Universitatea Pitesti

22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI

Drept Penal

Partea generala 1
-Curs 3IX.

Raportul juridic penal

- Notiune
- Structura (subiecte, continut, obiect)

A. Notiunea de raport juridic penal

Definitie: Raportul juridic penal este acea relatie de aparare sociala
reglementata prin normele dreptului penal.
Trasaturile raportului juridic penal
- Nu apare, ca in cazul altor raporturi juridice, prin acord de vointa, ci
prin exprimarea imperativa a vointei sociale;
- Raporturile juridice penale apar ca rezolvare a constientizarii la nivelul
societatii a imperativului apararii anumitor valori sociale impotriva
actelor antisociale ale unor indivizi.
- Realizarea normelor penale are loc atat prin respectarea de bunavoie
de catre destinatarii legii penale a prescriptiei acestuia (raport juridic
penal de conformare), dar si prin aplicarea de sanctiuni celor vinovati,
in cazul savarsirii de infractiuni (raport juridic penal de conflict).
B. Structura raportului juridic penal
Subiectele raportului juridic penal
a) Raportul juridic penal de conformare are ca subiecte:
- Statul, care din momentul intrarii in vigoare a legii penale, are
dreptul sa pretinda si sa impuna respectarea acesteia;
- Toate persoanele (persoane fizice si persoane juridice) care
au obligatia sa se abtina de la savarsirea faptelor ce cad sub
incidenta legii.
Din momentul savarsirii infractiunii, ia nastere raportul juridic de
conflict.
b) Raportul juridic penal de conflict are ca subiecte:
- Statul, in principal, si persoana (fizica sau juridica) vatamata, in
secundar;
- Destinatarul normei incriminatoare care a comis infractiunea si
care urmeaza sa raspunda penal (infractorul persoana fizica sau
juridica).
Continutul raportului juridic penal
Acesta e format din drepturile si obligatiile participantilor la acest raport juridic.
a) Raportul juridic de conformare
- Statului ii revine, in calitatea sa de titular al apararii valorilor
sociale, dreptul de a pretinde o conduita conforma cu normele
prohibitive sau onerative, iar pe de alta parte, obligatia sa ia toate
masurile necesare pentru a face cunoscut continutul normei
penale, prin publicarea lor in Monitorul Oficial.
- Persoanele, fie ele fizice sau juridice, au dreptul de a se supune
numai obligatiei pe care legea o stabileste, si obligatia de a se
abtine sau de a intreprinde ceea ce norma de drept prevede sub
amenintarea constrangerii penale.

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
b) Raportul juridic penal de conflict
- Statul are dreptul de a trage la raspundere penala pe infractor, si
de a-l supune executarii sanctiunii corespunzatoare si obligatiei de
a respecta cu strictete prevederile legii penale;
- Persoana fizica sau juridica, ce a savarsit infractiunea are obligatia
sa raspunda penal, suportand consecintele sanctiunii penale ce
vor fi dispuse si dreptul de a pretinde statului sa respecte strict
prevederile legii penale.
Obiectul raportului juridic penal
Obiectul raportului juridic penal este dat de conduita ce urmeaza sa o
adopte subiectele raportului juridic penal, in functie de drepturile si obligatiile
ce constituie continutul acestuia.
a) Raportul juridic de conformare
Obiectul consta in atitudinea de conformare, de cooperare recomandata
destinatarilor normei, conduita ce devine obligatorie pentru toate persoanele
fizice si persoanele juridice.
b) Raportul juridic penal de conflict
Obiectul raportului juridic penal de conflict e alcatuit din pedeapsa si
celelalte masuri penale, stabilite prin lege, prevazute sa fie aplicate ca
urmare a savarsirii unor infractiuni.
C. Nasterea, modificarea si stingerea raportului juridic penal
Raportul juridic penal de conformare
Nasterea raportului juridic penal de conformare are loc in momentul
intrarii in vigoare a normei penale incriminatoare, prin publicarea in Monitorul
Oficial.
Durata de desfasurare a acestui raport nu este determinata - ca regula, cu
exceptia raporturilor ce decurg din legi temporare care prevad data la care vor iesi
din vigoare.
Modificarea raportului juridic penal de conformare se produce ca urmare
a modificarilor ce intervin in continutul normei de incriminare, fie prin
extinderea, fie prin restrangerea obligatiei de conformare.
Stingerea raportului juridic penal de conformare intervine la data iesirii
din vigoare a legii ce a dat nasterea acelui raport.
Raportul juridic penal de conflict
Nasterea raportului juridic penal de conflict are loc in momentul savarsirii
unei infractiuni.
Modificarea raportului juridic penal de conflict are loc in conditiile in care
intervin anumite cauze expres prevazute de lege, cauze care inlatura
executarea pedepsei sau cauze de modificare a executarii pedepsei.
Stingerea raportului juridic de conflict are loc in momentul in care partile
si-au exercitat responsabilitatea, si-au indeplinit drepturile si obligatiile nascute
in cadrul acelui raport.
Se constata in doctrina ca raportul juridic penal de conflict se stinge in
momentul in care pedeapsa aplicata e executata sau considerata ca
executata in intregime. Alti autori considera ca momentul stingerii raportului
juridic de conflict e cel in care intervine reabilitarea.
X.

Faptele juridice penale

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Dreptul de tragere la raspundere penala se naste doar in cazul comiterii
unei infractiuni. Comiterea unei infractiuni presupune existenta unei stari de
fapt care atrage raspunderea penala. Astfel, raspunderea penala si raportul
juridic penal de conflict apar doar daca se comite un fapt juridic penal.
Definitie: Prin fapt juridic penal intelegem acel fapt care, potrivit legii
penale, da nastere, modifica sau stinge raportul juridic penal de conflict sau
raspunderea penala.
Faptele juridice penale, in raport cu momentul lor de incidenta, cu raportul
juridic penal se clasifica in:
- Fapte juridice constitutive
- Fapte juridice modificatoare
- Fapte juridice extinctive
a. Faptele juridice constitutive sunt acele fapte in prezenta carora ia
nastere raportul juridic penal ce atrage raspunderea penala.
Singurul fapt juridic constitutiv de raport juridic penal de conflict este
infractiunea.
b. Faptele juridice modificatoare sunt acele fapte , stari, imprejurari
prevazute de legea penala in prezenta carora raspunderea penala initiala
prevazuta pentru o infractiune se modifica in sensul ca fie se atenueaza,
fie se agraveaza.
Ex: savarsirea unei tentative presupune o raspundere penala
diminuata, in timp ce savarsirea mai multor infractiuni in concurs presupune
o raspundere penala agravata (mai mare).
c. Faptele juridice extinctive sunt acele fapte care sting raspunderea
penala, ele fiind mereu ulterioare savarsirii de infractiuni.
Ex: moartea infractorului; impacarea partilor; prescriptia raspunderii
penale; executarea in intregime a pedepsei.

LEGEA PENALA
I.

Notiune
Doctrina penala atribuie legii penale doua sensuri:
a) Legea penala in sens larg (lato sensu)
b) Legea penala in sens restrans (stricto sensu)
Prin legea penala lato sensu intelegem totalitatea legii penale in care sunt
incluse: Codul Penal, legi penale speciale, legi nepenale cu dispozitii penale,
OUG, alte acte normative care la data adoptarii lor aveau putere de lege.
Prin legea penala stricto sensu, conceptul de lege penala desemneaza
actul normativ emis de Parlament dupa o procedura speciala si care contine
norme de drept penal.

II.

Categorii de legi penale

Clasificarea legii penale se face dupa mai multe criterii:
a) Dupa rolul pe care il au in reglementarea relatiilor de aparare
sociala:
Legi penale generale

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Legi penale speciale
Legile penale generale pot fi considerate, intr-un sens, dispozitii de
drept penal cu caracter de principii ce se aplica unui numar mare de norme
speciale (ex: normele din partea generala a C.P.). In alt sens, legea penala
generala poate desemna C.P. in ansamblu ca lege ordinara, spre a fi deosebit
de legea speciala.
In cazul legii penale speciale distingem, intr-un sens, partea speciala a
C.P. si, in alt sens, legi penale speciale care cuprind dispozitii derogatorii de la
dreptul obisnuit.
Importanta acestei clasificari consta in urmatoarele:
- Pe de o parte, legea penala speciala deroga de la legea penala
generala si se completeaza cu aceasta. Aceasta regula e importanta
atunci cand ambele legi (speciala si generala) vin in comun, adica
sunt incidente pentru solutionarea unui raport juridic de conflict.
- Pe de alta parte, din punctul de vedere al structurii lor diferite,
legea penala generala cuprinde norme cu caracter de principii, iar
legea penala speciala cuprinde, de regula, norme de incriminare.
- Partea generala a C.P. se aplica si partii speciale a C.P., precum si
infractiunile reglementate prin legi speciale.
b) Dupa durata in timp, legile penale pot fi:
Cu durata nedeterminata (permanente): sunt acelea pentru
care legiuitorul nu stabileste dinainte durata de aplicare si niciodata
termenul iesirii din vigoare.
Ex: C.P.; majoritatea legilor penale.
Cu durata predeterminata (temporare) = acelea care au in
continutul lor si o dispozitie care limiteaza in timp aplicarea ei pana
la o anumita data calendaristica ori pana la incetarea starii care a
determinat adoptarea acestuia.
Distinctii: legea penala temporara se aplica si dupa iesirea din vigoare,
dar doar faptelor savarsite cat timp era in vigoare (va ultraactiva).
c) Dupa natura necesitatii reglementate:
Legi penale ordinare/obisnuite, fiind legi adoptate in situatii
normale de evolutie a societatii
Legi penale de exceptie/extraordinare, care sunt adoptate in
situatii de exceptie determinate de necesitatatea apararii
corespunzatoare a valorilor sociale raportate la aceste act.
Legile penale de exceptie sunt si temporare.
III.

Normele de drept penal

1. Notiune
Definitie: Normele de drept penal sunt acea specie de raport juridic
care prescriu reguli de drept penal, precum si sanctiuni aplicabile in
cazul incalcarii preceptului cuprins in norma.
2. Structura
Se impune a fi studiata tinand seama de clasificarea normelor penale
in
-

Norme penale generale

Norme penale speciale

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Normele penale generale contin precepte cu valoare de principii, nu se
deosebesc prin structura lor de structura normelor juridice apartinand
altor ramuri de drept, avand o structura trihotomica.
a) Ipoteza = imprejurare in care se aplica norma.
b) Dispozitia = conduita prescrisa subiectului de drept penal.
c) Sanctiunea = consecinta nerespectarii preceptului normei.
Normele penale speciale sau incriminatorii sunt tipice pentru dreptul
penal, prezentand un continut ce le este specific, avand astfel si o
structura specifica. Astfel, in opinia majoritatii autorilor de drept penal,
aceste norme au o structura dihotomica, cuprinzand doar dispozitii si
sanctiuni.
Dispozitiile consta in interzicerea unei anumite actiuni sau omisiuni, iar
sanctiunea consta in pedeapsa ce urmeaza sa se aplice, in cazul nerespectarii
dispozitiei.
3. Categoriile de norme penale
a) In functie de continutul si sfera de incidenta
Norme penale generale: cuprind dispozitii cu caracter de regula
generala, privind conditiile in care se nasc, se modifica si se sting
raporturi juridice penale. Sunt cuprinse, de regula, in partea
generala a Codului penal.
Norme penale speciale: indica conditiile in care o anumita fapta
constituie infractiune, si pedeapsa ce se aplica in cazul savarsirii
unei infractiuni. Sunt inscrise, de regula, in partea speciala a
Codului penal, si au multe situatii in legi speciale.
* Interesul acestei distinctii, intre norme speciale si norme generale,
consta in faptul ca normele speciale deroga de la normele generale,
si au prioritate in aplicare.
b) In functie de structurarea infractiunilor in comisive si omisive
Norme penale prohibitive: fac parte din infractiunile comisive;
acestea stabilesc ca reguli de conduita de la savarsirea faptei, care
este descrisa in continutul textului respectiv.
Norme penale onerative: specifice infractiunilor omisive,
stabilind ca reguli de conduita obligatia de a face sau de a actiona,
inactiunea faptuitorului fiind de natura sa produca urmari
socialmente periculoase. Ex: abandonul de familie.
c) In functie de elementele ce sunt cuprinse in structura normei
penale
Norme penale complete sau unitare: cuprind toate elementele
unei norme.
Norme penale divizate: acele norme care nu au o structura
completa in acelasi text de lege, dispozitia sau sanctiunea fiind
formulate in alt articol din cadrul aceluiasi text de lege sau in alt act
normativ. Se impart in:
Norme penale de incriminare cadru (norme in alb): au in
structura lor o dispozitie de incriminare cadru si o sanctiune
corespunzatoare, urmand ca prevederea faptelor interzise sa se
faca ulterior prin alte acte normative. De exemplu, un astfel de
caracter are norma cuprinsa in art. 348 Codul penal, exercitarea
fara drept a unei profesii sau activitati.

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Normele penale de trimitere: sunt acele norme incomplete
cu ceea ce priveste dispozitia sau sanctiunea, care se
completeaza si incorporeaza elementele lipsa din alte norme la
care fac trimitere (art.235 Codul penal). Normele de trimitere
devin independente fata de normele la care se face trimitere.
Normele penale de referire: sunt incomplete, imprumutand
elemente prin referire la o alta norma penala. Ex: art. 290 C.P.
cu referire la art. 289 C.P. (darea si luarea de mita). Aceste
norme raman legate de norma care le-a completat (sunt
dependente).
4. Interpretarea legii penale
a) Notiune: Interpretarea legii penale este definita ca fiind acea
operatiune logico-rationala de lamurire a continutului unei legi penale,
pentru aflarea si explicarea intelesului real al legii potrivit vointei
legiuitorului care a adaptat-o.
b) Formele interpretarii
Interpretare legala: facuta de legiuitor in momentul cand adopta
legea penala si consta in explicarea cu continutul acesteia a
anumitor termeni sau expresii din legea penala. Interpretarea legala
poate fi:
Contextuala cand este facuta odata cu adaptarea legii
penale si in cuprinsul acesteia.
Posterioara cand e facuta ulterior adoptarii legii penale
prin act normativ separat.
Interpretare legala judiciara: facuta de organul de urmarire
penala sau de instanta, prin incadrarile juridice ale faptei concrete,
comise in textul de lege care incrimineaza fapta ca infractiune, sau
prin solutiile pe care le pronunta.
Interpretarea doctrinara: facuta de teoreticienii dreptului penal.

Curs 4
(29.10.2014)
c) Metode de interpretare
Sunt cunoscute mai multe procedee de interpretare:
Interpretarea literala sau textuala: foloseste analiza
continutului si a sensului legii penale cu ajutorul textului pe baza
unui studiu etimologic (ce vizeaza intelesul cuvintelor), stilistic
(modul de exprimare) si sintactic (ce vizeaza functiile cuvintelor in
propozitie si a propozitiei in fraza).
Interpretarea logica sau rationala: urmareste sa stabileasca
viata reala a legiuitorului prin folosirea unor procedee logice sau a
unor rationamente. Rationamentele folosite pot fi:
a fortiori (cu atat mai mult): se intemeiaza pe
argumentul ca daca legea penala interzice mai putin,
interzice implicit si mai mult a minori ad majus, sau invers:
daca legea penala permite mai mult, ea permite implicit si
mai putin a majori ad minus. De exemplu, dreptul de a

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI

adopta legea si implicit legea penala, apartine Parlamentului

in calitatea sa de organ legiuitor. Daca Parlamentul are acest
drept dupa rationamentul a fortiori, el are dreptul sa faca si
mai putin, adica sa interpreteze legea penala.
per a contrario: se bazeaza pe argumentul ca daca o
dispozitie cu caracter penal sanctioneaza o fapta numai in
anumite conditii, adica cu privire la anumite situatii de fapt,
inseamna ca ea nu se aplica si la alte situatii de fapt decat
acestea. Incidenta normei find exclusa fata de situatiile
neprevazute de lege.
reductio ad absurdum: se intemeiaza pe ideea ca este
exclusa interpretarea, care prin aplicare ar conduce la
consecinte absurde, inadmisibile, contrare spiritului legii.
a pari: se sprijina pe argumentul ca pentru situatii
identice trebuie sa existe aceeasi solutie juridica (ubi eadem
ratio, ubi idem jus).
Interpretarea istorico-juridica: presupune analiza istoricului
legii sau a normei ce se interpreteaza, studiindu-se datele de
ordin social, economic, juridic, politic existente in momentul
adoptarii legii.
Interpretarea sistematica: consta in cercetarea normei
penale in corelatie cu alte dispozitii din aceeasi lege, sau cu alte
legi care alcatuiesc sistemul de drept.
Interpretarea prin analogie: este o metoda care se foloseste
intr-o masura mai mica in dreptul penal, si care consta in
explicarea sensului unei legi penale cu ajutorul altor norme, care
sunt asemanatoare. Interpretarea prin analogie nu trebuie sa fie
confundata cu extinderea legii penale prin analogie care e
interzisa si are in vedere aplicarea legii penale la fapte care nu
sunt incriminate.
Interpretarea dupa rezultat (rezultatele si limitele
interpretarii): utilizand una sau mai multe din metodele de
interpretare se ajunge la un anumit rezultat privind intelesul
normei penale interpretate si anume, fie ca textu corespunde
vointei legiuitorului, fie ca spune mai mult decat a voit
legiuitorul, fie spune mai putin. Vorbim astfel de:
interpretarea declarativa
interpretarea restrictiva
interpretarea extinctiva

Interpretarea declarativa
In cadrul acesteia se poate constata ca in pofida unor aparente
neclaritati, exista o concordanta perfecta intre vointa legiuitorului si felul in
care a fost exprimata in lege lex dixit quam voluit.
Interpretarea restrictiva
Se poate constata ca legiuitorul a voit sa spuna mai putin decat rezulta
din modul in care s-a exprimat lex dixit plus quam voluit. In cazul acesta e
necesara restrangerea intelesului legii exact la vointa legiuitorului.
Interpretarea extinctiva
7

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Se poate constata ca legiuitorul a vrut sa spuna mai mult decat rezulta
in felul in care s-a exprimat, intelesul fiind extins lex dixit minus quam
voluit.
5. Aplicarea legii penale in spatiu si timp
Aceasta consta in activitatea de traducere in viata a prescriptiilor
sanctionatoare ale legii penale in raport cu locul comiterii diferitelor
infractiuni. Astfel, dupa cum acestea sunt comise, in tara sau in strainatate,
de cetateni romani sau straini, ori de persoane fara cetatenie.
Pentru a oferi solutii acestor probleme, in Codul penal art. 8-14 au fost
consacrate reguli cu valoare de principiu si anume:
Principiul teritorialitatii, reglementat in art. 8 C.P., pentru
infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei
Principiul personalitatii art. 9 C.P.; Principiul realitatii art. 10 C.P.;
Principiul universalitatii legii penale art. 11 C.P., pentru infractiunile
savarsite in afara tarii.
I.
Infractiunile savarsite pe teritoriul Romaniei
A. Principiul teritorialitatii e consacrat legislativ in art. 8 al. 1 C.P. prin care
se prevede ca legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite pe
teritoriul Romaniei.
Principiul teritorialitatii decurge si da expresie din principiul suveranitatii si
principiul independentei tarii.
Cunoasterea sferei de aplicare a legii penale din perspectiva teritoriului
presupune, pe de o parte, determinarea notiunii de teritoriu in sens juridicopenal si, pe de alta parte, ce intelegem prin infractiunea savarsita pe
teritoriul Romaniei.
a) Notiunea de teritoriu
Art. 8 al. 2 C.P.: Prin teritoriul Romaniei se intelege intinderea de
pamant, marea teritoriala si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian,
cuprinse intre frontierele de stat. Astfel, notiunea de teritoriu
cuprinde:
Intinderea de pamant sau suprafata terestra cuprinsa intre
frontierele politico-geografice stabilite de statul nostru prin
conventii cu state vecine.
Apele interioare, adica apele cuprinse intre frontiere, cum ar
fi: lacuri, balti, rauri, apele maritime din golfuri.
Marea teritoriala cuprinde fasia de mare adiacenta tarmului
ori, dupa caz, apelor maritime interioare, pe o latime de 12 mile
marine, masurata de la liniile de baza.
Subsolul corespunzator solului terestru, acvatic sau marii
teritoriale fara limite de adancime.
Spatiul aerian, coloana de aer de deasupra teritoriului pana la
limita spatiului cosmic.
b) Notiunea de infractiune savarsita pe teritoriul Romaniei
Astfel, pentru a clarifica aceasta notiune, avem in vedere dispozitiile
art. 8 al. 3 C.P. unde se specifica, ca prin infractiune savarsita pe teritoriul
Romaniei, se intelege orice infractiune comisa pe teritoriu, asa cum este el
explicat in al.2 al acestui text de lege, sau pe o nava sub pavilion romanesc,
ori pe o aeronava inmatriculata in Romania. Conform al. 4 al aceluiasi articol,
infractiunea se considera savarsita pe teritoriul Romaniei si atunci cand pe
acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion romanesc, sau pe o aeronava

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
inmatriculata in Romania, s-a efectuat un act de executare, de instigare sau
de complicitate, ori s-a produs, chiar in parte, rezultatul infractiunii. Prin
aceste dispozitii se consacra criteriul (sau principiul) ubicuitatii (din latinescul
ubicue= pretutindeni) sau al desfasurarii integrale, potrivit caruia
infractiunea e savarsita pretutindeni unde s-a savarsit, fie si numai un act de
executare, ori s-a produs rezultatul infractiunii. Conform acestui criteriu, e
astfel, competent sa judece infractiunea orice stat pe teritoriul caruia s-a
savarsit un act de executare ori s-a produs rezultatul faptei.
c) Exceptii de la principiul teritorialitatii
Acestea nu stirbesc suveranitatea statului roman, ele deriva din tratate
si conventii internationale pe care le-a semnat statul roman, tocmai in
calitatea sa, de stat suveran. Conform dispozitiilor art. 13 C.P., legea penala
nu se aplica infractiunilor savarsite de catre reprezentantii diplomatici ai
statelor straine sau de catre alte persoane care, in conformitate cu tratatele
internationale, nu sunt supuse jurisdictiei penale a statului roman. Astfel,
avand in vedere acest text de lege, precum si tratatele si conventiile la care
Romania este parte, legea penala romana nu se aplica in urmatoarele situatii:
- In cazul imunitatii de jurisdictie;
- Infractiunile savarsite pe o nava sau aeronava straina aflata intr-un
port sau aeroport romanesc;
- Infractiunile savarsite in localurile sau pe terenurile misiunilor
diplomatice straine din tara noastra ;
- Infractiunile savarsite in timpul stationarii sau trecerii unor trupe
straine.
(1)Prima exceptie
Imunitatea de jurisdictie presupune ca infractiunile savarsite de
reprezentantii diplomatici straini nu vor fi judecate dupa legea penala a
statului roman (stat acreditant), ci dupa legea penala a statului unde sunt
acreditati (stat acreditat).
Potrivit Conventiei de la Viena, sunt considerati reprezentanti diplomatici
conform normelor internationale: ambasadorul, consilierul de ambasada sau
delegatie, secretarul de ambasada sau delegatie, atasatul de ambasada sau
delegatie, atasatul militar, precum si membrii familiei acestora, daca nu sunt
cetateni romani.
Imunitatile diplomatice au fost extinse apoi si asupra reprezentantilor
misiunilor consulare. De aceasta imunitate de jurisdictie se bucura sefii
statelor straine atunci cand se gasesc in tara sau sunt in trecere pe teritoriul
tarii, precum si membrilor delegatiilor diplomatice straine, aflate in misiuni
oficiale.
Imunitatile de jurisdictie au ca efect inlaturarea incidentei legii penale
romane, persoana in cauza neputand fi urmarita si judecata de instantele
statului nostru, dar fapta savarsita este si ramane infractiune, astfel ca
aceasta poate fi chemata si judecata de statul care a acreditat-o.
Imunitatea de jurisdictie penala nu se identifica cu imunitatea penala,
care in dreptul penal roman e vazuta ca o exceptie de ordin procedural
privind punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, fara a inlatura
caracterul penal al faptei.
Imunitatea diplomatica e o cauza cu efecte in personam, iar
inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatice e o consecinta a acestei
imunitati.

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
Autoritatile judiciare romane nu pot patrunde in incinta misiunilor
diplomatice fara aprobarea sefului misiunii diplomatice, dar aceasta nu
inseamna ca faptele comise de cetatenii romani pe teritoriul misiunilor
diplomatice straine, ies de sub incidenta legii penale romane.

(2)A doua exceptie: regimul fortelor armate straine

In analiza acestei exceptii, trebuie facuta distinctie, dupa cum prezenta
armatelor straine pe teritoriul national, e consecinta unei stari de beligeranta,
sau dimpotriva, prezenta armatelor straine, e urmare a intelegerilor dintre
state, in cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale, ori a cooperarii, in
cadrul unor misiuni internationale. Astfel, daca prezenta trupelor armate
straine, este consecinta unei stari de razboi, faptele penale savarsite de
militarii acestora, pot fi urmarite si sanctionate, conform legii penale romane,
in baza principiului teritorialitatii. Daca prezenta armatelor straine, este ca
urmare a unor intelegeri, sau in cadrul cooperarii privind misiunile
internationale, faptelor penale savarsite de acestia, nu li se aplica legea
penala romana, ci legea penala a statului din care provin.
(3)A treia exceptie: regimul navelor si al aeronavelor
Problema se rezolva diferit, dupa cum navele si aeronavele sunt
militare, ori sunt folosite in scopuri guvernamentale, aflate pe teritoriul tarii
cu acordul statului roman, reprezinta statul carora le apartin.
Infractiunile savarsite la bordul lor, nu intra sub incidenta legii penale
romane, ci sub incidenta statului respectiv. Astfel, infractiunile ce ar fi
savarsite de persoane care fac parte din echipajul acestor nave sau
aeronave, pe timpul cat nava sau aeronava s-ar afla in porturi sau aeroporturi
romanesti, ori cand nava s-ar afla in apele maritime teritoriale, ori in marea
teritoriala, se judeca tot dupa legea statului caruia ii apartine nava, ori
potrivit conventiilor internationale.
Navele si aeronavele folosite in scopuri comerciale, nu se bucura de
acelasi regim. Infractiunile savarsite la bordul lor, atata timp cat se afla in
porturi sau aeroporturi romanesti, se judeca conform legii penale romane.
Situatia este diferita in cazul infractiunilor savarsite la bordul navelor
comerciale aflate in trecere prin marea teritoriala a Romaniei. In principiu, in
aceasta situatie, nu se aplica legea penala romana, reprezentand astfel o
exceptie de la principiul teritorialitatii.
De la aceasta regula, exista si exceptii in urmatoarele situatii:
o Atunci cand infractiunea a fost savarsita de un cetatean roman
sau apatrid domiciliat in Romania;
o Atunci cand infractiunea e indreptata impotriva intereselor
Romaniei, sau impotriva unui cetatean roman sau a unui apatrid
domiciliat in Romania;
o Infractiunea e de natura sa tulbure ordinea si linistea publica in
tara sau pe marea teritoriala;
o In cazul infractiunii de trafic de stupefiante;
o Atunci cand interventia autoritatilor romane a fost ceruta in scris
de capitanul navei sau de un agent diplomatic, ori de un
functionar consular al statului, sub al carui pavilion se afla nava.
II.
Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii

10

Universitatea Pitesti
22 Octombrie 2014
Facultatea de Drept
Anul II, ZI
B. Principiul personalitatii legii penale (principiul cetateniei active) este
prevazut in art.9 C.P.. Potrivit acestui text de lege, legea penala romana se
aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, de catre un cetatean
roman sau de o persoana juridica romana, daca pedeapsa prevazuta de legea
penala romana este detentiunea pe viata, ori inchisoarea mai mare de 10 ani.
In celelalte cazuri, legea penala romana se aplica infractiunilor savarsite in
afara teritoriului tarii, de catre un cetatean roman sau de o persoana juridica
romana, daca fapta e prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde
a fost savarsita (criteriul dublei incriminari), ori daca a fost comisa intr-un loc
care nu este supus jurisdictiei niciunui stat.
Din analiza acestor dispozitii legale, retinem urmatoarele:
- Sunt incluse in sfera de incidenta a acestui principiu, infractiunile
savarsite in strainatate de o persoana juridica romana. (Reglementare
noua!!)
- Pentru infractiunile sanctionate cu pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani,
sau cu amenda, e necesara dubla incriminare.
- Pentru infractiunile sanctionate cu detentiunea pe viata, ori cu inchisoarea
mai mare de 10 ani, nu este necesara dubla incriminare.
- Principiul nu e aplicabil infractiunilor comise de un apatrid cu domiciliul in
Romania, asa cum regaseam in vechea reglementare.
- Pentru punerea in miscare a actiunii penale e necesara autorizarea
prealabila, data de procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de
Apel, in a carei raza teritoriala se afla Parchetul mai intai sesizat, sau,
dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de
Casatie si Justitie.
C. Principiul realitatii legii penale(principiul cetateniei pasive) Art. 10
C.P.
Legea romana penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului
tarii, de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, contra statului
roman, contra unui cetatean roman, ori contra unei persoane juridice romane.
Din analiza acestui text de lege, retinem urmatoarele:
- E necesar ca infractiunea sa fie savarsita in strainatate.
- Sunt incluse in sfera de incidenta a acestui principiu toate infractiunile
comise in strainatate contra statului roman, contra unui cetatean
roman sau contra unei persoane juridice romane.
- Infractiunile pot fi urmarite de autoritatile romane, cu conditia sa nu
faca obiectul unei proceduri judiciare, in statul pe teritoriul caruia au
fost comise.
- Infractorul trebuie sa fie cetatean strain sau apatrid. Daca acesta, in
cursul procedurii, devine cetatean roman, i se va aplica legea penala
romana in virtutea principiului personalitatii.
- Actiunea penala se pune in miscare cu autorizarea prealabila a
procurorului general, al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie
si Justitie.
D. Principiul universalitatii

11