Miopia

Miopia reprezinta un exces de refractie, care tulbura perceptia la distanta (nu vede bine la distanta).
Imaginea optica a obiectului se formeaza nu pe ecranul retinian, ci naintea lui, fiind neclara.
Miopul tinde sa se apropie de obiect sau sa apropie obiectul de ochi ca sa-1 poata vedea mai clar. Cu ct
obiectul este mai departat de ochiul miop, cu att imaginea este mai difuza. n schimb, obiectele apropiate
sunt corect percepute.
Corectia optica a acestui defect de refractie (cazul miopiei benigne) se face cu lentile divergente (-),
menite sa readuca imaginea napoi pe retina. Copilul cu aceasta deficienta de vedere nu are nevoie
de scolarizare speciala, ci doar de respectarea unor conditii de igiena stricte. Doar n cazul miopiei maligne
(de obicei de natura congenitala) este necesara scolarizarea speciala, pentru ca evolutia acestei tulburari
este rapida si grava.
Hipermetropia
Cauzele acestei tulburari sunt dimensiunea redusa a axului anteroposterior al globului ocular,
capacitatea refringenta scazuta a cristalinului sau alti factori care scad puterea de refractie. Este vorba
deci de o refractie insuficienta, drept urmare imaginea obiectului este neclara si se formeaza n spatele
retinei. Subiectul, asadar, are dificultati n a percepe obiectele din apropiere si pentru a le depasi tinde
sa le ndeparteze de ochi.
Corectia optica se face cu lentile convergente (+) si prin exercitii vizuale sistematice.

56

Hipermetropia nu trebuie confundata cu presbitia, manifestare fiziologica legata de vrsta de 45-

50 ani.
Astigmatismul
Acest viciu de refractie consta ntr-o diferenta de refringenta a meridianelor dioptrului ocular, care
duce la focalizarea imaginii optice, nu ntr-un singur focar retinian, ci n doua sau mai multe
focare. Astigmatismul are de obicei la baza o structura deficitara a corneei si se asociaza cu o ambliopie
nnascuta. Drept urmare se produce o imagine vizuala difuza, estompata, vederea fiind scazuta att la
apropiere, ct si la distanta. Astigmatismul poate fi corectat cu lentile cilindrice, care trebuie purtate ct
mai de timpuriu, dupa 18 ani corectia fiind greu de suportat.
Anizometropia
Anizometropia consta ntr-o diferenta de refractie ntre cei doi ochi. Ea se produce atunci cnd un
ochi este emetrop iar celalalt sufera un viciu de refractie dintre cele mentionate mai sus. De asemenea,
vorbim de anizometropie cnd cei doi ochi sunt ametropi, dar de tipuri si grade diferite ale tulburarii
refractiei. De obicei, aceasta anomalie este ereditara. Corectarea se face cu lentile diferite pentru fiecare
ochi, n functie de gradul si de tipul de tulburare a fiecaruia.
b. Opacifierile mediilor refringente
O a doua categorie de cauze care pot mpiedica subfunctia de formare a imaginii optice o
constituie opacitatile aparute pe parcursul razelor de lumina n drumul lor spre retina.
Opacifierile corneei
Se refera la lipsa totala sau partiala de transparenta a corneei, ce poate fi provocata de diverse
tipuri de afectiuni congenitale sau dobndite.
Keratitele
Sunt leziuni inflamatorii ale corneei. Cauzele keratitelor sunt exogene (traumatisme, stari
patologice generale, sifilis, herpes, subnutritie etc.) si endogene (procese corneene degenerative si
distrofice). Keratitele sunt nsotite de simptome specifice: iritatie, lacrimare, pierderea luciului corneean,
vascularizatie, modificari de forma ale corneei, durere etc.

57
 Leucomul corneean

Leucomul este o cicatrice de culoare cenusie saturata sau intens alba (popular numita albeata")
care reduce complet transparenta corneei n cmpul sau. Poate fi partial sau total, n leucomul total
cecitatea fiind completa.
Opacifierile cristalinului
Tulburarile partiale sau totale ale transparentei cristalinului sau ale capsulei sale se
numesc cataracte. In general, cataractele cu care vin elevii deficienti vizual la cabinet sunt congenitale;
dar ele pot fi si dobndite (traumatisme sau boli ale copilariei).0 alta cauza a deficientei vizuale este lipsa
cristalinului - afachia. Ea poate fi compensata, sub aspectul refractiei, prin ochelari cu lentile
convergente (+), care pot ajunge la 16-18 dioptrii.
Deplasarile cristalinului
Aceste afectiuni pot fi congenitale sau dobndite. Dintre cele congenitale trebuie amintit sindromul
Marfan, care produce miopie si astigmatism, iar dintre cele dobndite, luxatiile si subluxatiile produse
de obicei prin traumatisme fizice.

2.2.1.2. Tulburari ale subfunctiei de receptie retiniana a imaginii optice

Imaginea optica proiectata pe retina este receptata prin excitatia substantelor fotosensibile ale
celulelor senzoriale retiniene.
Afectiuni vasculare ale retinei
Deficienta vizuala este provocata de periflebite retiniene, care se manifesta sub forma hemoragiilor
recidivate in vitros, putnd duce la dezlipirea de retina si la compromiterea definitiva a vederii.
Emboliile
Acestea sunt provocate de obstructii ale arterelor retiniene. Retina neirigata sufera n cteva minute
leziuni ireversibile, care fac sa dispara sensibilitatea retiniana si vederea n zona respectiva.
Afectiunile degenerative ale retinei
Dintre acestea enumeram:

58

1) retinita pigmentara este o degenerescenta pigmentara a retinei, ce avanseaza de la periferie

spre centru, avnd astfel loc o strmtare concentrica a cmpului vizual, ducnd la o
vedere tubulara (copilul vede numai drept nainte);
2) boala Tay-Sachs (idiotie amaurotica) si boala Spielmayer sunt afectiuni degenerative ale
retinei asociate cu epilepsie, paralizie, idiotie;
3) tumorile maligne ale retinei sau gliomul, care apar mai frecvent ntre 2 si 4 ani;
4) albinismul este o depigmentare generala de natura ereditara;
5) dezlipirea de retina consta n separarea celor doua foite embrionare ale retinei, ntre care se
poate infiltra lichid intraocular.

2.2.1.3.Tulburari ale subfunctiei de transmitere a excitatiei nervoase

Fibrele nervoase ale retinei se nmanuncheaza n polul posterior al ochiului, n papila. De aici
porneste nervul optic, care are functia de a transporta spre scoarta cerebrala (lobul occipital) impulsul nervos
purtator de informatie, din care urmeaza a se construi senzatia vizuala.
 Parcurgerea acestui traseu este nsa mpiedicata, n cazul deficientelor vizuale, de afectiunile care
lezeaza nervul optic. Unele afectiuni care provoaca deficienta vizuala sunt localizate chiar la
nivelul papilei:

a) nevritele optice (papilitele) sunt inflamatii ale nervului optic de natura degenerativa, vasculara
sau traumatica, cel mai adesea produse de boli infectioase, care au drept efect scaderea vederii centrale,
alterarea simtului luminos si a sensibilitatii cromatice;
b) staza papilara este un edem al papilei care la nceput nu afecteaza prea mult vederea, dar, n
timp, poate duce la o ngustare a cmpului vizual pna la cecitate;

c) atrofiile optice sunt afectiuni degenerative dintre cele mai grave care, n majoritatea cazurilor,
duc la cecitate, dupa o scadere treptata, dar ireversibila a capacitatii vizuale;

d) colobomul nervului optic este o malformatie de natura ereditara a nervului optic, cu un

deficit irecuperabil al acuitatii vizuale;

59

e) hemianopsiile, manifestate prin lipsa unei jumatati din cmpul vizual la fiecare dintre cei doi
ochi. Cauza este cel mai adesea de natura vasculara inflamatorie sau tumorala, dar poate fi si traumatica.

1. Tulburari ale pronuntiei

. dislalie;

. rinolalie;

. dizartrie.

2. Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii

. blbiala;

. logonevroza;

. tahilalia;

. bradilalia;

. aftongia;

. tulburari pe baza de coree.

3. Tulburari de voce

. afonia;

. disfonia;
 . fonastenia.

4. Tulburari ale limbajului citit-scris

. tulburari totale (agrafia si alexia);

. tulburari partiale (disgrafia si dislexia).

5. Tulburari polimorfe de limbaj

. afazia;

. alalia

6. Tulburari de dezvoltare a limbajului

. mutismul psihogen (care poate fi acut sau cronic, general sau electiv);
. retardul sau ntrzierea n dezvoltarea generala a vorbirii.

7. Tulburari ale limbajului, bazate pe disjunctii psihice

. dislogii;

. ecolalii;

. jargonofazii;

. bradifazii.

DISLALIA
Dislalia ("pelticia" n popor) este cea mai frecventa dintre tulburarile de
pronuntie, reprezinta 90% din totalul tulburarilor de limbaj si este prezenta att la
oamenii normali, ct si la cei cu handicapuri (de intelect, senzoriale). Dislalia
reprezinta abaterea de la pronuntia standard sau incapacitatea subiectului de a
pronunta corect un sunet, o silaba sau un cuvnt.
RINOLALIA
Rinolalia (n popor numita "fonfaiala", adica vorbire pe nas) este o forma a
dislaliei, de aceea se mai numeste si dislalie "organica". Ea se produce ca urmare a unor
malformatii ce sunt localizate la nivelul valuluipalatin sau a unor influente ale
dezvoltarii acestuia; poate fi determinata de unele boli infectioase, de vegetatiile
adenoide, de polipi, de atonia sau paralizia valului palatin, de despicaturile labio-
maxilo-palatine, de

201

hipoacuzie, de functionarea defectuoasa a muschilor sau a valului palatin, care nu pot deschide traiectul
nazal n timpul pronuntarii sunetelor nazale.
DIZARTRIA
 Dizartria nu este o tulburare de vorbire, ci numai de rostire.
Ea, deci, nu afecteaza vorbirea n general, ci numai vorbirea rostita, si
anume latura ei instrumentala, la un nivel intermediar, ntre organul
periferic de executie si centrul cortical de elaborare si comanda.
Dizartria se manifesta printr-o vorbire confuza,
disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala n care
monotonia vorbirii se mbina cu pronuntarea neclara. . La dizartrici
apar si o serie de complicatii psihice ce se produc n sfera afectiva,
senzoriala, mintala, psiho-sociala si motrica
Blbiala consta n repetarea unor silabe la nceputul si mijlocul cuvntului, cu
pauze ntre acestea, sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator,
care mpiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Aceasta tulburare de vorbire
se caracterizeaza prin: modificari de vorbire (spasme ale aparatului fono-
articulator, aritmie, monotonia vorbirii, inversiuni n fraza - pentru evitarea
cuvintelor "problema", sunete care "paralizeaza" vorbirea, vorbire concisa -
incompleta refuzul de a vorbi), miscari si actiuni asociate - reprezentate de ticuri sau
ritualuri de deblocare sau linistire.

Logonevroza
Logonevroza este o alta tulburare de ritm si fluenta a vorbirii care presupune, pe
lnga o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, de batere a tactului pe loc, o
modificare a atitudinii fata de vorbire, de mediul nconjurator si o prezenta a
spasmelor, ncordarii, a unei preocupari exagerate fata de propria vorbire. Caracteristica
acestei tulburari este logofobia (teama crescuta de a vorbi, mai ales n public sau n
conditii de stres emotional).
Logonevroza reprezinta, prin urmare, o blbiala traita n mod dramatic, cu
constiinta defectului ca atare

Tahilalia
Este caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida si care apare frecvent la persoane cu instabilitate
nervoasa, cu hiperexcitabilitate.

.
207

. Bradilalia

Se manifesta printr-o vorbire rara, lenta, ncetinita, cu exagerari maxime ale acestor caracteristici
n oligofrenie.
. Aftongia
Ia nastere atunci cnd, n muschii limbii, se produce un spasm tonic, de lunga durata.
. Tulburarile coreice
Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatorii, mimicii, care se
manifesta concomitent cu producerea vorbirii.