Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
distinctia intre etica si morala si sa fie desemnat prin morala tot ceea ce, in ordinea
binelui si raului se refera la legi norme imperative.
Ceea ce apropie si leaga etica de morala sunt: intentia si scopul etic . Acestea preced
notiunea de lege, de imperativ moral . In realitate vom numi scop etic scopul unei vieti
bune, cu si pentru celalalt .
De fapt, se spune ca intram cu adevarat in domeniul eticii atunci cand ne
afirmam si propria vointa cat si libertatea celuilalt, astfel incat, libertatea celuilalt sa fie
asemeni libertatii mele.
Relatia dintre etica si morala este una perfect aplicabila mediului, in general,
inclusiv mediului de afaceri, astfel incat fiecare individ care este incadrat/ angajat/
salariat, pe de o parte reprezinta o entitate autonoma, dar pe de alta parte , fiecare
individ va trece prin adecvarea proiectului sau la cel al institutiei de care apartine.
Din acest motiv se spune ca, prin raportare la mediul sau extern, orice
organizatie orice institutie poate fi considerata autonoma dar in acelasi timp, ea trebuie
sa se asigure de concurenta sau de cooperarea celorlalti indivizi, respectand aceasta
adecvare la cerintele mediului in ansamblu.
Trebuie sa ne intrbam ce se intelege ,in mod curent, prin cuvantul etica, in limba
romana, spre a face anumite distincti .
In primul rand, etica se refera la asa-numitele moravuri, cutume si obiceiuri
traditionale specifice diferitelor culturi.
In al doilea rand, prin termenul etica se intelege ansamblul de valori si norme
care definesc intro anumita societate omul de caracter precum si regulile de
comportare justa, demna si vrednica de respect, a caror incalcare este blamabila
si vrednica de dispret.
In aceasta acceptiune, etica promoveaza anumite valori precum : cinstea, dreptatea,
sinceritatea, altruismul, incercand sa faca respectate norme de genul sa nu minti, sa
nu furi, etc. se numeste moralitate.
IN CONCLUZIE, in sensul sau propriu, etica sau filosofia morala este o interpretare
teoretica a ethosului si a fenomenelor morale.
DEONTOLOGIA nu reprezinta decat o formalizare a eticii care se materializeaza
trecand prin codurile de conduita profesionala, iar unele profesiuni sunt chiar direct
implicate, cum ar fi MAGISTRATII, MEDICII, etc
ART 20, judecatorii si procurorii nu pot desfasura actiuni care, prin natura lor sau
modul de finalizare ori executare, ar putea in orice forma sa impieteze indeplinirea cu
impartialitate, corectitudine, si in termenele legale ale obligatiilor profesionale.
CAPITOLUL 7-activitati incompatibile calitatii de judecator sau procuror
ART 21, paragraful 1, judecatorii si procurorii nu pot cumula aceasta calitate cu
nicio alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul
superior.
ART 22, judecatorilor si procurorilor le este interzisa participarea directa ori prin
persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc, sau sisteme de investitii
pentru care nu este asigurata transparenta fondurilor in conditiile legii.
ART 23, judecatorii si procurorii sunt datori sa se abtina, potrivit legii, de la orice
activitate legata de actul de justitie in cazurile care presupun existenta unui conflict de
interese intre interesele lor si interesul public de infaptuire a justitiei sau de aparare a
intereselor generale ale societatii.
CONSULTAT LEGEA 303 REPUBLICATA DIN 28.07.2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor publicata in baza de date eurolex
Vom vorbi astazi deontologia magistratilor, iar in cadrul aceste teme, un prim subpunct:
PRINCIPIILE DEONTOLOGICE SPECIFICE MAGISTRATILOR.
Magistratii apar practic in secolul XVIII cand se impune teoria separatiei puterilor
in stat. Atunci se cristalizeaza conceptia moderna potrivit careia activitatea
jurisdictionala constituie o functie fundamentala a statului, independenta de celelalte
avand rolul de a impune suprematia legii prin solutionarea litigiilor deduse judecatii.
Functia sociala a justitiei determina valorile supreme ale profesiunii de magistrat,
si anume : independenta si impartialitatea judecatorului.
Este evident ca pentru a-si indeplini, in mod credibil, misiunea, judecatorii trebuie
sa se remarce prin competenta profesionala si tinuta morala ireprosabila. Asa se face
ca profesionalizarea, in sensul instituirii unui invatamant de specialitate s-a produs inca
din perioada justitiei legale, si odata cu cristalizarea conceptiei moderne privind
magistratura au aparut corpurile de magistrati si regulile de conduita specifice.
In prezent, magistratura este organizata in mod detaliat atat prin tratate
internationale, cum ar fi Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Curtea de Justitie a
UE, cat si prin legi nationale. De asemenea, exista coduri deontologice amanuntite
adoptate atat de organizatiile internationale ale magistratilor, cat si de cele nationale.
Putem afirma fara nicio retinere ca in Romania, ca de altfel si in alte tari, magistratura
este profesiunea cu cea mai stricta reglementare si care impune exigente deosebite
membrlor sai.
Acest fapt este lesne de inteles daca avem in vedere importanta sociala a misiunii
judecatorului intr-un stat de drept.
Reglementarile fundamentale privind judecatorii se gasesc in Constitutia tarii.
Acestea sunt:
1. Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. (Art.124 al.3)
2. Judecatorii numiti de presedintele Romaniei sunt inamovibili in conditiile legii.
(Art.125 al.1)
3. Propunerile de numire, precum si promovarea, transferarea si sanctionarea
judecatorilor, sunt de competenta CSM in conditiile legii sale organice (Art.135
al.2)
4. Functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata,
cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior. (Art.125 al.3)
5. Judecatorii nu pot face parte din partidele politice (Art.40 al.3)