6.

Aspecte ergonomice ale mediului de munca

In afara solicitarilor de natura fizica si psihica la locul de munca ,operatorii

umani sunt supusi in mod direct actiunii factorilor de ambianta,generati
de locul de munca.Cunoasterea acestor factori este in dispensabila in
organizarea ergonomica a locului de munca.In categoria factorilor de
ambianta se include:
-Microclimatul, definit de:temperatura,umiditate,viteza curentilor de aer,
cantitatea si calitatea aerului inspirat;
-Ambianta luminoasa sau iluminatul la locul de munca;
-Factori de stres:zgomotul si vibratiile;
-Ambianta cromatica sau culorile functionale la locul de munca.
6.1.Parametrii definitori ai microclimatului industrial
Microclimatul caracterizeaza starea fizica a aerului la locul de munca
prin intermediul urmatorilor parametrii :temperatura,umiditatea,viteza
curentilor de aer,cantitatea si calitatea aerului inspirat.Valorile acestor
parametrii pot fi in limitele normale ceea ce faciliteaza o buna productivitate
a muncii,dar valori necorespunzatoare pot impiedica realizarea sarcinii de
munca.Practic,caracteristicile climatului industrial depind in mare parte de
cele ale procesele tehnologice si,in,general,de intreg circuitul al proceselor
de productie.Caracterizarea microclimatului industrial se realizeaza ,in
general,prin urmatori parametri:
-Temperatura la locul de munca se modifica ,ea depinzand de :caldura
degajata de surse specifice,cea degajata de corpul operatorilor umani,caldura
solara si caldura degajata de pocesele tehnologice,dar si de pierderile termice
prin usi,ferestre sau sisteme de ventilatie.
Temperatura ridicata este asociata cu radiatii calorice intense.Radiatia
calorica sau termica este aceea care produce o serie de senzatii de caldura si
este produsa de suprafete incalzite care cedeaza caldura obiectelor mai
reci.Intensitatea radiatiei calorice se masoara in calorii/cm2/min sau
kJ/m2/s.Din punct de vedere igienic se admite ca cal/cm2/min este radiatia
calorica normala la un loc de munca.
Aerul atmosferic contine intot-deauna o cantitate oarecare de vapori de apa
ce caracterizeaza umiditatea mediului.Cantitatea maxima de vapori de apa
ce se gaseste la un moment dat intr-un m3 de aer reprezinta umiditatea lui
maxima ,iar cantitatea de vapori de apa ce se gaseste la un moment dat intr-

un m3 de aer (la presiunea de 1 atm. si temperatura de 20 0 C) este

umiditatea absoluta a sa.Raportul dintre umiditatea absoluta si cea
maxima,la o temperatura data,reprezinta umiditatea relativa si se exprima
in procente.
Umiditatea este un factor ce conditioneaza solicitarea organismului uman in
conditiile de microclimat.Umiditatea aerului trebuie sa se inscrie intre 40%
50% pentru ca organismul uman sa nu fie afectat.Scaderea umiditati sub
30% nu este indicata ,avand efecte nefavorabile atat saupra cailor
respiratorii,cat si asupra vederi.Lucrul in aer uscat sporeste riscul de
imbolnavire deoarece scade capacitatea de aparare a organismului impotriva
bacililor.De asemenea ,umiditatea care depaseste 70% este daunatoare prin
impiedicarea eliminarii normale a transpiratiei.
Din cauza diferentelor de temperatura dintre aerul cald din interiorul
incaperilor si cel rece din exterior se produc curenti de aer.De interes pentru
studiile ergonomice este viteza acestor curenti.O miscare a aerului in
incaperile de munca ,ce nu depaseste 0,5 m/s creaza o senzatie placuta ,de
confort pentru organism si are influenta favorabila asupra sanatatii.
Viteza curentilor de aer constitue un factor important in realizarea
cerintelor unui microclimat agreabil.In conditiile unui lucru sedentar cu
miscari reduse ,viteza aerului nu trebuie sa depaseasca 0,3m/s in
sezonul rece si 0,6 m/s in sezonul cald.In ortostatism, in sezonul
calduros ,pentru solicitari fizice mari se pot suporta viteze de deplasare
ale aerului chiar de 1,5 m/s.
6.1.1.Confortul termic si buna stare fiziologica
Temperatura subiectiva este aceea pe care o simte organismul uman ca
rezultanta medie dintre temperatura aerului si temperatura suprafetelor
incaperii in care se afla subiectul:
Ts=[Ta+Tm]/2
Unde Ts-temperatura subiectiva
Ta- temperatura medie a aerului
Tm- temperatura medie a suprafetelor incaperii in care se afla
subiectul.
Miscarea aerului are efect impotriva senzatiei subiective de temperatura
.Experienta a aratat ce in anumite situatii,miscarea aerului cu peste 0,2m/s
este resimtita placut de cei care lucreaza in pozitie sezind .Este recomandat
ca in aceste cazuri sa nu se depaseasca aceasta valoare.La lucrari de mare
precizie ,nu trebuie sa depaseasca valoarea de 0.1 m/s pentru a nu periclita
productivitatea acestor activitati.pentru pozitia ortostatica, cu effort
fizic,miscarea aerului de 0,5m/s este considerata agreabila,stimulativa.

Temperaturile superficiale ale peretilor exteriori depind in primul rand de

izolatia acestora.Daca aceasta este buna ,fluxul de caldura de la interior spre
exterior este redus in timpul ierni ceea ce antreneaza o crestere a temperaturi
superficiale a suprafetei interioare a peretelui.Vara o buna izolatie actioneaza
in sens opus ,limitand fluxul de caldura care intra in incapere si permitand
mentinerea unei temperaturi superficiale a fetei interioare a peretelui relativ
scazuta.Aceasta conduce la instaurarea unei stari fiziologice bune a
operatorului uman.
Asigurarea senzatiei de buna stare fiziologica este conditionata de o
diferenta mica (2 0 C3 0 C) intre temperatura aerului si aceea a suprafetelor
peretilor incaperi respective.Peretii sau ferestrele mari si reci ,diminueaza
senzatia de confort termic,chiar daca temperatura aerului ambiant este
suficient de ridicata.
Mentinerea temperaturii la un nivel fix si uniform, reduce
randamentul in munca. S-a constatat ca sunt necesare variatii de 3C...4C in
jurul temperaturii optime, variatii care au un efect favorabil asupra
capacitatii de munca a organismului uman. Din dorinta de a purta
imbracaminte mai usoara in timpul muncii, exista tendinta de a prefera o
ridicare a nivelului temperaturii aerului in incaperea de munca la valori de
22C...23C, ceea ce poate stimula ritmul de munca in anumite cazuri (Ex:
munca intelectuala) sau il poate diminua.
Temperatura obiectiva sau efectiva la locul de munca se
fundamenteaza prin determinarea urmatoriilor parametrii : temperatura
aerului, temperatura suprafetelor ce inconjoara operatorul uman, viteza
curentiilor de aer si umiditatea aerului.
Imbunatatirea tehnicilor de incalzire a incaperiilor de lucru a avut ca
consecinta o diminuare a umiditatii relative a atmosferei acesteia. Daca se
inspira un timp foarte indelungat aer uscat (sub 30% umiditate relativa) pot
aparea fenomene de uscare a mucoaselor cailor respiratorii, care in timp, pot
provoca iritatii dureroase daca nu se intreprind masuri de crestere a
umiditatii. Igiena moderna preconizeaza ca in incaperiile incalzite este de
dorit ca umiditatea relativa a aerului sa aibe valori intre 50% si 70%. Pe baza
cercetariilor efectuate au fost elaborate tabele in care se indica domeniul de
confort in functie de temperatura aerului si umiditatea relativa. Cateva valori
orientative sunt prezentate in urmatorul tabel:
Tabelul 6.1 Domeniul de confort in functie de umiditatea relativa si
temperatura:

Umiditatea relativa[%]
70
50
30

Temperatura aerului[C]
21...30
2250
2390

Prin confort termic se intelege senzatia placuta pe care ne-o ofera

temperatura mediului ambiant in care activam, determinata de absenta
oricarui exces de temperatura, ridicata sau scazuta (echilibru termic).

Temp. corp omenesc

Domeniul reglarii
termice prin transpiratie

Bilant termic in
echilibru

36C
Racire
a
corpul
ui

Domeniul racirii
corpului
0

Domeniul senzatiei de
confort

Incalz
irea
corpul
ui

Soc caloric

Timp mediu

ambiant

Ambianta rece

20C ambianta
placuta

23C Ambianta placuta

Fig 6.2 Bilantul termic al corpului omenesc la diferite ambiante

Explicarea senzatiei de confort sau inconfort termic se poate realiza
folosind reprezentarea din fig 6.2. Senzatia de inconfort poate fi de
intensitati diferite in raport cu gradul de perturbare a echilibrului termic si
este insotita de modificari functionale in intreg organism. Supraincalzirea
aerului din mediul ambiant provoaca senzatia de moleseala, somnolenta ceea
ce conduce la diminuarea ritmului si a productivitatii muncii. Daca
temperatura scade apare nevoia de miscare si de izolare a corpului de mediul
ambiant ostil, prin intermediul unei imbracaminti adecvate. Frigul accentuat

determina o scadere a atentiei si mai ales a puterii de concentrare

intelectuala. Rezulta ca buna stare fiziologica a organismului uman,
determinata de temperatura mediului ambiant constituie conditia sine qua
non a realizarii unui ritm sustinut de munca si a unei productivitati
ridicate.
Pentru o persoana imbracata, iarna, limitele efortului termic
sunt in majoritatea cazurilor 20C .. 23C . Daca temperatura depaseste
limita superioara a acestui interval, corpul operatorului uman se incalzeste
mai ales in zona extremitatiilor sale. Fenomenul se numeste domeniul
reglarii termice prin evaporarea transpiratiei. Daca incalzirea depaseste o
anumita limita,caldura interna a carpului creste brusc si se produce socul
caloric sau termic ,care este insotit de o aceleratie a pulsului si respiratiei si
de o stare generala de oboseala, putandu-se ajunge la pierderea cunostintei
sau chiar la moarte.Daca temperatura se situeaza sub limita inferioara a
intervalului de confort termic, partile periferice ale corpului sunt primele
afectate,Acest domeniu se numeste domeniul racirii corpului si se
caracterizeaza printr-un deficit termic al subiectului.Domeniul senzatiei de
confort termic se intinde doar pe 2C..3C. Buna stare fiziologica necesita ca
irigatia pielii sa aiba valori medii normale. Intervalul de buna stare
fiziologica variaza in functie de individ, imbracamintea acestuia, varsta, sex
etc. temperaturiile acestui domeniu pentru femei sunt cu 1C mai ridicate
decat in cazul barbatiilor, iar cele ale persoanelor peste 40 ani cu 1C mai
ridicate decat ale tineriilor.
Cercetariile experimentale au aratat ca productivitatea muncii este
maxima atunci cand o munca de intensitate moderata se executa la o
temperatura medie de 16C...17C, cu o umiditate relativa de 60%.
6.2 Elemente definitorii pentru ambianta luminoasa
Lumina constituie una din conditiile desfasurarii normale ale
procesului de munca. In cazul in care ea este generata de conditii
naturale, poarta denumirea de lumina naturala, iar atunci cand este
produsa de om prin diferite mijloace tehnice, se numeste lumina
artificiala.
Lumina incaperiilor de lucru exercita o influenta deosebita asupra intensitatii
efortului depus de executant in procesul muncii si asupra gradului sau de
oboseala. Ea are un rol deosebit pentru cresterea productivitatii muncii,
reducerea riscului de accident si imbolnavire profesionala dar si pentru
crearea unei stari psihice confortabile in mediul de munca. Importanta
acestui factor creste odata cu gradul de precizie al muncii si depinde atat de
cantitatea de lumina cat si de calitatea acesteia.

O iluminare corecta trebuie sa asigure conditiile cele mai

favorabiile unui confort vizual, astfel ca planul si/sau zona de lucru sa fie
vazute cu precizie si fara effort, pe toata intinderea lui, iar analizatorul
vizual (ochiul) sa poata observa obiectele, sa poata observa obiectele, sa le
poata determina si sa poata distinge detaliile acestora. Scopul activitatii de
iluminare este de a asigura securitatea necesara in procesul de productie prin
realizarea unor conditii vizuale optime. Particularitatiile iluminatului natural
si a celui artificial sunt prezentate in tabelul 6.2.

Alegerea si combinarea judicioasa a substantelor gazoase in care se produc descarcari electrice.

Protejarea mecanica a sursei de lumina cu respectarea unghiului de iluminare.Asigurarea unei iluminari difuze

Introducerea becuriilor in corpuriile de iluminat

Curatenia ferestrelor.Amplasarea optima a utilajelor in incapereDimensionarea optima a ferestrelor si Amplasarea judicioasa a cladirii fata
luminatoarelor.
de punctele cardinale si constructii
invecinate.

Cerinte

Nu pot fi utilizate in iluminatul portabil datorita dispozitivelor de montare mai

complexe.

Sunt neeconomice (consuma multa energie electrica)

Sunt neeconomice.Dau o stralucire foarte mare.Este lumina galbuie obositoare pentru

ochi.

Prezinta variatii mari Repartitie limitata a

in decursul zilei. fluxului luminos in
incaperi.

Dezavantaje

Elimina contrastele si umbrele puterniceAsigura o repartizare uniforma a fluxului luminos.Este o lumina apropiata de lumina zilei.

ile contra murdariei ,lovituriilor, prafuluiRealizeaza o buna protectie a ochilor contra stralucirilor.Asigura dirijarea fluxului luminos in directia dorita.

Asigura o lumina la parametrii doriti si odihnitoare.

Nu oboseste ochii.Este economic si igienic.Asigura o difuzare mare a luminii.

Avantaje

Lampi cu descarcari in
gaze.

Lampi cu
incandescenta de tipul
corpurilor de iluminat.

incandescentLampi cu
a de tip
becuri
simple.

Prin ferestre
si
luminatoare

Realizare
Tip Iluminat

Natural

Artificial

Calitatea luminii se apreciaza in functie de sursele de lumina si modul

de repartizare a fluxului luminos.
Dupa sursele de lumina exista iluminat natural si artificial.
Clasificarea instalatiilor de iluminat artificial se poate realiza dupa mai
multe criterii astfel:
a) dupa dispunerea corpurilor de iluminat:
- iluminat general asigura iluminarea intregului spatiului dintrun birou, atelier, sectie, etc
- Iluminat locl, fix sau portabil asigura iluminarea suprafetelor
de lucru prin amplasarea corpurilor de iluminat in imediata
apropiere a acestora
- Iluminatul combinat realizeaza iluminarea mai intensa a unor
suprafete prin combinarea iluminatului general cu cel local
b) dupa destinatie:
- iluminatul normal asigura iluminarea locurilor de munca
pentru ca diferite procese de munca sa se desfasoare in conditii
optime
- iluminat de siguranta asigura o iluminare minima necesara
pentru continuarea muncii sau evacuarea personalului in cazul
intreruperii iluminatului normal, datorita unei avarii
c) dupa modul de repartizare a fluxului luminos:
- iluminat direct intregul flux luminos radiat de corpul de
iluminat este transmis pe verticala in jos.
- iluminat indirect fluxul luminos radiat de corpul de iluminat
este transmis spre tavan apoi, reflectat de acesta, pe suprafata
de lucru.

- iluminatul mixt realizeaza iluminarea prin combinarea

primelor doua moduri de repartizare a fluxului luminos
Cerintele instalatiilor de iluminat pentru desfasurarea normala a activitatii
executantiilor sunt:
- asigurarea unui nivel de iluminare suficient de ridicat pentru
distingerea detaliilor ce trebuie observate in raport cu de
contrastele de stralucire si de culoare date, etc
- asigurarea evitarii stralucirii
- asigurarea unei iluminari uniforme printr-o corecta repartitie a
fluxului luminos
- asigurarea acelorasi culori si compozitii spectrale a luminii in
incaperile in care lumina naturala este completata de cea
artificiala
Corpuriile de iluminat trebuie astfel plasate incat sa nu devina surse de
orbire. In acest scop este necesar sa se tina seama de urmatoarele principii:
- corpul de iluminat nu va fi plasat in campul vizual al operatorului uman
- Orice corp de iluminat va fi prevazut cu un ecran sau abajur care va feri
ochii operatorului si va indrepta razele intr-o anumita directie
- unghiul format de directia presupusa orizontala a privirii si dreapta care
uneste ochiul cu sursa luminoasa trebuie sa fie mai mare de 30 grade
sursa artificiala de
iluminare
Unghi de
orbire

30

Fig 6.3 Amplasarea corecta a surselor artificiale de iluminat

1. in incaperiile unde nu este posibila aceasta amplasare trebuie sa se
prevada la corpuriile de iluminare ecrane laterale de protectie
2. Pentru a evita orbirea directa sau prin reflexie, sursa luminoasa se va
adapta locului de munca in asa fel incat directia cea mai frecventa a
privirii sa nu coincida cu directia luminii reflectate
3. pentru a evita orice reflexie eventuala trebuie sa se renunte la utilizarea
culoriilor sau materialelor care reflecta lumina prin acoperirea
suprafetelor masiniilor, utilajelor, aparatelor, tablourilor de comanda sau
a meselor si pupitrelor de comanda
In figura 6.4 este prezentat modul de amplasare corecta a corpurilor de
iluminat intr-un spatiu unde exista mai multe locuri de munca.
h

3/2 h

Usa acces
h

6.3 Factorii de stres zgomot si vibratii

Analiza factoriilor de stres este importanta in identificarea unor surse
importante ale oboselii umane. Transmiterea prin mediu a fenomenelor
vibratorii si receptia acestora de catre operatorul uman sunt probleme de
interes in studiile ergonomice.
Factorii de stres definesc ambianta sonora sau zgomotele prezente
in cadrul sistemului om-masina-mediu si fenomenele vibratorii de
frecventa inalta si de slaba amplitudine care sunt daunatoare atat in
munca fizica cat si in cea intelectuala.
6.3.1 Zgomotul
Tendinta actuala de crestere a productivitatii muncii, prin cresterea
vitezei de lucru, favorizeaza intensificarea fenomenelor de uzura si a celor
dinamice ce insotesc functionarea masinilor. Fenomenele dinamice de
contact: frecari, ciocniri, socuri, care apar in cuplele cinematice, mecanisme,
lanturi cinematice, motoare de actionare sunt surse de aparitie a vibratiilor in
sistemul masina, intr-un domeniu larg de frecvente. Aceste vibratii se
transmit prin intermediul organelor de masina (carcase, batiu) catre mediul
exterior formand campul acustic complex al masinii si care este adesea
cauza oboselii, nervozitatii sau scaderii cantitative si calitative a rezultatelor
muncii operatorului uman.
Campul acustic complex determina ambianta sonora in care
lucreaza operatorul uman la masina. Caracteristicile sale depind de:
- energia surselor de vibratii
- proprietatiile acustice ale incaperii in care functioneaza
masina
- vecinatatiile masinii, date de alte potentiale surse de zgomot

Zgomotul este fenomenul vibratoriu complex (ale carei componente

sunt precis definite) care provoaca operatorului uman senzatii sonore
neplacute sau chiar vatamatoare. Normele Europene privind siguranta
masinilor impun limitarea drastica a fenomenelor sonore generate de masini
ca o conditie a calitatii acestora. Atenuarea zgomotului masinilor
influenteaza utilizarea eficienta a suprafetei de productie, astfel incat
amplasarea mai densa a utilajelor poate conduce la suprapunerea cumpurilor
acustice ale acestora, intensitatea zgomotului rezultant situandu-se sub
nivelul maxim admis pentru exploatarea in conditii normale ale acestora. In
acest context, zgomotul poate fi caracterizat prin marimi fizice si
psihofiziologice:
1. Intensitatea acustica intr-un anumit punct reprezinta fluxul de energie
acusticace strabate unitatea de suprafata, perpendiculara pe directia de
propagare a zgomotului si se exprima prin relatia:
I lim

1 p dt p

c
T
T

in care p este presiunea acustica [N/m2]; v- viteza de propagare a undei

sonore [m/s]; - densitatea mediului de propagare [Kg/m3]; c-viteza
sunetului in acel mediu ; c- impedanta mediului de propagare a zgomotului;
p- valoarea medie a presiunii acustice in timpul T [N/m2].
Nivelul intensitatii acustice LI[dB] se reprezinta grafic pe o scara
logaritmica, iar valoarea sa este ecprimata de raportul:
LI 10 lg

I
I0

in care I este intensitatea acustica masurata; I0 intensitatea acustica de

referinta (la propagarea in aer I0 =10-12 W/m2)
2. Nivelul presiunii acustice este media patratica a presiunii acustice,
logaritmata si raportata la patratul presiunii de referinta, conform
relatiei:
2

p
p
L 10 lg 2 10 2 lg

p0
p0
L 20 lg

p
[dB]
p0

20
lg

p
p0

p
20
lg [ dB]
p0

in care p este presiunea acustica masurata; p0 presiunea acustica de

referinta (la propagarea in aer p0 =2*10-9 N/m2).
3. Nivelul de putere acustica se determina cu relatia:
LW 10 lg

P
P0

in care P este Puterea acustica masurata; P0 puterea acustica de referinta (la

propagarea in aer p0 =10-12 w).
In functie de senzatia auditiva produsa, zgomotele se pot esalona pe o
scara progresiva de la slabe la puternice definindu-se astfel taria
acestora.
4. Taria zgomotului, marime psiho-fiziologica, depinde de: nivelul
presiunii acustice; frecventa zgomotului; componenta spectrala.
Nivelul de tarie al unui zgomot se apreciaza prin compararea acestuia cu
sunetul etalon avand frecventa de 1000Hz. Unitatea de masura pentru
nivelul de tarie izofonic este fonul [f].
Nivelul de izofonie a unui zgomot este de n foni cand el este perceput de
observatorul de referinta cu aceiasi intensitate ca un sunet de 1000Hz, al
carui nivel de presiune acustica este de Lp=n[dB].
Taria unui zgomot, exprimata in soni, este numarul care arata de cate ori
acel zgomot este apreciat de catre un ascultator otologic normal, mai intens
decat un sunet pur de 1000Hz si 4 foni. Scala sonilor este derivata din scara
fonilor astfel:

S 2

( f 40)
10

unde f este nivelul de tarie exprimat in foni.

Principalele surse de zgomot la masini sunt: lagarele cu rulmenti,
angrenajele, motoarele electrice si procesul tehnologic de prelucrare.

Din punct de vedere ergonomic intereseaza in primul rand modalitatea

de percepere, interceptare a zgomotelor de catre sistemul uman si
minimizarea efectelor daunatoare ale ambiantei sonore. Organul auditiv al
omului Transforma vibratiile de presiune produse de undele sonore in
senzatii auditive, deci urechea este analizator de frecventa, ca indicator de
directivitate a sunetului si in acelasi timp al tariei, inaltimii si timbrului
acestuia. Acesta percepe ca sunete numai vibratiile cuprinse intre 16 si
16000Hz, prezentand o sensibilitate maxima in domeniul 800..6000Hz.
Variatia pragului de auditibilitate in functie de frecventa este prezentat in
figura 6.5.
Nivelul zgomot[dB]

Foni
Prag senz dureroasa

120
100
80
60
40
20
0

Zgomote industriale

Zgomote nesuparatoare
20

40

100

200 400 ###

100
75
50
25

Vorbirea
2000

4000

20000

Fig 6.5 Variatia pragului de auditibilate in functie de frecventa

Actiunea daunatoare a zgomotului variaza in functie de urmatorii
factori: intensitatea, frecventa si durata expunerii in la sursa. In fig 6.6 este
prezentata o schema a efectelor daunatoare pe care le poate avea zgomotul
asupra organismului uman.
Actiunile daunatoare ale zgomotului constau in:
1. afectiuni ale diferitelor organe si aparate ale corpului uman
2. reducerea capacitatii de munca, prin oboseala generala a corpului uman
3. reducerea inteligilibitatii vorbirii
4. afectiuni ale organului auditiv: oboseala auditiva si generala a
organismului uman, traumatism sonor(dureri otice), hipoacuzia
profesionala (pierderea capacitatii auditive).
La aceiasi frecventa si intensitate, actiuniile daunatoare sunt mai accentuate
in cazul in care, are un spectru larg de frecventa si este insotit de sunete pure
si vibratii mecanice. La cele prezentate se adauga si factorii de natura

subiectiva: varsta operatorului uman, afectiuniile sale anterioare,

predispozitia organului auditiv la imbolnavire si susceptibilitatea individului.
Nivel de tarie[font]
150

Motoare termice
Masini-unelte
Convorbire normala
Masina descris

Locuinta linistita

110
100
90
80
70
60
50

Tulburari psihice, fiziologice

si leziuni ale aparatului auditiv.

Tulburari psihice si fiziologice

Efecte psihice

30
Prag de auditivilitate

Soapta la 1,5 m
0

Fig 6.6 Cauze si efectele expunerii la zgomote

Consecinta directa a zgomotului asupra operatorului uman este oboseala
generala a acestuia. Ca urmare, se reduce capacitatea de munca a individului
simultan cu scaderea productivitatii muncii si creste probabilitatea aparitiei
accidentului de munca. Zgomotul afecteaza, in special operatorii pentru
care munca necesita o concentrare deosebita a atentiei sau are un caracter
repetitiv. In scopul limitarilor actiunilor nocive ale zgomotului asupra
organismului uman, au fost stabilite niveluri admisibile (depasirea lor nu
este permisa), determinate static, avand in vedere criterii medicale, tehnice,
economice si profesionale.
ISO a adoptat doi parametrii pentru definirea valoriilor admisibile
ale zgomotului: nivelul de tarie [foni] si frecventa [Hz]. Prin reprezentarea
variatiei nivelului de presiune acustica in functie de frecventa (fig 6.7) a
rezultat o familie de curbe de zgomot (Cz). Acestea sunt curbe ale nivelului
egal de tarie. Conform normelor ISO, deteriorarea organului auditiv este
preintaimpinata daca nivelul de presiuna acustica a zgomotului este inferior

curbei Cz85 in oricare dintre benziile de frecventa. Pantru masini-unelte

valoarea admisibila a nivelului zgomotului nu trebuie sa depaseasca 85
dB.
Nivel de presiune
acustica
Zona A (zona
()
vatamatoare)
105
100
95
Zona C
90
85
80
75
70 Zona B Zona nevatamatoare
62.5
125
250
500 1000
2000

Cz85

Cz75
Frecventa
4000

8000

Fig 6.7 Curbele Cz de zgomot si domeniile limitate ale acestora.

Ref eritor la zonele de interes determinate de curbele Cz85 si Cz75
din fig 6.7 acestea pot fi caracterizate astfel:
- zona A este specifica aparitiei tulburarilor psihice, fiziologice si
a leziunilor organului auditiv
- zona B este nepericuloasa
- zona C in care zgomotul devine periculos doar daca operatorul
uman desfasoara activitati cu solicitare nervoasa intensa sau in
cazul subiectiilor cu o sensibilitate mare.
La stabilirea normelor de zgomot nu s-a urmarit asigurarea
conditiilor optime sau confortabile pentru operatorul uman, ci conditiile
suportabile in care actiunea daunatoare a zgomotului nu se manifesta sau
este nesemnificativa. Actiunile de reducere a efectelor daunatoare ale
zgomotului se stabilesc pe baza analizei: modalitati de emitere, a cailor de
propagare si a perceperii acesteia.
Caile de propagare a energiei acustice de la sursa de zgomot la
operatorul uman pot fi constituite din medii solide, lichide sau gazoasa.
Transmiterea zgomotului poate fi directa sau indirecta (prin reflexie,
reflactie, radiatie secundara). Limitarea zgomotului prin interventia pe caile
de propagare se poate realiza prin:
- orientarea masinilor astfel incat zona in care este plasat
operatorul uman sa fie cea mai putin zgomotoasa

- construirea unor incinte acustice in jurul celor mai puternice

surse de zgomot
- plasarea unor ecrane acustice intre sursele de zgomot si
persoanele expuse
- modificarea proprietatiilor acustice ale sectiei, atelierului prin
tehnici arhitecturale
Modalitatiile de reducere a actiunii zgomotului in cazul perceptiei
sale de catre operatorul uman se refera la urmatoarele masuri: reducerea
intensitatii perceptiei senzoriale si inlaturarea efectelor patologice temporale
ale activitatii in mediul zgomotos. Ansamblul masurilor practicate in
prezent pentru reducerea efectelor daunatoare ale zgomotului masinilor
sunt prezentate sintetic in figura 6.8. Oportunitatea aplicarii uneia sau
alteia dintre metodele amintite (sau o combinatie a acestora) depinde de
scopul urmarit si de mijloacele aflate la dispozitie. Solutiile tehnice
adoptate practic sunt de cele mai multe ori un compromis intre eficienta si
costuri.
Metoda activa practicata in prezent pentru reducerea efectelor
nocive ale zgomotului este cea mai indicata, ea conducand la final la
conceptia rationala a subsistemului masina. Inca din faza de proiectare se va
urmari adoptarea unor solutii constructive care in functionare se genereze
zgomote minime si in final sa obtina o masina silentioasa.
Masurile ce au caracter general in conceperea subsistemului masina,
sub aspectul limitarii zgomotului produc de acestea sunt:
- structura masinii sa fie formata din lanturi cinematice cu numar
minim de mecanisme cu roti dintate
- sistemele de actionare hidraulica trebuie sa fie preferate celor
pneumatice sau electromecanice
- batiurile sa constituie cadre inchise si nu deschise
- capetele de forta sa fie plasate intre montanti si nu in consola
- angrenajele cu dinti drepti sa fie inclocuite cu cele cu dinti
inclinati in V, W sau cu dinti curbi
- sa fie evitate lagarele cu rulmenti ori de cate ori este posibil si
acestea sa fie inlocuite cu lagare hidrostatice, hidrodinamice
- constructia unor organe de masina din materiale plastice
(duramid) asigura o mai buna amortizare a zgomotelor si o
rezistenta la uzura mai buna
- sa se asigure o precizie inalta de executie si montaj
- cat mai frecvent sa se execute echilibrarea statica si dinamica a
organelor in miscare de rotatie

- la reproiectare se va urmari modificarea caracteristicilor

structurilor prin schimbarea parametrilor elastici de amortizare.
In functie de domeniul de frecvente in care se lucreaza, se
micsoreaza masele si se maresc constantele elastice, astfel incat
frecventa proprie sa fie superioara acestui domeniu.

Sursa
Subsistem masina

Cai de propagare
Mediul inconjurator

Masuri de
insonorizare

Insonorizarea
peretiilor

Reflectat pe
pereti

Receptor
Operator
uman

Mijloace individuale
de protectie

operator

Transmis prin
aer
Elemente
vibroizolante

Radiat prin
pardoseala

program redus

Masina noua

Fig 6.8
ale zgomotului

Ansamblul masurilor de reducere a efectelor daunatoare

Masuri specifice utilizate pentru reducerea nivelului de solicitare

acustica a masinilor au in vedere fiecare sursa de zgomot:
i. Problema reduceri zhomotului rulmentiilor tine cont de: conditii tehnice
de executie si montaj a elementelor componente ansamblului rulment;
dimensionarea precisa si justificata a lagarelor prin marimile: abaterea
de la circularitatea a fusurilor de arbore si a alezajelor; jocuri radiale;
prestrangerea axiala; ungerea lagarelor si izolarea antivibratorie a
ansamblului acestora constituie una din cele mai importante masuri;
ii. Conditii impuse angrenajelor sunt: marimea preciziei de executie prin
alegerea minutioasa si justificata a marimilor; marimea precizie de
montaj;
iii. Masuri in cazul motoarelor electrice sunt: alegerea selectiva dupa
nivelul de zgomot al acestora; rigidizarea arborelui rotorului si a

lagarelor sale; echilibrarea dinamica a rotorului si a mecanismului ce

preia miscarea de rotatie; cresterea preciziei de pozitionare a motorului
electric pe masina; crearea conditiilor optime de ventilare pe masina;
iv. Alte surse de zgomot sunt: limitatorii de cursa a meselor, saniilor,
carucioarelor si capetelor de forta. In acest caz pe suprafetele ce intra
in contact se prevad tampoane de cauciuc in vederea atenuari socului de
impact; panouri de protectie, capacele trebuie izolate de structura
masinii prin intermediul unor garnituri din cauciuc, carton sau material
plastic pentru a preveni zgomotul cauzat de vibratiile din timpul
functionarii masinii.
Metoda pasiva de reducere a efectelor nocive ale zgomotului consta
in izolarea surselor emitatoare de zgomot in raport cu operatorul uman, prin
interpunerea unui obstacol executat din materiale izolatoare sau absorbante
de unde acustice. Reducerea nivelului de solicitare acustica prin metoda
pasiva se poate realiza prin trei procedee: (1) izolare fonica; (2) absorbtia
acustica sau insonorizarea prin absorbtie si (3) protectia individuala a
operatorului uman.
1) Izolarea fonica se poate realiza prin utilizarea unor carcase sau ecrane ce
constituie un onstacol in calea propagarii undelor acustice, in aerul
atmosferic. Acesta reflecta o mare parte a undelor sonore ce cad pe
suprafata lor. Calitatea izolarii fonice se caracterizeaza prin:
- coeficientul de transmitere acustica , definit prin fractia de
energie acustica incidenta, care trece totusi in exteriorul carcasei:
=[Energia acustica transmisa]/[Energia acustica
incidenta] (6.13)
- indicele de reducere sau atenuare R, care
reprezinta diferenta intre intensitatiile acustice de o parte si de alta a
obstacolului:
R=10*lg[1/10], [dB]
(6.14)
2) Absorbtia acustica se asigura prin folosirea unor materiale care absorb
sau amortizeaza undele sonore, reflectand si transmitand doar o parte din
energia acustica incidenta. Calitatea absorbtiei acustice, pentru un anumit
material, depinde de tipul acestuia, precum si de frecventa sunetului
incident, si se apreciaza prin coeficientul de absorbtie acustica :
=[Energia acustica absorbita]/[Energia acustica incidenta]
(6.15) Materialele absorbante frecvent folosite sunt: vata minerala,
buretele poliuretanic, polistirenul, cauciucul, pasla folosite cel mai
adesea sub forma placiilor sau a panouriilor acoperite cu folie de
policrorura de vinil (naylon). Panourile din aceste materiale se sustin cu o
tabla perforata din otel sau aluminiu. O absorbtie fonica buna se obtine

prin stropirea interioara a carcaselor cu produse adecvate fibrose sau a

vopsiri acestora cu lacuri absorbante de zgomot.
Izolarea si absorbtia fonica la masini
se realizeaza simultan, prin introducerea in carcase sau incinte a
principalelor surse de zgomot: motoare electrice de antrenare, reductoare,
cutii de viteze si avansuri, cuplaje, rotilor de schimb, sisteme de
alimentare, etc. Incintele se executa din combinatii de materiale
izolatoare cat si absorbante.
3) In cazul in care masuriile de absorbtie si izolare fonica nu se pot aplica
sau nivelul zgomotului ramane la valori nepermis de ridicate, trebuie
adoptate masuri de protectie (individuala) a operatorului uman, dar in
cazul masinilor unelte solutia este mai rar adoptata. Daca totusi situatia
practica impune si protectia operatorului uman se folosesc antifoane de
tip intern. Acestea sunt corpuri de forma cilindrica, confectionate din
materiale plastice maleabile sau din vata fina uneori impregnata cu
parafina, a caror dimensiuni sunt de aproximativ 10X50 mm. Atenuarea
nivelului de zgomot, prin purtarea antifoanelor, variaza intre 10-45 dB, in
functie de frecventa.
6.3.2 Vibratiile
Vibratiile sunt oscilatii de inalta frecventa si de slaba amplitudine
adeseori cu efecte negative atat in munca fizica cat si in cea
intelectuala. In desfasurarea lor, unele activitati sunt insotide de vibratii
generate direct de subsistemul masina, iar executantul vine in contact
direct sau indirect cu unele parti ale acesteia. In principiu vibratiile, se
produc in urma socurilor, a fortelor de frecare sau a solicitariilor
alternative mecanice sau magnetice. Cand nivelul vibratiilor depaseste o
anumita limita de suportabilitate, ele devin nocive pentru stare de
sanatate a operatorului uman, influentand negativ capacitatea de munca si
productivitatea acestuia. Actiunea fenomenului vibrator poate fi locala la
nivelul organismului uman, adica la nivelul partii din corp care vine in
contact cu unealta sau masina generatoare de vibratii sau poate fi o
actiune generala la intreg corpul cum este situatia transmiterii si
perceptiei vibratiilor prin intermediul pardoselii sau a aerului atmosferic.
Aceste actiuni local sau generale sunt conditionate de parametrii
fenomenului vibrator: frecventa si amplitudinea. Astfel, la amplitudini

mici pana la 0,02mm si frecvente peste 15Hz viteza oscilatiilor are

influenta importanta, in timp ce la amplitudini mari si frecvente mai mici
de 15 Hz acceleratia are un rol principal. Vitezele vibratiilor la care
operatorul incepe sa simta efectul nociv sunt cuprinse intre 0,140,40
cm/s, limita maxima fiind pragul de suportabilitate.
Organismul uman reactioneaza cu cea mai mare intensitate la
vibratiile unor corpuri a caror frecventa este apropiata de frecventa
vibratiilor proprii ale corpului si ale organelor interne ale acestuia.
Frecventa de rezonanta pentru intregul corp si pentru organele
abdomonale este de 69Hz. De asemenea, s-a dovedit ca pana la o
frecventa de aproape 2 Hz corpul se comporta ca o masa unitara, apoi la
frecventa de 4..6Hz apare primul prag de rezonanta in cazul pozitiei
sezand, iar intre 5..12Hz apar varfuri de rezonanta in cazul pozitiei
ortostatice.
Programarea fenomenului vibrator in corpul omenesc este dependenta
de anumiti factori morfo-functionali. De exemplu, daca tesuturile moi ale
partii dorsale ale mainii amortizeaza in mare masura vibratii cu frecventa
de pana la 40Hz, in schimb incordarea anumitor grupe musculare
favorizeaza programarea vibratiilor in tesuturi spre sistemul osos si cel
muscular. Vibratiile imprimate corpului omenesc efectueaza si acuratetea
vizuala. Astfel, in cazul frecventelor 2540Hz, dar si pentru domeniul
60..90Hz operatorul nu mai percepe a 3-a dimensiune sau perspective. In
cazul vibratiilor verticale de joasa frecventa, viteza de citire este
micsorata, fiind necesar un iluminat suplimentar.
Actiunea generala a vibratiilor poate determina tulburari organice
sub forma de greata, inapetenta, varsaturi, cefalee, etc., iar in cazul
cresterii amplitudini vibratiilor acestea pot sa conduca la modificari ale
frecventei pulsului si tensiunii arteriale. Ca efecte psihologice in aceste
cazuri se pot instala stari de oboseala, apatie si somnolenta ale
operatorului.
Actiunea locala a vibratiilor poate conduce la aparitia bolii de
vibratie determinata de frecvente ridicate ale fenomenului oscilator.
Astfel domeniul frecventelor critice ale oscilaktiilor propagate sub forma
de vibratii este cuprins in intervalul 30250 Hz, iar efectele constatate
asupra operatorului uman sunt spasmele vasculare. Boala de vibratii
debuteaza prin aparitia unei senzatii de amorteala a partii de corp expusa
fenomenului iar apoi, in faza avansata, se constata pierderea sensibilitatii
tactile, dezvoltandu-se un complex de tulburari vasculare, secretorii si
trofice.

Aprecierea nocivitatii vibratiilor se face pe baza parametriilor de

caracterizare a undei vibratorii: frecventa, amplitudine, viteza si
acceleratie. Datele obtinute prin masuratori in anumite procese insotite de
vibratii, se compara cu valoriile limita admise si date in norme de
specialitate pentru acceleratie, viteza sau amplitudine in functie de
frecventa si durata de expunere la vibratii.
Ca metode de reducere a efectelor vatamatoare a vibratiilor se poate
adopta schema de studiu reprezentata in fig 6.8. Un argument puternic
pentru acest demers este faptul ca cele doua fenomene vibratorii:
zgomotele si vibratiile, apar adesea impreuna in sistemul om-masinamediu, diferentierea lor fiind perceputa numai prin parametrul frecventa.
In consecinta, metodele de diminuare a vibratiilor se intreprind:
- la sursa de vibratii (masini sau utilaj generator) pentru
izolarea acesteia. Dintre metodele frecvent folosite in practica
mentionam: montarea masinilor sau utilajelor pe blocuri
amortizoare, folosirea la fundatii a unor elemente elastice
(arcuri de otel,cauciuc, pluta, pasla bituminoasa, etc);
- asupra mediului de transmitere a fenomenului ondulator pentru
crearea unor conditii de minimizare a transmiterii fenomenului
constatat mai ales in cazul mediilor solide (pardoseli);
- la operatorul uman receptor al undelor vibratorii. Astfel,
masurile de protectie individuala vizeaza limitarea efectelor
nocive ale vibratiilor prin masuri de atenuare, amortizare a
acestora.

6.4. Ambianta cromatica

Practica ergonomica a aratat rolul important pe care il are
cromatica la locul de munca, nu ca element de design sau estetica al
acestuia, ci si ca element de functionalitate cu efecte asupra eficientei
operatorului uman in procesul de munca. Culoriile se deosebesc prin:
tenta, saturatie si valoare:
1) tenta este caracteristica prin care se distinge o culoare de alta;
2) saturatia este caracteristica prin care se indica gradul de intensitate al
tentei;

3) valoarea sau claritatea- este gradul de luminozitate al unei culori (inchis

sau deschis) in raport cu o scara care se intinde de la alb la negru.
Principiile de combinare a culoriilor la locul de munca trebuie sa tina
seama prioritar de normele utilitare, iar apoi de normele estetice:
1. in procesele de munca se urmareste, in primul rand o usurare a
perceptiei vizuale prin contraste de culoare. Se face distinctie intre
suprafetele de dimensiuni mari si suprafetele de dimensiuni mici. La
colorarea suprafetelor mari nu sunt indicate culori vii, pure, deoarece
acestea solicita unilateral retina. In acest caz se vor folosi culori mate
2. captarea privirii, in afara contrastelor de culoare este realizata de culori
vii. Cel mai puternic contrast este galben-negru si este folosit in cazul
aparatelor de masura, a tablouriilor de comanda, elementelor de
comanda.
3. la locul de munca este recomandabil sa nu se depaseasca 5 contraste de
culori.
Functia culorii in crearea senzatiei de confort si a unei stari psihice si
fiziologice a operatorului uman la locul de munca este de realizare a unei
ambiante favorabile, adica a unei ambiante firesti a interioarelor
industriale care sa se apropie de armonia, discretia si echilibrul pe care il
au culoriile in natura. Functiile culoriilor sunt:
1. Micsorarea oboselii prin micsorarea contrastelor generatoare al acestui
fenomen
2. Semnalizare prin precizarea continutului rezervoarelor, coloanelor,
conductelor, a pericolului de electrocutare si precizarea organelor de
comanda a masinii;
3. securitatea culorii sau evidentierea pericolului prin culori aplicate pe
piesele de protectie, aparatura mobila, elemente de constructie, haine de
lucru ale operatorilor expusi accidentelor sau pericolelor etc.
Folosirea combinatiilor de culoare la locul de munca tine seama de: efectele
fizice si neuropsihice ale culorii (tab .6.3.), vizibilitatea contrastelor (fig
6.10) si efectelor compensatoare ale cromatici (tab 6.4).
Efecte fizico-psihice ale culoriilor. (Tabelul 6.3)
Culoarea
Rosu

Efecte fiziologice
Creste presiune sanguina
Ridica tonusul muscular
Activeaza respiratia

Efecte neuropsihice
Culoare foarte calda
Stimulator general
Stimulator intelectual

Senzatie de apropiere in spatiu.

Portocaliu

Galben

Accelereaza pulsatiile inimi

Mentine presiunea sanguina
Favorizeaza secretia gastrica
si digestia
Are influentanormala asupra
sistemului cardiovascular

Verde

Scade presiunea sanguina

Dilata vasele capilare

Albastru

Scade presiunea sangelui

Scade tonusul muscular
Calmeaza respiratia si
frecventa pulsului
Creste rezistenta
cardiovasculara
Creste rezistenta plamaniilor

Violet

Culoare calda
Stimulent emotiv
Senzatie de apropiere foarte
mare in spatiu
Culoare calda
Culoarea cea mai vesela
Stimuleaza vederea
Calmant al psihonevrozai
Senzatie de apropiere in spatiu
Culoare rece, linistitoare
Impresie de prospetime
Faciliteaza deconectarea
nervoasa
Senzatie de departare in spatiu
Culoare foarte rece, linistitoare
In exces conduce la depresii
Senzatie de departare in spatiu
Culoare rece, nelinistitoare
Senzatie de apropiere foarte
mare in spatiu

fig 6.10 Piramida vizibilitatii contrastelor

Rosu
Portocaliu
Verde
Rosu
Alb
Negru
Portocaliu
Negru
Negru
Alb
Culoare
Galben
detali

Verde

Cea mai slaba

Alb

Foarte slaba

Alb

Slaba

Galben

Satisfacatoare

Rosu

Mica

Alb

Mijlocie
Negru

Galben
Portocaliu
Albastru
Culoare deNegru
fond

Mijlocie
Buna
Mare
Foarte mare
Cea vizibilitate
Tip
mai mare

fig 6.10 Piramida vizibilitatii contrastelor

Tabelul 6.4
Efectele compensatoare ale cromaticii
Caracterul muncii
Procese de munca manuale cu
eforturi fizice dinamic
Procese de supraveghere
Procese de munca monotone
Munca la temperaturi ridicate
Munca in incaperi ce primesc multa
lumina naturala
Munca la temperaturi scazute
Munca in incaperi cu putina lumina
naturala
Munca in spatiu limitat
Munca in spatiu larg

Caracterul culoriilor recomandate

Culori odihnitoare, nuante pastel:
bleu, roz, vernil
Culori stimulative, nuante vii: rosu,
portocaliu
Culori reci: verde, bleu
Culori calde: crem, roz, portocaliu
Culori de largire a spatiului: alb, roz
Culori de limitare a spatiului:
albastru, maro.