Predic la Duminica a III-a din Post

- Sfnta Cruce
Prof. Coordonator.- Pr. Mungiu Gabriel
Elev- Guru Andrei

,,Cel ce voiete s vin dup mine , s se lepede de sine , s-i ia

Crucea i s-Mi urmeze Mie. (Marcu 8,34)
Preacucernice Printe Paroh,
Dragi colegi i Frai cretini!

Ne aflm , astzi, n Duminica a III-a din Postul cel Mare , cnd Biserica
cea dreptmritoare a lui Hristos , a hotrt s fie cinstit Sfnta Cruce , pe care
Mntuitorul Iisus Hristos a binevoit a se sui cu trupul pentru ca noi s fim iertai i s
revenim la comuniunea cu Tatl.
Ea este corabia lui Noe care ne scap de potopul pcatelor , scar care ne
ridic la cer , steagul cel preaslvit de care ngerii mpreun se bucur, cea prin care
sfinii se odihnesc , iar noi oamenii aflm mil.
Sfnta Cruce este prefigurat nc din vremea Vechiului Testament .
Faptele reale din acea vreme au o semnificaie , pe care oamenii le-au neles
mai trziu. Moise , trecnd cu poporul israelit prin Marea Roie , a ridicat toiagul n
poziie vertical , iar mai apoi pentru a o nchide , l-a ridicat n poziie orizontal , fcnd
astfel semnul Sfintei Cruci.
Totodat , pe cnd poporul lui Israel , era n drum spre Canaan au crtit
mpotriva lui Dumnezeu deoarece , sufereau de foame de sete , ct i mpotiva lui
Moise i Aaron : ,, De ce ne-ai scos din Egipt ? Ca s ne omori aici , n pustiu ?
Mnia Domnului s-a aprins mpotiva acelor rzvrtii i le-a aplicat o cumplit
pedeaps nct a trimis asupra poporului , erpi veninoi care mucau ngrozitor, drept
urmare cei mucai , mureau.

Atunci , Moise , nspimntat i el de nenorocire , s-a rugat Stpnului Ceresc

s scape israelitenii de urgia aceea.
Dumnezeu S-a ndurat i a dat porunc s fac un arpe de aram i s-l puna
pe un stlp , iar cine va privi ctre acest are de aram , va fi izbvit de moarte .
Marele conductor a fcut cum i s-a zis i mult vreme chipul acelui arpe de
aram , privit cu credin , a izbvit poporul de dinii nveninai ai erpilor .
Acest semn a fost poruncit de Dumnezeu ca s prevesteasc , s anune , cu
multe veacuri nainte , pe Fiul Tatlui ceresc care avea s vin s izbveasc pe toi cei
mucai de arpele diavol.
Asemnarea o face nsui Mntuitorul , cnd zice : ,, Precum Moise a nlat
arpele n pustie , aa trebuie s Se nale i Fiul Omului , ca oricine crede n El s nu
piar , ci s aib via venic .(Ioan 3,14)
Dac privim n antichitate , Crucea era un obiect de ocar , de batjocur , un
semn de dispre, deoarece pe ea erau rstignii fctorii de rele, tlhari i ucigai .
Crucea era intinsa jos, iar osanditului i se bateau piroane in maini, strabungand
oasele ca sa nu se poata desprinde cand se zvarcoleau, iar la picioare piroane mai mari
strapungand talpa piciorului. Imaginativa ca numai faptul pironirii in sine era un chin
extraordinar, nu era vorba de un tesut oarecare ci era vorba de oase. Dar inainte de asta
osanditul era obligat ca sa isi duca singur crucea pe care urma sa fie rastignit, de la locul
de unde i se da sentinta pana la locul de executie.
Pe un astfel de obiect de tortur a fost rstignit Mntuitorul Iisus Hristos .
A fost voia Tatlui c Unul Nscut Fiul Su , s se fac asemenea nou i s fie
rstignit pentru noi i iertarea pcatelor noastre. Care sclav ar cuteza s-i cear unui rege
s-i dea pe motenitorul su , pe prinul de coroan , ca pre de rscumprare pentru
eliberarea lui ?
Ceea ce noi n-am ndrzni s pretindem nici n nchipuire , Stpnul cerului a
fcut n ADEVR.

Evanghelia de astazi este pe cat de scurta, pe atat de plina de invataturi si, pentru
aceasta, nu usor de inteles, cel putin in trei afirmatii ce se fac in ea.
Intai, zice Mantuitorul Hristos: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de
sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie (Mc. 8, 34). Si va intreb: despre care
cruce vorbeste Domnul? Sarbatorim in fiecare an, la 14 septembrie, inaltarea (sau
aflarea) Sfintei Cruci care se pierduse; crucea pe care a fost rastignit Fiul lui Dumnezeu
pentru noi.
Despre aceasta, insa, vorbeste Domnul cand ne spune sa ne luam crucea si sa-I
urmam Lui? Despre crucea materiala, sub diferitele ei forme? Nu cumva avem de-a face
aici cu un alt inteles al crucii altul decat cel fizic?
Ba da. Hristos da aici cuvantului cruce un inteles spiritual: crucea ca viata
crestina, pe care fiecare dintre noi suntem chemati sa o ducem aici pe pamant.
Cuvintele sa se lepede de sine inseamna sa-si lepede egoismul, pentru a putea
asculta de Dumnezeu mai mult decat de sine. Nu exista ascultare de Dumnezeu fara
lepadare de sine renuntare la sine, in favoarea predarii in mainile lui Dumnezeu.
Expresia sa-si ia crucea inseamna ca, odata predat lui Dumnezeu, sa-si asume
viata aceasta cu bucuriile, dar si cu intristarile ei; cu biruintele, dar si cu esecurile ei;
cu Pastile dar si cu desele Golgote ca pe o cruce. Despre aceasta cruce a vietii
ne vorbeste evanghelia, cruce pe care trebuie sa ne-o asumam cu demnitate si barbatie
crestina si asa sa-I urmam lui Hristos.
Cuvintele sa-Mi urmeze Mie ne cheama sa abordam viata aceasta, asa cum este
ea pentru fiecare, nu cu indiferenta sau pasivitate, ci ca pe o lupta. Intelesul cu care
Hristos a numit viata noastra cruce arata lupta pe care o avem de dus fiecare dintre
noi, pentru ca viata in Hristos nu este o viata oarecare, ci este lupta acerba cu tot ceea ce
ne impiedica de a-I urma Lui.
Cunoastem din experienta proprie: sunt atatea lupte de dus! Si parca, uneori,
cadem si noi rapusi sub greutatea crucii vietii noastre, asa cum a cazut Hristos sub
greutatea propriei Sale cruci, insa, mai ales in momentele acelea suntem chemati ca,
lepadandu-ne de noi insine si infruntand slabiciunea firii, sa ne asumam totul ca pe o
cruce si cu multa barbatie crestina si lupta sa-I urmam Domnului.

O alta fraza, si mai greu de inteles, in evanghelia de astazi, este urmatoarea: Cine
va voi sa-si scape sufletul il va pierde, iar cine-si va pierde sufletul sau pentru Mine si
pentru Evanghelia Mea, acela il va castiga (Mc. 8,35). Va intreb: cum adica cine va voi
sa-si scape sufletul il va pierde? Oare nu aceasta ne dorim fiecare dintre noi sa ne
salvam sufletul? Oare ni-l vom pierde pentru faptul ca dorim sa il castigam? Ce vrea sa
spuna evanghelia?

Iubiti credinciosi,
Luand aminte la cele la care tocmai ne-am referit mai inainte, si anume la crucea
ca viata sau viata ca o cruce, cuvintele acestea, greu de inteles la prima vedere cine va
voi sa-si scape sufletul il va pierde trebuie intelese astfel: cine va voi sa-si scape
sufletul (de cruce) si-l va pierde.
Asadar, cine va voi sa-si menajeze viata si sa nu si-o jertfeasca pentru Hristos,
acela si-o va pierde. Cine va cauta sa-si scape sufletul, in sensul de a nu aborda viata ca
lupta si ca jertfa, acela si-l va pierde, pentru ca inutila se va dovedi o astfel de viata in
fata vesniciei.
Mantuitorul Hristos ne-a chemat in viata aceasta la lupta si la cruce. Si nu ne-ar fi
cerut-o, daca n-ar fi facut-o El insusi mai inainte de noi. Pentru aceasta si asteapta de la
fiecare dintre noi sa ne abordam la fel propria viata. Altfel, cine va dori sa-si menajeze
viata, complacandu-se in tot ceea ce este mai atragator si mai placut pe pamant si [cine]
nu intelege ca Dumnezeu nu ne ingaduie noua, celor ce ne-am injugat la jugul Lui si
vrem sa-I dobandim imparatia, sa traim oricum, sa vorbim ori sa gandim orice si oricum
nu are ce cauta in imparatia Cerurilor.
De aceea, se incheie evanghelia de astazi cu alte cuvinte, la fel de greu de inteles:
Sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pana ce nu vor vedea imparatia
lui Dumnezeu venind intru putere (Mc. 9,1). Si au trecut, dragii mei, de cand Hristos a
rostit cuvintele acestea, aproape doua mii de ani!

Ce a vrut sa spuna, oare, Domnul prin aceste cuvinte? Ei bine, oricat ni s-ar parea
de ciudat, nimic altceva decat ca unii din cei care-L ascultau atunci au cunoscut imparatia
lui Dumnezeu mai inainte de a se muta definitiv de aici de pe pamant. Despre care
imparatie vorbeste, insa? Aduceti-va aminte de cuvintele Domnului, cand a spus:
imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru! (Lc. 17,21).
Iata asadar, imparatia lui Dumnezeu inca de aici, de pe pamant, in noi! Pana la
lumea cealalta, pana la imparatia Cerurilor, imparatia lui Dumnezeu trebuie sa inceapa in
noi inca din lumea aceasta, pe pamant. Si nu va incepe intr-o viata care nu are nimic
comun cu jertfa lui Hristos, cu lupta pe care ne-o cere El, cu abordarea vietii acesteia ca
pe o cruce, pe care asumandu-ne-o si purtandu-o asa cum si-a purtat-o El insusi, sa-I
urmam intru totul.

Imparatia lui Dumnezeu se va infiripa incet-incet inlauntrul nostru, daca vom

intelege sa-i slujim lui Hristos asa cum ne-o cere El. Ea incepe inca de aici de pe pamant
si se continua in mod firesc in viata de dincolo. Asa se explica de ce sentinta de judecata
a Dreptului Judecator, de plasare de-a dreapta ori de-a stanga Sa a oamenilor, cand va
veni sa judece viii si mortii, nu va fi nici arbitrara sau discretionara, nici subiectiva si, cu
atat mai putin, nedreapta. In mod cat se poate de firesc, dragii mei si asa trebuie sa
vedem viata de dincolo fiecare dintre noi va merge sa-si ocupe locul, potrivit starii din
sufletul sau.
Am inceput sa traim, adica, de aici de pe pamant, in imparatia lui Dumnezeu? Am
facut sufletul nostru o imparatie unde sa imparateasca Hristos? Atunci vom continua sa
petrecem in mod firesc impreuna cu El. Am respins abordarea vietii acesteia ca imparatie
a Sa, impiedicandu-L sa imparateasca intru noi si refuzandu-I legea si poruncile? Atunci
nu vom putea merge altundeva, decat numai acolo unde nu este Hristos, pentru ca singuri,
in mod liber si constient, am ales sa fim impreuna sau fara de Hristos.
In felul acesta stand lucrurile, sentinta Dreptului Judecator nu va putea pare
absurda, pentru ca nu va fi o sentinta in felul in care ne-am deprins noi sa receptam
sentintele judecatoresti aici pe pamant, ci va fi o cat se poate de justa recunoastere a unei
stari de fapt. Singuri ne vom situa de-a dreapta sau de-a stanga lui Hristos, potrivit a ceea
ce ne-am deprins a fi inca de aici de pe pamant.

Ne-am menajat viata? Ne-am complacut in atatea si atatea tentatii cu care viata
aceasta ne ademeneste adeseori? Atunci, am ales automat imparatia lumii acesteia.
Am inteles sa abordam viata aceasta, asa cum este ea scurta, lunga, fericita sau
mai putin fericita ca pe o cruce si lupta, pentru a imparati impreuna cu Hristos? Atunci,
in mod firesc, vom petrece viata de dincolo tot impreuna cu El, in imparatia Sa cea
cereasca.
Acesta este raiul si acesta este iadul! Este lupta noastra pentru imparatia Cerurilor,
sau este viata fara de Dumnezeu daca vorbim de nefericirea vesnica acolo unde nu
poate fi Hristos pe Care nu L-am urmat, atata vreme cat ne-am trait viata fara a cauta sa
ne purtam crucea vietii acesteia potrivit chemarii Sale.
Acestea fiind intelesurile profunde ale unei pericope evanghelice plina de
intelepciune, dar nu lesne de inteles, conchidem ca viata aceasta, daca voim sa fim
crestini si, mai ales, daca voim sa dobandim imparatia lui Dumnezeu, trebuie sa o
abordam ca pe o cruce, ca pe o lupta si ca pe o jertfa. Pentru ca a nu-ti asuma viata ca pe
o cruce si a nu o pune in slujba lui Hristos, poate sa duca implicit la autosituarea de-a
stanga Lui, sau fara El, si fiecare dintre noi stim lupta si dorinta noastra de a ne pune la
picioarele Sale viata cu lupta ei, cu jertfa ei si cu tot ceea ce intelegem fiecare dintre noi
sa lucram, pentru a putea incepe inca de aici de pe pamant sa traim si sa experimentam
viata in Hristos si implicit imparatia lui Dumnezeu despre care, iata, evanghelia de astazi
ne spune ca trebuie sa inceapa inca de pe pamant.
Fericirea sau nefericirea noastra vrem sau nu vrem incepe inca de aici. Iar ceea
ce se intampla in viata de dincolo nu este decat o continuare fireasca a luptei sau a
refuzului nostru de a pune cuvintele si poruncile Mantuitorului Hristos in practica vietii
noastre.
De aceea, sa ne binecuvinteze Mantuitorul Hristos, Cel ce S-a jertfit pentru noi pe cruce, cu
aceasta intelepciune si intelegere a crucii, ca sa ne asumam viata aceasta ca pe o lupta si o jertfa in slujba
Lui, asa incat sa putem si noi sa gustam imparatia Lui inca
De aici de pe pamant, dar mai cu seama dincolo, in imparatia Cerurilor, pentru vecii vecilor,
Amin.

Iubii credincioi,

Au trecut trei sptmni din Sfntul i Marele Post al Patelui. n acest timp unii
cretini s-au rugat mai mult, au venit la biseric, au postit, s-au mpcat cu oameni i cu
Dumnezeu, s-au spovedit i mprtit. Acetia s-au ngrijit cum trebuie de sufletele lor.
Dar muli nc n-au venit, dei Hristos i cheam i i ateapt.
Astzi, n Duminica a treia din Postul Mare, numit "a Sfintei Cruci", dup cum
vedei, se scoate cu mare evlavie n mijlocul bisericii Sfnta Cruce. De ce se scoate
Crucea la jumtatea postului n biseric pentru nchinare, unde st o sptmn? Se scoate
pentru a ne ntri i a ne mbrbta n nevoina postului, ca s-l putem parcurge cu folos
pn la capt. Cci privind la Sfnta Cruce i cugetnd la patimile Domnului uitm de
necazurile vieii i primim putere pe calea mntuirii.
Fraii mei, este puterea Crucii lui Hristos n lume! Crucea ne-a adus mntuirea i
mpcarea cu Dumnezeu. Crucea a sfrmat prin nviere porile iadului. Crucea ne-a
deschis raiul i a biruit moartea. Crucea zdrobete pe diavoli i-i alung dintre noi.
Crucea este scar de mntuire a lumii care ne urc la cer. S urcm la Dumnezeu pe scara
Crucii. S ne mpcm i s ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. S ne silim a ne duce
fiecare crucea noastr cu smerenie, cu rbdare i cu ndejdea mntuirii. S nu
dezndjduim n boli, n suferine i n mulimea necazurilor vieii. S ne gndim c toi
prinii, naintaii i sfinii notri au suferit i i-au dus crucea cu rbdare i bucurie pn
la capt.
Deci s ne ntrim i noi, fraii mei, n nevoina postului. naintea noastr merge
nsui Hristos Mntuitorul lumii cu Crucea n spate. S-I urmm i noi cu credin i
brbie, lucrnd ziua i noaptea la mntuirea sufletelor noastre. i ajungnd cu bucurie la
Sfintele Pati, s ngenunchem n faa Crucii i mpreun s cntm: "Crucii tale ne
nchinm, Hristoase, i Sfnta nvierea Ta o ludm i o mrim!"

AMIN