Xiphophorus Helleri (Xifo, Xipho), pestele de acvariu cu coada in forma de spada, face

parte din familia Poeciliidae, ordinul Cyprinodontiforme, ca si Poecilia reticulata (Guppy),

Molienisia sphenops (Molly) si Xiphophorus maculatus (Platy) si este nepretentios, extrem de
adaptabil si rezistent, fiind foarte potrivit pentru acvaristii incepatori. Datorita coloritului
foarte variat existent in cadrul speciei si hibrizilor sai, xipho este un peste decorativ si,
datorita temperamentului prietenos, poate fi cu usurinta alaturat altor specii (dar atentie, nu
cu toate) in acelasi acvariu.
Originar din nordul Americii de Sud si centrala, acest peste de
acvariu este obisnuit cu temperaturi de 22-26C (unele surse
mentionand 18-28C), asadar, pentru a-i tine in conditii optime si
pentru a-i mentine alerti si sanatosi, este absolut necesara
instalarea in acvariu a unui dispozitiv de incalzire a apei cu
termostat si a unui termometru, fixat in zona mediana a
acvariului, pentru a putea ajusta si verifica temperatura apei in
orice moment. Prefera un mediu usor bazic, cu PH 7.0 pana la 8.3
si o duritate a apei de 12-30 dGH. De asemenea, multi acvaristi
adauga in acvariile cu xipho, guppy, molly si platy si cate o
lingurita de sare neiodata la fiecare 10 litri de apa, desi in
extremis xipho se adapteaza si la acvarii cu apa dulce.
Acvariul potrivit pentru Xiphophorus Helleri este bine sa
fie de capacitate mare, intrucat sunt pesti care prefera sa
inoate in spatii largi si, in cazul in care nu au loc suficient (situatia
care apare si in cazul in care acvariile de capacitate mare sunt
suprapopulate), nu cresc la dimensiunile obisnuite (8-14 cm),
ramanand mici. De asemenea, in acvariile suprapopulate este
dificil de mentinut echilibrul chimic atat de necesar pestilor, datorita acumularilor de fecale
care se descompun si carora filtrele nu le pot face fata corespunzator iar pestii sunt predispusi
la imbolnaviri (paraziti, fungi, bacterii) care pot lua rapid proportii epidemice.
Astfel, este recomandabil ca un peste sa aiba disponibili cca 6 litri de apa, dar nu mai putin de
5. Asadar, pentru 10 xipho este, de exemplu, necesar un acvariu de cel putin 50 de litri, ideal
peste 60. Cand va cumparati acvariul in care intentionati sa puneti xipho, tineti cont si de
faptul ca ei se vor inmulti in captivitate si ca probabil veti pastra cel putin o parte din pui in
acvariu, care vor creste si vor avea nevoie de acel "spatiu personal" corespunzator, de cca 6
litri de apa; prin urmare, este de preferat sa luati un acvariu mai
mare, decat un acvariu care curand s-ar putea dovedi neincapator.
De asemenea, intrucat xipho sunt pesti cunoscuti pentru placerea
de a face salturi afara din apa, pentru a preveni pierderea lor din
acvariu, este recomandabil sa va procurati un recipient acoperit.
Xiphophorus Helleri se inmultesc foarte usor in captivitate;
femelele cresc mai mari decat masculii, iar acestia se deosebesc
de femele prin faptul ca au partea inferioara a cozii alungita, in
forma de spada, si pe burta, in locul unde s-ar fi aflat in mod
normal inotatoare, au organul copulator, cilindric, translucid, la
adulti ajungand la cca 1 cm lungime, numit gonopodiu. S-a
observat ca unele femele de Xiphophorus Helleri isi pot aparent
schimba sexul, transformandu-se in masculi (apar modificari la
inotatoarea anala, care se transforma intr-un pseudogonopodiu si
se lungeste partea inferioara a cozii); in aceasta situatie, este
vorba fie de masculi care se maturizeaza mai greu (uneori chiar si
in jurul varstei de un an si mai tarziu), fie de femele aflate intr-un
acvariu cu prea putini masculi, care pot exhiba comportamente sexuale masculine dar care,
din cate s-a observat, nu pot totusi sa procreeze.
Masculii sunt foarte dornici sa se imperecheze cu femelele si le urmaresc peste tot in acvariu,
asadar este recomandabil ca la un mascul sa existe cel putin 5, 6 femele; in caz contrar,
femelele aflate in numar insuficient sunt de-a dreptul "hartuite" de mascul, devin stresate, nu

se hranesc si nu se odihnesc corespunzator si se pot imbolnavi.

Xiphophorus Helleri sunt pesti ovovivipari, ceea ce inseamna ca
fecundarea se produce in interiorul corpului femelelor, care nu
depun icre ci "nasc" pui vii, dupa 6 saptamani de la fecundare. Ca
orice peste vivipar insa, femelele, dar si ceilalti xipho din acvariu,
au tendinta de a manca puii de indata ce se nasc, asadar este
necesar ca acvaristul sa ia cateva masuri speciale cand asteapta
pui de la o femela xipho. Femela care urmeaza sa nasca se
instaleaza asadar intr-un acvariu special amenajat, avand in
partea superioara un bazinet prevazut cu orificii in partea
inferioara, suficient de mari pentru a permite trecerea puilor catre
nivelul inferior, unde se afla in siguranta. In momentul expulziei puii sunt "ghemuiti", avand
aspectul unor mici sfere, si sunt mai grei decat apa, cazand imediat catre fundul acvariului
prin orificiile bazinetului; ajunsi la fundul apei isi pierd aspectul sferoid, se "intind" si incep
imediat sa inoate si sa caute hrana. In acvariile plantate, in cazul in care plantele sunt dese,
naturale si ocupa o suprafata suficienta si daca acvaristul nu intentioneaza sa salveze toti
puii, nou-nascutii au sanse de supravietuire si fara aceste masuri speciale, pentru ca se pot
ascunde intre plante, unde pestii adulti nu pot ajunge, si se hranesc cu praful fin rezultat din
granulele de mancare cu care sunt in mod normal hraniti adultii, precum si cu algele
microscopice care cresc pe plante. Puii de xipho nou-nascuti sunt mici dar vizibili cu ochiul
liber (6-9 mm), au corpul si coada translucide, capul este vizibil mai mare decat corpul si se
poate observa imediat datorita prezentei ochilor punctiformi de culoare inchisa.
O femela de Xiphophorus Helleri poate da nastere la cateva zeci de pui la o nastere;
primiparele (femelele care nasc pentru prima data) fac mai putini pui.