Salut, eu sunt Forrest, Forrest Gump. Nu e o replica prea buna de inceput, nu-I asa?

Si totusi portretizarea lui Tom Hanks a fiecarui om a facut deja din Forrest Gump
unul dintre filmele cu cele mai mari incasari ale celor de la Paramount. Daca
britanicii vor impartasi deliciul nostalgic american asa cum Gump se strecoara
(glides), naucit(bemused) printre istoria Americii postbelica, ramane de vazut.
Filmul lui Robert Zemekis este amuzant(diverting), cu siguranta; si pe deasupra
este cu 45 de minute prea lung.
Shoot the Pianist este foarte bine cunoscut drept unul dintre filmele-cheie ale
Noului Val Francez. Truffaut este de obicei jucaus la conventiile film-noir(drame
cu crima si mister) de la Hollywood, variind pe neasteptate intre stari aflate in
opozitie si osciland intre schimbari comportamentale bruste si imprevizibile.
Aznavour este excelent in rolul pianistului care se incurca cu gangsterii,
performanta sa, impreuna cu efectele acestui omagiu (homage) vesel (blithe),
reprezinta un mare plus pentru un film american din categoria B.
Cu toate ca Spielberg nu a fost cea mai buna persoana care sa regizeze adaptarea
nuvelei lui Alice Walker despre viata plina de suferinta a unei negrese sarace din
Deep South, acesta a fost probabil unul dintre putinii directori care a avut
influenta/prestigiul (clout) necesara sa introduca un astfel de material la
Hollywood. Desi avea multe cusururi, filmul The Color Purple infatiseaza numeroase
performante remarcabile, desi puterea convingatoare a materiaului original
depaseste de multe ori tratamentul excesiv de sentimental a lui Spielberg.
Un trend, o alta versiune tipatoare (sau de prost gust=gaudy) si
grosolana/indrazneata/obraznica (brash) a pantomimei favorite pentru
generatia activa MTV, Alaadin evita/se fereste (eschew) profunzimea si evolutia
personajului pentru cadenta si energie bruta. Desi este plin cu efecte uimitoare
(dazzling), atuul (trump card) filmului este Robin Williams a carui duh(genie)
vioi (mercurial) face ca filmul sa fie mult mai captivant (kick into overdrive)
datorita vorbariei excentrice (flipped-out). Animatorii Disney au combinat fluxul
incoerent al constiintei lui Williams, oferind un nou inteles frazei de a reactiona
rapid. Daca tehnica brilianta a filmuui Alladin s-ar fi ridicat la nivelul scenariului,
acesta ar fi fost un clasic. In realitate, reprezinta un divertisment briliant, insa spre
deosebire de Frumoasa si Bestia, acesta nu are rezonanta de lunga durata.
Jurassic Park: Deci ce am putea sa iti spunem despre acest film ca sa nu stii deja?
Pai, unul dintre lucruri ar fi Tyrannosaurus Rex, Triceratops si inca alte astfel de
bestii care au trait in asa zisul Richard Attenborough, parc tematic modificat genetic
care a avut loc, de fapt, mai degraba in perioada Cretacicului decat in perioada
Jurassic, insa daca am sublinia acest lucru ar insemna sa fim cu adevarat o multime
de pedanti plictisitori si batrani. In mod asemanator, ar fi grosolan (churlish) sa
ne plangem de autoportretul pilotului Jeff Goldblum despre Jeff Goldblum, sau
atitudinile dezgustatoare (mawkish) fata de copii caracteristice lui Spielberg, ori

monologul plictisitor al lui Richard Attenborough despre circurile cu purici (fleacircuses), deoarece de fiecare data cand unul dintre acestea incep sa te irite, va fi
o aparitie dramatica a unuia dintre adevaratele staruri ale filmului- acei dinozauri.
Discutie despre efectele speciale ultra-moderne(state-of the-art): saurieni
(reptile mari) avansati(strutting) inconjoara stelele intro panica (stampede) fara
sudura/constanta/lina (seamless); T.Rex plange dupa un camion care intentioneaza
sa ii calce in picioare (trampling) pe locuitori; dinozaurii cu adevarat terifianti
urmaresc niste mici copilasi intr-un laborator intunecat. Este dificil sa te gandesti la
ceva imagianr ce ai putea adauga in acest film pentru a-l face mai bun.
The House of The Spirits: Este evident ca vorbim despre ceva epic aici, un film cu
buget mare care include in distributia sa persoane importante precum Streep si
Irons dar si Glenn Close si Winona Ryder. Totodata este unul dintre acele film care
este atat de ingreunat de distributie si performate incat ai de multe ori impresia ca
reprezinta un chin (ordeal) sa asisti la acest film.(sit thourgh it)
Irons il joaca pe Esteban Trueba, un patriarh auto-proclamat care isi domina dinastia
cu un pumn de fier. Acesta isi alunga(banish) sora batrana(spinster) Close din casa
cand acesta considera ca ea intervine intre el si sotia sa (missus) Streep. De
asemenea, el incearca sa isi casatoreasca fiica Ryder cu un european bogat. Insa
incapatanata (headstrong) Bianca are o aventura amoroasa secreta cu un activist
de stanga, si, in urma consecintelor(aftermath) a unei lovituri militare de stat
(military coup), consrvatorul persistent Irons trebuie sa decida daca loialitatea sa
politica merita sa isi sacrifice familia.
Bazat pe cea mai vanduta nuvela de-a lui Isabel Allende, acest film a obtinut
aparent 70 mil de dolari la casele de bilete din intreaga lume, insa este greu de
observat atractia pentru acest film in afara starurilor care joaca. Este greoi si
plictisitor si nu reusese sa evoce (conjuring up) tocmai realist portretele celor aflati
in necaz din sudul americii. De mare ajutor ar fi fost daca personajele erau de
departe placute insa ele nu sunt- Irons si Streep reprezinta cel mai neatractiv cublu
ecranizat. Spiritul tau este posibil sa se scufunde daca vei vedea acest film!