Cuprins:

1. Motivatia
personala3
2. Isrotia Modei
- Terminologia
modei4
- Inceputurile
hainelor
noastre!...............5
- Antichitatea
.7
3. Egiptul
Antic.9
- Hainele
barbatesti..11
Hainele
femeiesti.14
Peruci
si
coafuri16
- Fardurile
si
ingrijirea
corporala..19
- Simboluri
vestimentare24
- Stofa
.26
- Pantofii
28
1

4.

5.

6.

7.

- Bijuteriile
30
Grecia Antica partea I
- Introducere
..36
- Materialele
..37
- Materiale
de
origine
animala..38
- Materiale
de
origine
vegetala.39
- Culorile
vestimentelor..41
Grecia Antica- Epoca arhaica
(750-500 i. Chr.)
43
Grecia Antica partea III
- Perioada clasica (500-323 i. Chr.)
.54
- Epoca elenistica (323-30 i. Chr.)
57
Roma
Antica
63
- Istoria
imperiului
roman64
- Perioada
monarhiei..65
2

- Perioada
republicii.66
- Perioada
imperiului68
- Moda
in
roma
antica71
- Toga
.72
- Pallium
75
- Tunica
.76
- Paerula
si
Lacerna..77
- Paludeimentum
79
- Imbracamintea
femeilor.81
8. Bibliografie
..86

Motivatia
personala
3

Prin arta, omenirea a reusit sa pastreze

amintirea unor evenimente istorice, sa
valorifice idei si tot odata sa cizeleze
nenumarate generatii. Astfel arta reprezinta
un aspect important in ceea ce priveste
formarea
tinerilor,
modelarea
lor
si
fructificarea ideilor.
Desenul m-a insotit in viata de cand ma
stiu. Acum, cand ma gandesc, am impresia
ca m-am nascut cu acest dar in brate si l-am
tinut strans destul de mult incat sa nu-mi
imaginez cum ar putea fi fara el.
Arta, pentru mine, este un mod de a
comunica, de a raspunde unor nevoi
sufletesti ale omului. Drept urmare, artistul,
prin orice mod, incearca sa-i dea o
incarcatura emotionala si o putere de
comunicare deosebita, pentru ca, in
momentul contemplarii ei de catre cineva,
sa ii trezeasca anumite trairi, anumite
ancorari sau similitudini cu viata reala, sa-l
faca pe privitor sa traiasca in lumea
tabloului, sa il simta.
4

Istoria modei
TERMINOLOGIA MODEI
De-a lungul timpului s-au dezvoltat mai
multi termeni cu privire la vestimentatie.
Doi din cei mai importanti termini
sunt : Port si moda
Portul reprezinta o imbracaminte care a
ramas de-a lungul timpului neschimbata.
Este vorba de hainele care au devenit
traditie: de exemplu imbracamintea de
nunta sau de munca, porturile nationale sau
cele ale ordinelor.
Moda semnifica insa imbracamintea
care se schimba si tine mai mult sau mai
putin de clasele sociale si culturale. Moda, in
sensul in care o folosim noi astazi, a aparut
5

la sfarsitul evului mediu, in jurul secolului alXV-lea.

Pe
langa moda a
aparut
si
termenul Trend. Trendul este moda in curs
de aparitie. De asemenea mai exista pe
langa port si uniforma.
Uniforma
este
haina care ramane neschimbata in trecerea
timpului, dar nu trebuie confundata cu
portul traditional. Uniforma este un simbol
social al unei anumite grupe cu o functie
anume in societate.
In ceea ce priveste costumul, acesta
are mai multe intelesuri: costumul actorilor
si deux-piece-ul feminin sau masculin. De
asemenea cand ne referim la istoria hainelor
vorbim despre istoria costumelor.
Inceputurile hainelor noastre!
In general circula teoria ca primii oameni
au apelat la obiecte vestimentare pentru a
se proteja de natura, de arsita, frig si ploaie.
Dar la inceputuri omul nu era decat un
animal, deci nu avea cum sa resimta
aceasta nevoie de protectie. O a doua
teorie este cea care spune ca oamenii au
6

simtit nevoia sa se imbrace de rusine fata

de semenii lor. Nici aceasta teorie insa nu
sta in picioare, caci de rusine se poate vorbi
abia dupa aparitia vestimentatiei.
Teoria cu cea mai mare credibilitate este
aceea care sustine ca hainele au avut la
inceput un rol cultic, ritualic.
La inceputuri nu se putea vorbi in
adevaratul sens al cuvantului de haine ci
numai de purtarea amuletelor din piatra sau
scoica.Un rol important o avea coafura si
picturile corporale. Ba putem chiar vorbi si
despre o schimbare ritualica a formei
corpului, in special in zona taliei, a gatului si
a capului.
Pe masura ce omul a evoluat, acesta a
inceput sa se imbrace cu frunze si ierburi
apoi in blanuri si piei.In Spania, in pestera
Gasualla din Cueve Remigia, Castellon s-au
descoperit picturi rupestre din anul 10.000 i.
Hr. Picturile infatiseaza mai multi barbati la
vanatoare de mistreti. Figurile barbatilor
sunt stilizate si se poate observa unobiect
decorativ la genunchi. Aceste obiecte erau
fabricate din piei si blanuri si aveau rol
7

distinctiv, indicand rangul. De asmenea se

observa si frizurile diferite ale barbatilor.

Pe langa piei si blanuri se descopera in

Mesopotamia in jurul anului 9000 i. Chr si
lana.
Cea mai veche bucata de lana este
originara din Mesopotamia si dateaza din
7000 i. Chr. Acest obiect atesta evolutia
productiei imbracamintii.
Descoperirea lui tzi, omul din ghetar
(5000 i. Chr) aduce cu sine noutati in stiinta
imbracamintii.Aflam astfel ca in epoca de
piatra omul purta obiecte vestimentare
facute din fasii de piele si blana de animal
care erau legate si reparate cu tendoane,
piele sau iarba.
Cand a fost descoperit tzi, acesta purta
pe umeri protectii impotriva ploii si o
pelerina din ierburi impletite. De asmenea
8

avea pantofi, o gluga din piele si un fel de

amuleta din marmura. Textile insa nu avea
pe el. Poate inca in Olanda nu era cunoscuta
aceasta arta.

Iata, acestea au fost inceputurile hainele

noastre!

ANTICHITATEA
Detaliile despre cum obisnuiau oamenii
sa se imbrace la inceputuri, nu sunt
intotdeauna la indemana noastra. Nu orice
civilizatie a lasat istoriei toate elementele
care au compus-o. Perenitatea unei civilizatii
depinde de cat de avansata a fost aceasta si
9

desigur, depinde de modul acesteia de

exprimare: sculptura, scrisul, pictura.
In ceea ce priveste vestimentatia,
detinem informatii numai de la civilizatiile
avansate, cum acestea au lasat in urma
picturi si sculpturi care sa ateste modul de a
se imbraca al popoarelor respective. Aceste
civilizatii sunt cea egipteana, romana si
greaca.

Egiptul Antic

(sec. IV.-

I . i. Chr.)
Din punct de vedere arheologic, istoria
popoarelor a inceput cu 6000 de ani in
urma.
Din marile civilizatii si culturi, cultura
egipteana s-a pastrat cel mai bine. In secolul
10

IV. i. Chr, egiptenii erau deja un popor foarte

evoluat. Lucrul acesta il dovedeste filozofia,
religia si arta egiptenilor.
Egiptenii au lasat multe statui si fresce in
urma, opere de arta care invie momente din
viata acestor oameni.
Cele mai importante dovezi sunt
piramidele,
fabuloasele
si
faimoasele
mormintele
ale
faraonilor.Constructia
piramidelor debuta cand faraonul se urca pe
tron si lua sfarsit la moartea acestuia.
Inaltarea piramidelor era un lucru anevoios
pentru care era nevoie de o forta de munca
iesita din comun. Spre exemplu, la piramida
lui Keops au lucrat 100.000 oameni timp de
30 de ani.

11

Egiptenii credeau in viata dupa moarte,

astfel incat puneau in morminte langa
decedat
comori
si
unelte,
toate
trebuincioase defunctului pentru ca acesta
sa traiasca mai departe. Pe de alta parte,
picturile trebuiau sa povesteasca zeilor
despre faptele si meritele mortilor. In fresce
era redata cu de-amanuntul si viata de zi cu
zi, prietenii si ocupatiile celui decedat.
Frescele si sculpturile din piramide
imortalizeaza de asmenea si modul de a se
imbraca al unei civilizatii disparute cu mii de
ani in urma.

12

Hainele barbatilor
Clima Egiptului este si a fost una foarte
calda, astfel incat imbracamintea egiptenilor
era destul de sumara. In toate picturile sau
statuile,
barbatii
poarta
fustanele
(schendschut) scurte din in.

Chiar si regele purta asemenea fustanele

simple care insa aveau si un semn distinctiv:
erau plisate si aveau o centura.
Timp de 4000 de ani fustanela a fost
imbracamintea de baza.In timp insa sufera
mici modificari, cum ar fi cele legate de
lungimea ei si modul de a fi purtata. In
vechiul regat fustanela era scurta, simpla, in
13

timp ce in noul regat aceasta era dubla si

mai lunga, putand fi purtata drapata sau
plisata, impreuna cu o camasa de in. Felul
si forma fustanelei depindea si de rangul
purtatorului, cele plisate fiind purtate
impreuna cu bijuteriile adecvate, de nobili.

Barbat cu
(Regatul Mijlociu)

14

fustanela scurta

Barbat cu fustanela lunga

(Regatul Nou)
Taranii purtau de cele mai multe ori
numai o curea de piele sau un percal (o
bucata de panza) infasurat in jurul taliei.

15

Hainele femeilor
Femeile au purtat mult timp o roba
simpla alba pana la glezna. Aceasta putea
ajunge pana la sani sau peste sani si putea
fi purtat si cu bretele. Roba este cunoscuta
sub numele de: kalasiris.
Din 1600 i. Chr incep si barbatii sa poarte
kalarisis.

16

femeie

in

roba

alba

(Regatul mijlociu)
Intre 1353 si 1336 (in epoca lui Nefertiti)
apare si roba petrecuta, care era destul de
complicata si se putea imbraca in mai multe
feluri: o bucata dreptunghiulara de panza
acoperea partea de jos a corpului apoi roba
se punea de la spate in fata, peste umeri si
brate. Colturile se legau peste piept si un
colt atarana de un umar. Sub roba barbatii
purtau
cateodata
si
o
fustanela.

17

Roba femeilor era de multe ori dintr-un

material fin si transparent, astfel incat li se
vedea corpul prin el.

18

Peruci si coafuri
Cea mai mare atentie a egiptenilor era
indreptata insa spre cap si spre par. Palarii,
peruci din lana, si imense gulere din pietre
decorative din metal, panza sau piele
constituiau
o
importanta
parte
a
imbracamintii.
Egiptenii (atat femeile cat si barbatii)
aveau obiceiul sa isi rada capul apeland in
public la peruci.Perucile erau formate din
mai multe suvite ondulate, ajungand de
multe ori pana la piept. Acestea erau
fabricate din par de om, blana de animal si
19

fibre vegetale. Pentru a fixa suvitele

egiptenii foloseau mierea.Atat barbatii cat si
femeile purtau peruci.
Perucile femeilor erau mai elaborate si
mai lungi, in timp ce perucile barbatilor erau
destul de simple.

In viata de zi cu zi al egiptenilor un rol

important il aveau coafurile. Egiptenii
adaugau perucilor extensii de par, perle din
lut si bijuterii de toate felurile.Coafarea era o
adevarata arta, ajungandu-se la frizuri
fantastice, colorate si complicate.

20

21

Perucile si frizurile erau de asmenea si

un important simbol social: cu cat erau mai
elaborate, cu atat cel ce le purta se afla pe o
treapta sociala mai inalta.
Fardurile si
Egiptul antic

ingrijirea

corporala

in

Fardurile si parfumurile aveau mare

trecere in Egiptul antic. Zeii erau considerati
idealul frumusetii si oamenii doreau cu orice
pret sa ajunga la frumusetea suprema. Daca
nu puteau sa opreasca imbatranirea, macar
incercau sa o ascunda pe cat de bine posibil.
Din aceasta cauza ingrijirea corporala
capata in Egiptul antic un rol foarte
important in societate.
Atat femeile cat si barbatii se ingrijeau
de aspectul exterior, fie ei din clasa cea mai
de jos sau cea mai inalta.
Fardurile, pudra, creionul kohl si
parfumurile nu le erau egiptenilor straine.

22

Fardarea ochilor era un obicei raspandit.

Atat barbatii cat si femeile foloseau fard
verde (din malahit) sau albastru (din galena)
si creion din carbune la ocazii speciale.
Pentru gene era adesea folosit kohl-ul
dizolvat in apa.Machiajul ochilor se facea
pana la tample, in asa fel incat sa migdaleze
si sa prelungeasca ochii, dandu-le o forma
aparte, armonioasa.

23

Regina Nefertiti
Fardarea ochilor avea si un rol important
in ceea ce priveste protectia solara.
Pentru unghiile de la maini si de la
picioare dar si pentru vopsirea parului
egiptenii recurgeau la extractele naturale de
henna.
Buzele si obrajii erau fardate cu orcu
rosu.Atat femeile cat si barbatii foloseau
pentru gat si decolteu pudra stralucitoare,
cu nuante aramii.
Fardurile erau folosite de toate clasele
sociale, atat in scopuri personale cat si
24

religioase, cultice, astfel incat era nevoie de

o mare cantitate de ingrediente. Se poate
vorbi de o adevarata industrie cosmetica iar
materialele pentru farduri erau aduse de la
mare indepartare: din Asia sau din Arabia.

Pe langa farduri egiptenii foloseau uleiuri

de corp facute din extracte de mir si de crin.
Pentru a corespunde idealului frumusetii
egiptenii se epilau pe tot corpul si utilizau
nisipul pentru exfoliere. De asemenea
foloseau si masti din argila pentru fata si
pentru corp. Oamenii simplii se ungeau cu
ulei de ricin in timp ce egiptenii bogati
dispuneau de ulei de trandafir.
Parfumurile erau obtinute din uleiuri
eterice de migdale, din rasina, din mir si ulei
de masline.
25

Mustata sau barba nu erau decat rar

intalnite la egipteni. Un obicei destul de
raspandit insa era utilizarea unei mici barbi
artificiale, din lemn. Adesea faraonii sunt
infatisati folosind aceasta barba, de o
dimensiune mai mare decat cea a oamenilor
simplii.

26

Simboluri vestimentare
In ceea ce priveste imbracamintea,
existau anumite detalii vestimentare care
scoteau in evidenta rangul sau meseria celui
care le poarta.
De exemplu preotul purta blana de
leopard, ca semn al puterii iar judecatorul
purta pene.

27

Judecator in Egiptul antic

Preot in Egiptul antic

28

Faraonul tinea in mana o cruce

egipteana, ca simbol al puterii asupra vietii
si mortii. Pe cap purta un sarpe, care avea
ca functie protectia purtatorului de pericole.
De asmenea barba artificiala, lunga, era un
simbol distinctiv al faraonilor.

Stofa
Hainele egiptenilor erau in intregime din
in. Inul era cunoscut de catre acest popor
deja de 5000 de ani. Din epoca predinastica
ne-au parvenit haine intregi din in.
29

Fabricarea stofelor si a hainelor era una

din indeletnicirile casnice a femeilor, insa in
cazul productiei in masa a stofelor luau si
barbatii parte la fabricarea acestora.
Stofa (si rolele de stofa) constituiau una
din cele mai importante obiecte (pe langa
mancare) care erau menite sa acompanieze
decedatul pe lumea de apoi.
Dar nu numai pentru imbracaminte era
nevoie de material ci si pentru mumificare.
Din aceasta cauza productia de stofe era
imensa.
Din in se putea farbrica o intreaga gama
de material: de la materialul obisnuit pentru
tunicile simple, la materialul plisat, pana la
voalul transparent si delicat al imbracamintii
feminine.
30

Materialul nu se colora ci ramanea alb.

Albul putea fi insa de multe nuante: de la
albul stralucitor la cel care bate spre gri sau
spre galben.

Pantofii
In general egiptenii umblau in picioarele
goale insa nobilii mai purtau si sandale
(tatbeb).
Sandalele erau cunoscute in Egiptul antic
inca din epoca predinastica ( 3000 i. Chr.).
In aceasta epoca femeile foloseau foarte
putin sandalele si barbatii numai din cand in
cand, cand mergeau intr-o vizita. Nobilii
31

aveau
servitorii
care
le
duceau
incaltamintea
care
erau
utilizata
in
momentul in care acestia ajungeau la
destinatie.
In regatul mijlociu insa lucurile se
schimba.Numai
saracii
nu
aveau
sandale.Restul populatiei le purtau cu ei si le
incaltau cand ajungeau la locul dorit.

Sandalele erau fabricate din piele moale

sau din fibre vegetale. Talpa era facuta din
fibre de papirus sau din coaja de palmier, la
care se prindeau cateva cureluse.
Oamenii simplii purtau sandale din
palmier si fibre vegetale in timp ce nobilii isi
permiteau sandale din piele.
32

Sandalele aveau forme diferite care

variau in functie de statutul social al celui
care le poarta. Sandalele regilor aveau
varful lung si intors spre interior. Cleopatra
purta de exemplu sandale din piele alba cu
o camee reprezentand un scarabeu.

Bijuteriile

33

Egiptul antic era vazut ca tara aurului in

antichitate. Cantitati mari de aur proveneau
din Nubia (nebu= tara aurului), teritoriu care
apartinea faraonului. In semn de apreciere
faraonul daruia aur supusilor sai loiali.
Din acesta cauza oamenii simplii nu
purtau mai niciodata bijuterii din aur.
In Egiptul antic bijuteriile nu aveau
numai un scop decorativ ci aveau un
character magic. Simbolurile religioase erau
incrustate in aur sau in lut.Zeii care apareau
cel mai des pe bijuterii erau Horus (ochii lui
simbolizau eternitate) si Ra (zeul soarelui).
Alte simboluri care pot fi regasite pe
bijuteriile egiptene sunt omul cu aripi ( care
ii dadea purtatorului puterea de a ajunge la
cer), floarea de lotus (simbolul soarelui si a
invierii) si vulturul sacru ( simbol ce ofera
purtatorului protectie).

34

Ochiul lui Horus

Aurul avea pentru egipteni o putere
divina care il facea pe cel care il poarta
aidoma zeilor si il proteja, dandu-i putere
vitala. In mormintele faraonilor s-au gasit
foarte multe bijuterii, cum egiptenii credeau
ca aceste obiecte il fac pe cel decedat
placut zeilor, asemuindu-se lor.
Egiptenii erau niste exceptionali bijutieri
si lucrau cu mare migala, acestia fiind
cunoscuti pentru dexteritatea cat si pentru
originalitatea lor. Cel mai des erau produse
amulete si talismane, care se considera a
avea puteri magice. Si margelele (sha-sha)
aveau o functie magica, si anume sa aduca
purtatorului noroc (sha inseamna in
egipteana noroc). Perlele erau facute din
sticla sau ceramica.
35

Margele egiptene

Amuleta reprezentand un
vultur
36

Exista o mare productie de bijuterii in

Egiptul antic, deorece erau purtate de toate
clasele sociale. Cei mai bogati purtau
bijuterii din aur si pietre semipretioase, cei
saraci din lut, os sau faianta.
Bijuteriile ieseau in general in evidenta
prin culorile stralucitoare (mai ales verde si
turcoaz) cat si prin marimea lor: erau foarte
grele si de dimensiuni foarte mari.
Atat femeile cat si barbatii purtau
bratari, inele, coliere si cercei.
Cea mai cunoscuta bijuterie egipteana
era pieptarul.Acesta era purtat la gat si se
lega cu o panglica. Pieptarul era facut din
bronz si avea de cele mai multe ori un rol
religios.

37

Pieptar egiptean cu vultur

Pe langa pieptar, o bijuterie care avea

mare trecere in egiptul antic era scarabeul
(kheper).Scarabeul era unul din cele mai
importante simboluri in Egiptul antic.
Acesta avea un caracter protector si era
pus in relatie cu soarele si cu puterea de
regenare.
Multe bijuterii egiptene au ca
motiv scarabeul. Scarabeul putea fi facut din
aur, din lut, din piatra si putea fi smaltuit in
verde sau albastru.

38

Cultura egipteana nu a fost mult timp

influentata de popoarele vecine. Chiar si
dupa cucerirea Egiptului de catre persi, in
525 i.Chr., egiptenii pastrau aceeasi cultura
intacta.
Cu toate astea in perioada Greco-romana
(332-395 i) au loc schimbari in vestimentatia
egipteana.Deja se fac simtite influente
grecesti.
Din anul 30 i. Chr. Egiptul devine
provincie romana. In acest momen are loc si
rupere a traditiei, veche de mii de ani.

39

GRECIA ANTICA
partea I
INTRODUCERE
Moda greaca, ca de altfel si cea
egipteana, se caracteriza prin simplitatea
ei.De cele mai multe ori imbracamintea se
compunea doar dintr-o singura bucata de
stofa patrata sau in semicerc.
Pentru a primi forma, stofa putea fi
drapata artistic, aruncata peste umar sau
prinsa cu ace si fibule.
O mare diferenta intre imbracamintea
masculina si cea feminina nu exista.
Vestimentatia antica greceasca este
destul de greu de reconstituit. Sursele pe
care le avem la dispozitie sunt fragmentele
orginale, arta vizuala (picturi si sculpturi)
sau literatura antica. In ciuda acestor trei
surse nu se stie cu exactitate care erau
denumirile fiecarui tip de imbracaminte si
nu dispunem de intreaga gama de piese
40

vestimentare care era folosita in acea

perioada.
Prea
putin
ne-a
ramas
din
imbracamintea orginala pentru a ne putea
orienta numai dupa aceasta sursa. Cele
cateva piese vestimentare care s-au gasit in
morminte sunt intr-o stare de destramare
avansata astfel incat vesmantul este greu
de reconstituit.
Reprezentarile artistice de asemenea, nu
sunt o sursa sigura, deoarece piesele
vestimentare infatisate nu coincid cu cele
purtate de greci in mod obsinuit, zi de zi.
Cat despre literatura, exista multe
pasaje in care este descrisa moda unei
anumite periode insa multe descrieri sunt
vagi si neclare, ba chiar apar denumiri de
haine care nu au putut fi indentificate de
catre istorici nici pana acum.
MATERIALELE
Spre deosebire de egipteni, grecii
foloseau o gama mai larga de materiale
pentru productia pieselor de imbracaminte.
41

Atat materiale de origine animala cat si cele

de origine vegetala erau utilizate in creatia
vestimentara.Daca egiptenii purtau aproape
exclusiv albul, grecii preferau vesmintele
colorate, cu broderii.

Materiale de origine animala

Lana (Erion): Pastoritul era una din

principalele ocupatii ale taranilor in Grecia
antica. Oile erau crescute atat pentru
carne cat si pentru lana din care se
confectiona imbracamintea. In ceea ce
priveste blana, pot fi aduse in vorba doua
rase de oi: oile cu blana subtire si oile cu
blana groasa. Cele mai cautate sunt cele cu
blana subtire, insa sunt si cele mai scumpe.
Din blana acestora se obtinea o lana usoara
si foarte moale, ideala pentru vesmintele
nobililor si gusturile fine ale acestora. De
asmenea, in ceea ce priveste culoarea, lana
42

de un alb imaculat era considerata a fi cea

mai valoroasa.
Un
alt
material
folosit
era matasea (serikon). Aceasta provenea
din China unde era fabricata deja de 3000
de ani. Valorosul material ajungea in Europa
pe cunoscutul drumul al matasii. In Grecia
matasea era cunoscuta deja din secolul 5 i.
Chr. Tinand cont ca acest material era atat
de rar si de greu de procurat, hainele din
matase pura ajung la preturi fabuloase. Ca
sa coste mai putin, matasea era amestecata
de multe ori cu lana, bumbac sau in.
Pe langa matasea chinezeasca mai
exista un alt fel de matase, provenita (dupa
Plinius cel Batran) din Asiria. Este vorba de
varianta mai ieftina a unui material atat de
indragit si apreciat in antichitate. Matasea
aceasta era produsa din viermi de matase
salbatici care isi atarnau coconii in copaci
astfel incat puteau fi cu usurinta culesi.
Matasea din acest coconi a fost fabricata,
dupa Aristotel, prima oara pe insula Kos.
Imbracamintea facuta din ea era subtire si
transparenta si era denumita dupa locul ei
43

de provenienta: coae vestes. Piesele

vestimentare de acest gen erau purtate de
obicei peste o haina opaca.
Alt
material
de
origine
animala
era blana de capra (Aegis). Dat fiind faptul
ca era mai dura si mai groasa se folosea in
general la confectionarea pelerinelor, a
sacilor, paturilor si pantofilor.
Materialele de origine vegetala
Printre cele mai folosite plante in
industria vestimentara este inul (linon). In
Egipt, dupa cum am vazut, inul era folosit
inca din Vechiul Regat (3200-2200 i. Chr).
In Grecia inul era cunoscut din epoca
miceniana (mileniul 2. i. Chr.).Despre acest
material atesta si scrierile lui Homer.Din in
nu se fabrica numai imbracamintea ci si
panze pentru corabii si un anumit fel de
armura (Linothorax).

44

Alexandru
Linothorax

cel

Mare

purtand

Bumbacul care deja era cultivat in India

dar si in Egiptul superior ajunge in Grecia
cel mai probabil in timpul domniei lui
Alexandru cel Mare (336-323 i. Chr.).
Canepa (Kannabis) era folosita in Grecia
antica atat pentru imbracaminte cat si
pentru funii si navoade.
Pe langa materialele de origine vegetala
si animala erau folosite si materialele
minerale ca azbestul si amianta. Aceste
minerale aveau mare trecere pentru faptul
ca aveau caracteristica de a fi ignifuge.
45

Azbestul si amianta erau folosite in deosebi

la productia fetelor de masa si a servetelor
dar si pentru vesmintele mortuare ale
regilor.

CULORILE VESMINTELOR
Atat grecii cat si romanii iubeau culorile
puternice, vii, care radiaza de energie.
Cea mai scumpa culoare dar si cea mai
indragita era purpura.
Coloarea este descoperita de fenicieni si
devine cunoscuta apoi in intregul orient.
Purpura era produsa in cantitati mari in
Siria. Obtinerea culorii era un procedeu
foarte complicat: Purpura era extrasa din
glanda melcului de purpura. Animele erau
stranse intre toamna si primavara, glanda
care continea culoarea era taiata si pusa in
saramura apoi era curata si fiarta.Prin acest
procedeu
culoarea
devenea

46

vascoasa.Adaugarea
mierii
asigura
persistenta ei sporita.
Colorarea cu purpura cuprindea mai
multe etape care are legatura cu actiunea
soarelui asupra materialului. Culoarea
originara a fluidului este un alb galbui.
Treptat, sub actiunea solara acesta devine
verzui, violet si in sfarsit rosu.
O alta culoare rosie, dar mai putin
scumpa, este carminul. Acesta este obtinut
prin zdrobirea femelei cosenilei poloneze.
Alte culori cunoscute de greci sunt
galbenul, portocaliul, rozul, albastrul dechis,
violetul, albastrul inchis si negrul. Pentru a
obtine culoarea galbena se folosea in
Grecia antica sofranul, pentru portocaliu
sofranelul, albastrul era obtinut din inula
germanica
( culoarea putea fi si importata din India
unde crestea planta de indigo), iar negrul
era produs din ghinde.

47

Grecia Antica - Epoca

arhaica
(750-500
i. Chr.)
Cand vorbim de epoca arhaica facem
diferenta
intre
vesmintele
cusute (Endymata)
si
cele
necusute
(Epiblemata).
Una din cele mai importante surse
despre costumul in perioada arhaica
greceasca este Homer. Chiar daca poetul
vorbeste in opera sa despre razbioul Troian,
care a avut loc in anul 1250 i. Chr.,
vesmintele pe care eroii sai le poarta sunt
cele contemporane cu poetul. Caracteristic
pentru
vremea
lui
Homer
este simultaneitatea vesmintelor orientalocretane si cele grecesti. Stilul oriental era
caracterizat printr-un colorit aparte si
vesmintele erau bogat decorate. Hainele de
inspiratie orientala erau de cele mai multe
ori stranse cu fibule.
48

Vesmintele pur grecesti sunt cele ionice

si dorice.Amandoua stilurile sunt inspirate
din arhitectura. Stiul doric este simplu in
timp ce cel ionic se caracterizeaza prin
suplitatea formelor si modelele incarcate.
Hainele dorice erau constituite in mare
parte din lana si erau stranse cu fibule. In
schimb hainele ionice erau faurite dintr-un
material mai subtire, de multe ori
transparent si aveau falduri multe si
delicate.

Chiton doric (simplu) si chiton ionic

(cu falduri)

49

Herodot afirma ca de fapt numai stilul

doric este pur grecesc in timp ce stilul ionic
a fost importat din Asia Mica.
In moda ionica caracteristic este faptul
ca atat barbatii cat si femeile purtau
un chiton, un fel de tunica care era facuta
de cele mai multe ori din lana. Era strans
numai in putine locuri cum ar fi la umeri si in
parti.Se putea folosi si cu o curea.Chitonul
putea fi stramt sau larg, lung sau pana la
genunchi.

Hermes purtand un Chiton scurt

50

In cazul in care chitonul era larg putea sa

ia mai multe forme, pierzandu-si forma
initiala de tunica: se putea de exemplu
trage din material peste curea, formand
acel kolpos care se afla intre piept si curea.
Kolposul putea fi abia observat sau foarte
lung, pana la coapse.Ultima varianta era de
cele mai multe ori folosita de femei.

Femeie purtand chiton cu

kolpos
Chitonul putea fi cu sau fara maneci. La
varianta fara maneci, larga, putea fi stransa
stofa sus cu un un fel de nasturi din loc in
loc, lasand sa se vada prin deschizaturi
bratele si formand niste maneci false.
51

Chiton larg
O alta varianta de purtare a unui chiton
larg era cu un Maschalister: acesta era o
curea subtire a carei capete se puteau lega,
dand curelusei forma unui opt. Prin cele
doua inele puteau fi trecute bratele.
Maschalisterul putea forma optul pe piept
sau la spate.

52

Maschalister

Conducator de car din Delfi purtand un

Maschalister strans la spate
Barbatii, ca si unele amazoane, purtau
chitonul cateodata pe un singur umar in
timp ce cealata parte a tunicii atarna liber.
In acest caz avem de-a face cu un exomis.

53

Tanar purtand un exomis

Chitonul putea fi purtat si cu maneci

lungi.Acestea erau ori croite impreuna cu
camasa ori adaugate ulterior. Chitonul cu
maneci lungi provine de la persi sau sciti. De
cele mai multe ori insa era folosit de
servitori si de persoane dintr-o clasa sociala
mai joasa.
Cureaua la chiton putea fi din piele,
metal sau din material si era stransa pe
mijloc sau pe sold. Sub piept o purtau
cateodata femeile.
Existau la chiton si diferite broderii care
se gaseau cel mai adesea la guler, maneci
sau umpleau intregul material.
Femeile si conducatorii de care, ca si
barbatii de rang inalt, foloseau un chiton
54

lung in timp ce copiii, barbatii tineri,

vanatorii si militarii foloseau un chiton mai
scurt, pana la genunchi.
Pe langa Chlaina barbatii purtau
careodata si un Pharos care era un fel de
esarfa lunga din in care era purtata mai
mult de cei din inalta societate.

Dionisos cu Pharos
In epoca arhaica tarzie, mai ales in Atena
apare la barbati si obiectul vestimentar
numit Chlamys. Acesta era format dintr-un
dreptunghi care era strans cu o fibula. Prin
deschizatura formata Chlamys-ul putea fi
imbracat peste cap.In general militarii si
cavalerii purtau Chlamys-ul.
55

Barbat cu Chlamys
Pe langa chalmys barbatii poarta in
perioadata asta si o pelerina: Himation, care
era purtat fie peste Chiton fie singur.
Himationul era fabricat dintr-o stofa
dreptunghiulara care acoperea corpul si
avea la poale greutati ca sa se obtina
asezarea dorita. Himation-ul putea fi drapat
sau strans cu o fibula.

56

Barbat cu un himation drapat

Sclavii se foloseau la munca de cele mai
multe ori numai de un slip dintr-o panza
infasurata in jurul soldurilor.
Femeile in epoca arhaica purtau peste
chiton si cunoscutul Peplos doric. Acest
Peplos
era
format
dintr-o
panza
dreptungiulara si putea fi despicat pe o
parte sau cusut, purtat cu sau fara curea. In
partea de sus stofa este prinsa cu mai multe
fibule astfel incat capul si bratele puteau fi
introduse prin deschizaturile formate. In
general Peplosul nu avea motive cusute ci
numai borduri colorate.
57

Peplos
La Peplos femeile au folosit si un fel de
broboada, Kredemnon sau Kalymma, care
ajungea pana la mijloc.

Kredemnon
Ca si barbatii femeile purtau si pelerine.
Cel mai utilizat model de pelerina este cel al
pelerinei purtate oblic care era trecut pe

58

dupa soldul drept si era strans cu fibule pe

bratul drept.

Pelerina purtata oblic

Femeile mai poarta asemenei barbatilor
peste Peplos si Himationul. Pe langa
varianta drapata exista si cea care este
stransa cu o fibula.

Moduri de a purta un Himation

59

GRECIA ANTICA - partea

a III-a
Perioada clasica (500 -323 i. Chr.)
In perioada clasica are loc o fuziune intre
stilul ionic si cel doric. Aceasta schimbare nu
are loc numai in moda ci si in arhitectura.
Unul din exemplele acestei fuziuni este
Acropola si Parthenonul. Bogatia stilului
arhitectural ionic se imbina armonic cu
simplitatea si duritatea stilului doric.

60

In ceea ce priveste imbracamintea, in

perioada aceasta ia nastere si stilul tipic
grecesc.
Majoritatea
vesmintelor
din
epoca
clasica sunt preluate din epoca arhaica, cum
ar
fi
cunoscutul
Chiton,
Himationul,
Chlaymsul si Peplosul. In schimb Pharosul
dispare total.
Fuziunea
celor
doua
stiluri
este
numaidecat vizibila in ceea ce priveste
Chitonul si Peplosul. Chitonul se apropie de
Peplos, putand avea la randul sau un rever.
Chitonul putea avea sub rever si un Kolpos
care nu mai era atat de lung ca in perioada
arhaica.

61

Dansatoare cu chiton cu rever

si Kolpos
O alta fuziune este vizibila in ceea ce
priveste Chitonul, acesta putand fi purtat nu
cu o singura curea ci cu doua, astfel incat
apareau doi Kolpoi. In acest caz materialul
folosit trebuia sa fie foarte lung.

Chiton cu doua curele

Ca si in perioada arhaica, Chitonul putea
fi strans cu un Maschalister, care il forma.
Peplosul se apropia de Chiton, fiind facut
dintr-un material mai pretios.Peplosul putea
fi folosit in aceasta perioada peste chiton
sau pur si simplu.
62

Se observa la anumite statui din aceasta

perioada si o pelerina care era prinsa la
umeri si atarna pana jos.
De altfel este atestata si existenta unui fel
de sutien care avea ca rol sustinerea
pieptului dar si ascunderea acestuia.
Sutienul era facut dintr-o fasie lata de
material care era purtata direct pe piele.

Femeie
baie

cu

'sutien'

la

Epoca elenistica (323 - 30 i. Chr.)

Epoca elenistica este ultima faza de
dezvoltare a culturii grecesti. Aceasta
63

perioada se caracterizeaza printr-o sinteza a

elementelor tipice grecesti si cele orientale.
Grecia intra in contact direct cu orientul prin
asimiliarea regiunilor orientale in Imperiul
Macedonean sub domnia lui Alexandru cel
Mare.
Viata culturala este influentata din mai
multe puncte de vedere de civilizatia
orientala. Atat religia cat si arhitectura
sufera schimbari majore.Culturi noi apar, ba
chiar intreaga religie greceasca se apropie
de formele mistice ale misteriilor orientale.
In arhiectura gustul pentru colosal se
oglindeste in construirerea Mausoleului din
Halicarnas.

64

Intreaga arhitectura din epoca elenistica

se caracterizeaza printr-un exces de
decoratiuni dar si printr-un complexitate si
un
monumentalism
care
eclipseaza
claritatea clasica a elementelor arhitecturale
de pana atunci.
Moda in aceasta perioada sufera la
randul
ei
cateva
schimbari
majore.Caracteristica principala a epocii
elenistice este frumusetea si pretiozitatea
vesmintelor.
In
voga
sunt
hainele
transparente, din matase, bogat decorate.
Influentele
orientale
sunt
numaidecat
vizibile, grecii imprumutand chiar obiecte
vestimentare din cultura orientala.
Chitonul barbatesc ramane neschimbat,
cel feminin insa primeste alta forma.
Cureaua nu mai este purtata in talie ci sub
piept. Femeile au observat in aceasta
perioada ca daca vesmintele erau stranse
pe talie, picioarele pareau a fi mai scurte.
Pentru a evita acest lucru femeile au inceput
sa poarte cureaua sub piept, astfel incat,
optic, picioarele dadeau impresia ca sunt
mai lungi.
65

Chiton cu curea sub piept

Himationul este drapat in aceasta
perioada intr-un mod foarte complicat.
Nenumaratele pliuri, distribuite pe tot
corpul,
ascund
forma
trupului
total.Himationul
era
de
multe
ori
transparent astfel incat se vedea vesmantul
purtat pe dedesubt.

66

Femeie cu Himation
O
alta
schimbare
este
croiala
Chlamysului masculin. Forma nu mai este
patrata, ci rotunda.

Hermes cu Chlamys rotund

Peplosul aproape ca dispare, nu mai este
imbracat decat de fetite.
Femeile folosesc in aceasta perioada un
Peronatris din lana. Acest vesmant era
strans cu fibule pe umeri, nu avea rever si
nici maneci si putea fi imbracat peste un
chiton.

67

Muza cu Peronatris
Un nou element introdus in moda este
voalul care avea ca rol ascunderea fetei
(Tegidion). Voalul este cu siguranta inspirat
din cultura orientala si apare la multe din
statuile feminine din epoca elenistica.

68

Femeie cu Tegidion

69

Roma Antica

Lupoaica cu Romulus
si Remus
Este greu sa ne imaginam un imperiu
mai expansiv si mai bogat ca imperul
roman, unic in istorie atat pentru imensa
putere militara dar si pentru inalta
dezvoltare la care acesta a ajuns. Nimeni nu
credea lesne ca un imperiu atat de trainic si
atat de puternic ar putea sa dispara, ar
putea sa se prabuseasca, ii se atribuia o
putere divina.
Latinii nu se mandreau numai cu o
putere militara extraordinara ci si cu o
70

cultura care are ecou pana si in zilele

noastre, atat privitor la politica, cat si in
ceea ce priveste imbracamintea, obiceiurile
ba chiar si medicina.
Sunt de parere ca, pentru a intelege mai
bine tendintele modei in istoria antica
trebuie sa aruncam o privire asupra istorie
acestui fascinant imperiu, trebui e sa
analizam miscarile care au avut loc in
interiorul imperiului pentru a gasi radacinile
lipsei de omogenitate care se regaseste
in imbracaminte. Roma este inainte de toate
o cuceritoare si, deschisa la orice fel de
schimbari si noutati, asimileaza rapid si
voluntar de la alte popoare traditii, articole
de vestimentatie, ba
chiar
si elemente
religioase (vezi religia grecilor antici).

Istoria Imperiului Roman

Istoria Romei se intinde peste 12 secole,
in perioada 753 i. Chr. si 476 d. Chr.
Istoria imperiului latin cuprinde trei mari
perioade:
71

Perioada monarhiei (de la intemeiere

pana la 509 i. Chr.)
Perioada republicii (509 i. Chr.-27 i.
Chr.).
Perioada imperiului (pana la caderea
cetatii in mainile lui Odoacru, in 476 d.
Chr.).
Perioada monarhiei
Legenda spune ca Roma a fost fondata
in 753 i. Chr. de descendentii lui Enea, fratii
Romulus si Remus. Pana la intemeierea
republicii, Roma a avut la conducere 7 regi
latini si etrusci. Regii etrusci au dus o
politica de expansiune si o mare parte din
Latium
a
intrat
sub
stapanirea
Romei. Ultimul rege roman a fost Tarquinius
Superbus. Fiul sau Sextus a necinstit-o pe
Lucretia ceea ce a dus la un scandal public
care nu a ramas fara urmari. Senatul roman
decide ca Roma nu trebuie sa mai aiba regi.

72

Tarquinius Superbus

Perioada republicii
Republica romana (509 i.Chr.) era
condusa de un senat si de magistrati, mai
tarziu consuli, alesi anual de un senat
format din patricieni. In sec. 5 i. Chr., dupa
revolta plebilor, sunt admisi la guvernare
repezentantii acestora, tribunii.In timpul
republicii, Roma a continuat politica de
expansiune,
cucerind
intreaga
peninsula.Pentru suprematie in bazinul
Mediteranei, porneste sirul razboaielor
punice (conflictul cu Cartagina). Sunt
73

cucerite pe rand Peninsula Iberica (sec. 2 i.

Chr.), Macedonia, Grecia, Regatul Pergam,
Bitinia, Regatul Pont, Siria, care sunt
transformate in provincii romane. Spre
sfarsitul sec. 1 i. Chr., dupa cucerirea Galiei
si a Egiptului, Roma devine una dintre cele
mai mari puteri ale lumii antice. Pe plan
intern, se confrunta cu profunde conflicte
sociale (rascoalele sclavilor si razboaiele
civile). In 44 i. Chr., Cezar e desemnat tribun
pe viata, asumandu-si prerogativele ce tin
de dictatura personala. Asasinarea sa a dus
la un nou razboi civil.

74

Iulius Cezar
Dupa moartea lui Cezar au loc
restructurari
constitutionale,
care
culmineaza cu instaurarea principatului.

75

Perioada imperiului
Octavian August s-a numit princeps
(primul cetatean), iar Senatul i-a dat
titulatura de imparat (27 i. Chr.).

Octavian Augustin
In sec. 1-2 d. Chr. imperiul si-a extins
granitele, Marea Mediterana devenind Mare
Internum. In timpul Antoninilor (96-192),
imperiul
atinge
apogeul
expansiunii
teritoriale si al puterii militare.Se intareste
pocesul de romanizare al provinciilor (Dacia,
Mesopotania,
Armenia).Se
construiesc
76

apeducte, drumuri, bazilici.Dupa aceasta

epoca de inflorire, numita si "secolul de
aur", urmeaza perioada de declin (sec.3). Se
accentueaza criza interna sub imparatul
Caracalla (211-217).
Granitele se prabusesc sub navaliri ale
triburilorgermanice, provinciile din Rasarit
sunt invadate de persi.Intr-o jumatate de
secol, din 235 pana in 284, s-au perindat
peste 25 de imparati la conducere.
Diocletian (284-305) adopta titulatura de
dominus si instaureaza dominatul.Viata
economica decade.Constantin I poate fi
considerat
al
doilea
intemeietor
al
imperiului.

Constantin I
77

Constantin I a reorganizat sistemul local

de guvernare (prefecturi, dioceze, provincii),
a legalizat crestinismul, a mutat capitala la
Bizant (numit Constantinopol in 330).In 335,
dupa moartea imparatului Theodosiu I,
imperiul s-a scindat in Imperiul Roman de
Apus (cu capitala la Ravenna) si Imperiul
Roman
de
Rasarit
(cu
capitala
la
Constantinopol).
In Apus, sub presiunea atacurilor vizigotilor
si vandalilor, imperiul se clatina, Roma fiind
cucerita (476) de catre Odoacru, primul rege
barbar al Italiei. In Rasarit, statul continua sa
existe pana in sec. 15 sub denumirea de
Imperiul Bizantin.

78

MODA IN ROMA ANTICA

Cea mai puternica influenta in ceea ce

priveste vestimentatia romanilor a provenit
de la etrusci si eleni. Dar s-au facut simtite
si influente minore de la alte popoare
asimiliate
imperiului,
imbracamintea
romanilor devenind foarte variata. Romanii
facusera cuceriri semnificative, imperiul
roman ajungand in anul 100 d. Chr din
Britania pana in Egipt, din Spania pana la
Eufrat. Prin faptul ca imperiul roman era atat
de vast, diferite culturi s-au intalnit, s-au
79

confruntat si s-au contopit, pastrandu-si insa

elementele
semnificative
si
distincte. Aceasta diversitate culturala a
influentat si imbracamintea latinilor.

Toga

Toga
Cel
mai
caracteristic
obiect
de
vestimentatie este toga romana. De unde
80

provenea
toga?
De
la
etrusci.
Acestia purtau un fel de toga pe care o
numea tebenna. Toga romana fusese
ridicata la rang de port national si, in acelasi
timp, era imbracamintea individului roman
liber, al celui numit togatus. Tocmai prin
acest obiect vestimentar romanul liber se
diferentia de alti locuitori ai orasului: de cei
neliberi si de straini Prin simplul fapt de a
purta o toga, cetateanul roman avea dreptul
de a fi stapanul intregii lumi (rerum dominos
genteque togatam).
Toga se impartea in doua categorii
mari: toga praetexta si toga virilis. Prima
era purtata de tineri pana la varsta de 17
ani, cea de-a doua de barbati.
Toga putea fi de mai multe culori, in functie
de rolul pe care il juca cetateanul in
societate: toga obisnuita era din lana, de
culoare naturala (toga pura). Magistratii
purtau o toga de un alb stralucitor (toga
candida) in timp ce persoanele care erau in
doliu purtau o toga de culoarea gri sau
neagra (toga pulla).Toga de culoare
purpurie cu margini aurii era purtata de
generali (toga picta). Un alt fel de toga
81

era toga trabea care era purtata de preoti

(mov) si de regi (mov cu alb).
In perioada imperiului toga era facuta
din lana si avea forma unui oval pliat o data
sau de doua ori. Lungimea materialului era
in general de 5 metri.Ca imbracaminte
oficiala,
toga
lasa
putin
loc
de
individualitate.Se strangea si lega dupa
reguli stricte.
Imparatii,
intorsi
dintr-o
campanie
incununata cu succes erau imbracati de
catre pretori intr-o toga purpurie, decorata
cu elemente aurii (toga picta).Chiar si
imbacamintea copiilor era formata dintr-o
toga cat se poate se simpla.
Imbracarea togii nu era un lucru simplu
si nu putea fi dusa la bun sfarsit de un
singur om, ci era nevoie sa se apeleze la un
servitor. Multele falduri ale togii ii ofereau
purtatorului un aer demn dar si o lipsa de
mobilitate in ceea ce priveste miscarile
sale.

82

Cum
toga

Pallium

Pallium

83

se

imbraca

Dupa o perioada se renunta la statulul

togii ca port national, pentru simplul fapt ca
sunt anexate nenumarate provincii si
locuitorii liberi ai acestor provincii au
imbracat la randul lor toga. Toga a ramas sa
fie folosita mai mult la ocaziile oficiale, fiind
inlocuita treptat in totalitate cu himation-ul
grecesc (romanii o numeau Pallium).
Pallium-ul era spre diferenta de toga mult
mai usor de purtat, mai putin incarcata si
mai simplu de imbracat deoarece nu
necesita ajutorul servitorilor. Pallium-ul
ajungea pana la glezne si putea fi purtat
numai pe un singur umar. Acest obiect
vestimentar putea fi folosit si de femei,
acestea putandu-si acoperi lesne si capul cu
ampla stofa.
Tunica

84

Tunica
Sub toga era purtata in general o tunica
care
era
facuta
din
doua
bucati
dreptunghiulare de material care erau
cusute
impreuna
si
stranse
cu
o
curea.Aceasta tunica era purtata de ambele
sexe. In ceea ce priveste statutul social, se
pot oberva cateva mici diferente la modelul
tunicii: pe tunica senatorilor se gaseau
cateva dungi groase de purpura, pe cea a
cavalerilor erau cateva dungi subtitri.

85

Tipuri de tunica
Tunica femeilor avea maneci lungi si
ajungea pana la glezne in timp ce tunica
barbateasca ajungea pana la genunchi.
Tunica era folosita si noaptea, mai ales daca
era foarte frig. Deoarece tunica era foarte
comoda, era de multe ori folosita fara toga,
ceea ce l-a silit pe imparatul Augustin sa
decreteze o lege prin care se cerea ca in
cadrul ceremoniilor sa fie purtata peste
tunica neaparat si toga.

Paenula si Lacerna
In perioada imperiului au fost folosite si
alte tipuri de imbracaminte. Peste toga pe
timp de ploaie sau iarna se folosea un obiect
vestimentar cunoscut sub numele de
Paenula care era un fel de pelerinea si avea
o gluga.

86

Pe timpul friguros sau ploios se mai

folosea si Lacerna, tot un fel de pelerina
dreptunghiulara, stransa cu o fibula. O alta
haina care putea fi purtata deasupra togii
era un obiect inspiriat din vestimentatia
galica: o pelerina rotunda cu gluga. In evul
mediu
se
va
regasi
o
pelerina
asemanatoare.

87

Lacerna

Paludamentum
Maresalii
romani
purtau
un
Paludamentum: o pelerina lunga care era
stransa cu o fibula. La inceputuri pelerina
era facuta din lana si avea o forma
dreptunghiula. In perioada imperiului a luat
o noua forma: era rotunda. Tot cu aceeasi
forma apare si in evul mediu, fiind purtata
de rege. Aceasta pelereina era de inspiratie
germana.De la germani au preluat romanii si
pantalonii scurti pana la genunchi.

88

Paludamentum
Incepand cu anul 395 d. Chr., dupa
impartirea regatului, se observa din ce in ce
mai
multe
influente
orientale
in
imbracamintea romana. Daca la inceput
vesmintele romane erau destul de lipsite de
culoare si de decoratiuni acum devin din ce
in ce mai incarcate si mai colorate. Un
material nou folosit la confectionarea
imbracamintii era matasea. Acest nou
material folosit era extrem de scump, fiind
cantarit in aur.
In 391 d. Chr devine crestinismul religie
oficiala. Dupa aceasta data incepe sa se
poarte tunica cu maneci luni. Ba chiar se
puteau purta cate doua tunici una peste
cealalta.Un alt obiect vestimentar care era
folosit incepand chiar cu secolul 2 d. Chr. era
89

Dalmatica, o tunica care se purta fara curea

si avea manecile cusute. Dalmatica era
folosita mai intai de regi si de oamenii
regelui dar treptat a fost folosita si ca
vestimentatie
bisericeasca
deoarece
ascundea in totalitate prin forma si croiala
corpul uman. Dalmatica a devenit chiar o
haina tipic crestina, ramanand astfel pentru
mult timp.

Dalmatica (aici cu o curea)

Imbracamintea
Antica

femeilor
90

in

Roma

Femeile purtau in imperiul roman Palla, o

haina
asemanatoare
cu
Pallium-ul
barbatesc. Stofa hainele femeiesti era mult
mai subtire si mai moale, facand mai multe
falduri. Materialul folosit la confectionarea
vesmintelor era in general inul.

Palla
Pentru a-si acoperi capul, femeile
foloseau ori un sal sau, materialul de la
Palla, tinand cont ca acesta era foarte
amplu.

91

Femeie acoperindu-si capul cu Palla

Tunica femeilor era mult mai lunga si
mai larga decat cea barbateasca. Abia
incepand cu secolul al doilea se face
observata tendinta de a stramta tunica.
Femeile purtau cateodata chiar si doua
tunici una peste alta. A doua tunica purta
numele de stola si era cu sau fara maneci,
lunga pana la glezne. Stola era mai ales
simbolul femeilor casatorite si putea avea
atat la guler cat si la margini dungi de
purpura. Mai ales in ultima perioada a
imperiului roman stola era purtat de femeile
crestine.
92

Femeie cu stola

Lenjeria nu le era necunoscutula

femeilor romane! Pe sub haine acestea
purtau adesea un fel de bustiera, formata
dintr-o fasie de material (strophium) cu care
isi acopereau sanii.

93

Lenjeria femeilor in Roman Antica

Vesmintele femeilor, variind prea putin in

forma, castigau individualitate prin culori. Ba
chiar, in cazul femeilor avute,
insusi
materialul hainelor iesea in evidenta,
continand fire subtiri de aur.
Femeile isi imbogateau vestimentatia cu
bratari, coliere, cercei, camee si geme.

94

Un obiect de imbracaminte tabu pentru

femei era toga. Cele care indrazneau sa o
poarte erau blamate, fiind privite ca
prostituate sau adulterine.

95

Bibliografia:
http://www.edusoft.ro/rol/Imperiul
%20Roman.php
www.istoriamodei.ro
http://boutiquebelleepoque.blogspot.ro/p/bel
le-epoque-istorie-modei.html
www.wikipedia.ro
Marnie Fogg - Moda-Istoria complete
Dana Thomas Deluxe

96

97

98

99