Adaptări ale digestiei și organelor digestive în funcție de regimul de hrană la vertebrate

GRUPA DE VERTEBRATE ADAPTĂRI ȘI PARTICULARITĂȚI ALE ORGANELOR DIGESTIVE

CAVITATEA BUCALĂ STOMAC ȘI INTESTIN
Pești -majoritatea speciilor au dinți numeroși; -stomac voluminos la peștii răpitori,
-nu au glande salivare(trăiesc în mediu acvatic). -la speciile fitofage stomacul poate lipsi;
-intestin scurt la peștii răpitori, lung la peștii fără stomac.
Amfibieni -dinții lipsesc la unele specii; -stomacul are forma unui sac;
-limba se poate proiecta în afară prin răsturnare pentru -intestinul sse deschide în cloacă, de unde sunt eliminate
prinderea prăzii. materiile fecale, urina și celulele sexuale.
Reptile -dinți care la șerpi și sopârle veninoase au canale -șerpii pot înghiți prada întreagă – lipsa sternului, esofagul și
pentru injectarea veninului; stomacul cu pereți elastici;
-limbă subțire și despicată la vârf, putând fi proiectată -intestinul gros este delimitat de cel subțire și se deschide în
în afară. cloacă.
Păsări -nu au dinți (adaptare la zbor); -esofagul prezintă gușa cu rol în depozitarea și înmuierea
-prezintă cioc cornos cu diverse adaptări în funcție de alimentelor;
tipul de hrană. -prezintă stomac glandular care secretă suc gastric și stomac
musculos (pipotă) care sfărâmă alimentele.
-intestinul gros se deschide în cloacă.
Carnivore -incisivi mici, canini mari și conici, măsele tăioase; -stomac unicameral; -intestin
subțire scurt.
Mamifere Ierbivore -dinți adaptați pentru tăiat iarba și măcinat; -stomac unicameral la nerumegătoare (cal) și tetracameral
-nu au canini; format din burduf, ciur, foios și cheag la rumegătoare
-glandele salivare produc cantități mari de salivă. (vacă);
-intestinul subțire este foarte lung.
Omnivore -dentiție adaptată pentru regimul mixt de hrană. -stomac unicameral;
-intestin subțire de lungime medie.

Alte tipuri de hranire in lumea vie

Organismele vii care nu-si pot produce substantele hranitoare prin fotosinteza, le procura din mediul in care traiesc sau din
corpul altor vietuitoare. Acest mod de hranire se numeste heterotrof.

1. Nutritia heterotrofa saprofita: este caracteristica organismelor care se hranesc cu substante organice provenite din
descompunerea resturilor vegetale si animale, pe care le preiau din mediul in care le traiesc. In grupa saprofitelor sunt
incluse numeroase bacterii si fungi.
 Organisme saprofite comestibile: ciuperca de camp;
 Organisme folosite de catre om in panificatie: drojdia de bere;
 Organisme folosite pentru obtinerea antibioticelor: mucegaiul verde-albastrui;
 Organisme care pot provoca alterarea alimentelor: mucegaiul alb.

2. Nutritia heterotrofa parazita: organismele parasite se hranesc cu substante nutritive din organismele pe care le
paraziteaza si le imbolnavesc. Bolile produse de organismele parasite se numesc bacterioze (sunt cele produce de
bacterii), micoze (cand sunt produse de ciuperci parasite, ex: mana vitei de vie, taciunele porumbului) si zoonoze
(cand se transmit de la animale la om).
 Plantele parazite nu contin clorofila si isi procura hrana din corpul altor plante (exemple: cuscuta, muma padurii,
Rafflesia-planta cu cea mai mare floare din lume).

Cuscuta
 Rafflesia

 Animalele parasite: limbricul, tenia, capusa, puricele, tantarul.

3. Nutritia mixotrofa-plantele carnivore: isi produc substante hranitoare prin fotosinteza, dar solul in care traiesc este
sarac in substante minerale.
Exemple de plante carnivor: roua-cerului, otralelul de balta, drossera, Dionaea…

Otratelul de balta

Roua-cerului