Sunteți pe pagina 1din 4

Domnitori romani

Alexandru Ioan Cuza


(1820-1873)

Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite (1859-1862) si


Romaniei (1862-1866). Sub conducerea lui s-au dezvoltat domeniile economic, social,
politic si cultural.
A fost ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, iar la 24 ianuarie al Tarii Romanesti,
realizandu-se astfel unirea celor doua provincii. Ulterior Cuza a obtinut recunoasterea
unirii pe plan externsi a desavarsit-o prin numirea unui singur govern, fixarea noii
capitale la Bucuresti (1862) si contopirea persoanelor cu drept de vot de la Iasi si
Bucuresti intr-un parlament unic.

Cuza formeaza in 1863 un guvern sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu (din cauza ca
fostul guvern nu era de accord cu unele masuri pe care domnitorul le voia), care dizolva
Adunarea legiuitoare (2 mai 1864) si realizeaza secularizarea averilor manastiresti
(decembrie 1863). Tot atunci, Cuza supune aprobarii poporului, o noua constitutie (statut)
si o noua lege electorala, si la 14 august 1864 decreteaza legea rurala conceputa de
Kogalniceanu, prin care se desfiinta iobagia.
Alte actiuni realizate pentru imbunatatirea si dezvoltarea Romaniei au constat in legea
pentru obligativitatea invatamantului primar, eliberarea codului civil si codului penal,
dezvoltarea armatei, infiintarea unor Universitati la Iasi (1860) si la Bucuresti (1864), etc
De asemenea a efectuat reforma agrara si electorala.
In final a fost fortat sa abdice de catre boierii conservatori si burghezi la 11 februarie
1866. Fiind expulzat, Cuza s-a retras in Germania, unde a si incetat din viata in 1873,
fiind inmormantat la mosia sa de la Ruginoasa (in apropiere de Iasi).

Stefan cel Mare


(1429-1504)
"Fost-au acestu Stefan voda om nu mare de statu, manios si de grabu
varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omorea fara judetu.
Amintrilea era om intreg la fire, nelenesu, si lucrul sau il stiia a-l acoperi
si unde nu gandiiai, acolo il aflai. La lucruri de razboaie mester, unde era
nevoie insusi se varaia ca vazandu-l ai sai, sa nu sa indarapteze si pentru
aceia raru razboiu de nu biruia. Si unde il biruia altii, nu pierdea nadejdea, ca stiindu-sa
cazut jos, sa radica deasupra biruitorilor".
Stefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei intre anii 1457 - 1504.
Fiul lui Bogdan al II-lea, Stefan a aparat Moldova si a trasformat-o in cei 47 de ani de
domnie intr-o regiune mult mai puternica si bogata.
Fiind foarte credincios Stefan a construit 44 de manastiri.
Pentru pastrarea independentei tarii a avut numeroase lupte cu otomanii. Dintre acestea
cele mai importante sunt: lupta de la Podul Inalt - 1475 (Vaslui) si batalia de la Valea
Alba (Razboieni-1476). In 1497 a purtat o lupta cu polonezii in Codrii Cosminului
impotriva polonezilor.
A fost supranumit "cel mare" datorita faptului ca din cele 36 de batalii din 34 a iesit
victorios.

Mihai Viteazul
(1558-1601)
In vremuri de mare tumult in tara si in afara a urcat pe tronul Tarii Romanesti (1593 1601), al Transilvaniei (1599 - 1600) si al Moldovei (1600) Mihai Viteazul, fiul lui
Patrascu cel Bun, "unul din cei mai viteji, puternici, valorosi si intelepti principi".
Printre numeroasele masuri pe care le-a luat s-au numarat si alegerea boierimii
credincioase lui, posibilitatea ramanerii pe o alta mosie a taranilor care fugisera de la
fostii stapani, acestia din urma
nemaiputandu-i revendica, etc.

Folosindu-se de inteligenta-i recunscuta si de creativitatea de care era capabil a format un


sistem de alianta antiotoman, facand astfel sa cresca foarte mult puterea Tarii Romanesti
pe plan extern.
Inca din 1594 a incepul razboiul de eliberare a tarii de sub ocupatia otomana atacand
cetatile stapanite de acestia de la malul Dunarii si apoi s-a luptat cu turcii si tatarii la
Putinei, Stanesti si Serpatesti (1595). Lupte foarte importante au fost cele de la
Calugareni (13/23 august 1595), unde a fost invins temutul Sinan Pasa si de la Giurgiu
(octombrie 1595). In 1599 a pus stapanire pe Transilvania invingandu-l pe Andrei
Bathory la Selimbar, iar in mai 1600, a realizat o campanie fulgeratoare de eliberare de
sub ocupatia otomana si in Moldova, si a realizat prima unire politica a celor trei tari
romane, intitulandu-se "domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata tara
Moldovei".
A fost insa ucis miseleste pe Campia Turzii (9/19 august 1601) si - odata cu moartea lui s-a sfaramat si unirea infintata. Dar Mihai Viteazaul are meritul de a fi creat ideea de
unitate nationala si politica, el fiind primul care a actionat in acest sens, punand astfel
bazele Marii Uniri.

Mircea cel Batran


Mircea cel Batran a fost domnitorul Valahiei intre anii 1386-1418. Initial numele lui
insemna "Mircea cel Vechi" (venit din trecut, din batrani), dar acest sens a disparut odata
cu evolutia limbii, numele pastrandu-se insa in aceeasi forma.

Mircea a dezvoltat armata, a ridicat fortificatii pe Dunare, avand si in legatura cu biserica


o contributie insemnata.
In 1394, Baiazid I (zis si "Ilderim" - Fulgerul) a trecut Dunarea in fruntea unei armate de
40.000. Mircea a ripostat doar cu 10.000 oameni la Rovine, la 10 octombrie 1394, unde a
iesit invingator.
In 1404 Mircea devenit si conducatorul Dobrogei.
"Cel mai viteaz si mai capabil domn crestin" cum l-a numit germanul Leunclavius a fost
domnitorul Valahiei timp de 32 de ani. Mircea a fost si un iubitor de arta, construind
diverse monumente, dintre care Manastirea Cozia este cea mai importanta.
Mircea a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, la sfarsitul domniei, in care se recunostea
libertatea Valahiei, pentru care romanii erau nevoiti sa plateasca un tribut anual de 3.000
de piese de aur (o suma relativ mica pentru acea perioada), evitand astfel cu succes
trasnformarea tarii intr-un pasalac otoman.

-2-