Povesti dintr-un centru de tratare a dependentelor: Gasesc foarte multe puncte de

legatura intre felul in care crestinismul vede sensul vietii si partea psihoterapeutica,
care nu se bat cap in cap

Unul dintre puinele locuri din Romnia unde dependena de alcool,

droguri, jocuri de noroc sau chiar de computer este tratata prin consiliere
psihologica, terapie de grup si terapie ocupaionala se gaseste n Sura
Mica, un sat sasesc aflat la 10 kilometri de Sibiu, Asezamntul Nazaret.
Unul dintre psihologii centrului, Alexandru Lescau, care lucreaz de peste
zece ani cu alcoolici i toxicomani, vorbeste despre experiena sa ca
psihoterapeut specializat n consiliere n domeniul adiciilor, despre
dezamagiri, cazuri spectaculoase si grupuri sociale vulnerabile. Unii
recidiveaza de 5 ori, de zeci de ori. Asta este. Face parte din travaliul sau
pentru vindecare. Poate ca la a 21-a incercare va reusi si de acolo va avea
liniste. Nu ma mai cert cu persoana in gand sau in inima: de ce ai
recidivat?, nu e bine sa. E alegerea sa. Eu o respect. Tinerii fara
motivatie ca isi pierd familia si jobul daca nu simt ca apartin unui loc, daca
nu au acel acasa, pot eu sa le spun despre toate efectele asupra
stomacului, ficatului si creierului ca nu are nici un efect sau e prea putin.

S.I. Cum ai descrie propriul stil sau terapia pe care

o practici?
A. L. Este o terapie care imbina tehnici si concepte din mai multe curente
psihoterapeutice. Nota originala este ca eu ca structura ma apropii si de partea de
spiritualitate, de conceptia crestina a vietii si atunci gasesc foarte multe puncte de
legatura intre filosofia crestina, felul in care crestinismul vede viata si sensul vietii si
partea psihoterapeutica, care nu se bat cap in cap.
S.I. Ai simtit vreodata genul de contestare cand un pacient se gandeste sau are o
atitudine de genul, cum poate sa ma ajute sa ma las, cand el nu a fost
dependent?
A. L. Da, nu de foarte multe ori, vreo 10,15 persoane in toata experienta mea. Daca
la inceput reactionam destul de nepotrivit, in sensul ca se activau in mine niste
resurse care sa il faca pe respectivul sa fie convins, astazi nu imi mai pierd timpul
cu cineva care nu vrea sa accepte sau sa priceapa ceva, din punctul meu de vedere.
Il las in pace. Il accept. Nu trebuie sa demonstrez ca eu am dreptate.
S.I. Ai avut momente de descurajare, dezamagiri deosebite, cineva de care ai auzit
ca a recidivat dupa sau lucruri care sa te demoralizeze?
A. L. La inceput mi s-a intamplat. Probabil ca este un lucru prin care trec, de obicei,
terapeutii, mai ales in faza incipienta a carierei. Se leaga sufleteste de cineva sau
investesc foarte mult sentiment si asteptari pozitive din partea persoanei si dupa un
timp se dovedeste ca fost un esec sau ca nu a fost ceea ce a crezut despre
persoana respectiva. Mi s-a intamplat la inceput, in primii 4,5 ani. Dupa care am
invatat sa-mi pastrez o oarecare rezerva fata de orice client si sa spun, da, exista o
sansa mica la fiecare sa se dea peste cap tot ce noi am planuit impreuna sa se
intample. Dar, sunt linistit ca atat timp cat imi fac sarcina mea si nu ma implic mai
mult decat este cazul si suferinta mea este minimizata. Nu ma mai consum pentru
ca este normal. Unii recidiveaza de 5 ori, de zeci de ori. Asta este. Face parte din
travaliul sau pentru vindecare. Poate ca la a 21-a incercare va reusi si de acolo va

avea liniste. Nu ma mai cert cu persoana in gand sau in inima: de ce ai recidivat?,

nu e bine sa. E alegerea sa. Eu o respect.
S. I. Iti poti aminti niste cazuri mai spectaculoase, mai deosebite, mai dificile,
oameni care aveau niste probleme mult peste medie, complicate sau cineva care
parea ca merge extrem de bine si apoi si invers succese neasteptate.
A. L. Da, imi aduc aminte de situatia unei persoane din Bucuresti, pentru care aici
aparentele dadeau semnale ca este un om integrat in grup, foarte sociabil, serviabil,
altruist, atent la ceea ce se discuta, pune intrebari pertinente, matur, destul de
inteligent, foarte cult. La toate capitolele, daca era luat, bifat, dadea bine. Pana
cand s-a dovedit, cu ocazia unei invoiri, ca din tren, fara sa dea de banuit la nimeni,
si-a cumparat de baut. Si la ora actuala acest caz este pentru mine un semnal de
atentie. Ma face sa fiu mai atent, dar nu imi trezeste mai mult instinctul de detectiv
asta mi-a facut-o, hai sa fiu data viitoare mai smecher sau ca un copoi sa
adulmenc mai bine posibilele urme de smecherie. Nu. Ma duc in continuare la fel,
daca omul este sincer, poate sa discute ok, dar daca el vrea sa isi fure caciula
Partea de succese si oameni care si-au revenit spectaculos. Imi amintesc de cineva
din zona Olteniei. Nu cred ca are mai mult de 4 clase, la ore abia intelegea ce se
discuta, cred ca cuvantul abstinenta era super abstract pentru el. Am avut surpriza
sa il vad anul trecut la serbarea anuala si sa spuna ca e abstinent de 3 ani de zile. El
care este tigan, dar avea o familie si era foarte sarac, avea motive destul de mari sa
spuna domnule, mi-e greu sa fiu abstinent, e greu sa rezisti in lumea asta fara...
Am avut o supriza imensa.
S. I. Crezi ca problemele persoanelor care fac parte din astfel de grupuri sociale
vulnerabile, care au un anumit statut social sunt complicate in vreun fel cu restul?
Stima de sine sau lipsa de stima de sine are legatura cu apartenenta la grupurile
acestea. Terapia tine cont in vreun fel de acest aspect sau poate sa tina cont?
A. L. Ar trebui sa tina cont si de grupul de apartenenta, dar, in general,
mecanismele prin care se face terapia fac abstractie.
Daca omul respectiv vrea sa se schimbe cu adevarat, poate sa o faca si daca e alb,
negru, cu picatele, nu conteaza.
S. I. Parte din lipsa de stima de sine vine dintr-o pozitie sociala foarte joasa, sa
zicem. Cum incerci sa-l convingi, sa-l motivezi sa se lase cand el are dintele acesta
care permanent ramane acolo. El ramane cu problemele acestea sau ?
A. L. De obicei se incearca sa se schimbe si cadrul de referinta. Daca de la inceput
face o problema din faptul ca este tigan si marginalizat sau ca nu are din aia sau din
aia, schimbandu-se cadrul de referinta, el se poate raporta altcumva la propria
situatie si atunci o alta perspectiva ii poate zugravi o alta stare de spirit, o alta stare
sufleteasca. Il scoatem din cutie, dupa care il ajutam sa inteleaga ce se afla acolo si
il bagam la loc. Nu stiu daca e tocmai potrivita expresia aceasta, dar am avut si la
cabinet si aici pacienti de etnie roma si nu am facut rabat de calitate.
S. I. Cum abordezi pe cineva care inca nu a tras toate consecintele neplacute

posibile si nu-i atat de matur incat sa aiba o motivatie de genul imi pierd jobul,
imi pierd familia, cum ar fi persoanele de 20 ani?
A. L. De obicei, targetul meu, cand am in terapie persoane de 16,17,19 ani cu istoric
de consum de droguri, este relatia pe filiatia mama si relatia cu tatal pentru ca, de
cele mai multe ori, acolo este miezul problemei. Imi asum faptul ca persoana ar
putea sa recidiveze peste o luna sau peste 5 luni dupa ce pleaca din centru, dar ma
multumesc cat de cat cu faptul ca si-a reparat relatia cu respectivele persoane si
eventual, peste un an, sau peste 2 luni sau 3 luni daca vrea sa vina inapoi, va veni.
Este un spatiu in care se poate discuta. Cu tinerii care nu au o motivatie de genul
pierderii familiei sau jobului merg pe legatura cu parinii pentru ca acestia daca simt
ca apartin unui loc, pe care il pot denumi cu cea mai mare naturalete acasa, atunci
si acel acasa le va furniza motivatia pentru schimbare. Daca nu au acel acasa, pot
eu sa le spun despre toate efectele asupra stomacului, ficatului si creierului ca nu
are nici un efect sau este prea putin.
S. I. Ai dat si peste cazuri clasice de genul cand cineva avea o trauma sau o
experienta de abuz in copilarie care era legata de dependenta actuala?
A. L. Da, a fost chiar recent anul acesta cineva care trecuse prin abuz emotional, sar putea sa fi fost vorba si de abuz sexual la mijloc si care si-a legat dependenta
foarte strans si de experientele acestea, plus o relatie foarte nesanatoasa, nefericita
cu parintii.
S. I. Si persoanele de genul acesta crezi ca dupa ce depasesc dependenta intr-un
final, viata lor se imbunatateste semnificativ si depasesc problema initiala sau
raman cu ea si se manifesta in alte moduri?
A. L. Eu ma duc invers, las dependenta, paradoxal, pe ultimul loc. Ma duc direct la
miez, ma duc acolo sa repar tot ce se mai poate repara in relatia cu el insusi si in
relatia cu trecutul care in mod fantomatic il zgandare si nu-i da pace, ceea ce ii
alimenteaza dependenta si atunci spun: ok, sting conflictul de baza, dupa care
acest lucru il va ajuta sa stinga dependenta care, pana la urma, din punctul meu
de vedere, e o chestiune si de comportament, de obisnuinta, psihologica si de
neuro.
S. I. Ai si momente de sturatie sau te ajunge rutina datorita faptului ca discuti
mereu aceleasi probleme de ce suntem dependenti?, ce facem cand ajungem
acasa?, daca imi zice cineva sa iesm sa bem impreuna ce ii zic??
A. L. Sunt momente cand apare un soi de burnout, sa zic, dar stiu ca am acasa o
familie care ma asteapta, am prieteni cu care pot sa ies la un fotbal, o discutie, un
film, la o bere. Chiar daca sunt terapeut intr-un centru antidrog si antialcool aceasta
nu inseamna ca nu ma mai duc la o bere din cand in cand, chit ca beau foarte rar
ceva alcoolizat. Lucrurile acestea ma ajuta sa trec mai usor peste momentul de
burnout, de plictiseala, de stres, chiar, pentru ca meseria in domeniul acesta in
Romania nu este stralucit platita, sa ai un confort financiar, sa zici lasa ca vine vara
si plec intr-un concediu in care ma lafai 2 saptamani si chiar uit de tot si vin cu

bateriile super incarcate. Nu exista asa ceva. Eu am grija sa-mi incarc bateriile in
fiecare weekend, in fiecare dupa amiaza o ora, doua cu fetita, cu sotia, cu prietenii
mei.
S. I. Crezi ca ar exista o piata pentru centre private de genul acesta in care medicii
sa fie platiti mai bine?
A. L. Chiar daca ar aparea un centru privat de genul acesta, estimarile mele ar fi ca
ar avea un numar redus de pacienti, raportat la costuri, pentru ca acel centru daca
vrea sa fie sustenabil, trebuie sa aiba niste costuri bine calculate. De ce? Nu ca nu
ar fi oameni cu bani care sa sustina lucrul acesta sau sa le plateasca clientilor
terapia, ci pentru ca exista o mentalitate destul de inapoiata vizavi de dependenta,
chiar si la nivelul avocatilor, doctorilor.
Sunt doctori care nu stiu ce e aia dependenta psihica. Nu au incredere in terapie,
nici in psihologi, cred ca e o vorbarie, ca e un nonsens sa stai acolo si sa tot discuti
cai verzi pe pereti. Si atunci cred ca ar trebui sa treaca cel putin inca un deceniu.
De exemplu, mie mi se intampla sa-mi vina in Sibiu la cabinet persoane din Craiova,
Cluj, Targu Mures, orase aflate la distanta de Sibiu. Nu prea imi vin din Sibiu, tocmai
pentru ca Sibiul este mic, le este frica se se vada ca se duc la psiholog, sa se creada
ca au probleme psihice. De aceea, din punctul meu de vedere, Bucurestiul este cu
10 ani inaintea restului oraselor din tara. Acolo lumea este mult mai obisnuita cu
asa ceva, li se pare natural si e o piata de desfacere fantastica acolo.
S. I. Cineva pe care sa nu crezi ca-l mai poti ajuta sau care e dincolo de ajutor ti s-a
ntamplat sa ntalnesti? Ai avut momente cand te gandesti Ce sa-i spun omului
astuia, n ce fel l pot ajuta?
A. L. Da, sunt momente n care mi recunosc neputinta de a nu sti, de a nu avea un
raspuns pregatit, sa spunem. Nu sunt adeptul raspunsurilor sablon, adica bai gata,
trebuie sa-i spun chestia aia, sa i-o recit ca pe o poezie si gata. n primul si n
primul rand caut sa vad daca ntr-adevar experienta mea de viata plus cunostintele
mele i pot fi de ajutor. Daca n-am cum sa-l ajut, mai bine tac. Prefer sa traversez un
moment de penibil, prefer sa creada omul acela ca nu am cum sa-l ajut, decat sa
spun o vorba idioata si sa stric mai mult decat daca i-as fi spus nu stiu ce. Da, sunt,
au mai fost, vor mai fi persoane care ma iau probabil pe nepregatite sau sunt peste
putinta mea de a ntelege
S. I. Eu ma gandeam la cazurile fara speranta, cand te gandesti bai, asta nu se mai
lasa, nu mai ai ce-i face, e dincolo de orice ajutor.
A. L. Da, am vazut oameni foarte blazati
S. I. Ca n Leaving Las Vegas, daca stii filmul. Desi nu stiu daca ajunge aici daca e
asa, pentru ca nu prea se lasa.
A. L. Chiar asa nu am ntalnit ntr-adevar. Dar n fata unui asemenea caz nu as
insista, nu as tabar pe el sa l fortez sa se deschida. Nu, l-as accepta. E alegerea ta,
e viata ta.

S. I. Dar daca ar fi cineva apropiat tie? Ce faci cand cineva apropiat da semne ca e
gata sa se distruga si nu are motivatie pentru schimbare?
A. L. Acolo, dat fiind faptul ca este o persoana din familie si nu mai sunt
profesionist, cred ca as face orice ca sa lupt, orice. Dar si acolo as avea o limita
probabil. Pentru ca mi-as da seama la un moment dat ca tot arsenalul meu de bune
intentii si de masuri pe care l-am folosit, dar nu a dat rezultatele bune, daca a fost
epuizat
S. I. Poate sa aiba de la un punct ncolo chiar efectul contrar sau poate avea efecte
asupra unei terte parti.
A. L. Exact. Si atunci probabil ca ar fi un moment n care m-as retrage. Dar pana nu
assimti ca am consumat tot arsenalul de care dispun nu m-as lasa.
S. I. Dar ce ai recomanda ntr-o prima faza, sa zicem ntr-un caz oarecum tipic, niste
parinti si dau seama ca copilul se drogheza, sa zicem ca deja e ntr-o faza avansata
si au de ales ntre doua metode, cele clasice, ncearca sa-i impuna limite, sa-l dea
afara, sa nu-i mai dea bani, pana la a reteza relatia si a-l vedea pe strazi. Si ce se
ntampla daca e pe strazi toate riscurile, poate lua supradoza, poate sa pateasca
ceva, tebuie sa-si asume riscul asta. Sau sa l tina pe linia de plutire, i platesc
datoriile, l tin cand e varza, pana cand poate se razgandeste sau se trateaza.
A. L. Raspunsul care mie mi place e undeva la mijloc.
n cazul unui copil care are probleme cu drogurile, adolescent sau tanar, nu l
consider pe copil singur responsabil de situatia n care s-a ajuns. Da, este clar el
este responsabil de faptul ca si introduce drogul n vena sau l prizeaza. Dar factorii
care au dus la aceasta situatie sunt egal mpartiti ntre el si parinti. Si atunci, daca
vin parintii n consiliere si mi spun uite l avem pe cutare si are varsta asta, se
drogheaza si vrem sa nu se mai drogheze, ar fi bine, si asta le recomand parintilor
ori de cate ori am ocazia, sa si repare relatia lor, probabil relatia de cuplu, probabil
relatia cu copilul.
S. I. Cam complicat cat timp el e
A. L. Da, cam complicat pentru ca ei vor imediat ca el sa fie reparat. Dar le spun
bun, hai sa mergem n paralel. Ar fi inutil sa lucrez cu un copil atata timp cat
acasa are parte de cicaleala, nervi, un tratament neadecvat, poate chiar un exces
de dragoste sau lipsa ei, amandoua sunt nocive. si atunci ma asigur ca acasa copilul
are un mediu n care se poate ntoarce, un mediu propice.
S. I. Sa presupunem ca nu e chiar copil, pentru ca atunci nu stiu daca e legal sa l
dai afara din casa.
A. L. Hai sa zicem ca e peste optsprezece ani. Daca nici n faza acestui tratament n
fata caruia tanarul deja de douazeci de ani nu mai poate sa spuna ca mama n-a
fost iubitoare, ntelegatoare si asa mai departe, daca nici asa nu se conformeaza,
pentru ca, sa zicem, dependenta este puternica sau sentimentul de apartenenta la
un grup este la fel de puternic, atunci ntr-adevar recomand sa se ia masuri putin
mai drastice. Inclusiv impunerea unui program strict, pe care daca acea persoana l

respecta e ok, daca nu Stiu cazuri, mi-a povestit cineva din Olanda, care culmea
este tot consilier n adictii, are vreo saizeci de ani, fost dependent de cocaina,
marijuana si alcool, si care mi spunea ca fiica sa de 16 ani are exact problema lui. A
facut mai multe ncercari de a o convinge sa renunte la droguri, la discoteci avea
o viata mai putin sanatoasa. N-au reusit pana cand au facut un consiliu de familie n
care i s-a spus: Uite, noi nu mai putem suferi alaturi de tine. Te rugam sa alegi,
este ok daca vrei sa alegi viata cu prietenii tai si asa mai departe, sau daca vrei sa
alegi sa ramai cu noi, dar respecti regulile sau programul acesta. Bineneteles ca
fata a plecat, lumea a plans, a fost greu, un moment dificil pentru ei. Ea plecand
totusi stia, ca i s-a spus, ca daca va vrea sa se ntoarca, se poate ntoarce cu
conditia unu, sa nceapa un program de reabilitare cum este la ei si doi sa respecte
regulile familiei. Deci oricand este binevenita napoi, dar daca accepta sa respecte
programul respectiv. A venit ntr-adevar dupa sase luni, gravida si cu hepatita C.
Acum nu mai stiu, el a fost sunat de spital, ea i-a spus Tata, uite vreau sa vin
acasa. Deci dupa ntamplarea asta ea s-a ntors, atunci a vrut. Se pare ca, n
ghilimele, a avut nevoie de sase luni de zile de exces. Lucrurile trebuie facute
gradual, nu chiar brusc.
S. I. Mai vreau sa te ntreb de tehnicile de afara, nu stiu daca stii cum functioneaza
n Germania sau UK. Si daca e ceva care simti ca aici lipseste n felul n care e facut
centrul sau ce ai vrea tu sa aiba n plus sau daca ai mbunatati centrul semnificativ
ce ai face.
A. L. Da. Partea de psihiatrie nu este acoperita aproape deloc. Noi avem o
colaborare buna cu spitalul de psihiatrie, dar totusi nu este cea mai buna forma de
colaborare. Aici ar trebui sa fie un medic psihiatru permanent, n cazul n care
cineva sa zicem se decompenseaza sa poata sa actioneze rapid.
S. I. Ce nseamna ca se decompenseaza?
A. L. Se nscrie pe un comportament din punctul nostru de vedere anormal, aberant.
Manifesta o simptomatologie pe care altii o vad tipica omului, n ghilimele, nebun.
Deci se decompenseaza, aparatul lui psihic nu mai este n stare sa fie echilibrat, sa
se raporteze la viata n mod sanatos, aici si acum.
S. I. Cred ca multe clinici de afara, cel putin n Statele Unite, ofera la pachet
dezintoxicare si reabilitare. Mai ales pentru heroinomani cred ca e foarte greu sa le
mparta, sa faca n Bucuresti dezintoxicare si apoi sa vina aici, cumva nu face sens
pentru ei toata treaba asta, daca nu sunt mpreuna.
A. L. Da, si asta ar fi de dorit aici. Ar fi de dorit un centru de genul asta n care toate
lucrurile sa se faca la un loc, asta mi-as dori. Si, apoi, adaptat stilul de lucru, oferta
de servicii. Pentru ca n Romania va fi din ce n ce mai greu sa-ti permiti sa-ti iei un
concediu mai lung de o luna de zile, iar un centru de tip comunitate terapeutica
este facut sa fie functional pentru un model de terapie care dureaza ntre trei si
sase luni, ori cred ca sub unu la suta dintre clientii pe anul acesta sau anul trecut siau permis sa stea mai mult de trei luni de zile. Atunci ar fi bine sa ne adaptam si noi
serviciile pentru o luna de zile. Poate sa fie ceva mai intensiv, asta poate sa
nsemne un personal mai extins.

Asezamntul Nazaret aparine organizaiei non-profit Crucea Albastra din

Romnia si funcioneaza asemanator clinicilor private de reabilitare din
occident. Spre deosebire de centrele de dezintoxicare din cadrul spitalelor,
unde terapia se reduce la tratament medicamentos pentru depasirea
sevrajului, reabilitarea psiho-sociala oferita la Nazaret se axeaza pe
terapia de grup, n cadrul careia fiecare pacient scapa de sentimentul de
marginalizare, beneficiaza de experiena celorlali, renvaa sa se
integreze ntr-un grup, constientizeaza faptul ca dependena de alcool
sau alte droguri este o boala si capata ncredere n abstinena, pe care o
credea imposibila. Internarea, atunci cnd exista motivaie pentru terapie
si recunoasterea dependenei, se face pe o perioada de minimum o luna,
cu o durata recomandata a terapiei ntre doua si patru luni si costa 1800
de lei pe luna. Pe lnga cele sapte dormitoare de doua-ptru paturi, sala de
mese, veranda acoperita si veranda n aer liber, curte, foisor, bucatarie,
toalete si bai cu apa calda permanent, centrul dispune de mai multe dotari
utilitare si pentru recreere, printre care o sala de club pentru activitai de
grup, televizor, dvd-player si o colecie de filme, biblioteca, jocuri de
rummy, table si altele, masa de ping-pong, biciclete mobile, bicicleta fixa
si greutai de antrenament, atelier de tmplarie, staul pentru animale,
livada etc.
La centru se afla de regula internai mai muli barbai alcoolici, dar n
ultimii ani a crescut procentul dependenilor de droguri, n special n urma
exploziei drogurilor foste legale etnobotanice, acum disponibile ilegal
prin dealeri si prin internet, care au luat parial locul heroinei. Desi se
apreciaza ca exista zeci de mii de dependeni de droguri si sute de mii de
alcoolici n Romnia, puine persoane cunosc si au ncredere n
tratamentul psihologic n cadrul unei comunitai terapeutice, n ciuda

notorietaii clinicilor de reabilitate n occident. Procentul pacienilor care

reusesc recuperarea de lunga durata n urma tratamentului ntr-un astfel
de centru depaseste 50%, iar beneficiile terapiei sunt simite de marea
majoritate a pacienilor.
Pentru mai multe informaii putei vizita
websiteul www.asezamantulnazaret.cabanova.ro sau putei contacta
centrul la numarul 0269 577 316.
Nota: interviul a fost realizat pe 14 aprilie a.c. ca documentare n cadrul
unui proiect jurnalistic, dar fara a fi destinat iniial publicarii, motiv
pentru care ntrebarile si raspunsurile nu sunt ntotdeauna formulate
standard.
Autor: Stefan Iancu
Credit foto: George Popescu www.poqe.com
Share12
Articole similare:
1. Copiii cu ADHD sau alte tulburari comportamentale sunt plimbati dintr-o
scoala in alta, dublu stigmatizati. Psihologii se impart intre 2-3 scoli, 3-4
gradinite Seminar Salvati Copiii, de Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale
2. Partea luminoasa si partea intunecata a testelor genetice
3. Spitalul Life Memorial din Bucureti este primul spital privat din Romnia care
a primit nivel de acreditare maxim din partea CONAS
4. Surprize la care nu v-ati fi asteptat din partea bebelusului
5. VIDEO Dr. Rodica Serban, medic epidemiolog: Din pacate, doar 40% dintre cei
care pleaca in vacanta se adreseaza unui centru international de vaccinari
Tags: alexandru lescau, asezamantul nazaret, dependenta de alcool, main
Search

9 comentarii
Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

1.

Comentariu scris de Adrian

Publicat la data de 29.5.2013, ora 5:03 pm

Felicitari! Si eu lucrez intr-un domeniu asemanator in Occident: in spital vizitam

pacientii de toate religiile sau fara religie si le oferim ingrijire pastorala, o imbinare
de terapie/psihologie cu spiritualitate.
Raspunde
2.

Comentariu scris de Spiridon Anca

Publicat la data de 30.5.2013, ora 9:57 pm

Ma bucur foarte mult ca exista astfel de oameni, foarte buni profesionisti, care stiu
ce inseamna meseria de psiholog si de psihoterapeut. Stiu ca lucrul cu orice
dependenta iti angajeaza toate resursele umane si profesionale si nu este usor
deloc! Imi pare rau ca psihiatria nu face echipa cu psihoterapia si stiu ca au
rezerve mari in a da credit profesional psihologilor-terapeuti chiar si in Bucuresti.
Multa putere de munca, cat mai multe resurse personale si profesionale!
Va doresc sa vina in echipa voastra un psihiatru doi, cat mai curand!
Raspunde
3.

Comentariu scris de elena

Publicat la data de 4.3.2014, ora 11:54 am

Am in baiat dependent ,de droguri,so este foarte greu,pentru el,pentru no I,pentru

to at a familia.este foarte greu pt. O mama sa_si vada copilu cum se chinuie si
distrugesunt,putini oameni care inteleg ce simte in drogat,chinurile print care
trece,toti ii privesc can pe niste ciumati,sunt marginalizatiau nevoie de ajutor
specializat,
Raspunde
4.

Comentariu scris de Lumy

Publicat la data de 11.1.2015, ora 6:05 pm

Ma bucur ca exista un asememenea centrula fel ca doamna Elena si eu am un

baiat de 19 ani care din pacate a cazut in patima drogurilor.As vrea sa il ajut din tot
sufletul si cred ca voi apela la serviciile acestui centru.
Raspunde
5.

Comentariu scris de zaharia irina

Publicat la data de 12.2.2015, ora 9:25 am

vad ca toata lumea este foarte incantata de existenta unui astfel de centru pentru
tratarea dependentelor, dar inainte de a va interna copiii sau cunostintele in acst
centru de la Sibiu-Sura Mica, ar fi bine sa stiti anumite lucruri care se petrec in acest

centru de la cineva care a avut copilul de 19 ani internat aici recent, si anume in
periaoda noiembrie-decembrie 2014. Copilul meu este dependent de etnobotanice
si a fost internat patru luni si jumatate la centrul din Iasi, dupa care, tot datorita
informatiilor de pe internet si de la cunostinte am hotarat sa-l duc in centrul de la
Sibiu-Sura Mica. Pot sa va spun ca in afara sumelor destul de mari care se platesc la
acest centru pentru un pacient, rezultatele sunt zero. Am platit 70 de ron ziua de
internare si copilul nu a beneficiat de psihoterapie cum vad ca se lauda cei din acst
centru. in plus, cum dealerii sunt prezenti peste tot, va pot spune ca si in acest
centru lucrurile stau la fel. Dupa externare, copilul meu a venit mult mai rau acasa
decat atunci cand l-am internat in centrul de la Iasi, si asta datorita prezentei unui
dealer infiltrat in acel centru. copilul meu mi-a povestit si faptul ca era internat in
camera cu un profesor dependent de alcool, care nu avea cum sa se trateze de
aceasta dependenta, deoarece seara iesea in curtea asezamantului si consuma
alcool. Deci dragi parinti care doriti binele copiilor, interesati-va mai bine si mai
cautati alte variante(pt cei ce doriti detalii- 0754858726)
Raspunde
o

Comentariu scris de marius vasluianu

Publicat la data de 16.2.2015, ora 11:12 pm

Doamna Zaharia mi pare ru s vd ce putei scrie pcat eu am 3 ani de zile de

abstinen ..Avei grija Cum vorbii o sa va pedepseasc vorbele acestea
Raspunde
6.

Comentariu scris de mihai

Publicat la data de 14.1.2016, ora 1:49 pm

am intrat intamplator si am citit comentariul d nei Zaharia..si am ramas un pic

mahnit!Doamna Zaharia in perioada in care a fost copilul d voastra internat in
centrul de la Sibiu s a intamplat sa fiu si eu internat acolo deci il cunosc destul de
bine si ii cunosc povestea!!Sedinte de psihoterapie si ergoterapie se faceau zilnic de
luni pana vineri dar baiatul d voastra nu presta de fiecare data pt ca dormea mai tot
timpul!oamenii de acolo isi dau tot interesul sa ajute pacientul dar daca pacientul
nu vrea in nici un fel nu va suparati dar nu are ce cauta la centrul din Sura Mica pt
ca nu e spital sa te duca cineva la terapeut cu forta sau pe sus,daca nu vrei s o faci
nu te tine nimeni legat acolo esti liber sa pleci!
in concluzie in calitate de fost pacient la Sura Mica recomand acest centru pentru
toti dependentii(alcool,droguri,jocuri noroc),multi pacienti reusind sa se vindece de
dependenta pe care o aveau.dar trebuie sa faci si tu ceva !!!
Raspunde
7.

Comentariu scris de laur

Publicat la data de 13.3.2016, ora 5:37 pm

buna ziua.ar trebui sa ajung si eu acolo.daca nu as suporta sa stau minimul de o

luna de zile,daca nu as raspunde programului si dupa o zi sau mai multe as vrea sa
plec,intrebare,se poate?exista vrun risc sau cost sau altceva?sant inpiedicat de ceva
scris sau nescris?astept raspuns in timp util
Raspunde
8.

Comentariu scris de Elena

Publicat la data de 15.5.2016, ora 8:12 pm

Buna ziua. Ce pot sa va spun este ca am cunoscut acest Asezamant in anul 2004
cand am facut un curs de pedagog de recuperare . Am vizitat acest Asezamant si
participand la intalnirile celor cazatiaici. Am avut foarte multe lucruri de invatat
din povestile lor, din planul lor terapeutic. Am cunoscut si pe CEI care se ocupau in
acel timp de acei tineri ,erau si sunt (daca inca mai lucreaza aici),persoane mult
inteligente. Ca mai exista si erori cum spunea si in comentariul de mai sus trebuie
sa existe un pic de vointa si din partea celui asistat daca nu mai bine renunti
.Trebuie sa ai tu vointa de a sta bine daca vrei sa te faci bine. Cu forta nimic nu se
face!!!! Succes !!
Raspunde