Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea Pitesti

8 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI

Drept Penal
Partea generala 1
-Curs 1-

Dreptul penal ca parte a sistemului unitar de drept


I.

Notiune si importanta dreptului penal


Notiunea de drept penal cunoaste 2 acceptiuni:
Dreptul penal ca ramura a dreptului, fiind una dintre ramurile
sistemului de drept alaturi de alte ramuri de drept;
Stiinta dreptului penal.
Dreptul penal ca ramura a dreptului are in vedere normele si institutiile care
reglementeaza relatiile de aparare sociala, norme si institutii privite de-alungul
evolutiei lor in vigoare la un moment dat intr-o societate determinate.
Dreptul penal ca stiinta cuprinde ansamblul teoriilor, conceptiilor si ideilor
privitoare la dreptul penal ca ramura a dreptului, adica doctrina dreptului penal.
Definitie: Dreptul penal poate fi definit ca fiind acea ramura a sistemului unitar de
drept format din totalitatea normelor juridice prin care se stabilesc faptele
considerate infractiuni, felul acestora, sanctiunile ce se aplica in cazul comiterii lor
si dreptul statului de a trage la raspundere penala persoanele care savarsesc
infractiuni in scopul apararii valorilor sociale fundamentale.
Dreptul penal contine un ansamblu de norme juridice ce sunt structurate
sistematic in jurul institutiilor fundamentale ale dreptului penal si anume
infractiunea, sanctiunea penala (sau pedeapsa) si raspunderea penala.
Dreptul penal are 2 parti componente:
- Partea generala
- Partea speciala
Partea generala se refera la regulile sau principiile de drept penal, conditiile
in care se nasc, se modifica sau se sting raporturile juridice penale precum si
sistemul pedepselor si al celorlalte sanctiuni de drept penal.
Partea speciala a dreptului penal prevede conditiile in care o anumita fapta
constituie infractiune si pedeapsa ce se aplica in cazul savarsirii ei.
Din definitie retinem caracteristicile dreptului penal:
1) Dreptul penal este o ramura de drept distincta ce face parte din sistemul unitar
de drept;
2) Dreptul penal este autonom in raport cu celelalte ramuri de drept reglementand
un domeniu distinct de relatii sociale si anume cel care priveste relatiile sociale
de lupta contra infractiunilor.
3) Dreptul penal are o structura unitara intrucat dispozitiile din partea generala se
completeaza cu cele din partea speciala si invers.
4) Dreptul penal este compus dintr-o totalitate de norme juridice care
reglementeaza o anumita sfera de relatii sociale de lupta impotriva criminalitatii.
5) Normele dreptului penal stabilesc faptele considerate infractiuni, conditiile de
tragere la raspundere penala a persoanelor ce le savarsesc precum si sanctiunile
ce trebuie aplicate in cazul savarsirii de infractiuni.

Universitatea Pitesti
8 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
6) Normele de drept penal se aplica in scopul ocrotirii statului impotriva faptelor
socialmente periculoase.
II.

Obiectul dreptului penal


Obiectul dreptului penal il formeaza relatiile de aparare sociala din care fac
parte atat relatiile de cooperare cat si relatiile de conflict intre titularii valorilor
sociale ocrotite de legea penala si cei care au savarsit fapte vatamatoare sau
periculoase impotriva acestor valori.
De la aparitia statului relatiile de aparare sociala, fie de conformare, fie de
conflict au constituit si continua sa fie in prezent obiectul de reglementare pentru
dreptul penal care prevede prin normele sale faptele interzise ca infractiuni si
pedepse ce urmeaza sa se aplice celor care le savarsesc.
Conceptia cristalizata in doctrina cu care suntem si noi de acord retine ca
normele dreptului penal reglementeaza nu numai conduita destinatarilor normei
penale dupa ce au savarsit o infractiune si au devenit infractori (raport juridic de
conflict), dar si conduita lor inainte si independent de savarsirea unei infractiuni
(raport juridic de conformare).
In concluzie obiectul dreptului penal cuprinde atat relatiile de conflict cat si
relatiile de conformare.
III.

Scopul dreptului penal


Scopul dreptului penal il constituie apararea valorilor sociale fundamentale
impotriva infractiunilor.
Spre deosebire de vechiul cod penal, codul penal in vigoare nu mai prevede
explicit scopul dreptului penal asa cum il prevedea vechiul cod penal chiar in art. 1,
acesta fiind dedus implicit din faptul ca prin intermediul normelor de drept penal
sunt aparate cele mai importante valori sociale fara de care nu poate fi conceput
bunul mers al societatii.
IV.

Trasaturile specific dreptuolui penal


Ca ramura a sistemului dreptului, dreptul penal reprezinta subsistemul
normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca
infractiuni sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a actiunilor sau inactiunilor
periculoase pentru valorile sociale in scopul apararii acestor valori fie prin
prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea de pedepse persoanelor care le
savarsesc.
In dispozitiile dreptului penal sunt reflectate realitatile economice sociale
politice din care izvorasc si trasaturile sale. Acestea sunt:
a) Raporturile sociale se nasc intre stat si persoanele care savarsesc fapte
prevazute de legea penala;
b) Sanctiunile aplicate ca urmare a savarsirii infractiunii difera de orice
alte sanctiuni si masuri juridice. Aceste sanctiuni indeplinesc atat un rol
de reeducare si de prevenire cat si un rol de combatere, putand fi
aplicate doar de catre instantele de judecata penale in cadrul unei
forme juridice reglemantata prin lege si anume procesul penal.

Universitatea Pitesti
8 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
c) Scopul dreptului penal care are un caracter special, este diferit de al
celorlalte ramuri juridice fiindca apara statul si valorile fundamentale
impotriva faptelor prevazute de legea penala.
d) Dreptul penal manifesta eficienta in indeplinirea functiilor atribuite si in
realizarea scopului propus.
V.

Caracterele dreptului penal


Din analiza caracteristicilor si trasaturilor dreptului penal retinem ca si
caractere ale dreptului penal urmatoarele:
1) Caracter autonom
2) Caracter unitar
3) Caracter de drept public
1) Caracterul autonom decurge din urmatoarele imprejurari:
a) Dreptul penal are un obiect propriu de reglementare ce vizeaza
existenta si securitatea sistemului de valori ale societatii;
b) In vederea apararii valorilor sociale se creeaza un sistem propriu de
reguli de conduita si de sanctiuni specifice, cum ar fi:
- pedepsele
- masurile educative
- masurile de siguranta
2) Caracterul unitar al dreptului penal este reliefat de unitatea principiilor
care strabat legislatia penala cu privire la infractiune, raspundere penala,
sanctiuni.
In doctrina romana actuala, caracterul unitar este unanim admis,
acesta nefiind infirmat de imprejurarea ca normele penale se gasesc
grupate in partea generala, partea speciala a CP, ori in legi penale
speciale sau in legi nepenale cu dispozitii penale deoarece principiile
fundamentale ale dreptului penal se regasesc in cadrul fiecarei
reglementari penale.
Unitatea dreptului penal nu este afectata chiar daca unele norme
penale au caracter specific cum sunt normele penale care privesc
aplicarea legii penale romane infractiunilor savarsite in strainatate, ori
care asigura asistenta juridica internationala in materie juridica.
3) Caracterul de drept public
Dreptul penal reglementand relatii de aparare sociala, creeaza
raporturi juridice intre stat pe de o parte si persoane fizice si juridice ca
destinatari ai legii penale pe de alta parte.
Raporturile juridice astfel create sunt raporturi de putere sau de
autoritate in cadrul si prin intermediul carora se realizeaza functia statala
de aparare a valorilor sociale impotriva infractiunilor.
La randul ei, actiunea penala prin intermediul careia se infaptuieste
tragerea la raspundere penala, judecarea si sanctionarea infractiunii iar
apoi si executarea sanctiunii aplicate este o actiune publica ce apartine
societatii. Aceasta, in speta societatea, o exercita prin intermediul statului
care actioneaza prin intermediul organelor specializate si in stricta
conformitate cu legea.

S-ar putea să vă placă și