Tema 3 SISTEME MONETARE NATIONALE

SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL

CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE
REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA

3.1. SISTEMUL MONETAR, DEFINIRE, CONTINUT, ROL

In literatura de specialitate, sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si

reglementare a circulatiei monetare dintr-o tar, pe baza unor legi speciale ale statului
respectiv.

Cu aceeasi semnificatie este utilizat definitia dat de academicianul Costin Kiritescu, care
apreciaz sistemul monetar national ansamblul normelor legale si al institutiilor care
reglementeaz, organizeaz si supravegheaz relatiile bnesti dintr-un stat.

Aparitia sistemelor monetare poate fi plasat, conform aprecierii istoricilor monetari, att n
perioada antichittii ct si a Evului Mediu,
O dat cu formarea statelor, acestea si-au asumat roluri monetare, respectiv rolul de a crea
moneda, de a defini unitatea monetar si de a stabili paritatea metalic. Politica monetar a
fiecrui stat, determinat de conditiile generale de dezvoltare ale acestuia, necesit existenta unui
sistem monetar unic, cu scopul de a asigura stabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare.

Astfel, sistemele monetare prezint trsturi comune, generale, dar se particularizeaz n functie
de specificul national si al perioadei.

La modul general, se consider c un sistem monetar cuprinde urmtoarele elemente:

a) metalul monetar;
b) unitatea monetar;
a) baterea si circulatia monedei;
b) emisiunea si circulatia bancnotelor;
c) emisiunea si circulatia monedei scripturale.

a) Metalul monetar constituie baz a sistemului monetar, n sensul c reprezint metalul din
care sunt confectionate monedele care circul n interiorul granitelor unui stat, putnd fi
reprezentat de aur, argint sau de ambele metale.
Sistemele monetare bazate pe aceste metale monetare se numesc sisteme metaliste, n cadrul
crora se disting:
Sisteme monometaliste (bazate pe un singur metal monetar);
Sisteme bimetaliste (bazate pe dou metale monetare).

b) Unitatea monetar este strns legat de metalul folosit pentru baterea monedei si se
caracterizeaz prin dou elemente definitorii:
- valoare paritar;
- paritate monetar.

Valorea paritar reprezint cantitatea de metal pretios care se atribuie, prin lege, unei unitti
monetare.
In 1933, de exemplu, un dolar era definit printr-o cantitate de 1,504 gr aur, iar n anul 1934, un
dolar reprezenta 0,888 gr aur.
In functie de evolutia etalonului monetar, valoarea paritar a fost definit fie n aur, fie printr-o
alt moned (n perioada etalonului aur-devize).
Odat cu nfiintarea monedei cos DST, prevzut n statutul FMI din 1969, a existat posibilitatea
definirii valorii paritare, prin raportarea unei monede la DST (1 DST = 1,356 $ sau 1 $ = 0,737
DST).

Paritatea monetar reprezint raportul valoric dintre dou unitti monetare. Dac n anul 1968,
lira sterlin era definit prin 1 = 2.132 gr aur, iar dolarul reprezenta 1 $ = 0,888 gr aur, atunci
paritatea monetar era dat de raportul:

2,132 gr aur / = 2,40 $/

0,888 gr aur/$

Astfel, unitatea monetar, confer banilor dintr-o tar, caracter national, respectiv uniforma
national pe care o mbrac acestia.

c) Baterea si circulatia monedei ca element al sistemului monetar cuprinde baterea:

Monedelor cu valoare intrinsec (confectionate din aur si argint);
Monedelor fr valoare deplin (confectionate din aliaje de metale nepretioase, zinc,
aluminiu).
In conditiile n care monedele erau confectionate din metale pretioase (aur, n special) se asigur
reglarea spontan a cantittii de moned n functie de necesittile economiei, fr supravegherea
evolutiei cantittii de metal pretios, ceea ce conducea la cheltuieli considerabile ale functionrii
unui asemenea sistem. Treptat, n circulatie, monedele cu valoare integral au fost nlocuite cu
monede din metale comune, iar dup primul rzboi mondial monedele din metale pretioase au
fost eliminate complet din utilizrile monetare.

d) Emisiunea bancnotelor este reglementat la nivelul fiecrei tri si vizeaz aspecte referitoare
la emisiune si la relatiile dintre banca central si bncile comerciale, cu scopul dimensionrii
corecte a masei monetare.
Preocuprile pe aceast linie, n cadrul unui sistem monetar, decurg din esenta bancnotelor, care
sunt nscrisuri ale bncilor de emisiune si ntrunesc anumite caracteristici:
Convertibilitatea n metalul monetar;
Valabilitate pe ntreg teritoriul unei tri;
Moned reprezentativ (fiduciar)

e) Emisiunea si circulatia monedei scripturale prezint important n cadrul unui sistem

monetar prin faptul c de-a lungul timpului, statele au recurs la nlocuirea monedelor cu valoare
integral si a bancnotelor convertibile cu bani de hrtie, neconvertibili, reprezentativi. La baza
acestei nlocuiri a stat ideea egalittii ntre cantitatea de metal pretios si banii de hrtie
reprezentativi, orice neconcordant ntre aceste dou mrimi reprezentnd, n fond, o form de
manifestare a inflatiei.

3.2. CLASIFICAREA SISTEMELOR MONETARE

In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut identifica, de-a lungul
evolutiei lor urmtoarele tipuri:
A sistemele metaliste;
B sistemele nemetaliste.
A. Sistemele monetare metaliste au la baz metalul monetar, n functie de care se poate realiza
distinctia ntre bimetalism si monometalism.

Bimetalismul
Fundamental, pentru functionarea acestui sistem, era baterea monedelor din dou metale: aur si
argint, ntre care exista un raport legal, fix.
Moneda se putea bate liber, att n aur ct si n argint, cu un raport legal de 1/15,5 (o cantitate de
aur valora de 15,5 ori o cantitate egal de argint).
Bimetalismul a fost adoptat n Anglia n anul 1716 si a fost mentinut un secol, n Franta n 1803
si a fost mentinut pn n 1876, iar n Romnia n 1867 fiind mentinut pn n anul 1890.

Monometalismul
Comparativ cu sistemul precedent, n cadrul monometalismului, rolul de metal monetar este
ndeplinit fie de aur, fie de argint.
Marea Britanie a adoptat monometalismul n anul 1816, SUA n anul 1853, Portugalia n anul
1854, Germania n anul 1873, iar Rusia si Japonia n 1897.
Atunci cnd metalul monetar (etalonul monetar) a fost reprezentat de argint, sistemul a fost
denumit silver standard, iar n cazul folosirii aurului ca metal monetar denumirea sistemului
a fost gold standardacesta fiind cel mai rspndit sistem monometalist.

Sistemele monetare bazate pe aur au cunoscut urmtoarele forme:

sisteme monetare cu etalon aur moned (Gold specie standard);
sisteme monetare cu etalon aur lingouri (Gold bullion standard);
sisteme monetare cu acoperire mixt (aur si devize) denumite gold exchange standard.

a) Sisteme bazate pe etalonul aur moned se diferentiaz de celelalte sisteme prin

umrtoarele aspecte:
reprezint forma clasic a etalonului aur;
aurul circul liber n interiorul trii sub form de monede precum si n relatiile cu alte state;
baterea monedelor de aur, n cadrul acestui sistem, era nelimitat;
n circulatie existau bancnote liber convertibile n aur, la pretul stabilit de ctre stat;
masa monetar se adapta la necesittile economiei prin baterea monedelor de aur si
tezaurizarea lor.
Insuficienta cantittii de aur comparativ cu dimensiunile productiei au condus la renuntarea la
acest etalon, n anii premergtori primului rzboi mondial, cu exceptia SUA unde s-a mentinut
pn n anul 1923.

b) Sisteme bazate pe etalonul aur lingouri, caracterizate prin urmtoarele trsturi:

n circulatie se aflau bancnote convertibile n lingouri (1 lingou = 12,44 kg aur);
convertibilitatea era limitat (erau convertibile numai sumele care aveau valoarea cel putin
egal cu a unui lingou);
aurul era folosit n relatiile de plat internationale;
bncile de emisiune au nceput s concentreze cantitti importante de aut monetar;
rolul bncilor centrale consta n interventiile prin care se urmrea echilibrarea masei monetare,
n functie de variatia stocului de aur. In perioada crizelor economice, sistemul monetar s-a
caracterizat printr-o instabilitate accentuat;
bancnotele convertibile aveau acoperire n aur monetar, numai n proportie de 30% - 40%.

c) Sisteme bazate pe etalonul aur-devize

Caracteristic acestor sisteme monetare a fost ca moneda aflat n circulatie s fie garantat att
cu metal pretios (aur) ct si cu titluri de creant exprimate n moneda strin, numite devize.
 unitatea monetar a fiecrei tri era definit printr-o anumit cantitate de aur, sau printr-o
valut;
n circulatie existau numai bancnote convertibile n devize, care erau, ulterior, convertibile n
aur, deci nu se mai manifesta o legtur direct ntre cantitatea de moned aflat n circulatie si
cantitatea de aur monetar detinut de banca central;
o astfel de organizare a generat o stare de dependent a sistemelor din trile mai putin
dezvoltate fat de cele dezvoltate, prin faptul c acoperirea n aur a monedei unei tri reprezenta
si acoperirea n aur a valutei altei tri;
institutionalizarea acestui etalon monetar s-a realizat n cadrul Conferintei Monetare si
Financiare Internationale de la Bretton Woods, din 1944, ocazie cu care s-au pus bazele
Sistemului Monetar International.

Dintre principiile care au stat la baza SMI retin atentia urmtoarele aspecte, strict legate de
functionarea etalonului aur devize:
convertibilitatea diferitelor valute n dolari si a acestora n aur;
ntre valutele diferitelor tri era admis o oscilatie de maxim 1% fat de paritatea oficial.

B. Sistemele monetare nemetaliste prezint caracteristica eliminrii aurului din definirea

unittii monetare, respectiv definirea monedelor se realizeaz fat de valuta altei tri sau fat de
o moned cos (DST), dup cum FMI recomand trilor membre, si se afl la bazele functionrii
sistemelor monetare contemporane.
Definitoriu pentru sistemele monetare actuale este etalonul putere de cumprare.
Manifestarea puterii de cumprare, n calitate de etalon monetar, rezult din contributia diferit a
bunurilor si serviciilor, din cadrul unei economii nationale sub form de corespondent al
monedelor aflate n circulatie.

3.3. REGLEMENTAREA EMISIUNII DE MONEDA

C Emisiunea monedei de hrtie

Rolul monedei de hrtie n evolutia sistemelor monetare nationale este legat de mentinerea din
antichitate pn n Evul Mediu, a anumitor nscrisuri si certificate care atestau existenta unei
cantitti de aur si argint bine determinate. Prin trecerea certificatului de la o persoan la alta se
producea transferul cantittii de metal monetar de la un detintor la altul.

In anul 1609, Banca din Amsterdam a adoptat o initiativ prin care s-a procedat la emisiunea de
bilete de banc n schimbul pieselor metalice care se aflau n circulatie. Aceste bilete se
deosebeau de vechile certificate, ntruct nu corespundeau unei cantitti individualizate de metal.
In raport cu piesele pe care le nlocuiau, biletele de banc prezentau avantajul unei utilizri mai
usoare n tranzactiile zilnice; punerea n circulatie a unui bilet de banc antrena retragerea din
circulatie a unei cantitti de metal de aceeasi valoare. Cu ncepere din anul 1656, Banca Suediei,
trece la realizarea a dou operatii concomitente: emisiunea de bilete si scontarea efectelor de
comert.

Astfel, biletele de banc au reprezentat o form de moned, distinct de moneda metalic, creat
cu ocazia operatiilor de creditare, si a cror emisiune nu implica dect retragerea unei cantitti
echivalente de piese metalice. Bancnotele n acest fel emise, caracterizate prin convertibilitate
monetar, nu nlocuiau n totalitate moneda metalic, ci se adugau acesteia ndeplinind
mpreun functiile specifice monedei.

In timp, s-au conturat dou pozitii monetare, concretizate n dou scoli a cror denumire reflect
esenta modului de reglementare a emisiunii si circulatiei biletelor de banc:
scoala circulatiei monetare care contest natura monetar a biletului de banc si consider
c acesta reprezint un substituent al aurului;
scoala bancar care consider c biletul de banc este un instrument de credit al economiei,
iar emisiunea acestuia depinde de conjunctura economic.

Diferentierile s-au manifestat, de la o tar la alta, datorit modului de acoperire a cantittii de

bancnote emise. Astfel, n cazul Angliei, acoperirea era asigurat n proportie de 100% n
bonuri de tezaur. Pentru Banca Frantei, emisiunea bancnotelor nu era limitat, ntruct acestea
erau convertibile n metal monetar (pn n anul 1848).
In alte momente ale evolutiei sistemelor monetare, cantitatea de bancnote emise era
contingentat la un nivel variabil n functie de nevoile circulatiei, dependente de cresterea
produsului intern brut.
In Belgia, stocul de aur trebuia s reprezinte 33% din angajamentele la vedere. In Elvetia, acest
procent era de 40%, iar n Portugalia de 25%. Indiferent de sistemele de acoperire adoptate,
analiza reglementrii emisiunii si circulatiei bancnotelor evidentiaz rolul monetar al acestora si
importantul caracter de instrument de credit n economie.

In economia modern avantajele utilizrii biletelor de banc, respectiv a bancnotelor, decurg din
caracteristicile acestora:
sunt rezultat al procesului de creditare n economie;
prezint o anumit stabilitate, care rezult din:
- acoperirea bancnotei;
- convertibilitatea bancnotei;
- prevenirea si eliminarea actiunilor de
falsificare a bancnotei.
Acoperirea bancnotei rezult din obligatia emitentului de a detine un stoc de metal pretios sau
alte valori, care s stea la baza emisiunii. In functie de evolutia n timp si particularittile
reglemetrilor din fiecare tar, pot fi identificate urmtoarele forme de acoperire:
- acoperire metalic;
- acoperire n devize sau mijloace de plat stine;
- acoperire n efecte comerciale;
- acoperire n titluri emise de stat.
Dintre msurile de eliminare a actiunilor de falsificare a bancnotei, pot fi retinute
urmtoarele:
- utilizarea unei hrtii speciale;
- semnarea bancnotei de ctre emitent;
- nscrierea bancnotelor;
- filigranarea hrtiei.
D Emisiunea monedei divizionare
Monedele divizionare sunt piese metalice cu valori nominale sczute si utilitate n realizarea
pltilor. Sunt confectionate din diferite aliaje, iar emisiunea lor se afl n atributiile Monetriei
Statului. Dup confectionare, sunt depuse la banca central unde figureaz n activul bilantului si
sunt nregistrate la aceeasi valoare n creditul contului Trezoreriei.
Pentru Trezorerie, emisiunea de moned reprezint o surs de venituri, ntruct valoarea
metalului si cheltuielile de batere a monedelor sunt inferioare valorii nominale a acestora.
Scopul monedei divizionare este de a facilita tranzactiile din economie.

A. Emisiunea monedei scripturale

Moneda scriptural sau moneda emis de bnci este constituit din depozitele bncilor
comerciale, respectiv din soldurile creditoare ale agentilor nebancari, transmise de la un agent la
altul prin intermediul cecurilor si al viramentelor.
Soldurile creditoare pot fi considerate moned autonom, distinct de biletele de banc si de
moneda divizionar.

Natura monetar a depozitelor este marcat prin realizarea unei diferentieri ntre urmtoarele
tipuri de moned:
- moneda central care este reprezentat de moneda emis de Banca Central si const n
biletele de banc emise si n soldurile creditoare nscrise la aceast banc n numele bncilor
comerciale;
- moneda emis de bnci, este reprezentat de nscrierile n conturile curente ale bncilor
comerciale.
Prima form de moned este aceea acceptat de toti participantii si n care toate celelalte forme
de moned sunt convertibile la cererea detintorilor. Moneda nregistrat n conturile bncilor
comerciale reprezint, de asemenea o form de moned real, ce nu constituie un substituent al
monedei centrale, iar emisiunea acesteia este posibil ntre anumite limite.

Fiecare banc comercial detintoare a unor sume exprimate n moned central retine 20% din
moneda scriptural emis pentru acoperirea rezervei obligatorii si utilizeaz restul de 80% pentru
acordarea de noi credite.
Un astfel de fenomen si sporeste dimensiunile, raportat la ntregul sistem bancar.
Dac diferitele bnci ale unei tri acord credite permanent n acest mod, iar beneficiarii acestora
au acelasi comportament, rezult, la nivelul ntregului sistem bancar, o multiplicare a nivelului
creditelor acordate economiei.