Xiphophorus helleri Pestele xipho

Este raspandit in America Centrala, din Guatemala pana in sudul Mexicului. Forma
originara este de culoare verde, asa numitul Xipho verde, dar in urma selectiilor
repetate au aparut mai multe varietati coloristice: xipho rosu cu coada neagra,
xipho rosu cu ochii rosii, xipho albinos, simpson xipho cu aripa dorsala alungita,
tuxeto cu o banda neagra ce se intinde de la baza pedunculului caudal pana la
marginea operculului (poate fi rosu sau verde), xipho negru provenit din tuxeto,
la care banda laterala neagra este foarte mult latita acoperind in intregime
flancurile corpului si afara aripioarelor, care raman transparente, berliner cu
puncte negre dispuse neregulat pe fondul rosu al corpului, xipho voal la care
aripioarele perechi si neperechi sunt mult alungite.
Ca dimensiuni, femela ajunge la 12 cm, masculul fiind mai mic. Dimorfismul sexual
este evident, masculul avand inotatoarea anala modificata intr-un organ copulator,
numit gonopodiu, la varietatile voalate gonopodiul creste foarte mult, devenind,
din aceasta cauza inoperant. Dimorfismul se mai manifesta si prin existenta la
mascul a unei prelungiri in forma de spada a radiilor de la baza inotatoarei
caudale, popular fiind numit si pestele cu spada. Trebuie subliniat un aspect
interesant legat de dimorfismul sexual si de raportul dintre sexe. Este vorba de
reversibilitatea sexelor si de disproportia intre sexe la depunere. La un moment
dat o femela bine dezvoltata isi modifica conformatia corpului, ii apare spada si
gonopodiul, transformandu-se in mascul. Acest fenomen este observat si la alte
specii vivipare (Xiphophorus maculata). Datorita unor factori externi (pH etc) au
loc modificari fiziologice care transforma femela in mascul, fenomenul fiind
reversivil, un astfel de mascul fals se poate transforma inapoi la femela, putand
naste din nou pui.
In natura traieste in ape mai mult lent curgatoare, cu o duritate medie de 10-15
dGH. Aceste rauri trec peste soluri care pot fi mai mult sau mai putin acide si se
varsa in mare, unde sunt categoric mai alcaline. Deci pestii au preferinte pentru
apa neutra, usor alcalina. Prefera un bazin cu multe plante si cu o apa obisnuita
(de la robinet) bine oxigenata si filtrata. Fiind un peste cu un metabolism ridicat
prefera bazine mai mari (50-80 l). Sunt pesti activi si relativ pasnici, putand trai in
acvarii comune, dar mananca puii mai mici de 1 cm. Masculii sunt agresivi, in
acvariu realizandu-se o ierarhie a masculilor, cel mai mare si mai puternic devenind
masculul dominant, care are primul acces la hrana si imperechere. Mananca atat
hrana vie cat si uscata. Cu cat hrana are in compozitie material vegetal cu un
continut sporit de carotenoizi, cu atat culoarea rosie este mai intensa.
Inmultirea este foarte usoara, femela cu 3-4 zile inainte de data estimata a nasterii
se va separa intr-un acvariu cu multe plante, cu o apa bine filtrata si aerisita. In
aceasta perioada femela va fi hranita cu hrana vie, variata. Se va tine cont ca dupa
o hranire unilaterala cu tubifex, femela se va ingrasa si va naste un numar redus
de pui, iar din acestia multi vor fi neviabili. Dupa 2-3 nasteri, femela poate naste
intre 100-250 de pui. Dupa nastere femela se va scoate pentru a nu manca puii.
La varietatea berliner se poate observa o concentrare a pigmentului negru
(melanina) in partea posterioara a corpului. In situatia in care petele metalice se
extind foarte mult, jumatatea posterioara a corpului devenind neagra, acesta fiind
un semn de degenerescenta. Caracterul este ereditar cu atat mai mult cu cat
incrucisam pesti inruditi intre ei. Deci in cazul in care continuam apare o maladie
genetice, melanosarcom sau cancerul pigmentului negru care se manifesta prin

distrugerea dorsalei si codalei, atacand si pedunculul caudal. Ca exemplu,

incrucisand un mascul berliner cu o femela albinos putem obtine urmatoarele
varietati de pui: berliner care au involuat si care au prezentat fenomenul
melanosarcomic, rosii cu ochii rosii dar cu multe pete albe (in locul celor negre),
albinosi care s-au dezvoltat normal. Se poate intampla ca dorsala si caudala sa
lipseasca chiar de la nastere. Deci vom cauta sa evitam incrucisarea intre pesti
foarte inruditi intre ei (pentru a evita consangvinizarea) sau incrucisarea intre
pesti ajunsi la capatul selectiei artificiale.