Unitatea I

Cuvantul educatie vine din termenul latinesc educatio care inseamna actiunea de a creste,
intr-un sens foarte concret. Pentru a vorbi despre cresterea animalelor, Platon utilizeaza cuvantul
educatio, asa cum Pline il foloseste pentru cultivarea plantelor. Primii educatori erau, cu
adevarat, crescatorii de plante si animale. In Dictionarul latin-francez al lui Robert Estienne,
primul sens oferit termenului educatio este inca hrana ceea ce un individ adult ofera
predecesorului sau, adica celui care nu se poate hrani singur. Si nu degeaba se intampla acest
lucru. Termenul educatio deriva el insusi de la doua verbe concrete : educare, termen care
inseamna a hrani (a alapta un copil, de exemplu), a avea grija de (de arbori, de gradina) si a
creste (animale) ; educere, care inseamna a scoate din (un vas dintr-un port), a ridica (o casa), a
dirija, a conduce (pe cineva in afara orasului, la el), a pune in miscare (o armata), a adce pe lume
(a naste).

Educarea unui copil se referea deci, la inceput, la a creste in sensul de a raspunde nevoilor sale
de hrana, nevoilor fizice si corporale. Ulterior, educatio a capatat de asemenea si un sens moral
(formarea caracterului) si un sens intelectual (formarea mintii). S-a trecut astfel de la corp sau de
la fizic la minte sau psihic : cuvantul care desemna actiunea de a ajuta la dezvoltarea corporala a
micutului a inceput sa desemneze si actiunea de a ajuta la dezvoltarea spiritului.
In limba franceza, cuvantul educatie pare sa fi pastrat toate aceste sensuri , chiar daca unele
sunt mai utilizate decat celelalte in zilele noastre. De exemplu, in Littr, editia din 1885, se
retine ideea de educarea anumitor animale sau plante semnificand grija pentru a le produce
sau a le intretine-cresterea albinelor, a viermilor de matase etc. In privinta educatiei copiilor, se
vorbeste despre ansamblul griji si invataturi date in copilaria timpurie. Mai mult, educatia este
definita ca actiunea de a creste un copil, un tanar- capacitati manuale, intelectuale, calitati
morale, psihice etc. Este adaugata urmatoarea remarca: Educatia este un cuvant recent,
altadata se spunea hranire pe care o regasim textual in Emil, cartea I, a lui Jean Jaques
Rousseau.

In principal, acest cuvant parea ca inglobeaza cele doua aspect principale, fizice si psihice,
notate mai sus. De fapt, o definitie recurenta se intoarce pana in anul 1649 cand Academia
Franceza recunostea ca educatia este grija pe care o avem pentru instruirea copiilor, atat in ceea
ce priveste exercitiile fizice cat si cele ale mintii. Astazi, definitia pe care o da dictionarul
Robert este urmatoarea : punerea in aplicare a mijloacelor adecvate pentru a asigura formarea si

dezvoltarea unei fiinte umane; rezultatele obtinute gratie acestor mijloace. Educatia semnifica
deci un proces , actiunea de a forma dar si rezultatul acestui proces- formarea. Definitia data de
Olivier Reboul este si mai nuantata indepartandu-se de la impresia unei actiuni cu sens unic,
aceea a educatorului, pentru a tine cont de participarea activa a subiectului- a celui educat :
Educatia este actiunea care permite unei fiinte umane sa-si dezvolte aptitudinile fizice si
intelectuale la fel ca si sentimentele sociale, estetice si morale, cu scopul de a-si indeplini cat mai
mult posibil datoria umana; este totodata rezultatul acestei actiuni.
Lucien Morin, Louis Brunet, Filosofia educatiei, Revista Universitatii Laval, 2005, p. 12-13