoriei publice locale, în condiţiile respectării prevederilor prezentului
capitol.
(2)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,
hotărăsc contractarea de împrumuturi, cu votul a cel puţin două treimi din numărul
membrilor ce le compun.
(3)Datoria publică locală, angajată în condiţiile alin. (1), reprezintă o obligaţie
generală care trebuie rambursată, conform acordurilor încheiate, din resursele aflate
la dispoziţia unităţii administrativ-teritoriale, cu excepţia transferurilor de la
bugetul de stat cu destinaţie specială.
(4)Instrumentele datoriei publice locale sunt, în principal, următoarele:
1. titluri de valoare;
2. împrumuturi de la băncile comerciale sau de la alte instituţii de credit.
(5)Emiterea şi lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autorităţile
administraţiei publice locale sau prin intermediul unor agenţii sau al altor instituţii
specializate.
(6)Consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz,
pot angaja împrumuturi interne fără garanţia Guvernului, potrivit prevederilor
prezentului capitol, cu condiţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor.
(7)Împrumuturile externe se vor contracta numai cu aprobarea comisiei de autorizare a
acestor împrumuturi, constituită din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei
publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României, a cărei
componenţă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

124
ART. 49
(1)Ratele scadente aferente împrumuturilor contractate, dobânzile şi comisioanele
datorate de unităţile administrativ-teritoriale se prevăd în bugetul local.
(2)Împrumuturile contractate de unităţile administrativ-teritoriale pot fi garantate de
către autoritatea administraţiei publice locale prin orice sursă de venituri, cu
excepţia prevăzută la art. 48 alin. (3). Orice garantare prin venituri devine valabilă
şi se aplică din momentul acordării garanţiei; veniturile care se constituie în
garanţie şi care sunt încasate la bugetul local vor fi supuse condiţiilor acordului de
garantare respectiv, care se va aplica cu prioritate faţă de orice revendicări ale unor
terţi către autoritatea administraţiei publice locale respective, indiferent dacă aceste
terţe părţi cunosc sau nu cunosc acordul de garantare. Documentul prin care se
încheie acordul de garantare prin venituri trebuie înregistrat la primărie sau, după
caz, la consiliul judeţean respectiv şi la împrumutător.
(3)Toate acordurile de împrumut încheiate potrivit prevederilor prezentei legi vor fi
considerate ca fiind pe deplin autorizate şi vor constitui obligaţii care pot fi impuse
bugetelor locale respective.
ART. 50
(1)Datoria publică locală nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Guvernului şi
aceasta va fi rambursată exclusiv din veniturile prin care s-a garantat împrumutul
respectiv de către autorităţile administraţiei publice locale.
(2)Documentele care fac dovada datoriei publice locale vor include o clauză prin care
unitatea administrativ-teritorială se obligă să ramburseze datoria şi să plătească
dobânzile şi comisioanele aferente acestei datorii numai din veniturile autorităţii
administraţiei publice locale respective, fără ca Guvernul să aibă vreo obligaţie de
plată şi fără ca credibilitatea sau capacitatea de impozitare a Guvernului să fie
folosită pentru garantarea rambursării datoriei unităţii administrativ-teritoriale, a
plăţii dobânzilor şi comisioanelor aferente.
(3)Documentele care fac dovada datoriei publice locale, care nu respectă prevederile
alin. (2), nu vor fi considerate valabile.
ART. 51
(1)Autorităţilor administraţiei publice locale li se interzice accesul la orice fel de
împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la
împrumuturile contractate, dobânzile şi comisioanele aferente acestora, inclusiv ale
împrumutului care urmează să fie angajat în anul respectiv, depăşeşte limita de
20% din totalul veniturilor curente ale bugetelor locale, potrivit anexei nr. 1,
inclusiv cotele defalcate din impozitul pe salarii.
(2)În scopul calculării acestei limite, pentru împrumuturile contractate cu o rată
variabilă a dobânzii se va lua în calcul valoarea datoriei la rata dobânzii valabile la
data efectuării calculului.
(3)În scopul calculării acestei limite, împrumuturile acordate în valută vor fi luate în
calcul la valoarea cursului de schimb comunicat de Banca Naţională a României la
data efectuării calculului.
ART. 52
(1)Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale va
fi înscrisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se
raportează anual prin dările de seamă contabile.
(2)Registrul de evidenţă a datoriei publice locale va include informaţii care să
specifice suma totală a datoriilor autorităţilor administraţiei publice locale, precum
şi detalierea datoriilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind
registrul de evidenţă a datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor.

125
ART. 53
(1)În situaţia în care, pe parcursul execuţiei, apar goluri temporare de casă ca urmare a
decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite
prin împrumuturi fără dobândă din disponibilităţile contului general al trezoreriei
statului, numai după utilizarea fondului de rulment.
(2)Valoarea totală a împrumutului care poate fi angajat de autorităţile administraţiei
publice locale potrivit prevederilor alin. (1) este supusă următoarelor limite:
1. nu va depăşi 5% din totalul veniturilor estimate a fi încasate pe durata anului
fiscal în care se face împrumutul;
2. în condiţiile prevederilor pct. 1, autorităţile administraţiei publice locale nu pot
angaja împrumuturi mai mari decât fondurile pe care le pot rambursa pe durata
aceluiaşi an fiscal.
(3)Rambursarea fondurilor împrumutate conform prevederilor prezentului articol va fi
garantată cu veniturile estimate a fi încasate în anul fiscal respectiv, în condiţiile
respectării garantării, prin venituri, a celorlalte datorii publice locale.
ART. 54
(1)Activitatea autorităţilor administraţiei publice locale va fi supusă unei verificări
excepţionale de către Curtea de Conturi, potrivit prevederilor prezentului articol, în
următoarele situaţii:
1. autoritatea administraţiei publice locale nu îşi rambursează toate obligaţiile de
plată pe termen scurt până la sfârşitul anului fiscal în care au fost angajate
împrumuturile;
2. dacă, la un anumit moment pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt ale
autorităţii administraţiei publice locale depăşesc limita stabilită la art. 53 alin.
(2) pct. 1.
(2)Curtea de Conturi va solicita autorităţilor administraţiei publice locale care se află
într-una dintre situaţiile specificate la alin. (1) să întocmească şi să depună un plan
de redresare, prin care aceasta se obligă să se supună prevederilor art. 53 alin. (2) în
termen de 12 luni.
(3)Ministerul Finanţelor poate acorda din disponibilităţile contului general al
trezoreriei statului împrumuturi cu dobândă autorităţilor administraţiei publice
locale, în cadrul planului de redresare, cu condiţia ca acestea să se angajeze la
rambursarea acestor fonduri într-un termen stabilit de Ministerul Finanţelor, dar
care nu poate depăşi 2 ani.

CAP. 6
Dispoziţii tranzitorii şi finale
ART. 55
Guvernul poate acorda garanţii la împrumuturile externe contractate de autorităţile
administraţiei publice locale, în condiţiile prevederilor Legii privind datoria publică.
ART. 56
(1)Exerciţiul bugetar este anual, coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza
normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor.
(2)Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit
neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la data de 31 decembrie se vor încasa
sau se vor efectua, după caz, în contul bugetului local pe anul următor.
(3)Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.
(4)Toate operaţiunile de încasări şi plăţi, efectuate în cursul unui an în contul
bugetului local sau judeţean, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a
bugetului respectiv.
126
ART. 57
(1)Este interzisă efectuarea de plăţi direct din veniturile încasate, cu excepţia cazurilor
când legea prevede altfel.
(2)Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local şi nici nu poate fi efectuată din
acest buget, dacă nu există bază legală pentru asemenea cheltuieli.
ART. 58
Obligaţiile financiare rezultate din acordurile de colaborare, cooperare, asociere, înfrăţire,
precum şi din aderarea la asociaţii interne şi internaţionale de autorităţi ale administraţiei
publice locale, hotărâte de consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului
Bucureşti, după caz, în condiţiile legii, se suportă din bugetele locale ale acestora.
ART. 59
(1)Prin bugetele locale şi bugetele instituţiilor şi serviciilor publice locale sunt
aprobate credite bugetare în limita cărora se pot angaja şi efectua cheltuieli şi
reprezintă limite maxime, care nu pot fi depăşite.
(2)Utilizarea creditelor bugetare pentru alte destinaţii decât cele aprobate atrage, în
condiţiile legii, răspunderea celor vinovaţi.
ART. 60
Este interzis instituţiilor publice locale să efectueze operaţiunile de încasări şi plăţi prin
băncile comerciale.
ART. 61
Soldul fondului de tezaur constituit la nivelul consiliului judeţean şi al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti se va utiliza, până la lichidare, pentru realizarea de
investiţii publice de interes judeţean, cu aprobarea consiliului judeţean şi, respectiv, a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
ART. 62
Dacă bugetele locale nu au fost aprobate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea
exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetele locale ale anului precedent, până la
aprobarea noilor bugete, dar nu mai târziu de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii
bugetului de stat.
ART. 63
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt
considerate infracţiuni:
1. nerespectarea dispoziţiilor art. 15, art. 16 şi ale art. 30;
2. nerespectarea dispoziţiilor art. 17, art. 18, art. 31 şi ale art. 59;
3. nerespectarea dispoziţiilor art. 20, art. 25 alin. (4), art. 26, art. 28, art. 51 alin.
(1), art. 57 şi ale art. 60.
(2)Contravenţiile prevăzute la pct. 1 se sancţionează cu amendă de la 500.000 lei la
1.500.000 lei, cele de la pct. 2, cu amendă de la 1.000.000 lei la 2.000.000 lei, iar
cele de la pct. 3, cu amendă de la 1.500.000 lei la 3.000.000 lei. Nivelul acestor
amenzi poate fi actualizat prin hotărâre a Guvernului.
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către Curtea de Conturi,
Ministerul Finanţelor şi de către alte organe împuternicite prin lege.
ART. 64
Contravenţiilor prevăzute la art. 63 li se aplică prevederile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 - 27.
ART. 65
Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta lege.
ART. 66
(1)Prezenta lege intră în vigoare la data de ianuarie 1999.

127
(2)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: capitolul III “Elaborarea,
aprobarea, execuţia şi încheierea execuţiei bugetelor locale” şi alte prevederi
referitoare la bugetele locale din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996;
capitolul VIII “Administrarea finanţelor publice” din Legea administraţiei publice
locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79
din 18 aprilie 1996; Decretul Consiliului de Stat nr. 151/1975 privind
autofinanţarea unor activităţi ale instituţiilor de stat - pentru prevederile referitoare
la instituţiile publice şi activităţile de subordonare locală -, publicat în Buletinul
Oficial nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
“ART. 66
(1)Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1999, cu excepţia prevederilor
art. 5 pct. 2.
(2)Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate ca, în cursul anului 1999, să
îşi înfiinţeze şi să îşi organizeze compartimente proprii de specialitate pentru
exercitarea atribuţiilor ce le revin potrivit art. 5 pct. 2.
(3)Prefecţii judeţelor şi conducerile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti vor acorda
sprijinul necesar pentru organizarea de către autorităţile administraţiei publice
locale a propriilor compartimente de specialitate.
(4)Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, consiliile judeţene, cu
asistenţa tehnică de specialitate a direcţiilor generale ale finanţelor publice şi
controlului financiar de stat, vor asigura, în conformitate cu prevederile art. 10 alin.
(3), resursele financiare necesare, inclusiv pentru înfiinţarea şi organizarea
compartimentelor de specialitate ale consiliilor locale.
(5)Până la organizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a
compartimentelor de specialitate, atribuţiile ce le revin privind stabilirea,
constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri
ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea
obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la actele de control şi de
impunere, precum şi executarea creanţelor bugetare se vor efectua în cursul anului
1999 de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.
(6)Stabilirea impozitelor şi taxelor locale se va face de către organele fiscale teritoriale
ale Ministerului Finanţelor, cu avizul primarilor şi, respectiv, al preşedinţilor
consiliilor judeţene, după caz. Refuzul de viză va fi motivat în scris.
(OG.61/1998)
1. La punctul 2, alineatele (5) şi (6) ale articolului 66 devin alineatul (5) cu următorul
cuprins:
“(5) Până la organizarea de către autorităţile administraţiei publice locale a
compartimentelor de specialitate, atribuţiile ce le revin privind stabilirea,
constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, taxelor şi a altor venituri
ale bugetelor locale, inclusiv a majorărilor de întârziere şi a amenzilor, soluţionarea
obiecţiunilor, contestaţiilor şi plângerilor formulate la actele de control şi de
impunere, precum şi executarea creanţelor bugetare se vor efectua, în cursul anului
1999, de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor. Până la
preluarea efectivă de către autorităţile administraţiei publice locale a activităţilor
menţionate, stabilirea pe contribuabili, persoane fizice sau juridice, a impozitelor şi
taxelor locale se va face de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului

128
Finanţelor, cu avizul primarilor, respectiv al preşedinţilor consiliilor judeţene, după
caz. Refuzul de viză va fi motivat în scris.”
2. La punctul 2, alineatul (7) al articolului 66 devine alineatul (6).
(LEGEA 86/1999)
(7)Până la data de 31 decembrie 1999, în funcţie de organizarea propriilor
compartimente de specialitate, consiliile locale şi judeţene, precum şi Consiliul
General al Municipiului Bucureşti vor prelua, fiecare, pe bază de protocol, de la
organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor, exercitarea atribuţiilor
prevăzute la alin. (4).”
3. După articolul 66 se introduc articolele 67 şi 68 cu următorul cuprins:
“ART. 67
În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă
Ministerul Finanţelor, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală, va
propune Guvernului, pe baza şi pentru aplicarea dispoziţiilor art. 5 pct. 2, modificarea
corespunzătoare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea
creanţelor bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31
ianuarie 1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, modificată şi completată
prin Ordonanţa Guvernului nr. 53/1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 224 din 30 august 1997, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 68/1997
privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată şi
modificată prin Legea nr. 73/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 142 din 8 aprilie 1998, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.
78/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august
1998, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, ale
Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor, contestaţiilor şi a plângerilor asupra
sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor
Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din
30 iunie 1997.
ART. 68
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: cap. III “Elaborarea, aprobarea,
execuţia şi încheierea execuţiei bugetelor locale” şi alte prevederi referitoare la bugetele
locale din Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 152 din 17 iulie 1996; cap. VIII “Administrarea finanţelor
publice” din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996; Decretul Consiliului de Stat nr.
151/1975 privind autofinanţarea unor activităţi ale instituţiilor de stat - pentru prevederile
referitoare la instituţiile publice şi activităţile de subordonare locală -, publicat în
Buletinul Oficial nr. 130 din 12 decembrie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”
(OG.61/1998)
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
ANDREI IOAN CHILIMAN
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 14 septembrie 1998, cu respectarea
prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

129
MIRCEA IONESCU-QUINTUS

ANEXA 1
LISTA
impozitelor, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale
Nr. Denumirea veniturilor
crt.

CAP. 1
Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor
A. VENITURI CURENTE
1. Impozitul pe profit
2. Alte impozite directe
2.1. Alte încasări din impozite directe
3. Vărsăminte din profitul net
4. Vărsăminte de la instituţiile publice
4.1. Alte venituri de la instituţiile publice
5. Diverse venituri
5.1. Venituri din amenzile şi sancţiunile aplicate, potrivit
dispoziţiilor legale, de organele proprii
5.2. Restituiri de fonduri din finanţarea bugetară locală a
anilor precedenţi
5.3. Venituri din concesiuni şi închirieri
5.4. Încasări din valorificarea bunurilor confiscate,
potrivit legii
5.5. Încasări din alte surse

B. VENITURI DIN CAPITAL

6. Venituri din valorificarea unor bunuri


6.1. Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor
publice
C. VENITURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

7. Taxe speciale
8. Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat
9. Venituri din fondul pentru drumurile publice
10. Venituri din fondul de intervenţie
11. Venituri din fondul pentru locuinţe
12. Venituri din amortizarea mijloacelor fixe
13. Donaţii şi sponsorizări
14. Sume acordate de persoane juridice şi fizice în vederea
participării la finanţarea unor acţiuni de interes public
CAP. 2

130
Veniturile proprii care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor,
municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti
A. VENITURI CURENTE

1. Impozitul pe profit
2. Impozite şi taxe de la populaţie
2.1. Impozitul pe veniturile liber-profesioniştilor,
meseriaşilor şi ale altor persoane fizice
independente şi asociaţii familiale
2.2. Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane fizice
2.3. Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de
persoane fizice
2.4. Impozitul pe veniturile din închirieri de imobile
2.5. Alte impozite şi taxe de la populaţie
3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,
folosite în alte scopuri decât pentru agricultură
sau silvicultură
4. Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice
5. Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de
persoane juridice
6. Alte impozite directe
6.1. Alte încasări din impozite directe
7. Impozitul pe spectacole
8. Alte impozite indirecte
8.1. Alte încasări din impozite indirecte
9. Vărsăminte din profitul net
10. Vărsăminte de la instituţiile publice
10.1. Taxe pentru examinarea conducătorilor de autovehicule,
eliberarea permiselor de conducere şi alte venituri
privind circulaţia pe drumurile publice
10.2. Venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de
combatere a dăunătorilor şi bolilor în sectorul
vegetal - de la centrele locale pentru protecţia
plantelor
10.3. Veniturile punctelor de însămânţări artificiale
10.4. Veniturile circumscripţiilor sanitar-veterinare
10.5. Vărsăminte din disponibilităţile instituţiilor publice
şi ale activităţilor autofinanţate
10.6. Alte venituri de la instituţiile publice
11. Diverse venituri
11.1. Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată,
imputaţii şi despăgubiri
11.2. Venituri din amenzile şi sancţiunile aplicate, potrivit
dispoziţiilor legale, de organele proprii
11.3. Restituiri de fonduri din finanţarea bugetară
locală a anilor precedenţi
11.4. Venituri din concesiuni şi închirieri

131
11.5. Încasări din valorificarea bunurilor confiscate,
potrivit legii
11.6. Încasări din alte surse

B. VENITURI DIN CAPITAL

12. Venituri din valorificarea de bunuri


12.1. Venituri din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice
12.2. Venituri din vânzarea locuinţelor construite din
fondurile statului
C. VENITURI CU DESTINAŢIE SPECIALĂ

13. Taxe speciale


14. Venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat
15. Venituri din fondul pentru drumurile publice
16. Venituri din fondul de intervenţie
17. Venituri din fondul pentru locuinţe
18. Venituri din amortizarea mijloacelor fixe
19. Donaţii şi sponsorizări
20. Sume acordate de persoane juridice şi fizice în vederea
participării la finanţarea unor acţiuni de interes public

NOTĂ:
Lista impozitelor locale, taxelor şi a altor venituri ale bugetelor locale poate fi actualizată
ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în
concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-
teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.
ANEXA 2
LISTA
cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale
Nr. Denumirea veniturilor
crt.

CAP. 1
Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor
1. Autorităţi executive
2. Cultură şi religie
2.1. Biblioteci judeţene
2.2. Muzee
2.3. Instituţii profesioniste de spectacol şi concerte
2.4. Şcoli populare de artă
2.5. Centre de conservare şi de valorificare a tradiţiei şi
creaţiei populare
2.6. Culte religioase
132
2.7. Alte instituţii şi acţiuni privind cultura
3. Asistenţă socială, ajutoare şi indemnizaţii
3.1. Serviciu public specializat pentru protecţia copilului
3.2. Alte acţiuni privind asistenţa socială, ajutoare şi
indemnizaţii
4. Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe
4.1. Alimentări cu apă, staţii de epurare pentru ape uzate,
colectoare, staţii de pompare
4.2. Reţele, centrale şi puncte termice
4.3. Canalizare
4.4. Amenajări hidrotehnice de interes local, în intravilan
4.5. Alte acţiuni privind serviciile, dezvoltarea publică şi
locuinţe
5. Transporturi
5.1. Drumuri şi poduri
5.2. Aeroporturi
5.3. Alte cheltuieli în domeniul transporturilor
6. Alte acţiuni
6.1. Comandamente militare
6.2. Protecţie civilă
6.3. Alte cheltuieli
7. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi
comisioanelor aferente
8. Plăţi de dobânzi şi comisioane
9. Rambursări împrumuturi
9.1. Rambursare împrumuturi pentru investiţii
9.2. Rambursare împrumuturi acordate din trezoreria statului
10. Fonduri de rezervă
10.1. Fond de rezervă bugetară la dispoziţia consiliilor judeţene
11. Cheltuieli cu destinaţie specială
11.1. Servicii publice finanţate din taxe speciale
11.2. Cheltuieli din fondul pentru drumurile publice
11.3. Cheltuieli din fondul de intervenţie
11.4. Cheltuieli din fondul pentru locuinţe
11.5. Cheltuieli din amortizarea mijloacelor fixe
11.6. Cheltuieli din donaţii
11.7. Cheltuieli din sume acordate de persoane juridice şi fizice
în vederea participării la finanţarea unor acţiuni de
interes public

CAP. 2
Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti
1. Autorităţi executive
2. Învăţământ*)
2.1. Învăţământ preşcolar
2.2. Învăţământ primar şi gimnazial
2.3. Învăţământ liceal
133
2.4. Învăţământ profesional
2.5. Învăţământ postliceal
2.6. Internate, cămine şi cantine pentru elevi (alocaţii de la
bugetele locale în completarea veniturilor proprii)
*) Din bugetele locale se finanţează cheltuielile de întreţinere şi gospodărie, reparaţii
curente şi reparaţii capitale, unele cheltuieli de investiţii, aprobate potrivit legii, pentru
racordări la reţeaua de gaze naturale, alimentări cu apă sau alte lucrări privind
îmbunătăţirea instalaţiilor de încălzire la unităţi ale învăţământului preuniversitar de stat,
precum şi alte cheltuieli prevăzute de dispoziţiile legale.
3. Sănătate
3.1. Creşe
3.2. Alte instituţii şi acţiuni sanitare
4. Cultură şi religie
4.1. Biblioteci publice
4.2. Muzee
4.3. Instituţii profesioniste de spectacole şi concerte
4.4. Case de cultură
4.5. Cămine culturale
4.6. Culte religioase
4.7. Alte instituţii şi acţiuni privind cultura
5. Asistenţă socială, ajutoare şi indemnizaţii
5.1. Cămine de bătrâni şi pensionari
5.2. Cămine-spital pentru invalizi şi bolnavi cronici
5.3. Cantine de ajutor social
5.4. Cămine pentru copii infirmi şi cămine-atelier
5.5. Ajutor social
5.6. Serviciu public specializat pentru protecţia copilului
5.7. Indemnizaţii de naştere
5.8. Alte acţiuni privind asistenţa socială, ajutoare şi
indemnizaţii
6. Servicii, dezvoltare publică şi locuinţe
6.1. Străzi
6.2. Iluminat public
6.3. Salubritate
6.4. Grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de
agrement
6.5. Locuinţe
6.6. Alimentări cu apă, staţii de epurare pentru ape uzate,
colectoare, staţii de pompare
6.7. Reţele, centrale şi puncte termice
6.8. Canalizare
6.9. Amenajări hidrotehnice de interes local, în intravilan
6.10. Introducere de gaze naturale în localităţi
6.11. Alte acţiuni privind serviciile, dezvoltarea publică şi
locuinţe
7. Transporturi
7.1. Drumuri şi poduri
7.2. Transport în comun
134
7.3. Alte cheltuieli în domeniul transporturilor
8. Agricultură*)
*) Cheltuielile care se finanţează din bugetele locale sunt următoarele: cheltuieli de
personal, materiale şi servicii şi cheltuieli de capital.
8.1. Combaterea dăunătorilor şi bolilor în sectorul vegetal -
centre locale pentru protecţia plantelor
8.2. Puncte de însămânţări artificiale
8.3. Circumscripţii sanitar-veterinare (exclusiv epizootii)
9. Alte acţiuni economice
9.1. Prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor
9.2. Alte cheltuieli pentru acţiuni economice
10. Alte acţiuni
10.1. Comandamente militare
10.2. Protecţie civilă
10.3. Alte cheltuieli
11. Fond pentru garantarea împrumuturilor externe, dobânzilor şi
comisioanelor aferente
12. Plăţi de dobânzi şi comisioane
13. Rambursări împrumuturi
13.1. Rambursare împrumuturi pentru investiţii
13.2. Rambursare împrumuturi acordate din trezoreria statului
14. Fonduri de rezervă
14.1. Fond de rezervă bugetară la dispoziţia consiliilor locale
15. Cheltuieli cu destinaţie specială
15.1. Servicii publice finanţate din taxe speciale
15.2. Cheltuieli din fondul pentru drumurile publice
15.3. Cheltuieli din fondul de intervenţie
15.4. Cheltuieli din fondul pentru locuinţe
15.5. Cheltuieli din amortizarea mijloacelor fixe
15.6. Cheltuieli din donaţii
15.7. Cheltuieli din sume acordate de persoane juridice şi fizice
în vederea participării la finanţarea unor acţiuni de
interes public.

NOTĂ:
Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale poate fi actualizată ca urmare a
perfecţionării legislaţiei, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu
programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de
descentralizare a serviciilor publice.

135
ORDONANŢĂ Nr. 68 din 28 august 1997 *** Republicată
privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 121 din 24 martie 1999
*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august 1998,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998, dându-
se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 68 din 28 august 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, a fost aprobată şi modificată prin Legea
nr. 73 din 7 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din
8 aprilie 1998, şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 78 din 25 august
1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998
(aprobată prin Legea nr. 29 din 26 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 35 din 28 ianuarie 1999).
ART. 1
(1)Toţi plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin,
potrivit legii, obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, trebuie să
întocmească şi să depună declaraţii sau deconturi de impunere, denumite în
continuare declaraţii de impozite şi taxe.
(2)Declaraţiile de impozite şi taxe sunt documente prin care se declară:
a) impozitele şi taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării
impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
b) bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea
impozitului şi a taxei se face de organul fiscal;
c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia
de a calcula, reţine şi vărsa impozite şi taxe.
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se întocmeşte prin completarea unui formular pus la
dispoziţie plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanţelor.
(4)Declaraţiile de impozite şi taxe se întocmesc şi se depun, potrivit reglementărilor
legale în vigoare, precum şi prezentei ordonanţe, la unitatea subordonată
Ministerului Finanţelor, în a cărei rază teritorială plătitorul îşi are sediul sau
domiciliul, după caz, sau unde este luat în evidenţa fiscală, denumită în continuare
organ fiscal competent.
“ART. 1
(1)Toţi plătitorii, persoane juridice sau fizice, române şi străine, cărora le revin,
potrivit legii, obligaţii fiscale către bugetul de stat şi bugetele locale, trebuie să
întocmească şi să depună declaraţii sau deconturi de impunere, denumite în
continuare declaraţii de impozite şi taxe.
(2)Declaraţiile de impozite şi taxe sunt documente prin care se declară:
a) impozitele şi taxele datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării
impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
b) bunurile şi veniturile impozabile, în cazul în care, potrivit legii, stabilirea
impozitului şi a taxei se face de organul fiscal sau, după caz, de serviciile de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale;
c) impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia
de a calcula, reţine şi vărsa impozite şi taxe.
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se întocmeşte prin completarea unui formular pus la
dispoziţie plătitorilor, în mod gratuit, de către Ministerul Finanţelor sau de către
serviciile de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.

136
(4)Declaraţiile de impozite şi taxe se întocmesc şi se depun, potrivit reglementărilor
legale în vigoare, precum şi prezentei ordonanţe, la unitatea subordonantă
Ministerului Finanţelor, denumită în continuare organ fiscal competent, sau, după
caz, la serviciul de specialitate al autorităţii administraţiei publice locale în a cărui
rază teritorială plătitorul îşi are sediul sau domiciliul ori unde este luat în evidenţă
fiscală.”(OUG nr.113/1999)

ART. 2
(1)Declaraţia de impozite şi taxe trebuie să conţină:
a) datele necesare pentru stabilirea identităţii plătitorului:
numele şi prenumele sau denumirea plătitorului;
domiciliul sau sediul;
codul numeric personal sau codul fiscal, după caz;
b) baza de impunere;
c) cuantumul impozitelor sau al taxelor, după caz, dacă obligaţia calculării
impozitului sau a taxei revine, potrivit legii, plătitorului;
d) semnăturile autorizate şi ştampila, dacă este cazul.
(2)Conţinutul şi modelul formularelor necesare privind declaraţiile de impozite şi taxe
se stabilesc de către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor, care
pot fi modificate şi actualizate pe măsura modificării reglementărilor legale în
materie de impozite şi taxe, precum şi ori de câte ori este necesar.
(3)În cazul în care legea specială care reglementează impozitul sau taxa respectivă nu
prevede întocmirea şi depunerea declaraţiei de impozite şi taxe, Ministerul
Finanţelor este abilitat să stabilească modelul şi conţinutul formularului, precum şi
termenul de depunere a acestuia.
(4)Plata impozitului sau a taxei nu suspendă obligaţia plătitorului de a depune
declaraţia de impozite şi taxe. Plătitorul este obligat să depună declaraţia de
impozite şi taxe, în condiţiile prezentei ordonanţe, chiar dacă este scutit de plata
impozitului conform reglementărilor legale, precum şi în alte cazuri stabilite de
către Ministerul Finanţelor, prin ordin al ministrului finanţelor.
(5)În cazuri deosebite, Ministerul Finanţelor poate stabili alte termene pentru
depunerea declaraţiilor de impozite şi taxe.
ART. 3
Declaraţia de impozite şi taxe întocmită pentru fiecare fel de impozit sau taxă se depune
de plătitor la termenul stabilit prin legea specială care reglementează impozitul sau taxa
respectivă. În cazul în care ultima zi de depunere este zi nelucrătoare, declaraţia de
impozite şi taxe se consideră a fi depusă în termen, dacă se face în ziua lucrătoare imediat
următoare termenului de depunere.
ART. 4
(1)Declaraţia de impozite şi taxe se depune de către plătitor la organul fiscal
competent, direct la registratura acestuia, sau la oficiul poştal, prin scrisoare cu
valoare declarată.
(2)Data de depunere a declaraţiei de impozite şi taxe este considerată data înregistrării
acesteia la organul fiscal sau data de expediţie a poştei, după caz.
ART. 5
(1)Plătitorul este obligat să depună o declaraţie de impozite şi taxe şi dacă în cursul
anului fiscal se află în una dintre următoarele situaţii:
a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;
137
b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire,
conform legii;
c) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau
taxării;
d) încetarea obligaţiei de a calcula, reţine şi vira impozite şi taxe;
e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanţilor firmelor
străine cu activitate pe teritoriul României, sau pentru impozitele şi taxele
datorate pentru clădiri, terenuri şi mijloace de transport de către persoanele
juridice.
(2)Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariţiei
uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1).
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei
în care plătitorul s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e) ale alin.
(1).
“ART. 5
(1)Plătitorul este obligat să depună o declaraţie de impozite şi taxe şi dacă în cursul
anului fiscal se află în una dintre următoarele situaţii:
a) dizolvare, lichidare sau transformare, conform prevederilor legale;
b) reorganizare prin divizare, fuziune prin absorbţie sau fuziune prin contopire,
conform legii;
c) încetarea activităţii, precum şi terminarea activităţii supuse impozitării sau
taxării;
d) încetarea obligaţiei de a calcula, reţine şi vira impozite şi taxe;
e) modificări intervenite în baza de impozitare, în cazul reprezentanţilor firmelor
străine cu activitate pe teritoriul României;
f) modificări intervenite în baza de impozitare a impozitelor şi taxelor locale.
(2)Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 15 zile de la data apariţiei
uneia dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b) ale alin. (1).
(3)Declaraţia de impozite şi taxe se depune până la data de 25 a lunii următoare celei
în care plătitorul s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la lit. c), d) şi e) ale alin.
(1).
(4)Declaraţia de impozite şi taxe se depune în termen de 30 de zile de la data apariţiei
modificării prevăzute la lit. f).”(OUG nr.113/1999)

ART. 6
Plătitorii au obligaţia de a întocmi corect declaraţiile de impozite şi taxe, în conformitate
cu reglementările legale în vigoare, înscriind clar, lizibil şi complet informaţiile
prevăzute de formulare.
ART. 7
Organul fiscal competent va verifica modul de completare a declaraţiei de impozite şi
taxe, iar în cazul în care constată erori în completarea acesteia va solicita în scris
plătitorului să se prezinte la sediul său, pentru efectuarea corecturilor necesare.
ART. 8
(1)Plătitorul este obligat să se prezinte în termenul stabilit de organul fiscal
competent, pentru efectuarea corecturilor.
(2)Dacă plătitorul nu s-a prezentat în 15 zile de la termenul stabilit pentru efectuarea
corecturilor, organul fiscal competent va stabili din oficiu obligaţia de plată.
ART. 9
138
Declaraţiile de impozite şi taxe depuse pot fi corectate de plătitori, din proprie iniţiativă,
în cadrul termenelor şi potrivit procedurii stabilite prin normele metodologice prevăzute
la art. 19.
ART. 10
(1)În cazul nedepunerii declaraţiei de impozite şi taxe, organul fiscal va transmite
plătitorului o înştiinţare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin
care îi va notifica depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei.
(2)Dacă, în termen de 15 zile de la data primirii înştiinţării, plătitorul nu depune
declaraţia de impozite şi taxe, organul fiscal competent va stabili din oficiu
obligaţia de plată.
ART. 11
Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organul fiscal competent se comunică
plătitorului printr-o înştiinţare de plată, transmisă potrivit legii.
ART. 12
Impozitele şi taxele stabilite din oficiu de organele fiscale competente se corectează la
data depunerii efective, de către plătitor, a declaraţiei de impozite şi taxe sau la data
efectuării unui control fiscal.
ART. 13
(1)Depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe se penalizează, după cum
urmează:
a) cu 10% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă
declaraţia este depusă cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv faţă de
termenul legal stabilit;
b) cu 30% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă
declaraţia este depusă cu o întârziere de până la 60 de zile faţă de termenul legal
stabilit;
c) cu 50% din impozitul sau din taxa datorată ori stabilită din oficiu, după caz, dacă
declaraţia este depusă cu o întârziere de peste 60 de zile faţă de termenul legal
stabilit;
d) cu 500.000 lei, sumă ce va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în
funcţie de evoluţia indicelui preţurilor de consum, în cazul nedepunerii
declaraţiei de către plătitorii care nu realizează profit impozabil, de cei care
având sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, reprezentând
T.V.A. şi accize, nu mai depun deconturi pentru taxele respective, precum şi de
cei prevăzuţi la art. 5 din prezenta ordonanţă.
(2)Penalităţile calculate la suma impozitelor şi taxelor stabilite din oficiu sunt datorate
astfel cum au fost stabilite, indiferent de modalitatea de regularizare ulterioară a
impozitelor sau taxelor.
ART. 14
(1)Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit
legii, să constituie infracţiuni, nerespectarea prevederilor art. 6 şi 8 şi se
sancţionează cu amendă între 100.000 lei şi 1.000.000 lei.
(2)Amenda va putea fi actualizată prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia
indicelui preţurilor de consum.
(3)Dacă plătitorul îşi corectează din proprie iniţiativă declaraţia, înainte de iniţierea de
către organul fiscal competent a procedurii de stabilire din oficiu a obligaţiei de
plată, fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu avertisment.

139
(4)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale
competente.
(5)Prevederile prezentului articol se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968
privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.
ART. 15
Penalităţile prevăzute la art. 13 se fac venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după
caz.
ART. 16
Dreptul de a constata nerespectarea prevederilor prezentei ordonanţe se prescrie într-un
termen de 5 ani.
ART. 17
Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 şi aplicarea penalităţilor se efectuează de către
organele fiscale competente prin documente de constatare sau de verificare.
“ART. 17
Constatarea faptelor prevăzute la art. 13 şi 14 şi aplicarea penalităţilor şi amenzilor
se efectuează de către organele fiscale competente sau de către serviciile de
specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz, prin documente
de constatare sau de verificare.”(OUG nr.113/1999)

ART. 18
Împotriva documentelor de constatare sau de verificare, prevăzute la art. 17, plătitorii pot
exercita căile de atac prevăzute de lege.
ART. 19
În aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe, Ministerul Finanţelor va elabora norme
metodologice*) de aplicare.
*) A se vedea Ordinul ministrului finanţelor nr. 2.690 din 30 decembrie 1998, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 11 februarie 1999.
ART. 20
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă: art. 19 alin. (1) lit. a) şi
prevederea referitoare la lit. a) din alin. (2) al art. 19 din Legea nr. 32/1991 privind
impozitul pe salarii, republicată, cu modificările ulterioare; prevederile referitoare la
nedepunerea lunară a decontului de T.V.A. din art. 36 al Ordonanţei Guvernului nr.
3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, cu modificările ulterioare; art. 17
alin. (1) lit. c) şi prevederea referitoare la lit. c) din alin. (2) al art. 17 al Legii nr. 42/1993
privind accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din
producţia internă şi gazele naturale, republicată, cu modificările ulterioare; art. 29 alin.
(1) lit. a), b) şi e) din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit,
republicată, cu modificările ulterioare; art. 68 alin. (1) lit. a) şi b) şi prevederea
referitoare la lit. a) şi b) din alin. (2) al art. 68 din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi
taxele locale, cu modificările ulterioare, în ceea ce priveşte contribuabilii, persoane
juridice; prevederile referitoare la declaraţia de impunere din art. 6 al Ordonanţei
Guvernului nr. 24/1996 privind impozitul pe venitul reprezentanţelor din România ale
societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine, aprobată şi modificată prin
Legea nr. 29/1997, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
ART. 21
Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României.
140
141
ORDONANŢA Nr. 11 din 23 ianuarie 1996
privind executarea creanţelor bugetare
EMITENT: GUVERNUL
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 31 ianuarie 1996
Ordonanţa este actualizată la 31 decembrie 1999.
În temeiul art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi al art. 1 lit. b) din Legea nr.
130/1995 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României emite următoarea ordonanţă:
TITLUL I
“Dispoziţii generale”(modificat prin OG nr.53/1997)
CAP. 1
“Creanţa bugetară. Modalităţi de realizare”(modificat prin OG nr.53/1997)
“ART. 1
Creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă
resurse financiare publice, potrivit legii, sunt creanţe bugetare care se execută potrivit
dispoziţiilor prezentei ordonanţe.”((OUG nr.113/1999)
ART. 2
Creanţele bugetare se realizează prin încasare efectivă, prin executare silită, când este
cazul, precum şi prin alte modalităţi prevăzute în prezenta ordonanţă.
ART. 3
Încasarea şi urmărirea creanţelor bugetare prevăzute la art. 1, care sunt administrate de
Ministerul Finanţelor, se asigură de către acesta şi de către unităţile sale teritoriale,
respectiv: direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene
şi a municipiului Bucureşti şi Direcţia generală a vămilor, pentru creanţele stabilite în
vamă, prin unităţile lor subordonate.
Realizarea creanţelor bugetare prin modalităţile prevăzute la art. 2 poate fi făcută şi de
către alte organe, potrivit legii.
CAP. 2
Titlul de creanţă
ART. 4
Titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se constată şi se individualizează
obligaţia de plată privind creanţele bugetare prevăzute, la art. 1, întocmit de organele de
specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii, astfel:
a) pentru obligaţiile bugetare provenite din impozite şi taxe, care se determină de
către organele de specialitate pe baza declaraţiilor de impunere, titlul de creanţă îl
constituie procesul-verbal de impunere sau, după caz, actul declarativ al
contribuabilului;
b) în cazul obligaţiilor bugetare care se stabilesc, potrivit legii, de către plătitor, titlul
de creanţă îl reprezintă documentul de evidenţă întocmit de acesta. Pe baza acestor
evidenţe, plătitorul întocmeşte deconturile sau declaraţiile fiscale, după caz, care se
depun la organul de specialitate, potrivit legii;
c) pentru diferenţele constatate între obligaţiile de plată determinate de plătitor şi cele
legal datorate, inclusiv majorările de întârziere pentru neplata la termen a
impozitelor, a taxelor şi a altor venituri, stabilite cu ocazia verificărilor ulterioare

142
efectuate de organele abilitate de lege în acest scop, titlul de creanţă este
documentul care cuprinde rezultatele verificării sau constatării;
d) pentru obligaţiile de plată în vamă, titlul de creanţă îl constituie declaraţia vamală;
e) pentru obligaţiile bugetare care se percep prin plată directă, reprezentând taxe
pentru prestarea unor servicii sau taxe de timbru, titlul de creanţă îl reprezintă
documentul de plată sau actul pe care s-au anulat, conform legii, timbrele mobile
fiscale;
f) pentru obligaţiile de plată datorate, potrivit legii, din alte prestări de servicii decât
cele prevăzute la lit. e) rezultate din contracte, titlul de creanţă îl constituie actul
încheiat între părţi;
g) pentru obligaţiile privind plata amenzilor, titlul de creanţă este procesul-verbal de
constatare a contravenţiei şi de aplicare a amenzii, întocmit de organul prevăzut de
lege;
h) în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe bugetare stabilite,
potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească, titlul de creanţă este, după
caz, ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei
judecătoreşti, ori un extras, certificat, întocmit în baza acestor acte;
i) pentru obligaţii bugetare provenind din majorări, titlul de creanţă îl constituie actul
prin care se constată şi se individualizează suma de plată;
j) în cazul în care asupra unei obligaţii de plată privind creanţele bugetare, dintre cele
prevăzute la art. 1, s-a pronunţat o instanţă judecătorească, suma datorată este cea
stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, iar în cazul unei
contestaţii sau cereri de revizuire adresate organului competent potrivit legii, suma
datorată este cea prevăzută în decizia emisă de acesta;
k) alte documente emise de organele competente, prin care se constată şi se
individualizează creanţe bugetare.

CAP. 3
Plata obligaţiilor bugetare
ART. 5
Plătitor al obligaţiei bugetare este debitorul sau o altă persoană care, în numele
debitorului său, potrivit legii, are obligaţia de a plăti, de a reţine şi de a vărsa, după caz,
impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare.
ART. 6
Plata obligaţiilor bugetare se face în numerar, prin virament sau prin anulare de timbre
mobile, la termenele stabilite prin dispoziţiile legale în vigoare.
“ART. 6^1
Plata obligaţiilor bugetare se face în lei.”(OUG nr.113/1999)

143
ART. 7
(ABROGAT prin OG nr.7/1997)
ART. 8
“Plata obligaţiilor bugetare se face distinct, pentru fiecare sumă datorată în parte, în
contul bugetar corespunzător, în ordinea vechimii acestora, astfel:
a) obligaţiile de plată restante în ordinea scadenţei şi majorările de întârziere aferente
acestora datorate potrivit legii;
b) obligaţiile de plată curente datorate pentru primul termen de plată imediat următor;
c) obligaţiile de plată cu termene de plată viitoare.”(OG nr.53/1997)
Restituirea sau rambursarea sumelor, în cazurile prevăzute de lege, se face din contul
bugetar corespunzător.
ART. 9
Obligaţiile bugetare sunt scadente la termenele prevăzute de reglementările legale.
În cazul în care termenul de plată a obligaţiei bugetare expiră într-o zi nelucrătoare,
plata se consideră în termen, dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat
următoare.
Pentru obligaţiile bugetare care nu au prevăzute termene de plată prin actele normative
care le-au reglementat, Ministerul Finanţelor este abilitat să stabilească aceste
termene.

ART. 10
Obligaţiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau
de constatare, se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data semnării sau a
comunicării documentului de verificare sau de constatare, care constituie şi înştiinţare de
plată.
Contestaţiile depuse de plătitori, cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare efectuate cu
ocazia verificărilor, nu suspendă obligaţia acestora la plata sumelor datorate.
“Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la
stabilirea obligaţiilor bugetare, nu suspendă obligaţia acestora de plată.
“Cu toate acestea, Ministerul Finanţelor sau, după caz, autorităţile administraţiei
publice locale, prin organele lor competente în soluţionarea obiecţiunilor, pot
dispune, la cererea plătitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta,
suspendarea obligaţiei de plată la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale,
până la soluţionarea primei căi de atac.”(OUG nr.113/1999)
ART. 11
În cazul plăţilor în numerar, obligaţia bugetară se consideră achitată la data înscrisă în
documentul de plată eliberat de unităţile de specialitate.
“Pentru plătitorii care au cont bancar, data plăţii este data la care băncile debitează
contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin
ştampila şi semnătura autorizată a acestora, cu condiţia creditării contului bugetar
corespunzător.”(OUG nr.113/1999)
ART. 12
“În cazul în care obligaţia bugetară nu a fost achitată de debitor, la plata sumei
datorate este obligat, în condiţiile legii:
a) moştenitorul care a acceptat succesiunea debitorului decedat;
b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice supuse
reorganizării;

144
c) asociaţii sau acţionarii la societatea comercială debitoare, potrivit Legii societăţilor
comerciale nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare.”(OUG nr 113/1999)
“Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care, potrivit legii, îşi asumă obligaţia de
plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act, încheiate în formă
autentică.”(OG nr.53/1997)
CAP. 4
Majorări de întârziere şi penalităţi”(modificat prin OG nr.53/1997)
“ART. 13
Orice obligaţie bugetară neachitată la scadenţă generează plata unor majorări de
întârziere calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat
următoare scadenţei obligaţiei bugetare, până la data realizării sumei datorate,
inclusiv, potrivit prevederilor art. 2.
Pentru obligaţiile bugetare datorate şi neachitate la scadenţă de către persoanele
fizice, reprezentând impozit pe clădiri, impozit pe teren şi taxa asupra mijloacelor
de transport, se calculează majorări de întârziere pentru fiecare lună sau pentru
fiecare fracţiune de lună de întârziere.
În cazul constatării unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele
competente, majorările de întârziere se calculează de la data scadenţei obligaţiei
bugetare la care s-a stabilit diferenţa până la data realizării acesteia inclusiv,
prevederile alin. 1 şi 2 aplicându-se în mod corespunzător.
Când o obligaţie bugetară se stinge prin compensare, majorările de întârziere
pentru neplata acestei obligaţii se calculează până la data la care compensarea a
devenit posibilă, potrivit legii.
Cota majorărilor de întârziere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor, corelată cu rata medie a dobânzii practicate pe
piaţa interbancară, la care se pot adăuga cel mult 20 de puncte procentuale.
Pentru obligaţiile bugetare prevăzute la alin. 2 cota majorărilor de întârziere se
stabileşte în condiţiile alineatului precedent, corelată cu taxa oficială a scontului.
Majorările de întârziere se calculează în lei atât pentru debitele stabilite în lei, cât şi
pentru cele stabilite în valută.
Pentru debitele datorate în valută calculul majorărilor de întârziere se efectuează prin
aplicarea cotei majorărilor de întârziere asupra debitului datorat în valută, transformat în
lei la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Naţională a României din ziua scadenţei
debitului.”(OUG nr. 113/1999)
“ART. 14
În cazul în care societăţile bancare nu respectă obligaţiile prevăzute la art. 11 alin. 3,
majorările de întârziere datorate pentru neplata în termen, prevăzute la art. 13, sunt
suportate de către acestea.”(OG nr.53/1997)
“ART. 15
Nu se datorează majorări de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de majorări,
penalităţi şi amenzi de orice fel, stabilite potrivit legii. De asemenea, nu se datorează
majorări de întârziere la sumele reţinute prin poprire pe salariu şi pe pensia debitorului,
din suma datorată.”(OG nr.53/1997)
TITLUL II
Măsuri asiguratorii
ART. 16

145
Pentru creanţele bugetare ce urmează a fi stabilite de către instanţele judecătoreşti,
organele prevăzute la art. 24, o dată cu introducerea acţiunii împotriva debitorului,
precum şi persoanelor care, potrivit legii, răspund solidar cu acesta, pot cere instanţei să
dispună, după caz, înfiinţarea popririi asiguratorii asupra veniturilor, a sechestrului
asigurator asupra bunurilor mobile, a ipotecii asiguratoare asupra bunurilor imobile ce
aparţin celor chemaţi în judecată, precum şi orice altă măsură de indisponibilizare a
veniturilor şi bunurilor urmăribile, prevăzută de lege, pentru asigurarea realizării
creanţelor bugetare.
“Pentru motive temeinice, înfiinţarea măsurilor de asigurare poate fi cerută şi în cazul în
care creanţele bugetare urmează a se stabili în alt mod decât cel prevăzut la alin. 1,
dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială fiind
aplicabile.”(Text introdus prin OG nr.53/1997)
“Pentru acţiunile prevăzute la alin. 1 şi 2 nu se datorează depunerea de cauţiuni.”(OG
nr.53/1997)
Încheierea instanţei, prin care s-a admis cererea prevăzută la alin. 1, de îndată ce a
devenit executorie, potrivit legii, va fi comunicată organului competent.
ART. 17
Măsurile de asigurare dispuse de instanţele judecătoreşti, precum şi de alte organe
competente, se aduc la îndeplinire de către organele de executare, potrivit dispoziţiilor
privind executarea silită a creanţelor bugetare, dacă legea nu prevede altfel.
Organul care aplică măsurile asiguratorii încheie un proces-verbal în care se
consemnează toate operaţiunile efectuate.
În temeiul încheierii instanţei sau al dispoziţiei organului competent, veniturile şi
bunurile urmăribile vor fi indisponibilizate în măsura necesară asigurării realizării
creanţei bugetare.
“În cazul inscripţiei ipotecare, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de
executare, precum şi o copie certificată de pe încheierea instanţei sau de pe dispoziţia
organului competent se vor transmite organului de executare în a cărui rază teritorială
este situat imobilul, care, potrivit legii, are competenţa de a solicita efectuarea inscripţiei
ipotecare în evidenţele de publicitate imobiliară.”(OUG nr.113/1999)
Actele de dispoziţie care ar putea interveni ulterior inscripţiei ipotecare, prevăzute la alin.
4, sunt nule de drept faţă de creditorii urmăritori.
ART. 18
Bunurile sechestrate ca măsură asiguratorie, constând în obiecte din metale rare sau
pietre preţioase, titluri de valoare, obiecte de artă şi colecţii de valoare, precum şi în
obiecte de muzeu, vor fi ridicate în mod obligatoriu.
Bunurile prevăzute la alin. 1 vor fi depuse de organul de executare, în termen de 48 de
ore, la cea mai apropiată unitate a Băncii Naţionale a României, ori vor fi date în custodia
muzeelor sau a altor unităţi abilitate, după caz.
Mijloacele de plată străine vor fi sechestrate şi ridicate în mod obligatoriu, urmând a fi
depuse, spre păstrare, în 48 de ore, la cea mai apropiată unitate bancară abilitată să
efectueze operaţiuni în valută.
Bunurile prevăzute la alin. 1 şi 3 se vor păstra de către unitatea la care au fost depuse, la
dispoziţia organului care a încuviinţat luarea măsurilor asiguratorii, până la soluţionarea
definitivă a cauzei.
Sumele în lei, ridicate cu ocazia măsurilor de asigurare, se consemnează la unităţile
abilitate, pe numele debitorului.
146
Depunerea bunurilor ori a sumelor prevăzute în prezentul articol se face la dispoziţia
organului care a încuviinţat măsurile de asigurare, căruia i se va preda documentul de
depunere, în termen de 3 zile de la data depunerii.
ART. 19
În cazul în care, prin măsurile asiguratorii dispuse, nu se asigură realizarea integrală a
creanţei bugetare, iar organul de executare constată existenţa şi a altor venituri sau bunuri
ce pot constitui obiectul acestor măsuri, se poate cere instanţei judecătoreşti sau
organului care a încuviinţat măsurile asiguratorii să hotărască completarea măsurilor
dispuse anterior.
ART. 20
În situaţia în care, cu prilejul aplicării măsurilor de asigurare, se găsesc bunuri deţinute
cu încălcarea dispoziţiilor legale, vor fi sesizate organele competente, în vederea luării
măsurilor corespunzătoare.
ART. 21
Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă creanţa bugetară, măsurile de
asigurare pot fi aplicate şi asupra bunurilor comune ce aparţin debitorului şi soţului
acestuia. La cererea oricărei părţi, instanţa va hotărî împărţirea bunurilor comune.
“ART. 22
Împotriva actelor de aplicare a măsurilor asiguratorii, cel interesat poate face contestaţie
la instanţa judecătorească competentă, dacă legea nu prevede altfel.”(OG nr.53/1996)
TITLUL III
Executarea silită
CAP. 1
Dispoziţii comune
ART. 23
În cazul în care debitorul nu-şi achită obligaţiile de plată potrivit dispoziţiilor titlului I din
prezenta ordonanţă, organul de executare îi va transmite o înştiinţare de plată, prin care i
se notifică acestuia suma de plată datorată. În termen de 15 zile debitorul urmează să-şi
achite obligaţiile restante sau să facă dovada achitării acestora. Înştiinţarea de plată este
act premergător executării silite.
Dacă debitorul nu a efectuat plata în termenul prevăzut în înştiinţarea de plată, organul de
executare va începe executarea silită prin comunicarea unei somaţii, prin care îi va face
cunoscut debitorului că, în termen de 15 zile, este obligat să efectueze plata sumelor
datorate.
Somaţia va cuprinde datele de identificare a debitorului, data emiterii, semnătura şi
ştampila organului de executare şi va fi însoţită de o copie certificată de pe titlul
executoriu.
Somaţia este obligatorie şi se va comunica debitorului, după cum urmează:
prin poştă, la domiciliul sau la sediul debitorului, după caz, cu scrisoare recomandată cu
confirmare de primire;
prin funcţionarii organelor de executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă
privind comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură, care se aplică în mod
corespunzător, sau prin publicare în cotidiene de largă circulaţie.
Dovada comunicării somaţiei potrivit alin. 4 se va înscrie, de îndată, în evidenţele
organului de executare şi va fi păstrată la dosarul de executare.

147
“ART. 24
Pentru creanţele bugetare administrate de către Ministerul Finanţelor, precum şi
pentru cele gestionate de către instituţiile publice, constând în venituri stabilite prin
lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate să aducă la
îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită,
prevăzută de prezenta ordonanţă, organele de specialitate ale direcţiilor generale
ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului
Bucureşti şi unităţile subordonate acestora, unităţile subordonate Direcţiei Generale
a Vămilor numai pentru creanţele determinate în vamă, precum şi alte organe sau
persoane, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.
Creanţele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementările legale în
materie, se execută silit de către organele de specialitate competente să gestioneze
bugetul trezoreriei statului.
Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al
Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, după caz, sunt abilitate să aducă
la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită în
vederea realizării creanţelor aparţinând bugetelor comunelor, oraşelor,
municipiilor şi judeţelor, după caz.
Organele şi serviciile de specialitate prevăzute la alin. 1, 2 şi 3 sunt denumite în
continuare organe de executare.
Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se
utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum şi cele
rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin împuterniciţi proprii,
potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.
Pentru creanţele bugetare prevăzute la alin. 3 şi 5 organele abilitate să efectueze
procedura de executare silită vor aduce la îndeplinire şi măsurile asiguratorii.
În cazul în care instituţiile publice transmit spre executare silită organelor
prevăzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate
astfel se fac venit la bugetul de stat.
Personalul organelor de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită,
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.”(OUG nr.113/1999)
ART. 25
Executarea silită a creanţelor bugetare poate fi pornită numai în temeiul unui titlu
executoriu emis de organul competent potrivit legii, ori al unui alt înscris căruia legea îi
recunoaşte caracterul de titlu executoriu.
Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin
expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt
mod prevăzut de lege.
Pentru obligaţiile bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii, amenzi, majorări de
întârziere şi alte sume datorate şi neachitate la termenul legal de plată, titlul executoriu îl
constituie actul, emis sau aprobat de organul competent, prin care acestea se stabilesc.
“În cazul în care suma neachitată la scadenţă din obligaţia bugetară a fost stabilită de
organele competente ale Ministerului Finanţelor sau ale serviciilor de specialitate ale
autorităţilor administraţiei publice locale, organul de executare va întocmi pentru fiecare
creanţă câte un act distinct, denumit titlu executoriu, care va conţine: antetul organului
emitent, numele şi prenumele sau denumirea debitorului, domiciliul sau sediul acestuia,
148
precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate; temeiul
legal al puterii executorii a titlului; data întocmirii titlului, ştampila şi semnătura
organului de executare.”(OUG nr.113/1999)
Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor bugetare, se va putea întocmi
un singur titlu executoriu.
“ART. 26
Titlurile executorii, astfel cum sunt definite de reglementările legale în vigoare, emise de
organele competente, care privesc creanţe bugetare, se transmit în termen de 30 zile de la
emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 24, în a căror rază
teritorială îşi are sediul sau domiciliul debitorul ori unde acesta este luat în evidenţă
fiscală.”(OG nr.53/1997)
ART. 27
“Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a
cărei rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări
revenind organului în a cărui rază teritorială îşi are sediul sau domiciliul sau unde este
luat în evidenţă fiscală debitorul, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin
poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de
executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are sediul sau domiciliul.
“Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de
sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului,
organul de executare coordonator, precum şi serviciile de specialitate ale consiliilor
locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, după
caz, pot proceda la indisponibilizarea şi la executarea silită a acestora, indiferent de locul
în care se găsesc bunurile.”(OUG nr.113/1999)
Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. 1,
comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se
vor vărsa sumele încasate, precum şi orice alte date utile privind identificarea debitorului
şi a bunurilor ori veniturilor supuse executării silite.

ART. 28
În cazul debitorilor solidari, debitul se comunică spre executare unui singur organ de
executare coordonator al întregii executări silite. Organul de executare coordonator este
cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul debitorul despre care există
indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidenţele sale şi ia
măsuri de executare silită, comunicând întregul debit fiecărui organ de executare în a
cărui rază teritorială domiciliază sau îşi au sediul ceilalţi codebitori, aplicându-se
dispoziţiile art. 27.
Organele de executare sesizate cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia
într-o evidenţă nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunica lunar
organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului.
Dacă organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, constată că
acesta a fost lichidat prin actele de executare silită, făcute de el însuşi şi de celelalte
organe sesizate potrivit alin. 4, el este obligat să ceară, în scris, acestora din urmă să
înceteze de îndată executarea silită.
149
ART. 29
“Organele de executare au obligaţia de a face demersurile necesare pentru identificarea
domiciliului sau sediului debitorului, precum şi a bunurilor şi veniturilor lui urmăribile.
În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ,
organul de executare îi va confirma primirea în termen de 30 de zile.”(OUG
nr.113/19990)
Dacă debitorul nu este găsit la domiciliul sau sediul cunoscut, organul de executare este
obligat să solicite organelor de poliţie să facă cercetări, precum şi să ceară relaţii de la
Oficiul Registrului comerţului sau de la oricare altă persoană fizică sau juridică, ori de la
alte organe competente, în scopul stabilirii locului unde se află debitorul şi obţinerii
oricăror date deţinute în legătură cu acesta.
Când se constată că domiciliul sau sediul debitorului se află în raza teritorială a altui
organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise
acestuia, înştiinţând, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
ART. 30
Organele de poliţie, persoanele juridice şi fizice, precum şi celelalte organe competente
prevăzute la art. 29 alin. 2 sunt obligate să dea de îndată relaţiile solicitate de organul de
executare, fără perceperea vreunei taxe sau vreunui tarif.
.
“ART. 31
La cererea organului de executare, băncile sunt obligate să-i furnizeze în scris relaţiile
solicitate, necesare urmăririi debitorilor prin poprire, precum şi pentru luarea altor măsuri
privind realizarea creanţelor bugetare. Organele de executare sunt obligate să asigure
secretul informaţiilor primite.”(Legea nr.108/1996)
Ori de câte ori este necesar, poliţia are obligaţia să dea concursul organelor de executare,
la cererea acestora, în îndeplinirea, potrivit legii, a activităţii de executare silită.

150
ART. 32
Executarea silită se poate întinde asupra tuturor bunurilor şi veniturilor debitorului,
urmăribile potrivit legii.
ART. 33
Sumele ce reprezintă veniturile băneşti ale debitorului, persoană fizică, realizate din
activitatea proprie, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu
destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în cazurile şi în limitele prevăzute de
Codul de procedură civilă ori de alte dispoziţii legale aplicabile în materie.
ART. 34
În cazul debitorului, persoană fizică, nu se pot urmări, fiind necesare vieţii şi muncii
debitorului, precum şi familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel, care servesc la continuarea studiilor şi la formarea
profesională, precum şi la exercitarea profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter
permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt
uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale,
precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
c) alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă
debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua
recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru
prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) casa locuită de debitor şi de familia sa, împreună cu anexele ei şi terenul din jur.
Atunci când casa are mai multe locuinţe, se exceptează de la urmărire numai
locuinţa ocupată de debitor şi familia sa, precum şi terenul şi anexele
corespunzătoare acestei locuinţe;
f) obiectele necesare persoanelor handicapate sau destinate îngrijirii persoanelor
bolnave.
Dispoziţiile alin. 1 lit. e) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face
pentru stingerea creanţelor bugetare rezultate din săvârşirea de infracţiuni.
Bunurile, altele decât cele prevăzute la alin. 1, valorile şi sumele de bani aparţinând
debitorului, persoană fizică, precum şi bunurile, sumele de bani şi valorile proprietate a
debitorului, persoană juridică, pot fi urmărite potrivit legii numai în limita valorii
necesare stingerii creanţei bugetare.
ART. 35
În exercitarea atribuţiilor ce revin organelor prevăzute la art. 24, pentru aplicarea
procedurii de executare silită, acestea pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte
unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor
care pot fi executate silit;”(OG nr.53/1996)
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului,
persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează
bunurile.
Organul de executare poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa
unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de
executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente, aplicându-se
dispoziţiile Codului de procedură civilă privind ordonanţa preşedinţială;

151
c) să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui
o probă în determinarea bunurilor proprietatea debitorului.
Accesul organului de executare în locuinţă, în incinta de afaceri sau în orice altă
încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică se poate efectua între orele 8,00
- 18,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi
sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor
bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele
menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei prevăzute la alin. 2
din prezentul articol.
ART. 36
În absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile
prevăzute la art. 35, organul de executare nu poate să pătrundă în acestea decât în
prezenţa unui reprezentant al poliţiei şi a doi martori majori. Dispoziţiile art. 35 alin. 2
sunt aplicabile, după caz.
“ART. 37
Cheltuielile de executare silită a creanţelor bugetare se suportă din bugetul Ministerului
Finanţelor, al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, al autorităţilor administraţiei
publice locale sau al instituţiilor publice, după caz.”(OUG nr.113/1999)
--
ART. 38
Cheltuielile de orice fel necesare efectuării executării silite sunt în sarcina debitorului
urmărit, dacă legea nu prevede altfel. Pe baza dovezilor privind cheltuielile făcute, suma
ce urmează a fi plătită de către debitor se stabileşte de către organul de executare prin
proces-verbal.
În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume,
fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de
executare şi consemnate într-un proces-verbal.
Pentru sumele stabilite potrivit alin. 1 şi 2, procesul-verbal, semnat de conducătorul
organului de executare, constituie titlu executoriu.
În cazul în care prin executarea silită efectuată nu s-au realizat obligaţiile stabilite cu
orice titlu în sarcina debitorului, organul de executare va întocmi un proces-verbal în care
va consemna atât sumele încasate, cât şi cele care nu au fost recuperate.
ART. 39
Dacă legea nu prevede altfel, organul de executare va înceta de îndată orice executare
silită, în cazul în care debitorul, o dată cu plata creanţei bugetare, achită cheltuielile de
executare, majorările de întârziere, dobânzile, precum şi orice alte sume stabilite în
sarcina sa, potrivit legii.
CAP. 2
Modalităţi de executare silită
ART. 40
Organele de executare pot folosi, succesiv sau concomitent, oricare dintre modalităţile de
executare silită prevăzute de prezenta ordonanţă.
Secţiunea 1
Executarea silită prin poprire

ART. 41
152
Sunt supuse executării silite prin poprire, potrivit legii, orice sume urmăribile
reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, datorate cu orice titlu
debitorului de către terţe persoane.
ART. 42
Poprirea asupra veniturilor debitorilor, persoane fizice şi persoane juridice, după caz, se
înfiinţează de către organul de executare printr-o adresă care va fi trimisă terţului poprit,
împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu. Totodată, va fi înştiinţat şi
debitorul despre înfiinţarea popririi.
Poprirea nu este supusă validării.
Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură de asigurare, devine executorie prin comunicarea
copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi prin înştiinţarea despre
aceasta a debitorului.
Terţul poprit este obligat ca, în termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut
potrivit alin. 1 şi 3, să înştiinţeze organul de executare dacă datorează vreo sumă de bani
debitorului.
.
“Poprirea se consideră înfiinţată la data la care terţul poprit, prin înştiinţarea trimisă
organului de executare, confirmă că datorează sume de bani debitorului, sau la data
expirării termenului prevăzut la alineatul precedent.”(OG nr.53/1996)
După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat ca, de îndată, să facă reţinerile
prevăzute de lege şi să verse sumele reţinute în contul indicat de organul de executare.
“În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul
poprit va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor
potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 71.”(OG nr.53/1997)
ART. 43
Pentru realizarea creanţelor bugetare, debitorii deţinători de conturi bancare pot fi
urmăriţi prin decontare bancară. În acest caz, o dată cu comunicarea somaţiei şi a titlului
executoriu, făcute debitorului potrivit art. 23, o copie certificată de pe acest titlu va fi
introdusă în banca unde se află deschis contul debitorului.
Despre această măsură va fi înştiinţat şi debitorul.
“În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate, la data sesizării
societăţii bancare, potrivit alin. 1, sumele existente, precum şi cele provenite din
încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate. Din momentul
indisponibilizării şi până la achitarea integrală a obligaţiilor bugetare, societatea bancară
nu va face nici o plată care ar diminua suma supusă indisponibilizării, cu excepţia
sumelor necesare plăţii drepturilor salariale.”(OG nr.53/1997)
Dacă debitorul face plata în termenul prevăzut în somaţie, indisponibilizarea menţionată
la alin. 3 încetează total sau parţial, corespunzător sumei achitate. În caz contrar, banca
este obligată să efectueze de îndată executarea.
În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, organele bancare vor
urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
Dispoziţiile art. 42 alin. 7 se aplică în mod corespunzător.
“ART. 44
Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani
debitorului urmărit sau nu respectă dispoziţiile art. 42 alin. 6 şi 7 şi ale art. 43, precum şi
în cazul în care invocă alte neregularităţi în legătură cu drepturile şi obligaţiile părţilor
privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află
domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi
153
interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea
popririi.
Judecata se face cu precădere.
Instanţa poate aplica o amendă civilă de la 50.000 lei la 1.000.000 lei terţului poprit, în
cazul în care acesta nu respectă obligaţiile ce-i revin, potrivit legii, privind efectuarea
înştiinţărilor, reţinerilor, precum şi pentru neîndeplinirea oricărei alte obligaţii ce-i revine
în legătură cu poprirea.”(OG nr.53/1997)
Secţiunea a 2-a
Executarea silită asupra bunurilor mobile
ART. 45
Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, în
temeiul unui titlu executoriu.
Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute
de lege.
Înainte de a se trece la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului, acestea trebuie
sechestrate. Pentru bunurile mobile, anterior sechestrate prin aplicarea de măsuri
asiguratorii, nu se va mai proceda la o nouă sechestrare pe baza titlului executoriu.
Sechestrul nu poate fi extins mai mult decât este necesar pentru acoperirea creanţei
bugetare.
ART. 46
Aplicarea sechestrului se face de către organul de executare, care încheie un proces-
verbal de sechestru.
Procesul-verbal de sechestru va cuprinde: denumirea organului de executare; indicarea
locului, a zilei şi a orei când s-a făcut sechestrul; numele şi prenumele persoanei care
aplică sechestrul, numărul legitimaţiei şi funcţia acestuia; precizarea titlului executoriu în
baza căruia se face executarea silită; actul normativ în baza căruia se face executarea
silită; sumele datorate, pentru a căror executare se aplică sechestrul, inclusiv cele
reprezentând majorări de întârziere, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul
normativ în baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată; numele, prenumele şi domiciliul
debitorului, persoană fizică, ori, în lipsa acestuia, a persoanei majore ce locuieşte
împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, ale altor persoane majore care
au fost de faţă la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor
persoane; data şi numărul de înregistrare a somaţiei de plată; descrierea bunurilor mobile
sechestrate, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de
uzură şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri
spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se
află; eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului; valoarea
estimativă a fiecărui bun sechestrat şi valoarea totală a tuturor bunurilor sechestrate;
numele, prenumele şi adresa persoanei în custodia căreia s-au lăsat bunurile, precum şi
locul de depozitare a acestora; menţiunea făcută de debitor că bunurile cuprinse în
procesul-verbal nu au mai fost în prealabil sechestrate de alt organ; semnătura
reprezentantului organului de executare care a aplicat sechestrul, a debitorului sau, în
lipsa lui, a persoanei majore ce locuieşte împreună cu acesta, a altor persoane majore care
au asistat la aplicarea sechestrului, precum şi, când este cazul, semnătura custodelui.
ART. 47
Din momentul întocmirii procesului-verbal de sechestru, potrivit art. 46, bunurile
sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate

154
dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent.
Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
ART. 48
“În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume în lei sau în valută, acestea se
ridică şi vor fi depuse, cel târziu a doua zi, la unităţile specializate.”(Text adaugat prin
OG nr.53/1997)
“Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau
a altei persoane desemnate de organul de executare ori vor fi ridicate şi depozitate de
către organul de executare. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a
altei persoane desemnate de organul de executare şi când se constată că există pericol de
substituire sau de degradare, organul de executare silită poate aplica sigiliul asupra
bunurilor.”(OUG nr.113/1999)
Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de
executare îi va stabili o indemnizaţie ţinând seama de activitatea depusă.
ART. 49
În cazurile în care nu au fost luate măsuri asiguratorii pentru realizarea integrală a
creanţei bugetare şi, la începerea executării silite, se constată că există pericolul evident
de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale
debitorului, sechestrarea lor va putea fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei de plată.
Sechestrul prevăzut la alin. 1 se va aplica numai în temeiul autorizării date de instanţa
judecătorească competentă, dispoziţiile referitoare la ordonanţa preşedinţială din Codul
de procedură civilă fiind aplicabile.(TEXT ABROGAT OUG nr.113/1999)
ART. 50
În vederea valorificării, organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile
sechestrate se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă
nu au fost substituite sau degradate.
Când bunurile sechestrate, găsite cu ocazia verificării, nu sunt suficiente pentru realizarea
creanţei bugetare, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru
identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului.
Despre cele constatate, organul de executare încheie un proces-verbal, declarând
sechestrate, când este cazul, bunurile găsite cu prilejul investigaţiilor făcute conform
alineatului precedent.
Dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul
de executare va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
ART. 51
Organul de executare care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va
consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de
sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal vor declara sechestrate, când este necesar,
şi alte bunuri pe care le va identifica.
Bunurile prevăzute în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră
sechestrate şi în cadrul noii executări.

155
În cazul în care organul de executare constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au
săvârşit infracţiuni, va consemna aceasta în procesul-verbal şi va sesiza de îndată
organele de urmărire penală competente.
“ART. 52
O dată cu aplicarea sechestrului, organul de executare face şi evaluarea bunurilor
sechestrate.
Dacă evaluarea bunurilor sechestrate necesită cunoştinţe de specialitate, organele de
executare, după stabilirea unei valori estimative, pot utiliza pentru aceasta servicii
prestate de organe sau persoane specializate, care nu se supun reglementărilor privind
achiziţiile publice. Despre aceasta va face menţiune în procesul-verbal de sechestru.
În cazul prevăzut la alin. 2, evaluarea se va face după întocmirea procesului-verbal de
sechestru, documentul prin care se efectuează evaluarea constituind anexa la procesul-
verbal de sechestru. O copie a acestui document se va comunica debitorului.”(OG
nr.53/1997)
ART. 53
Dacă obligaţia bugetară nu este achitată în termen de 30 de zile de la data încheierii
procesului-verbal de sechestru, se va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate, cu
excepţia situaţiilor când potrivit legii, instanţa judecătorească a dispus desfiinţarea
sechestrului, suspendarea sau amânarea executării.
Bunurile sechestrate rămân indisponibilizate până la valorificarea acestora.(Aliniat
abrogat prin OG nr.53/1997)
ART. 54
Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama atât de
interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului
urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate într-una
dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele
concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientă.
În sensul alin. 1, se poate proceda la valorificarea bunurilor mobile potrivit înţelegerii
părţilor, prin vânzare în regim de consignaţie, prin vânzare directă unui cumpărător sau la
licitaţie, precum şi în alte modalităţi admise de lege.
În termenul prevăzut la art. 53 alin. 1, debitorul poate proceda el însuşi la vânzarea
bunurilor sechestrate, cu acordul organului de executare, informându-l în scris despre
propunerile ce i s-au făcut, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi
termenul în care acesta din urmă se oferă să consemneze preţul propus.
“Cu acordul organului de executare, debitorul poate proceda el însuşi la vânzarea
bunurilor sechestrate, informându-l în scris despre propunerile ce i s-au făcut, indicând
numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă se
oferă să consemneze preţul propus.”(OUG nr.113/1999)
ART. 55
Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie, organul de executare
este obligat să aducă la cunoştinţă publică celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de largă
circulaţie, precum şi prin afişarea anunţului privind vânzarea, la sediul său, al consiliului
local în a cărui rază teritorială se află bunurile sechestrate, la locul stabilit de organul de
executare pentru a face vânzarea, precum şi în orice loc public. În anunţul privind
vânzarea se vor menţiona următoarele:
data, ora şi locul vânzării;
bunurile care se vând;

156
preţul lor minim, stabilit conform art. 52, de la care se porneşte licitaţia.
Anunţul prevăzut la alin. 1 va cuprinde data afişării, semnătura organului de executare şi
ştampila acestuia.
Publicitatea prevăzută la alin. 1 se va face cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată
pentru desfăşurarea vânzării. Totodată, despre data, ora şi locul vânzării vor fi înştiinţaţi
debitorul, precum şi custodele, dacă a fost desemnat în cauză.
Vânzarea se va putea face de îndată după sechestrarea bunurilor, dacă acestea sunt supuse
degradării sau alterării.
ART. 56
“După adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat să plătească întregul preţ imediat
sau în cel mult 3 zile, în numerar sau cu ordin de plată. În caz contrar, procedura vânzării
prin licitaţie se va relua în termen de 5 zile, cheltuielile efectuate cu vânzarea fiind în
sarcina adjudecatarului, dispoziţiile art. 38 fiind aplicabile.”(OUG nr.113/1999)
Despre desfăşurarea licitaţiei şi rezultatul ei, organul de executare va întocmi un proces-
verbal care va fi semnat de el, de debitor, când acesta participă la executare, sau de
înlocuitorul acestuia, precum şi de adjudecatarul cumpărător.
“Organul de executare va elibera fiecărui cumpărător, precum şi debitorului, un
document care va cuprinde în mod obligatoriu: organul emitent, data vânzării, numele şi
prenumele sau denumirea cumpărătorului şi debitorului, domiciliul sau sediul acestora,
indicarea bunurilor cumpărate, a preţului plătit şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este
cazul.”(OUG nr.113/1999)
ART. 57
Dacă la primul termen de licitaţie nu s-a obţinut cel puţin preţul de începere al vânzării,
în următoarea perioadă de 60 de zile se va fixa încă un termen de licitaţie, la care acest
preţ va putea fi redus cu 10% . Dacă acest preţ nu poate fi obţinut, bunurile se pot vinde
la cel mai mare preţ oferit.
“În cazul în care bunurile mobile nu au fost valorificate prin nici una dintre modalităţile
prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, procedura de executare silită a acestora
încetează; bunurile, atunci când este cazul, se restituie debitorului, iar creanţa bugetară
urmează a fi stinsă prin una dintre modalităţile prevăzute de prezenta ordonanţă.”(OUG
nr.113/1999)
Secţiunea a 3-a
Executarea silită a bunurilor imobile

ART. 58
Bunurile imobile ale debitorului pot fi supuse executării silite, în afară de cazurile în care
legea dispune altfel.
În cazul în care imobilul urmărit este situat în raza teritorială a altui organ de executare
decât acela unde se află sediul sau domiciliul debitorului, se va proceda potrivit art. 27.
“Organul de executare va întocmi un proces-verbal de identificare a bunului supus
executării, dispoziţiile art. 46 şi 47 aplicându-se în mod corespunzător.”(OG nr.53/1997)
ART. 59
“Organele de executare au obligaţia ca, de îndată ce au întocmit procesul-verbal de
identificare a imobilului, să comunice debitorului o somaţie care va cuprinde toate datele
157
de identificare a bunului, menţiunea că s-a luat măsura înscrierii somaţiei în evidenţele de
publicitate imobiliară, precum şi aceea că, dacă nu se face plata sumei datorate în termen
de 5 zile, se va proceda la executarea silită a imobilului.”(OG nr.53/1997)
O dată cu comunicarea făcută debitorului, somaţia va fi trimisă organului competent în a
cărui rază teritorială se află imobilul, pentru înscriere în evidenţele de publicitate
imobiliară. Dispoziţiile art. 17 alin. 4 şi 5 se aplică în mod corespunzător.
ART. 60
Imobilele urmărite silit de către organele de executare se valorifică prin vânzare la
licitaţie publică, vânzare directă sau alte modalităţi admise de lege. Prevederile art. 54 se
aplică în mod corespunzător.
ART. 61
Autorităţile care ţin evidenţele de publicitate imobiliară vor comunica organelor de
executare, la cererea acestora, drepturile reale şi alte sarcini care grevează imobilul
urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi
chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea imobilului şi distribuirea preţului.
“ART. 62
Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la art. 61, sunt obligaţi
ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea somaţiei în evidenţele de publicitate
imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru
imobilul prevăzut în somaţie.”(OUG nr.113/1999)
ART. 63
.
“După comunicarea somaţiei şi în tot cursul executării silite, organul de executare poate
numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea
imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea
acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.”(OG nr.53/1997)
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau
juridică.
Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. 1 la unităţile
abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul,
organul de executare îi va fixa o indemnizaţie ţinând seama de activitatea depusă.
ART. 64
Evaluarea bunurilor imobile supuse executării silite se va face potrivit prevederilor art.
52.
ART. 65
Vânzarea la licitaţie se ţine la locul unde se află imobilul sau la locul stabilit de organul
de executare, după caz.
Primul termen de licitaţie se va putea fixa numai după expirarea termenului de 30 de zile
de la comunicarea somaţiei la care se referă art. 59.
“Cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru ţinerea licitaţiei, organul de executare
este obligat să aducă la cunoştinţa celor interesaţi, prin anunţuri în ziare de largă
circulaţie, prin afişarea anunţurilor de vânzare pe imobilul scos la vânzare, la sediul său
şi al consiliului local în a cărei rază teritorială este situat imobilul, precum şi la locul
stabilit pentru ţinerea licitaţiei, dacă acesta este altul decât cel unde se află imobilul.
Când se consideră necesar, publicitatea vânzării se poate face şi prin orice alte mijloace
158
de informare. Totodată, despre data, ora şi locul licitaţiei va fi înştiinţat debitorul şi
administratorul-sechestru.”(OG nr.53/1997)
Anunţul de vânzare la licitaţie va cuprinde datele de identificare a imobilului şi
descrierea lui sumară, indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a celorlalte sarcini
înscrise în evidenţele de publicitate imobiliară care grevează imobilul, condiţiile vânzării,
preţul la care a fost evaluat imobilul, data, ora şi locul vânzării, numele şi domiciliul sau
denumirea şi sediul debitorului, precum şi cele ale creditorilor urmăritori, titlul
executoriu în temeiul căruia se face executarea, data afişării anunţului, semnătura şi
ştampila organului de executare.
Oferta de cumpărare se va prezenta în scris organului de executare, însoţită de dovada
plăţii sumei reprezentând 10% din valoarea imobilului.
În cazul în care adjudecarea nu s-a făcut în favoarea celui care a făcut oferta de
cumpărare, acestuia i se va restitui suma depusă.
Pentru fiecare termen de licitaţie, ulterior celui prevăzut la alin. 2, se va face o nouă
publicitate a vânzării.
ART. 66
La termenul de licitaţie organul de executare va citi mai întâi anunţul de vânzare şi
ofertele scrise primite până la acea dată. Licitaţia va începe de la cel mai mare preţ din
ofertele scrise, dacă acesta este superior celui la care s-a făcut evaluarea potrivit art. 52,
iar în caz contrar, ea va începe de la acest din urmă preţ.
Dacă nu s-a obţinut preţul la care s-a făcut evaluarea imobilului, se va fixa un nou
termen, de cel mult 30 de zile, când licitaţia începe de la acelaşi preţ.
În cazul în care imobilul nu a fost vândut nici la a doua licitaţie, se va fixa un al treilea
termen de licitaţie, de cel mult 30 de zile, când imobilul poate fi vândut la cel mai mare
preţ oferit.
ART. 67
Organul de executare va întocmi un proces-verbal de licitaţie, în care se vor
consemna rezultatul acesteia, modul în care s-a desfăşurat, precum şi elementele
prevăzute la art. 56 alin. 3.
Procesul-verbal de licitaţie se va semna de organul de executare şi de cumpărător
sau de reprezentantul împuternicit al acestuia şi se va preda cumpărătorului după
achitarea integrală a preţului.
Procesul-verbal de licitaţie constituie titlu de proprietate pentru imobilul transmis,
pe baza căruia se face înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară la organele
competente în a căror rază teritorială este situat imobilul.”
“ART. 67^1
În condiţiile şi la termenele stabilite de organul de executare sau cu acordul acestuia
şi, atunci când este cazul, cu acordul creditorului care participă la urmărire pentru
realizarea unei alte creanţe decât cea bugetară, cumpărătorii pot să plătească preţul
în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de evaluare sau
de adjudecare al imobilului, după caz, şi cu plata unei dobânzi stabilite la nivelul
taxei oficiale a scontului.
În cazul vânzării directe sau la licitaţie cumpărătorului i se va preda procesul-
verbal după plata avansului din preţ, stabilit în condiţiile alineatului precedent, şi
nu va putea înstrăina imobilul decât după plata în întregime a preţului, art. 67 alin.
1 şi 3 aplicându-se în mod corespunzător.
Procesul-verbal în care s-a consemnat vânzarea cu plata în rate se va transmite
organului de executare coordonator şi creditorului. Totodată un exemplar al
aceluiaşi proces-verbal va fi trimis organelor competente pentru înscrierea în

159
evidenţele de publicitate imobiliară a interdicţiei de înstrăinare a imobilului până la
plata integrală a preţului.
În cazul în care cumpărătorul, căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate, nu plăteşte
restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata
sumei datorate, procesul-verbal în care s-a consemnat vânzarea cu plata în rate
constituind titlu executoriu.”(OUG nr.113/1999)
ART. 68
Dacă imobilul urmărit nu a putut fi valorificat prin vânzare la licitaţie, în condiţiile art.
65-67, organul de executare va repeta procedura de licitaţie cel puţin o dată pe an în
termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Cât timp, potrivit alin. 1, poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, se menţine
indisponibilizarea imobilului, dispusă potrivit art. 59 alin. 2. În aceeaşi perioadă, organul
de executare, după caz, va putea lua măsura numirii, menţinerii ori schimbării
administratorului-sechestru sau va putea proceda la valorificarea imobilului în orice mod
admis de lege.
“ART. 68^1
În tot cursul executării silite asupra bunurilor imobile ale debitorului, persoană juridică,
inclusiv în perioada în care poate avea loc reluarea procedurii de licitaţie, obligaţiile
bugetare pot fi realizate, la propunerea debitorului şi cu acordul Ministerului Finanţelor,
prin trecerea în proprietatea statului a bunurilor imobile supuse executării silite. În acest
sens, organul de executare, va transmite un exemplar al dosarului de executare, împreună
cu propunerile sale şi ale debitorului, direcţiei de specialitate din Ministerul Finanţelor,
care va decide oportunitatea acestei măsuri şi va cere, după caz, organului de executare
încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea statului a bunului imobil şi
stingerea creanţei bugetare pentru care s-a început executarea silită.”(OUG nr.113/1999)
ART. 69
Procedura de executare silită a imobilului încetează în cazul în care acesta nu poate fi
valorificat în nici una dintre modalităţile admise de dispoziţiile legale.
După încetarea executării potrivit alin. 1, se vor lua măsuri de radiere a inscripţiei
ipotecare, precum şi pentru îndeplinirea procedurii prevăzute de lege pentru stingerea
creanţei bugetare.
Secţiunea a 4-a
Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin executare silită

“ART. 70
Suma realizată prin executare silită reprezintă suma de bani încasată prin poprire,
precum şi suma diminuată, după caz, cu taxa pe valoarea adăugată, obţinută din
valorificarea bunurilor debitorului prin modalităţile prevăzute de lege.
Suma de bani realizată prin executare silită se eliberează creditorului, prin
modalităţile de plată admise de lege, până la acoperirea integrală a drepturilor sale.

160
Dacă suma ce reprezintă atât creanţa bugetară, cât şi cheltuielile de executare este mai
mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare,
potrivit art. 87, sau se restituie, la cerere, debitorului.”(OUG nr 113/1999)
ART. 71
“În cazul în care executarea silită, de competenţa organelor prevăzute la art. 24, a fost
pornită de mai mulţi creditori sau când, până la eliberarea şi distribuirea sumei rezultate
din executare, au depus şi alţi creditori titlurile lor, aceste organe vor proceda la
distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede
altfel.”(OG nr.53/1997)
a) creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea
bunurilor al căror preţ se distribuie;
b) creanţa reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensii, ajutoare pentru
incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau
întărirea sănătăţii, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele
reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c) creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a
altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;

“d) creanţele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite
potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor
locale şi bugetelor fondurilor speciale;”(OUG nr.113/1999)
e) creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f) creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite
proprietăţii publice prin fapte ilicite;
g) creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de
servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
h) creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale, după
caz;
i) alte creanţe.
Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel,
suma realizată din executare se repartizează între creditori, proporţional cu creanţa
fiecăruia.
ART. 72
Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de preferinţă conservate, în
condiţiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului,
creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. g).
Creanţele garantate prin gaj sau prin ipotecă, constituite asupra bunului urmărit, vor fi
plătite din preţul acestui bun, chiar înaintea creanţelor prevăzute la art. 71 alin. 1 lit. b) -
i) inclusiv, dacă restul bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului asigură plata
acestor din urmă creanţe. În caz contrar, plata fiecărei creanţe se va face potrivit ordinii
de preferinţă stabilite de acelaşi articol.
Cheltuielile de judecată şi dobânzile sau alte asemenea accesorii ale creanţei principale
prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.
ART. 73

161
În cazul vânzării bunurilor grevate printr-un drept de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale,
despre care a luat cunoştinţă în condiţiile art. 50 alin. 4 ori ale art. 61, organul de
executare este obligat să înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost
conservate aceste sarcini pentru a participa la distribuirea preţului.
“Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea
participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data
întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau
distribuirea acestor sume.”(OG nr.53/1997)
“ART. 74
Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după
trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va
proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a
creditorilor care şi-au depus titlurile(OG nr.53/1997).
ART. 75
Despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită, organul de
executare va întocmi de îndată un proces-verbal care se va semna de toţi cei prezenţi la
aceasta.
Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din
executarea silită poate cere organului de executare să consemneze în procesul-verbal
obiecţiile sale.
CAP. 3
Contestaţia la executare silită
ART. 76
Cei interesaţi pot face contestaţie împotriva oricărei executări silite, fiecărui act de
executare silită efectuat de organele de executare competente, precum şi în cazul în care
acest organ refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu, în temeiul căruia a fost pornită
executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească
sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o procedură care să
prevadă posibilitatea ca o instanţă competentă să se pronunţe asupra acestuia.
Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă potrivit dispoziţiilor
Codului de procedură civilă.
ART. 77
Contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa
acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod, a luat cunoştinţă de
executarea ori de actul de executare pe care le contestă;
b) contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a
îndeplini un act de executare;
c) cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau de distribuirea
sumelor pe care le contestă.
Contestaţia, prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt
drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile
după efectuarea executării.
ART. 78
Până la judecarea contestaţiei, instanţa, la cerere, prin încheiere motivată, poate suspenda
executarea silită.
162
O dată cu încuviinţarea suspendării, contestatorul va putea fi obligat să depună o
cauţiune, dar nu mai mult decât suma ce reprezintă obligaţia bugetară pentru care se face
executarea silită şi cheltuielile de executare. La stabilirea cauţiunii, instanţa va ţine seama
de înscrisul constatator al dreptului invocat de contestator, de starea solvabilităţii sale, de
valoarea bunurilor supuse executării silite, de cuantumul sumei datorate, precum şi de
orice alte date ce interesează soluţionarea contestaţiei.
ART. 79
La judecarea contestaţiei, instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază
teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul
sau domiciliul terţul poprit.
ART. 80
La cererea oricărei părţi interesate, instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la
executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu
alte persoane.
ART. 81
Instanţa care a admis contestaţia, o dată cu desfiinţarea executării, va dispune, prin
aceeaşi hotărâre, să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea
bunurilor sau din reţinerile prin poprire.
CAP. 4
Înlesniri la plata obligaţiilor bugetare
“ART. 82
La cererea temeinic justificată a debitorilor, Ministerul Finanţelor, Ministerul
Muncii şi Protecţiei Sociale, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale,
precum şi autorităţile administraţiei publice locale pot acorda:
a) amânări şi eşalonări la plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii bugetare;
b) scutiri şi reduceri de impozite şi taxe, în condiţiile legii;
c) amânări, eşalonări, scutiri sau reduceri de majorări de întârziere.
Eşalonările la plată pot începe prin acordarea unui termen de graţie de până la 6
luni.
Pentru creanţele reprezentând venituri bugetare ale autorităţilor administraţiei
publice locale, înlesnirile la plată pot fi acordate, în condiţiile prezentei ordonanţe,
numai de către acestea.
Pentru creanţele bugetare pentru care s-au aprobat cereri de înlesniri la plată
începând cu data comunicării aprobării, executarea silită nu va fi pornită sau nu va
fi continuată, după caz.
Prin ordin al ministrului finanţelor se vor stabili procedura, competenţele de
acordare a înlesnirilor la plată privind creanţele bugetare administrate de
Ministerul Finanţelor, precum şi componenţa comisiilor care vor analiza şi vor
soluţiona cererile de înlesniri la plată. În cazul celorlalte autorităţi ale
administraţiei publice centrale de specialitate, procedura va fi stabilită de către
acestea, cu avizul Ministerului Finanţelor.
Pentru autorităţile administraţiei publice locale procedura şi competenţele de
acordare a înlesnirilor la plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, elaborată de
Ministerul Finanţelor, cu avizul Departamentului pentru Administraţie Publică
Locală.

163
Înlesnirile la plată pot fi acordate atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul
efectuării acesteia. Pentru acordarea înlesnirilor organul de executare poate cere
debitorului să constituie garanţii corespunzătoare, potrivit legii.”(OUG nr.113/1999)
“ART. 83
Pe perioada amânării sau eşalonării se datorează majorări. Cota majorărilor se stabileşte
prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor, corelată cu taxa
oficială a scontului.”(OUG nr 113/1999)
“ART. 84
Nerespectarea condiţiilor şi a termenelor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage
anularea acestora, executarea silită pentru întreaga sumă neplătită şi obligaţia de plată a
majorărilor de întârziere prevăzute la art. 13, calculate de la data la care termenele şi/sau
condiţiile nu au fost respectate.(OUG nr.113/1999)
ART. 85
.(ABROGAT-OUG nr.113/1999)
TITLUL IV
Dispoziţii privind compensarea, restituirea, scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi
anularea obligaţiilor bugetare
ART. 86
Se compensează sau se restituie plătitorului următoarele sume:
a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
b) cele plătite în plus faţă de obligaţia bugetară;
c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e) cele de rambursat de la bugetul de stat, potrivit legii;
“e) cele de rambursat de la bugetul de stat;”(OG nr.53/1997)
f) cele stabilite prin hotărâri sau decizii ale organelor jurisdicţionale sau
administrative.

ART. 87
Sumele plătite în plus se compensează după cum urmează:
“- cu obligaţii bugetare restante, începând cu cele mai vechi, din anii
precedenţi;”(modificat prin OG nr.53/1997)
cu obligaţii bugetare scadente din anul în curs;
cu obligaţii bugetare viitoare, numai la cererea plătitorului.

“În sensul alineatului precedent, prin obligaţii bugetare din anii precedenţi se înţelege
debitul, precum şi majorările de întârziere aferente, a căror plată se face în condiţiile art.
8,”(OG nr.53/1997)
ART. 88

164
Compensarea sumelor se face de organul de specialitate competent, din oficiu sau la
cererea plătitorului, în termen de 30 de zile, cu alte obligaţii bugetare, indiferent de
natura lor.
ART. 89
Organul competent va înştiinţa în scris pe plătitor despre măsura compensării, luată
potrivit art. 87, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
“ART. 90
Rambursarea sumelor provenind din taxa pe valoarea adăugată şi restituirea sumelor
provenind din accize se fac conform prevederilor legale aplicabile în materie. Organele
fiscale competente vor efectua, potrivit art. 86 şi 87, compensări cu obligaţii bugetare
mai vechi provenite din taxa pe valoarea adăugată sau accize, după caz. Dacă, după
efectuarea acestei compensări mai rămân sume de rambursat din taxa pe valoarea
adăugată sau de restituit din accize, după caz, organul fiscal competent va proceda la
compensarea cu alte obligaţii bugetare, potrivit art. 87.
Sumele rămase după efectuarea compensării prevăzute de alin. 1 se restituie, la cererea
plătitorilor.”(OG nr.53/1997)
“ART. 91
Dreptul de a cere compensarea sau restituirea sumelor privind obligaţiile bugetare se
prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere
dreptul la compensare sau la restituire.”(OG nr.53/1997)
ART. 92
Organele de executare prevăzute la art. 24, în scopul realizării creanţelor bugetare, pot
conveni, potrivit legii, cu debitorul sau cu terţe persoane juridice sau fizice, transmiterea
sau stingerea obligaţiilor bugetare legale.
“ART. 92^1
Ministerul Finanţelor, în numele statului sau al administraţiei publice locale, după caz,
exercită toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale, inclusiv la cele rezultate
din restructurarea regiilor autonome, la care stingerea creanţelor bugetare se face potrivit
modalităţilor prevăzute în prezenta ordonanţă.
Societăţile comerciale care sunt supuse prevederilor prezentei ordonanţe se stabilesc prin
hotărâri ale Guvernului, iniţiate de Ministerul Finanţelor, cu avizul ministerelor care
gestionează creanţe bugetare restante.
Prin aceleaşi hotărâri ale Guvernului se transferă acţiunile deţinute de stat de la Fondul
Proprietăţii de Stat la Ministerul Finanţelor, care le va administra pe durata exercitării
procedurilor prevăzute în prezenta ordonanţă.
În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. 2
şi 3 se vor efectua menţiunile corespunzătoare atât în registrul comerţului, cât şi în
registrele de evidenţiere a acţionarilor, constituite conform legii.
Operaţiunile prevăzute la alin. 4 sunt obligatorii şi sunt scutite de plata oricăror taxe,
tarife sau comisioane.
În cazul nerealizării stingerii totale sau parţiale a creanţelor bugetare prin modalităţile
prevăzute în prezenta ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului acţiunile deţinute de stat vor
fi transferate de la Ministerul Finanţelor la Fondul Proprietăţii de Stat.
ART. 92^2
În cazul debitorilor, societăţi comerciale la care statul sau autorităţile administraţiei
publice locale sunt acţionari, creanţele bugetare restante se pot stinge prin următoarele
modalităţi:

165
a) plata efectivă făcută de către terţe persoane către Ministerul Finanţelor, care
acţionează atât în calitatea prevăzută la art. 92^1, cât şi ca reprezentant al titularilor
creanţelor bugetare restante;
b) plata efectivă făcută de către terţe persoane juridice din sumele obţinute ca urmare
a vânzării acţiunilor deţinute de stat pe pieţele organizate, dispusă de Ministerul
Finanţelor;
c) plata efectivă făcută de către debitor din sumele obţinute ca urmare a vânzării
acţiunilor din emisiunea făcută în acest scop, la cererea Ministerului Finanţelor;
d) plata efectivă făcută de către debitor din sumele obţinute ca urmare a unor emisiuni
de obligaţiuni convertibile în acţiuni, făcută în acest scop, la cererea Ministerului
Finanţelor;
e) prin orice combinaţie a modalităţilor prevăzute la lit. b) - d).
“În cazul modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare restante prevăzute la lit. a)
şi b), preţul acţiunilor se stabileşte pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, fără a
exista un preţ minim.”(OUG nr.41/1999)
ART. 92^3
În cazul modalităţii prevăzute la art. 92^2 lit. a), preţul acţiunilor destinate vânzării se
stabileşte prin negociere directă sau indirectă cu terţii plătitori ori prin licitaţie, pe baza
unui raport de evaluare întocmit anterior.
Procedurile privind evaluarea acţiunilor, negocierea şi licitaţia se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, iniţiată de Ministerul Finanţelor. În aceeaşi hotărâre se vor reglementa
modalităţile prin care Ministerul Finanţelor va reprezenta interesele celorlalţi creditori
bugetari şi modul în care se va face distribuirea sumelor în vederea stingerii creanţelor
bugetare.
ART. 92^4
Terţii plătitori sunt obligaţi să vireze integral sumele rezultate din vânzarea acţiunilor,
potrivit art. 92^2 lit. a), în termenele stabilite în convenţia încheiată cu Ministerul
Finanţelor, în conturile indicate de acesta.
Neplata sumelor datorate în termenul stabilit conform alin. 1 atrage rezoluţiunea de plin
drept a convenţiei încheiate. Ministerul Finanţelor este obligat să prevadă clauza penală
pentru neexecutarea convenţiei, care nu poate fi mai mică de 10% din valoarea
contractului.
În cazul modalităţii prevăzute la art. 92^2 lit. b), terţii plătitori sunt obligaţi să vireze
sumele rezultate din tranzacţii în termen de 4 zile lucrătoare de la data efectuării
tranzacţiilor, în conturile indicate de Ministerul Finanţelor.
Nerespectarea dispoziţiilor alin. 3 dă dreptul Ministerului Finanţelor de a sesiza Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare în vederea constatării şi sancţionării faptelor conform
prevederilor Legii nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori şi celorlalte
reglementări aplicabile în materie.
Societăţile comerciale care procedează potrivit dispoziţiilor cuprinse la art. 92^2 lit. c) şi
d) sunt obligate ca, în termen de două zile de la încasarea sumelor rezultate din vânzarea
acţiunilor şi obligaţiunilor respective, să le vireze în conturile indicate de Ministerul
Finanţelor. Aceste sume nu pot fi urmărite şi executate în cadrul nici unei proceduri de
executare silită şi nici nu pot fi folosite de către societatea comercială cu altă destinaţie
decât cea prevăzută de prezenta ordonanţă.
ART. 92^5
În cazul aplicării modalităţii de stingere a creanţelor bugetare, prevăzută la art. 92^2 lit.
a), terţii plătitori dobândesc acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale ale căror

166
debite sunt astfel stinse corespunzător sumei achitate, în condiţiile stabilite prin
convenţie.
Convenţia prevăzută la alin. 1 se încheie între Ministerul Finanţelor şi terţii plătitori. În
acest scop Ministerul Finanţelor va apela la consultanţi, care pot fi bănci de investiţii,
societăţi de administrare ori societăţi de valori mobiliare.
Convenţia încheiată între Ministerul Finanţelor şi terţul plătitor constituie temeiul legal
prin care se transferă dreptul de proprietate asupra acţiunilor deţinute de stat către terţul
plătitor.
Convenţiile încheiate în temeiul prevederilor prezentului articol sunt acte autentice şi
sunt scutite de plata oricăror taxe sau tarife.
ART. 92^6
În cazul aplicării modalităţii de stingere a creanţelor bugetare, prevăzută la art. 92^2 lit.
b), Ministerul Finanţelor va înainta Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, prin
consultanţii menţionaţi la art. 92^5, prospectul de ofertă publică de vânzare, solicitând
autorizarea acesteia.
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este obligată să se pronunţe cu privire la
prospectul de ofertă publică de vânzare în termen de cel mult 5 zile de la primirea
acestuia.
În cazul refuzului motivat al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare de eliberare a
autorizaţiei, Ministerul Finanţelor, prin consultantul menţionat la art. 92^5, va putea
înainta din nou prospectul de ofertă publică de vânzare după îndeplinirea cerinţelor
formulate.
După autorizarea de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Ministerul Finanţelor
va proceda la distribuirea acţiunilor pe pieţele organizate.
ART. 92^7
În cazul aplicării modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare, prevăzute la art. 92^2 lit.
c) şi d), la cererea Ministerului Finanţelor, în termen de 5 zile, administratorii societăţilor
comerciale debitoare, stabilite prin hotărâre a Guvernului, vor convoca adunarea generală
extraordinară a acţionarilor pentru ca, în scopul acoperirii creanţelor bugetare restante, să
decidă cu privire la emisiunea de acţiuni sau de obligaţiuni, în condiţiile Legii nr.
31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
În adunarea generală extraordinară a acţionarilor, prevăzută la alin. 1, reprezentanţii
statului anume desemnaţi vor cere adoptarea hotărârii privind stingerea obligaţiilor
bugetare restante, prin modalităţile menţionate la acelaşi alineat.
ART. 92^8
Începând cu data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care se stabilesc
societăţile comerciale care intră sub incidenţa prevederilor art. 92^2 se suspendă
procedurile de executare silită pornite împotriva acestora, precum şi procedurile de
privatizare sau de lichidare iniţiate de Fondul Proprietăţii de Stat. De asemenea, se
suspendă şi orice amânări şi eşalonări privind plata obligaţiilor bugetare.
Suspendarea încetează, dacă creanţele bugetare nu au fost stinse, prin modalităţile
menţionate la art. 92^2, în termenele prevăzute în hotărârile Guvernului.
De la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului prin care se stabilesc societăţile
comerciale care intră sub incidenţa prevederilor art. 92^2 şi până la stingerea creanţelor
bugetare prin modalităţile prevăzute în prezenta ordonanţă, nu se mai calculează şi nu se
mai datorează majorări de întârziere.
În cazul în care prin vânzarea acţiunilor statului, după stingerea creanţelor bugetare, au
rămas sume disponibile, acestea se fac venit la bugetul de stat.
ART. 92^9
167
Hotărârile Guvernului prevăzute la art. 92^1 alin. 2 şi 3 constituie acte de gestiune
săvârşite de stat în calitate de persoană juridică şi pentru administrarea patrimoniului său.

168
ART. 92^10
Ministerul Finanţelor va efectua plăţile aferente cheltuielilor determinate de aplicarea
prevederilor prezentei ordonanţe din bugetul Ministerului Finanţelor.
Sumele avansate pentru realizarea procedurilor prevăzute în prezenta ordonanţă de
urgenţă vor fi recuperate cu prioritate din sumele încasate în contul creanţelor bugetare.
ART. 92^11
Licitaţiile organizate de Ministerul Finanţelor în aplicarea prezentei ordonanţe nu sunt
supuse reglementărilor privind achiziţiile publice.
Operaţiunile privind vânzarea acţiunilor şi a obligaţiunilor prin modalităţile prevăzute în
prezenta ordonanţă sunt neimpozabile.
“Aplicarea modalităţilor de stingere a creanţelor bugetare restante prevăzute la art. 92^2
nu este supusă controlului Curţii de Conturi.”(OUG nr.41/1999)
ART. 92^12
Constituie contravenţie, dacă, potrivit legii nu sunt infracţiuni, şi se sancţionează cu
amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei următoarele fapte:
a) neoperarea menţiunilor în registrele prevăzute la art. 92^1 alin. 4;
b) nevărsarea în termen sau folosirea în alte scopuri a sumelor prevăzute la art. 92^4
alin. 5;
c) nerespectarea termenului prevăzut la art. 92^6 alin. 2.
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele Ministerului
Finanţelor.
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind
stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.”(OG nr.15/1998)
“Creanţele bugetare faţă de debitorii societăţi comerciale, aflate în procedura
reorganizării judiciare şi a falimentului, pot fi cesionate persoanelor juridice la
valoarea nominală, pe baza convenţiei încheiate cu organul de executare.
Atunci când plata sumelor datorate în baza convenţiei prevăzute la alineatul precedent se
face în rate, persoana juridică va plăti o dobândă stabilită la nivelul taxei oficiale a
scontului, garantând îndeplinirea obligaţiei prin garanţii bancare.”(OUG Nr.113/1999)

ART. 93
Obligaţiile bugetare urmărite de organele de executare pot fi scăzute din evidenţa
acestora în cazul când debitorul respectiv se găseşte în stare de insolvabilitate.
Procedura de insolvabilitate este aplicabilă în următoarele situaţii:
a) debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;
b) când, după încetarea executării silite, pornite împotriva debitorului, rămân debite
neachitate;
c) debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;
d) debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu sau sediu cunoscut şi, la acestea ori în
alte locuri unde există indicii că a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri
urmăribile;
e;(ABROGAT OG nr.53/1997)
“f) când, potrivit legii, debitorul, persoană juridică, îşi încetează existenţa şi au rămas
neachitate obligaţii bugetare.”(OG nr.53/1997)
ART. 94

169
În cazurile când se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile după
declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de
redebitare a sumelor şi de executare silită.
“ART. 95
În cazuri cum sunt calamităţi naturale, stare de necesitate, precum şi în alte situaţii
deosebite, la propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul poate aproba anularea unor
categorii de obligaţii bugetare.”(OUG nr.113/1999)
În situaţiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare
supuse executării silite, organele Ministerului Finanţelor pot aproba anularea debitelor
respective.
“ART. 96
În situaţiile în care cheltuielile de executare pot fi mai mari decât obligaţiile bugetare
supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea
debitelor respective.”(OUG nr.113/1999)
TITLUL V
Prescripţia dreptului de a cere executarea silită
ART. 97
Termenele de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită privind o creanţă bugetară
încep la data când, potrivit legii, se naşte acest drept.
ART. 98
Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie după cum
urmează:
a) în termen de 5 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru
creanţele bugetare provenind din impozite, taxe, alte contribuţii stabilite potrivit
legii, precum şi din majorările aferente;
“b) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea silită pentru
creanţele bugetare provenind din amenzi ori reprezentând alte creanţe bugetare
decât cele prevăzute la lit. a), precum şi pentru majorările de întârziere
aferente.”(OG nr.53/1997)
ART. 99
Termenele de prescripţie prevăzute la art. 98 se întrerup:
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de
prescripţie a dreptului la acţiune;
b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în
cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul
executoriu ori a recunoaşterii, în orice alt mod, a datoriei;
c) pe data îndeplinirii în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
“d) pe data întocmirii, în condiţiile prezentei ordonanţe, a actului de constatare a
insolvabilităţii debitorului.”(OG nr.53/1997)
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

ART. 100
Termenele de prescripţie prevăzute la art. 98 se suspendă:
170
a) în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de
prescripţie a dreptului la acţiune;
b) în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării silite este prevăzută de
lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent;
;
“c) pe perioada respectării amânării sau eşalonării plăţii obligaţiei bugetare
acordate ca urmare a înlesnirilor la plată, dispuse prin lege, prin hotărâre a
Guvernului ori aprobate de organul competent;”(OUG nr.113/1999)
d) pe timpul cât debitorul s-a obligat să facă plata datoriei, conform angajamentului
acestuia aprobat de organul competent;
e) cât timp debitorul, cu rea-credinţă, îşi sustrage veniturile şi bunurile de la
executarea silită;
f).(OG nr.53/1997 ABROGAT)
ART. 101
Sumele achitate de către debitor în contul unor obligaţii bugetare, după împlinirea
termenului de prescripţie, nu se restituie.
TITLUL VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii
“ART. 102
Organul de executare este în drept ca, pentru creanţele bugetare datorate de comercianţii,
persoane fizice şi societăţi comerciale, să ceară instanţelor judecătoreşti competente
începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, în condiţiile legii.”OUG
nr.113/1999)
“ART. 103
Cererile organelor prevăzute la art. 24 alin. 1 privind începerea procedurii reorganizării
judiciare şi a falimentului se vor înainta instanţelor judecătoreşti numai cu aprobarea
direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a
municipiului Bucureşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.”(OUG nr.
113/1999)
“ART. 104
În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită
executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe bugetare, cât şi
pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea
silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe, de către organele de executare
prevăzute de aceasta.”(OG nr.53/1997)

171
“ART. 105
Ministerul Finanţelor şi organele sale teritoriale, organele administraţiei publice centrale,
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi instituţiile publice sunt scutite de taxe
pentru cererile, acţiunile şi pentru orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea
realizării creanţelor bugetare.”(OUG nr.113/1999)
ART. 106
Confiscările dispuse potrivit legii se aduc la îndeplinire de către organele care au dispus
confiscarea, iar cele dispuse prin hotărâri judecătoreşti sau prin acte de urmărire penală se
aduc la îndeplinire prin executorii judecătoreşti.
ART. 107
Sumele în lei confiscate, precum şi cele realizate din vânzarea bunurilor confiscate - mai
puţin cheltuielile impuse de valorificare - se fac venit la bugetul de stat.
Mijloacele de plată în valută, confiscate, se depun la Banca Naţională a României,
contravaloarea acestora în lei urmând a se vira în contul bugetului de stat.
“ART. 108
Creanţele bugetare, altele decât cele pentru care executarea silită se efectuează de către
organele Ministerului Finanţelor prevăzute la art. 24, se execută prin împuterniciţi proprii
ai Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, ai organelor administraţiei publice centrale
sau ai autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ai instituţiilor publice, după
caz.”(OUG nr.113/1999)
ART. 109
În aplicarea prezentei ordonanţe, potrivit competenţei prevăzute de lege, se vor adopta
acte normative de aplicare, după caz, prin hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului
finanţelor, precum şi prin hotărâri ale altor organe de specialitate ale administraţiei
publice.
ART. 110
Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor
bugetare, se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.
“ART. 110^1
Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită vor fi utilizate de către
direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a
municipiului Bucureşti, de direcţiile de muncă şi protecţie socială judeţene şi a
municipiului Bucureşti, de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de
instituţiile publice, după caz, pentru procurarea de bunuri de natura mijloacelor
fixe şi a obiectelor de inventar necesare pentru desfăşurarea activităţii organelor de
executare silită.
Lista cuprinzând bunurile de natura celor menţionate la alineatul precedent va fi aprobată
de Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, de autoritatea
administraţiei publice locale, precum şi de instituţia publică, după caz, iar procurarea lor
se va face cu respectarea prevederilor legale privind achiziţionarea bunurilor şi a
serviciilor pentru instituţiile publice.”(OUG nr.113/1999)
ART. 111

172
Funcţionarii publici din cadrul Ministerului Finanţelor şi al organelor sale subordonate,
inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul
asupra informaţiilor pe care le deţin, ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
Informaţiile referitoare la impozite, taxe şi alte obligaţii bugetare ale plătitorilor pot fi
transmise numai în următoarele situaţii:
“a) altor organe, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei
legi;”(OUG NR.113/1999)
b) unui organ din domeniul muncii şi protecţiei sociale care face plăţi de asigurări
sociale sau alte plăţi similare;
c) autorităţilor fiscale ale altor ţări, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei
impuneri;
d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii.
Organul sau autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul
asupra informaţiilor primite.
Informaţii referitoare la plătitori pot fi transmise şi unor organe sau autorităţi, altele decât
cele prevăzute la alin. 2, care le solicită, dar numai cu consimţământul scris al
plătitorului.
Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea
potrivit legii.
ART. 112
Prezenta ordonanţă se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă în măsura
în care aceasta nu dispune altfel.
ART. 113
Până la 31 decembrie 1996 nu se datorează majorări pentru impozite, taxe şi alte venituri
bugetare pentru care s-au acordat, în condiţiile legii, eşalonări sau amânări la plată.
ART. 114
Executările silite în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se vor continua
potrivit dispoziţiilor acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se socotesc după
normele legale în vigoare la data când au început să curgă.
ART. 115
Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial al României.
ART. 116
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă: Decretul nr. 221/1960 cu
privire la executarea silită împotriva persoanelor fizice a plăţii impozitelor şi a taxelor
neachitate în termen şi a creanţelor băneşti ale organizaţiilor socialiste, precum şi cu
privire la executarea confiscării, şi H.C.M. nr. 792/1960 pentru aplicarea Decretului nr.
221/1960, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

173
PRIM-MINISTRU NICOLAE VĂCĂROIU
Contrasemnează: Ministru de stat, Ministrul finanţelor, Florin Georgescu

HOTĂRÂRE Nr. 886 din 28 octombrie 1999


pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului
nr. 70/1997 privind controlul fiscal
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 546 din 8 noiembrie 1999

În temeiul prevederilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul
fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare,
Guvernul României hotărăşte:
ART. 1
Se aprobă Instrucţiunile de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997
privind controlul fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările
ulterioare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 2
Procedurile privind programarea controlului fiscal şi criteriile de selectare a
contribuabililor, precum şi Carta drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe timpul
desfăşurării controlului se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor.
ART. 3
Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul ministrului finanţelor nr.
1.379/1998 pentru aprobarea Instrucţiunilor de aplicare a prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 277 din 24 iulie 1998.
PRIM-MINISTRU
RADU VASILE
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor,
Decebal Traian Remeş

ANEXA 1
INSTRUCŢIUNI
pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal,
aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
În cuprinsul prezentelor instrucţiuni Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul
fiscal, aprobată şi modificată prin Legea nr. 64/1999, cu modificările ulterioare, va fi
denumită în continuare ordonanţă.
CAP. 2

1
Drepturile şi obligaţiile organelor de control fiscal
ART. 2
Pentru aplicarea art. 6 lit. b) din ordonanţă:
(1)Organul fiscal va formula, în scris, solicitarea către contribuabil, în cazul în care se
solicită răspunsul, în scris, al acestuia.
(2)În cazul în care contribuabilul nu răspunde în termen de 10 zile, se va consemna
refuzul în procesul-verbal şi se vor aplica sancţiunile prevăzute de ordonanţă.
ART. 3
Pentru aplicarea art. 6 lit. f) din ordonanţă:
(1)Dovada reţinerii, în scopul protejării împotriva distrugerii sau înstrăinării, a oricărui
document sau element material o constituie actul întocmit de organul de control
fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau
dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit
dispoziţiilor legale, de către organul de control fiscal.
(2)Actul se întocmeşte în două exemplare, semnate de contribuabil şi de organul de
control fiscal, dintre care un exemplar rămâne la contribuabil şi un exemplar, la
organul de control fiscal.
(3)În cazul în care conducerea organului fiscal aprobă prelungirea perioadei de reţinere
a documentelor sau elementelor materiale, organul de control fiscal va înştiinţa
contribuabilul şi va transmite acestuia o copie de pe aprobare.
ART. 4
Pentru aplicarea art. 6 lit. g) din ordonanţă:
(1)Persoana desemnată de contribuabil să însoţească organul de control fiscal trebuie să
cunoască activitatea desfăşurată de contribuabil, precum şi modul de întocmire şi de
arhivare a documentelor contabile.
(2)Accesul organului de control fiscal este permis şi în afara programului normal de
lucru al contribuabilului, dacă sunt îndeplinite, simultan, următoarele două condiţii:
a) există autorizarea scrisă a conducătorului organului de control fiscal. Această
autorizare se obţine în baza referatului întocmit de inspector, prin care se
motivează solicitarea accesului în afara programului normal de lucru al
contribuabilului;
b) se obţine acordul contribuabilului. Acordul trebuie exprimat în scris de către
contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia, va fi înregistrat la registratura
contribuabilului şi se va anexa la actul încheiat cu ocazia controlului.
ART. 5
Pentru aplicarea art. 7 din ordonanţă:
(1)Sistemele automate de prelucrare a datelor utilizate pentru ţinerea evidenţelor
contabile şi a oricăror alte evidenţe trebuie să asigure condiţiile necesare pentru
efectuarea controlului fiscal.
(2)Condiţiile minimale privind programele informatice utilizate în domeniul financiar-
contabil sunt stabilite prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 425 din 3 martie 1998*)
pentru aprobarea Normelor metodologice de întocmire şi utilizare a formularelor
tipizate, comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară
şi contabilă, precum şi a modelelor acestora.
(3)Contribuabilul răspunde de îndeplinirea de către sistemul de prelucrare a datelor a
condiţiilor minimale stabilite de Ministerul Finanţelor.

2
*) Ordinul ministrului finanţelor nr. 425/1998 a fost publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 391 bis din 15 octombrie 1998.
ART. 6
Pentru aplicarea art. 8 din ordonanţă:
(1)Solicitarea de informaţii se face în scris şi cuprinde:
a) denumirea organului de control fiscal care face solicitarea;
b) persoana, organul sau instituţia căreia i se adresează solicitarea;
c) datele de identificare cunoscute ale contribuabilului despre care sunt solicitate
informaţii;
d) actele, evidenţele sau datele care fac obiectul solicitării;
e) termenul în care se solicită furnizarea informaţiilor;
f) semnătura conducătorului organului, de control fiscal.
(2)Toate datele şi informaţiile primite de organul de control fiscal în baza art. 8 din
ordonanţă sunt supuse secretului fiscal.

CAP. 3
Drepturile şi obligaţiile contribuabililor
ART. 7
Pentru aplicarea art. 11^1 din ordonanţă:
(1)Înainte de desfăşurarea unei acţiuni de control fiscal organul de control fiscal va
proceda la înştiinţarea contribuabililor cu privire la selectarea şi programarea lor în
vederea controlului, prin transmiterea unui aviz de verificare.
(2)Avizul de verificare va cuprinde:
denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;
numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;
adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;
codul fiscal şi numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal;
data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal;
impozitele care vor fi cuprinse în verificare;
perioada fiscală care urmează să fie supusă controlului fiscal;
semnătura conducătorului unităţii fiscale.
De asemenea, în avizul de verificare se va menţiona obligaţia contribuabililor de a pune la
dispoziţie organelor de control fiscal toate documentele şi evidenţele contabile, precum şi
de a asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal.
(3)Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Carta drepturilor şi obligaţiilor
contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului, care va fi aprobată prin ordin al
ministrului finanţelor, în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României a prezentelor instrucţiuni.
(4)Avizul de verificare va fi comunicat contribuabililor prin poştă, cu cel puţin 15 zile
înainte de data începerii efective a acţiunii de control fiscal.
(5)Pentru motive întemeiate contribuabilul poate solicita amânarea, cu maximum 30 de
zile lucrătoare, a datei de începere a controlului fiscal.
(6)Solicitarea contribuabilului este adresată, în scris, organului fiscal competent, în
termen de 5 zile de la primirea şi semnarea avizului de verificare, şi trebuie să
conţină:
numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;
adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;
denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;
3
numărul avizului de verificare primit;
motivele pentru care se solicită amânarea controlului fiscal;
eventualele justificări pentru susţinerea motivelor invocate;
data până la care se solicită amânarea.
(7)În cazul în care contribuabilul prezintă motive întemeiate pentru amânarea
controlului fiscal, solicitarea se consideră acceptată. Organul de control fiscal va
transmite contribuabilului un aviz de verificare care va cuprinde data la care a fost
reprogramat controlul fiscal. Data stabilită de organul de control fiscal trebuie să fie
ulterioară celei solicitate de contribuabil.
(8)Prezentarea la contribuabil se va face numai pe baza unei împuterniciri scrise (ordin
de deplasare), emisă de conducătorul unităţii fiscale competente să efectueze
controlul fiscal.
(9)Împuternicirea trebuie să conţină:
denumirea unităţii fiscale care a dispus efectuarea controlului fiscal;
datele de identificare a inspectorului (inspectorilor) care urmează să efectueze controlul
fiscal: numele, prenumele, numărul legitimaţiei de serviciu;
datele de identificare a contribuabilului care urmează să fie controlat: denumirea, codul
fiscal, adresa;
data începerii controlului fiscal;
semnătura conducătorului unităţii fiscale.
ART. 8
Pentru aplicarea art. 12 lit. c) din ordonanţă:
Pe întreaga durată a controlului fiscal contribuabilii au dreptul să beneficieze de asistenţă
de specialitate, acordată de jurişti, experţi contabili, contabili autorizaţi etc., ori de câte ori
sunt solicitaţi de organele de control fiscal să furnizeze informaţii, explicaţii şi justificări.
ART. 9
Pentru aplicarea art. 12^1 din ordonanţă:
(1)Contribuabilul care solicită, din proprie iniţiativă, să fie controlat trebuie să adreseze
în scris organului fiscal în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul sau în a
cărui evidenţă este înregistrat ca plătitor de impozite şi taxe o cerere cuprinzând
motivaţia solicitării.
(2)Cererea va fi soluţionată în funcţie de motivaţia prezentată de contribuabil, de gradul
de risc fiscal prezentat de contribuabil, de încadrarea în criteriile de selectare a
contribuabililor pentru control fiscal, precum şi în funcţie de orice alte date şi
informaţii deţinute de organul de control fiscal.
(3)În cazul în care cererea a fost aprobată, organul de control fiscal va comunica un aviz
de verificare. În cazul în care cererea a fost respinsă, contribuabilul va fi înştiinţat, în
scris, despre aceasta.

CAP. 4
Reguli de procedură
ART. 10
Pentru aplicarea art. 19 din ordonanţă:
(1)Datele suplimentare, necunoscute organelor de control fiscal la data efectuării
controlului fiscal la un contribuabil, pot apărea în situaţii cum sunt:
a) efectuarea unor controale fiscale încrucişate asupra documentelor justificative ale
unui grup de contribuabili din care face parte şi contribuabilul în cauză;

4
b) obţinerea, pe parcursul acţiunilor de control efectuate la alţi contribuabili, a unor
date sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului într-o
perioadă care a fost deja supusă controlului fiscal;
c) solicitări ale organelor de urmărire penală în cadrul cercetării cazurilor de
evaziune fiscală;
d) informaţii obţinute de la terţi, de natură să modifice sau să influenţeze, în mod
semnificativ, rezultatele controlului fiscal anterior.
(2)Reverificarea unei perioade impozabile se realizează numai la iniţiativa organelor de
control fiscal şi nu la solicitarea contribuabililor, aceştia din urmă având dreptul de a
contesta deciziile organelor de control fiscal.
(3)Organul de control fiscal solicită, până la împlinirea termenului de prescripţie
prevăzut în ordonanţă, reverificarea unei perioade impozabile prin întocmirea unui
referat în care sunt prezentate motivele solicitării. Referatul este supus aprobării
conducătorului organului de control fiscal.
ART. 11
Pentru aplicarea art. 20 din ordonanţă:
(1)Toate datele şi informaţiile culese de inspector în timpul desfăşurării controlului
fiscal se consemnează, în mod obligatoriu, în procese-verbale de control, în note de
constatare sau în procese-verbale de constatare a contravenţiilor, după caz.
(2)Procesul-verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare,
dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un
exemplar rămâne la contribuabil.
(3)Conţinutul procesului-verbal de control trebuie redactat astfel încât acesta să poată fi
citit independent de alte documente şi să nu dea posibilitatea mai multor interpretări.
(4)Procesul-verbal de control trebuie să aibă o structură unică pentru toate verificările
efectuate.
(5)Procesul-verbal de control va fi structurat pe 4 capitole, astfel:
Capitolul I va cuprinde date referitoare la:
unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal;
datele inspectorului care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcţia, numărul
legitimaţiei de serviciu, numărul împuternicirii în baza căreia a efectuat controlul;
obiectivul (obiectivele) controlului fiscal;
perioada supusă controlului fiscal;
durata desfăşurării controlului fiscal;
tipul de verificare efectuată.
Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil, şi anume:
datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:
denumirea;
numărul de înregistrare la oficiul registrului comerţului;
numărul codului fiscal;
adresa sediului social;
datele de identificare a sucursalelor sau a filialelor, dacă este cazul;
forma de proprietate;
tipul activităţii desfăşurate, utilizând clasificarea activităţilor din economia naţională
(Nomenclatorul CAEN);
cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil aprobat;
capitalul subscris şi cel vărsat;
persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului în timpul desfăşurării
controlului fiscal;
persoana care răspunde de conducerea evidenţelor contabile;
5
persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;
numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;
datele privind clienţii şi furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de afaceri.
Capitolul III, care reprezintă, de fapt, partea principală a procesului-verbal, va
cuprinde constatările efective ale inspectorului şi va fi structurat pe impozitele care au
făcut obiectul verificării.
Pentru fiecare impozit în parte vor fi avute în vedere următoarele elemente:
baza legală pentru stabilirea, calcularea şi vărsarea impozitului;
constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar şi precis, cu privire la modul de
stabilire, calculare şi vărsare a obligaţiei fiscale;
dispoziţiile legale încălcate, cu menţionarea numărului şi a datei actului normativ, precum
şi a articolului, alineatului etc.;
consecinţele fiscale ale constatărilor:
diferenţele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora (dispoziţii
legale încălcate, cu nominalizarea acestora, erori de calcul etc.). Calculul detaliat al
acestora va fi prezentat într-o anexă la prezentul proces-verbal;
majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o
anexă la prezentul proces-verbal;
contravenţiile constatate, cu precizarea prevederilor legale încălcate, a amenzilor aplicate
şi a bazei legale pentru aplicarea acestora, precum şi a numărului procesului-verbal de
constatare a contravenţiilor încheiat;
termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;
justificări, explicaţii şi puncte de vedere ale contribuabilului cu privire la debitele stabilite,
în cazul în care acesta şi le-a exprimat;
numele, prenumele şi funcţia persoanelor răspunzătoare (în cazul în care sunt antrenate
răspunderi), justificările şi explicaţiile scrise ale acestora, precum şi punctul de vedere al
organului de control fiscal cu privire la aceste motivaţii;
eventuale măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea
deficienţelor şi intrarea în legalitate;
plăţile efectuate de contribuabil, în timpul şi ca urmare a controlului fiscal, dacă este
cazul.
În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferenţe se va face
menţiunea corespunzătoare.
Capitolul IV al procesului-verbal de control va cuprinde:
situaţia sintetică a constatărilor efectuate (diferenţe de impozite şi taxe stabilite, majorări
de întârziere calculate, amenzi şi penalităţi aplicate, compensări efectuate etc.);
alte date şi informaţii care ar putea fi relevante;
menţiunea că toate documentele puse la dispoziţie inspectorului au fost restituite.
Procesul-verbal de control va cuprinde o serie de anexe, şi anume:
a) o anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit în parte:
diferenţele de impozit stabilite;
majorările de întârziere calculate;
amenzile şi penalităţile aplicate;
b) anexe, pentru fiecare impozit, cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor stabilite,
inclusiv majorările de întârziere corespunzătoare;
c) copiile de pe procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, dacă
este cazul;
d) notele de constatare întocmite, dacă este cazul;
e) documente, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau
informative;
6
f) actul (actele) întocmit de organul de control fiscal, care reprezintă dovada reţinerii
documentelor sau a elementelor materiale;
g) acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului
normal de lucru al contribuabilului, dacă este cazul.
(6)Procesul-verbal de control va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal,
căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum şi de
contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.
(7)Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se
înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de
către cei îndreptăţiţi, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar
înregistrat.
(8)Potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea
creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările
ulterioare, procesul-verbal de control reprezintă titlul de creanţă pentru diferenţele
constatate între obligaţiile de plată determinate de către contribuabil şi cele legal
datorate, inclusiv majorările de întârziere şi penalităţile stabilite.
(9)Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu
ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data
comunicării rezultatelor controlului.
(10) Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată
data semnării de către acesta sau de reprezentantul său legal a procesului-verbal de
control.
(11) În cazul în care contribuabilul sau reprezentantul său legal refuză semnarea
procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a
scrisorii constituind data comunicării.
(12) Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura organului de control
fiscal competent în termen de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.
(13) Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile
sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impozabile se consemnează în nota de
constatare.
(14) Nota de constatare se întocmeşte şi în cazul în care, în timpul controlului fiscal, se
fac constatări a căror reconstituire sau dovedire ulterioară nu este întotdeauna
posibilă sau ori de câte ori organul de control fiscal consideră necesar.
(15) În cazul în care există divergenţe între organul de control fiscal şi contribuabil,
referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în
prezenţa unor martori.
(16) În nota de constatare se înscriu situaţiile de fapt constatate, precum şi măsurile
operative pentru remedierea deficienţelor constatate.
(17) Nota de constatare se semnează de organul de control fiscal, de contribuabil sau de
un angajat al acestuia ori, după caz, de martori.
(18) Procesul-verbal de constatare a contravenţiilor se încheie pentru acele fapte a căror
constatare şi sancţionare sunt de competenţa organelor fiscale, în conformitate cu
legislaţia în vigoare în domeniul constatării şi sancţionării contravenţiilor.
(19) La expirarea termenului fixat pentru efectuarea plăţii obligaţiilor bugetare stabilite
prin actul de control, organul de control fiscal va întocmi şi va transmite organelor de
executare silită titlurile executorii ori celelalte documente necesare pentru începerea
executării silite, astfel:
a) pentru diferenţele dintre obligaţiile determinate de plătitor şi cele legal datorate,
reprezentând impozite, taxe, contribuţii, majorări de întârziere, titlul executoriu
reprezentat de dispoziţia de urmărire (cod M.F. 14.13.31.99);

7
b) pentru sancţiunile contravenţionale, titlul executoriu reprezentat de procesul-
verbal de constatare a contravenţiilor, rămas definitiv prin neexercitarea căii de
atac, sau de dispozitivul instanţei prin care a fost respinsă plângerea
contravenientului;
c) pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi majorările de întârziere stabilite de
plătitor, dar neachitate la scadenţă, se va comunica organului de executare silită
cuantumul acestora, în vederea întocmirii titlului executoriu.