Tema 1: Perspectiva psihanalitica.

Dezvoltarea psihosexuala S. Freud

Sigmund Freud (1856-1939)
Viziunea psihanalitic a lui Freud privind dezvoltarea cognitiv a avut un efect profund
asupra gndirii psihologice nc de la apariia acesteia n prima parte a sec. XX..Iniial, pregtit
ca medic, interesul lui Freud n neurologie l-a condus la specializarea n tulburrile nervoase. El
a observat c majoritatea tulburrilor nevrotice manifestate la pacienii si, preau s i aib
originea mai degrab n experienele traumatice din trecut i nu n bolile fizice.
Freud a elaborat faimosul su tratament psihanalitic al tulburrilor emoionale i de
personalitate. Psihanaliza implic utilizarea celor trei tehnici de personalitate:
o asociaia liber pacienii sunt ncurajai s se relaxeze i s-i exprime liber fluxul care
accede n mintea lor;
o analiza viselor ;
o interpretarea erorilor de vorbire i a altor evenimente accidentale.
Din studiile de caz ale pacienilor si, Freud a elaborat teoria psihicului uman i a
personalitii, o teorie pe care a continuat s o dezvolte pe tot parcursul vieii sale.Termenul
psihanaliz se refer att la metod, ct i la teorie/orientare.

Elementele centrale n teoria psihanalitic sunt urmtoarele:

existena unui psihic incontient, construit n perioada copilriei, adpostind amintirile
refulate care motiveaz i influeneaz gndurile contiente icomportamentul.
Coninuturile sunt refulate ntruct sunt dureroase sau amenintoare;
existena instinctelor care motiveaz i regleaz comportamentul uman chiar dinperioada
copilriei: de exemplu, Eros (instinctul general de via constituit din instinctele de
conservare i sexuale) i Thanatos (instinctul morii care implic instincte agresive i
destructive). Sursa acestor instincte este energia psihic, iar cea mai dominant este
energia sexual libido-ul. Freud considera libido-ul ca o for care constrnge oamenii
s se comporte ntr-o manier ce duce la reproducerea speciei. El susinea c intensitatea
energiei psihice a unui individ este fix i c energia poate fi legat de obiecte, oameni,
gnduri i aciuni. Freud a denumit acest proces investire (cathexis).

Un element central n teoria psihanalitic se refer la importana mecanismelor de aprare

cum ar fi: refularea (ndeprtarea experienelor dureroase din memoria contient); regresia
(ntoarcerea la moduri de comportament de nivel inferior din punct de vedere al complexitii,
pentru a scpa de situaiile stresante); proiecia (exprimarea propriilor atitudini sau triri
tulburtoare ca i cum ele ar proveni de la o alt persoan); sublimarea (exprimarea instinctelor
bazale, de exemplu exprimarea tendinelor agresive printr-o activitate, cum ar fi prin creaie
artistic).
Un concept important introdus de Freud este cel de identificare, mecanism psihologic care
ncearc s explice asemnarea crescnd ntre comportamentul copiilor i generaiile mai n
vrst. Identificarea copilului cu printele de acelai sex are dou consecine importante:
1. Copilul adopt rolul de gen ce va fi asumat n via.
2. Copilul adopt standardele morale ale prinilor, atitudinile i interdiciile mpreun cu
normele morale ale societii. Prin urmare se nate supraeul, iar valorile i credinele unei culturi
sunt transmise de la o generaie la alta.
Freud postuleaz c n cursul dezvoltrii copiii trec printr-o serie de stadii. n timpul
fiecrui stadiu, satisfacerea este obinut pe msur ce libido-ul (sau energia sexual) este
direcionat spre diferitele pri ale corpului. El s-a referit la instinctele sexuale, dei n
atribuirea acestui termen copiilor, Freud a folosit termenul sexual mai degrab cu sensul de
plcere fizic. Fiecare stadiu aduce dup sine un set de probleme ce trebuie depite n raport
cu dezvoltarea de mai trziu. Eecul n soluionarea satisfctoare a unui anumit stadiu va avea
ca rezultat fixaia, sau stagnarea dezvoltrii n acel stadiu. Fixaia determin ca individul s
menin pn mai trziu n via unele dintre caracteristicile acelui stadiu, iar cazurile severe vor
duce la apariia nevrozelor n viaa de adult.
Etapele dezvoltrii psihosexuale dup Freud:
Etapa Caracteristici
Stadiul oral Sinele este dominant. Energia libidinal este centrat
(de la natere la 1 an) asupra gurii, iar copilul obine satisfacia prin sugere i
mucare. Freud opina c:
1) stadiul oral poate fi mprit n subfaza suptului pasiv,
receptiv, a primelor luni i subfaza mucrii active, agresive
care se instaleaz mai trziu;
2) fixaia poate fi cauzat fie de suprasatisfacere, fie prin
frustrarea copilului de nevoile orale. Un copil ale crui nevoi
orale nu sunt satisfcute sau sunt suprasatisfcute va
manifesta mai trziu caracteristicile acestui stadiu. Fixaia se
poate exprima prin dependene, cum ar fi fumatul, lcomia
sau alcoolismul; roaderea unghiilor; sarcasmul excesiv.
Stadiul anal Acest stadiu are n centru senzaiile de plcere de la
(al doilea an de via ) nivelul mucoaselor rectului. Copilul obine satisfacia prin
expulzarea sau retenia fecalelor, iar acum este n stare s-i
exercite un anumit control asupra acestor funcii ale corpului.
Copilul i poate mulumi prinii fie prin a fi curat, fie
dejucndu-le planurile prin a face murdrie. Aadar,
senzaiile de plcere asociate cu expulzarea sau retenia se
asociaz cu comportamentul care are implicaii sociale. Un
eveniment semnificativ n viaa copilului este efortul
prinilor de a-i impune un instructaj igienic. Fixaia n stadiul
anal, probabil rezultat din conflictul printe/copil n timpul
instruirii igienice, poate duce la apariia unei personaliti
excesiv preocupate de curenie i sistematizare (expulzare)
sau care este avar, refractar i obsesiv n perioada adult
(retenie).
Stadiul falic Acum, energia libidinal se centreaz asupra organelor
(de la 3 la 6 ani) genitale, iar sentimentele devin evident sexuale. Freud a
definit problemele importante, originare n complexul Oedip,
descriind prima secven
de evenimente caracteristice copilului de sex masculin.
Fanteziile bieelului includ dorinele unei intimiti sexuale
cu mama lui. El invidiaz relaia intim a tatlui cu mama i
se teme de pedeapsa sub forma castrrii dorinelor sale
interzise. Complexul Oedip este rezolvat cnd copilul se
identific cu tatl pentru a se liniti i pentru a deveni ca el n
ct mai multe moduri posibile.
Evaluarea progresului copiilor de sex feminin
din stadiul falic nu este bine conturat, Freud propunnd
explicaii alternative pentru eventuala identificare a fetiei cu
mama. Probabil cel mai des raportat complexul Electra este
acela c fetia,considerndu-se deja castrat, deoarece nu
posed penis, sufer de invidie de penis. Aceasta favorizeaz
cutarea unui puternic ataament de iubire fade tat,
posesorul unui penis, iar n final se identific cu mama pentru
a fi ca ea. Rezolvarea satisfctoare a complexelor Oedip i
Electra are ca efect identificarea copilului cu printele de
 acelai sex.

Perioada de laten Aceasta este o perioad de calm relativ dup

(de la 6 ani la pubertate) zbuciumul stadiului falic. n acest timp, libido-ul este slabi
nu se centreaz asupra vreunei regiuni a corpului. Este
perioada dezvoltrii eului, mai ales n raport cu deprinderile
sociale i intelectuale.
Stadiul genital Modificrile hormonale stimuleaz reapariia libido-
(pubertatea) ului. Se intensific interesul pentru plcerea sexual i toate
pulsiunile sexuale anterioare asociate cu regiuni specificeale
corpului se transform ntr-un set integrat de atitudini i triri
sexuale adulte.

Cu ct a investigat mai mult traumele afective timpurii ale copilului, Freud a devenit din ce n
ce mai convins c primii cinci ani de via au un efect permanent asupra dezvoltrii
personalitii. El a tras concluzia c exist cinci etape de dezvoltare prin care trece copilul,
cunoscute sub denumirea de stadii psihosexuale, datorit accentul supus de Freud pe sexualitate,
ca imbold luntric fundamental n dezvoltare. Aceste stadii sunt: stadiul oral, stadiul anal, stadiul
falic, perioada de laten i, n final, stadiul genital. Primele trei etape au loc n primii cinci ani
de via.
Stadiul oral
Primul stadiu se desfoar n primul an de via, sursa principal de plcere a copilului fiind
gura. Copilul gsete o plcere deosebit n activiti orale, precum suptul i apucarea cu gura,
lucru important, dup Freud, n definirea tipului de personalitate care se dezvolt. La nceput,
principala plcere a sugarului o constituie suptul i sorbitul, cunoscut drept faza optimismului
oral. Mai trziu n acest stadiu, principala plcere este obinut prin apucare cu gura i mestecat
stadiul sadic-oral. Dac etapa anterioar este considerat mai satisfctoare, dup Freud,
copilul devine dependent, pasiv i extrem de credul (bun s nghit orice poveste!). Dac
principala plcere a copilului provine, ns, din mucat i mestecat, atunci devine foarte agresiv,
verbal sau fizic.
Copilul ar putea s capete o fixaie pentru gur, ca surs de plcere, dac este nrcat
fie prea devreme, fie prea trziu. Dac este aa, atunci va ajunge tipul de om care ine totdeauna
cte ceva n gur: igri, capete de creioane etc. Freud considera c persoanele foarte
independente prezint o formaiune reacional mpotriva dependenei de stadiul oral. Cu alte
cuvinte, ele supracompenseaz aceast dependen, transformnd-o n opusul su!
Stadiul anal
Al doilea dintre stadiile psihosexuale identificate de Freud are loc de la unu la trei ani. n
timpul acestui stadiu, libidoul imboldul i energia sexual ale individului se concentreaz
asupra anusului i copilul gsete mult plcere n aciunea de defecare. Aceasta este vrsta la
care copilul va fi deprins cu olia i Freud considera c aceast deprindere ar putea influena
personalitatea ulterioar. Dac prinii copilului sunt prea severi, copilul ar putea deveni
analreventiv, fcndu-i plcere s rein materiile fecale, n loc s cear imediat olia. n acest
caz, dup Freud, va deveni n via un tip egoist, lacom, ncpnat. Pe de alt parte, dac
folosirea oliei i se pare deosebit de plcut, ar putea deveni analexpulziv i, n via, va fi
extrem de generos i de darnic. n plus, dac deprinderea cu olia a avut loc prea devreme sau
prea trziu, copilul ar putea cpta o fixaie anal, care i-ar afecta i caracterul. Personalitatea
anal, dup Freud, este caracterizat de o obsesie pentru curenie i pentru ordine i de prea
puin spontaneitate birocratul ideal.
Stadiul falic
n stadiul falic, de la trei la cinci ani, are loc identificarea sexual a copilului. n timpul
acestui stadiu, Freud presupune c bieii ncep s se confrunte cu ceea ce el a numit complexul
Oedip. Acesta i produce copilului conflicte tulburtoare, care trebuie rezolvate prin
identificarea copilului cu printele de acelai sex. Perioada de laten i stadiul genital Al
patrulea stadiu psihosexual este cunoscut sub denumirea de perioada de laten i se desfoar
de la vrsta de cinci ani pn la pubertate. O dat ce complexul Oedip a fost rezolvat, Freud
considera c libidoul se difuzeaz prin tot corpul, n loc s se concentreze ntr-o anumit zon.
Cnd copilul ajunge la pubertate, libidoul se focalizeaz asupra organelor genitale i atenia
tnrului adult se concentreaz acum asupra sexului opus. Acesta este stadiul genital, care
dureaz pe tot parcursul vieii adulte.

Dezvoltarea psihosociala E. Erikson

Este unul din cei mai importani continuatori ai lui Freud, a crui teorie are relevan
pentru psihologia dezvoltrii copilului.
Teoria dezvoltrii personale i sociale a lui Erikson propune abordarea stadial a formrii
personalitii pe latura socializrii. Dac psihologia copilului descrie o dat cu Piaget dezvoltarea
cognitiv a copilului, teoria lui Erik Erikson propune o stadialitate a dezvoltrii cunoaterii
sinelui n interaciunea cu ceilali, respectiv, accentueaz asupra mediului social al dezvoltrii
copilului.
Erikson micoreaz interesul de studiu asupra clasicului triunghi descris de Freud -
mam, tat, copil - aa cum apare el n complexele Electra i Oedip i, dei accept cadrele de
baz ale dezvoltrii psihosexuale, el se axeaz pe influenele psihosociale ale dezvoltrii. Erikson
pune n eviden felul n care fiecare stadiu contribuie la dezvoltarea unei personaliti unice i,
n acelai timp, l sprijin pe individ s devin un membru activ i creator al societii.
Erikson propune ipoteza conform creia oamenii trec prin opt stadii pe parcursul ntregii
viei. n fiecare stadiu are loc o criz, ori un moment critic, de a crui rezolvare depinde cursul
dezvoltrii ulterioare. Majoritatea oamenilor rezolv aceste crize satisfctor i efectele acestora
sunt ndeprtate pentru a se mica spre alte provocri dictate de ritmul vieii, dar exist persoane
care nu rezolv complet aceste crize i efectele lor continu s pun probleme mai trziu pe
parcursul vieii. De exemplu, se consider c muli aduli au nc de rezolvat probleme ce in de
criza identitii manifestat n adolescen. Cele opt stadii ale vieii dup Erikson se identific cu
o criz major ce trebuie rezolvat pentru a ntruni condiiile unei personaliti sntoase.
Ultimele trei stadii descriu maturitatea pentru c aa cum am artat, Erikson spre deosebire de
ali teoreticieni nu consider c dezvoltarea nu se ncheie cu adolescena, iar individul trebuie s
parcurg i ultimele trei stadii pentru a progresa. Cu fiecare stadiu parcurs i prin obinerea unei
rezolvri, individul capt o dimensiune a competenei sale. Stadiile dezvoltrii n perspectiva lui
E. Erikson:

Vrsta caracteristici
1 de la natere la 18 luni construirea ncrederii versus pierderea ncrederii
relaia de tip a lua" - a da n schimb"

2 18 luni la 3 ani autonomie versus ndoial sau team

3 3 ani la 6 ani
relaia cu prinii
a pstra" i a lsa s plece", a elibera
conflictul dintre dorina de a fi protejat i nevoia de a fi liber
iniiativ versus sentimentul de vin
Relaiile cu familia n general
explorarea posibilitilor sinelui sau restrngerea lor
4 6 la 12 nevoia de a produce i construi lucruri versus
sentimentul de inferioritate sau credina n incapacitate
Relaiile ce determin soluionarea crizei sunt cele legate de mediul
colar
Succesul aduce cu sine un sentiment de ncredere n forele proprii,
iar eecul construiete o imagine de sine negativ, un sentiment de
inadecvare i de incapacitate care determin comportamentul ulterior
de nvare.
5 12 la 18 ani corespunde conflictului ntre construirea identitii i
confuzia la nivelul asumrii rolurilor
Relaiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul grupului de
prieteni.
Descrierea psihologic se constituie n baza alegerii de tipul - a fi
sau a nu fi tu nsui.
6 perioada tinereii intimitate versus izolare
Relaiile determinante sunt legate de experiene privind competiia,
cooperarea, prietenia, sexualitatea.
Axa psihologic este aceea a descoperirii i pierderii sinelui n
cellalt.
7 perioada de via reproducere versus autoconstrucie
adult Relaiile determinante sunt cele cu partenerul i relaiile de munc
Axa psihologic este oferit de sintagma a avea grij de"/ a se
ocupa de"
8 perioada btrneii criza generat de pendularea ntre integritate i disperare
axa psihologic fiind descris de capacitatea de a face fa ideii de a
nu mai fi, de a muri

Tema 2: Teoria invatarii sociale.

Dezvoltarea psihica - drept un proces de adaptare.
Comportamentalistii:J. Watson, E.Thorndike, B.Skinner, A.Bandura
n deceniile 3 i 4 studiul copilului a fost profund influenat de un punct de vedere total
diferit de cel al psihanalizei: teoria behaviorist - o tradiie ce vine din concepia de tabula rasa"
a lui J. Locke asupra intelectului uman. Behaviorismul a nceput n decadele anterioare cu
cercetri efectuate de psihologi ntre care este important contribuia iniial a lui John B.
Watson. Acesta susine tiina obiectiv a psihologiei n ideea c orice studiu trebuie s se
concentreze direct pe evenimente observabile - stimuli i rspunsuri comportamentale i nu pe
structurile incontientului. Impresionat de activitatea lui Pavlov, acesta face un experiment n
1920, folosind principiul pavlovian al condiionrii clasice, aplicat comportamentului copiilor.
Un copil de 9 luni a fost nvat s se team de un stimul neutru - un obolan alb furios - dup ce
Watson i l-a artat de cteva ori nsoit de un sunet terifiant. Copilul care la nceput a fost tentat
s ating micul obiect alb, foarte curnd a nceput s plng vehement ntorcnd capul s nu mai
vad. Watson consider mediul ca fiind fora suprem n dezvoltarea copilului i crede c orice
copil poate fi modelat de adult n orice direcie dac sunt controlate atent asociaiile stimul -
rspuns. n acest scop, a aplicat teoria condiionrii n creterea copilului. n lucrarea
Psychological Care of Infant and Child (1928) se recomand prinilor s nu se manifeste afectiv
pentru a preveni rsful i comportamentul dependent. n opinia sa copii trebuie tratai ca tineri
aduli, comportamentul prinilor trebuie s fie obiectiv i ferm, dar blnd. Copii nu trebuie
mbriai, srutai, inui pe genunchi. Gesturile permise sunt legate de recompens i salut i se
rezum la o strngere de mn sau btaie pe umr i o mngiere pe cretet. n locul cldurii i
dragostei, Watson recomand prinilor s foloseasc metode eficiente care s-i ajute pe copii s
nvee bunele obiceiuri. Aceast conducere tiinific a educaiei trebuie s nceap din primele
luni de via ale copilului printr-un program de hrnire rigid i prin introducerea oliei de la
vrsta de 1-3 luni. n acest moment, practica modern recomand prinilor formarea
deprinderilor de folosirea toaletei n intervalul de la 18 luni la 3 ani. La vremea sa aceast
recomandare a creat controverse n sensul c aceast abordare tiinific a creterii copilului, a
fost considerat chiar i de adepii ei rece, rigid i extrem. Ceea ce tim astzi este c
recomandrile lui Watson sunt prea dure i nu in seam de nevoile i capacitile copilului
pentru a duce la o dezvoltare sntoas. Watson este pionierul behaviorismului - a psihologiei
experimentale a copilului. Elementul cheie al acesteia este nvarea, iar factorii biologici (cei
menionai de Gesell i Freud) sunt importani numai n msura n care asigur fundamentul de
baz pentru rspunsurile nvate. Dup Watson behaviorismul american a urmat cteva direcii
de dezvoltare. Prima, cea a lui Clark Hull - teoria reducerii conduitei - conform creia
organismul acioneaz continuu pentru satisfacerea nevoilor fiziologice i reduce strile de
tensiune. Pe msur ce sunt satisfcute conduite primare: foame, sete i sex, acestora li se
asociaz o mare varietate de stimuli care devin conduite secundare sau conduite nvate. De
exemplu, sugarul caut apropierea i atenia adulilor care l hrnesc, n timp ce copilul va spla
vasele pentru a-i primi banii de buzunar, bani asociai n mintea sa cu posibilitatea de a cumpra
dulciuri care devin reductori plcui ai tensiunii conduitelor primare.
O alt direcie a orientrii behavioriste este a condiionrii operante a lui Skinner. Acesta
respinge ideea lui Hull cum c reducerea conduitelor primare este singurul mod de a se
determina organismul s nvee. El a observat a att animale, ct i oamenii continu s se
comporte n maniere care duc la rezultate plcute de toate felurile i nceteaz manifestarea de
comportamente care duc la rezultate neplcute. Dup Skinner, comportamentul unui copil poate
fi mbuntit dac este urmat de orice fel de ntrire, pe lng hran i butur, altele cum ar fi
lauda, zmbetul, o jucrie nou; dar comportamentul poate fi eliminat prin pedepse cum ar fi
retragerea de privilegii, dezaprobare parental sau izolarea n camera sa. Skinner a aplicat
aceast teorie pentru a-i crete propria fiic. A fost obinuit s foloseasc olia ce avea un
dispozitiv care declana o melodie ori de cte ori copilul o folosea cu succes. Ca urmare, opera
lui Skinner privind condiionarea operant a nceput s fie larg aplicat ca o paradigm de
nvare behaviorist n psihologia copilului.
Freud, Erikson i Piaget descriu dezvoltarea ca o trecere printr-o succesiune fix de etape
crora le corespund vrste aproximative. Freud pune accentul pe dezvoltarea personalitii,
Erikson consider dezvoltarea drept competen social, iar Piaget accentueaz dezvoltarea
intelectual. n contrast cu acestea, abordrile behavioriste - numite i abordri despre
dezvoltare n baza nvrii - nu descriu etape de dezvoltare, acestea nu privesc nici cauzele
istorice ale comportamentului, n schimb se concentreaz pe comportamentul imediat al copilului
i pe forele de mediu care influeneaz comportamentul.
Teoria nvrii sociale
Plecnd de la teoria psihanalitic (dup unii autori), n anii '30 cercettorii studiaz posibilitatea
de testare a prediciilor psihanalitice i de transpunere a acestora ntr-o teorie a nvrii.
Influena behavio-rist se ntrevede prin nevoia de testare i experimentare i studiul
comportamentului.
De exemplu, teoria lui Freud a prevzut c frustrarea intens a nevoilor primare ale copilului
duce la anxietate i neadaptare comportamental, cum este agresiunea. Teoreticienii nvrii au
adoptat aceast ipotez a legrii agresiunii de frustrare i au studiat-o n detaliu. Reaciile
agresive ale copiilor sunt legate de msura frustrrii prin care au trecut i de recompensele i
pedepsele primite pentru comportament agresiv (Dollard, 1939). Cu aceast constatare, domeniul
dezvoltrii copilului intr n mediu de laborator controlat tiinific, din care se nate o nou
teorie: teoria nvrii sociale. Teoreticienii nvrii sociale accept principiile condiionrii i
ntririi identificate de behavioriti, dar ei construiesc peste aceste principii oferind puncte de
vedere mai largi referitoare la modul n care copiii i adulii achiziioneaz noi rspunsuri. Dup
al Doilea Rzboi Mondial teoria nvrii sociale devine una din forele dominante n domeniul
cercetrii dezvoltrii copilului. Se contureaz astfel o serie de variante teoretice. Robert Sears
este deschiztorul de drumuri n domeniul teoriei sociale n dezvoltarea personalitii. Interesul
special pe care Sears l arat teoriilor nvrii se poate explica prin apropierea de Clark L. Hull,
cruia i-a fost i student i mai apoi coleg n anii petrecui la Yale. Alte influene asupra lucrrilor
sale vin din perspectiva nvrii sociale, n special influena lui Dollard i Miller cu care Sears a
colaborat ntr-o cercetare ce avea drept obiectiv aplicarea teoriei nvrii la problemele sociale
imediate. Adoptnd teoria lui Hull, atenia sa se concentreaz pe comportamentul nsuit al
copilului datorit asocierii cu reducerea conduitei primare. Hrnirea prompt, precum i
satisfacerea altor necesiti de dependen ale copilului sunt considerate ca baz a nvrii
sociale ulterioare. Treptat acestea duc prin asociere la aceste conduite secundare cum ar fi
obinerea apropierea fizice, ateniei, aprobrii prinilor. Aceast dorin de apropiere, atenie i
aprobare reprezint pentru prini un instrument puternic de a-l nva pe copil regulile vieii
sociale. Controlul prinilor devine n ultim instan conduit secundar. Copiii i-l nsuesc
ajungnd la autocontrol i contientizare. Dup Sears modul n care prinii satisfac nevoia de
hran, cldur i afeciune a copilului este esenial pentru dezvoltarea acestuia. De aceea
cercetrile lui Sears se ocup n principal de practicile de cretere a copilului - hrnire, pedepsire,
metode de disciplinare - ca fiind factori ce pot anticipa agresiunea, comportamentul dependent i
autocontrolul copiilor. Ali teoreticieni ai nvrii sociale i-au propus s demonstreze c
nvarea observaional i imitarea sunt instrumente puternice de socializare pe perioada
copilriei. Albert Bandura a efectuat o serie de investigaii de laborator pentru a demonstra c
nvarea observaional numit modelare reprezint baza unor mari varieti de comportamente
nsuite ale copilului cum ar fi agresiunea, conduita prosocial i imitaia conduitei sexuale.
Bandura recunoscute c de la vrste foarte timpurii copilul achiziio-neaz multe din rspunsuri
ascultndu-i pe ceilali din jur, fr pedepse sau recompense directe. ntrebarea ce anume i face
pe copii s doreasc s imite comportamentul anumitor modele" a gsit rspuns prin cercetrile
lui Bandura i a celor ce au continuat studiile, care au demonstrat atracia copiilor fa de modele
calde i puternice i care posed obiecte dorite de ei sau alte trsturi. Comportndu-se ca aceste
modele, copiii sper s obin propriile resurse de valoare pentru viitor. Cercetrile lui Bandura
continu s influeneze n mare msur studiile privind dezvoltarea social a copiilor.
Cu toate acestea, schimbrile recente care au aprut n domeniul dezvoltrii copilului n
ansamblu, au fcut ca teoria s devin mai cognitiv, confirmnd abilitatea copiilor de a asculta,
de a reine i abstractiza, reguli generale din seturi complexe de comportamente observate care le
afecteaz imitaia i nvarea. Behaviorismul i teoria nvrii sociale au un impact major
asupra muncii cu copiii. Modificrile comportamentale se refer la un set de proceduri practice
care combin ntrirea, modelarea i manipularea indiciilor situaionale pentru a elimina
comportamente nedorite ale copiilor i pentru a spori adoptarea de ctre acetia a unor rspunsuri
acceptabile social. Aceste principii se aplic pe scar larg copiilor cu probleme
comportamentale, dar s-au dovedit a fi eficiente i pentru rezolvarea unor probleme inerente
copilriei. De exemplu, Bandura arat c pentru un copil care se teme de animale, s priveasc
doi colegi care se joac cu un cine, poate fi un moment de depire a propriei temeri. ntrirea i
modelarea sunt aplicate pentru formarea deprinderilor sociale la copiii care nu au prieteni pentru
c le lipsete acel comportament social afectiv.
Tema 3: Perspectiva cognitiva
Teoria stadiilor cognitive a lui J.Piaget.
Specificul gandirii a copilului.
Tema 4: Teoria socioculturala a lui L. Vigotki.
L. S. Vgotsky a fost cel care a elaborat o alternativ bine fundamentat la teoria lui Piaget. Ideile
sale au influenat puternic dezvoltarea diferitelor zone ale psihologiei i pedagogiei. Vgotsky
considera c dezvoltarea copilului se realizeaz graie mijloacelor care i sunt oferite acestuia de
mediul su social, n contextul unor interaciuni sociale multiple. Dezvoltarea presupune un
permanent joc ntre procesele intrapsihice i cele interpsihice (interindividuale), antrennd
subiectul s interiorizeze ceea ce nva cu ajutorul altcuiva. n teoria sa asupra dezvoltrii
cognitive n condiii cultural-istorice, Vgotsky folosete cteva concepte importante:

Medierea
Subiectul i construiete cu ajutorul altei persoane instrumentele cognitive pe care apoi i le
nsuete pentru beneficiul propriu. Mediatorul joac, deci, un rol deosebit de important,
intercalndu-se ntre subiect i ceea ce se nva pentru a facilita interiorizarea i asimilarea nu
doar a instrumentelor gndirii dar i dezvoltarea funciilor psihice.

Procesele de internalizare
Copilul internalizeaz activitile externe, formndu-i astfel propriile structuri mintale i nva
astfel s gndeasc. Procesul de internalizare are loc n trei etape: 1) Asistena n realizarea
activitii este furnizat de ctre cei mai capabili (de exemplu, profesor, coleg mai abil). 2)
Asistena este furnizat de copilul nsui, care vorbete cu voce tare pentrua rezolva problemele.
3) Conceptul sau activitatea se internalizeaz (devine reprezentare la nivelulminii). Spre
deosebire de teoria lui Piaget, la Vgotsky conceptul de internalizare primete o dimensiune
sociocultural. Aceasta decurge din contextul n care are loc nvarea. Astfel cultura este
transmis de la o generaie la alta prin intermediul educaiei copiilor. Aceasta nseamn c, la
nivel individual, un copil devine el nsui prin alii.

Zona proxim de dezvoltare (ZPD)

Se refer la diferena dintre ceea ce individul este capabil s realizeze din punct de vedere
intelectual la un moment dat al dezvoltrii sale i ceea ce poate s realizeze atunci cnd
beneficiaz de medierea altuia. ZPD este conceptul cheie al teoriei lui Vgotsky i se refer la
acea zon de dezvoltare n care persoana poate s nvee ceea ce nu tie nc. ZPD este: distana
dintre nivelul de dezvoltare actual, pe care l putem determina dup modul n care copilul poate
s rezolve problemele date independent i nivelul de dezvoltare potenial, pe care l putem
determina urmrind modul n care copilul rezolv probleme atunci cnd este asistat de un adult
sau colaboreaz cu ali copii mai avansai. Astfel fiecare funcie psihic superioar apare de
dou ori n cursul dezvoltrii copilului: mai nti ca funcie interpsihic, apoi a doua oar ca
activitate intelectual, ca proprietate interioar a gndirii copilului, ca funcie intrapsihic.
Interaciunea social Pentru a atinge nivelul maxim posibil pentru dezvoltarea cognitiv a unui
individ este necesar interaciunea social: Ceea ce un copil poate s fac astzi colabornd cu
cellalt, mine va putea s fac singur (Vgotsky). Interacionnd unii cu ceilali sau cu adulii,
copiii produc nu numai organizri cognitive mai elaborate dect cele de care erau capabili nainte
de interaciune, ci ei devin, dup aceasta, capabili s reia singuri coordonrile. Limbajul i
dezvoltarea conceptelor Pentru a nelege ideile lui Vgotsky despre gndire i limbaj, este
important nelegerea distinciei pe care el o face ntre dezvoltarea natural i cea cultural.
Dezvoltarea cultural se cldete pe dezvoltarea natural, genetic, pe msur ce individul
folosete instrumente culturale i simboluri precum vorbirea i scrisul. Vorbind cu o alt
persoan, copilul contientizeaz funcia comunicativ a limbajului. Gndirea nu poate exista
fr limbaj: omul se folosete de cuvinte pentru construirea social a nelegerii. n termenii lui
Vgotsky, vorbirea i aciunea, ca instrumente psihologice, permit omului s modeleze att
propriile aciuni, ct i pe ale altora.
Concepte tiinifice, concepte spontane Una dintre ideile lui Vgotsky, care este reluat n
prezent, se refer la distincia dintre conceptele tiinifice i cele spontane:
Conceptele spontane sunt cele care apar din propriile observaii ale copilului realizate n
general acas sau n afara colii.
Conceptele tiinifice sunt cele care apar din predarea formal.

Tema 5: Teoria dezvoltarii umanista: A. Maslow, C. Rogers, Kegan

n prima jumtate a secolului XX o serie de psihologi, printre care: Gordon Allport, Carl
Rogers i Abraham Maslow au susinut c, oricare ar fi meritele behaviorismului, el surprinde doar o
faet a naturii umane. Natura uman nu const doar n rspunsuri comportamentale iar acestea nu
pot fi controlate total de mediul nconjurtor. Oamenii se dezvolt, gndesc, simt, viseaz, creeaz i
fac multe alte lucruri care stau la baza experienei umane. Behavioritii, n ncercarea de a conferi un
caracter tiinific psihologiei au ignorat multe aspecte ale naturii umane printre care unicitatea i
complexitatea uman. Psihologii umaniti nu se opuneau investigaiei tiinifice dar considerau c
psihologia ar trebui s surprind ntreag arie a experienei umane, nu doar aspectele msurabile.
Psihologia umanist care capt teren n anii 1950, s-a dezvoltat ca reacie mpotriva celor dou
curente principale ale timpului: behaviorismul i psihanaliza. Muli psihologi umaniti apreciau
eforturile psihanalizei de explora lumea interioar la cele mai adnci niveluri dar considerau c
psihanalitii au fost adesea prea pesimiti n privina capacitii umane de dezvoltare i a liberului
arbitru.
Esena psihologiei umaniste poate fi surprins mai uor studiind opera i ideile lui Abraham
Maslow, considerat a fi printele acestui current
Principalele idei ale teoriei lui A. Maslow
Oamenii au o natur interioar biologic care include toate nevoile bazale i impulsurile de cretere
i autoactualizare
Aceast natur uman interioar este parial un dat al speciei i parial idiosincratic, pentru c toi
oamenii au anumite temperamente, abiliti i aptitudini.
Esena noastr interioar este o for pozitiv care conduce la realizarea deplin a umanitii. Rolul
esenial n acest proces l deine natura noastr interioar i nu mediul nconjurtor. Mediul
nconjurtor susine dezvoltarea uman dar nu este sursa acesteia. Educaia i influena social
trebuie evaluate nu n funcie de eficiena lor n ceea ce privete controlul copilului sau adaptarea
social a acestuia ci n funcie de ct de bine reuesc s susin i dezvolte potenialul intern al
fiecruia.
Natura noastr interioar nu este puternic, asemenea instinctului animalelor, ci este mai
degrab subtil i delicat. Ea poate fi foarte uor influenat pozitiv sau negativ de nvare, de
expectanele culturale, de team, de dezaprobare, etc.
Reprimarea naturii noastre interioare are loc, adesea, n copilrie. La vrste fragede, copiii au
o nelepciune interioar privind lucrurile cu care se confrunt, cum ar fi: mersul, somnul, hrnirea
etc. De asemenea, copiii vor explora curioi mediul nconjurtor centrndu-se pe lucrurile care le fac
plcere. Propriile lor sentimente i impulsuri i ghideaz ctre o cretere sntoas. Cu toate acestea
agenii socializatori tind s dezaprobe adesea alegerile copiilor, ncercnd s-i direcioneze i s-i
nvee noi lucruri. Adesea i critic pe copii, le corecteaz greelile i le ofer rspunsurile corecte. n
consecin copiii renun s aib ncredere n propriile sentimente i ncep s se bazeze pe opiniile
altora.
Chiar dac natura noastr interioar, cu nevoia sa de autoactualizare este slab, totui ea rareori
dispare. Ea persist n subcontient i ne vorbete ca o voce interioar ce ateapt s fie auzit.
Semnalele interioare pot conduce i un adult nevrotic s-i descopere capacitile latente i
potenialul neexploatat. Natura noastr interioar este asemenea unei presiuni pe care o putem numi
voin de sntate i este impulsul pe care se bazeaz orice terapie de succes.
Putem vorbi de cteva persoane motivate de nevoia de autoactualizare care sunt receptive la
natura lor interioar i la impulsurile ctre dezvoltare. Aceti sunt mai puin modelai de presiunile
culturale i i-au pstrat capacitatea de a privi lumea ntr-un mod spontan, viu, asemenea copiilor.
C. Rogers
Rogers a fost preocupat de mediul in care o persoana actioneaza - de campul de
referinta sau contextul individului, care influenteaza atat de mult acea persoana. Oamenii sunt
expusi la o multime de surse de stimulare din mediu - unele banale, altele importante, unele
amenintatoare, altele recompensatoare. Cum percepem si reactionam la aceste multiple fatete
ale mediului?
Rogers raspunde la aceasta intrebare spunand ca realitatea mediului unei persoane il
reprezinta modul cum ea percepe acel mediu. Perceptia cuiva poate sa nu coincida cu realitatea
obiectiva. Putem percepe anumite aspecte ale realitatii foarte diferit de modul in care o face
altcineva, (poti observa comportamentul unui coleg student intr-o lumina total diferita fata de
cea a bunicilor sai de 80 de ani. Perceptiile noastre se pot schimba cu timpul si in functie de
diferite circumstante. Propria ta perceptie a colegului student se poate schimba drastic cand vei
avea 80 de ani).
Opinia ca perceptia are un caracter subiectiv este veche, nefiind originala la Rogers.
Contributia importanta pe care o aduce el consta in ideea ca realitatea unei persoane este o
problema strict personala si poate fi cunoscuta, in sens complet, numai de catre subiectul insusi.
Lumea experientiala a unei persoane include nu numai experientele prezentului imediat
de care persoana este constienta, ci si toti stimul ii de care nu este constienta, amintirile
experientelor trecute, care atata timp cat sunt active, influenteaza perceptiile actuale ale
persoanei.
Deoarece tendinta de actualizare a copilului la nivelele mai inalte de dezvoltare, lumea
lui experentiala se extinde. Copilul este supus la din ce in ce mai multe surse de stimulare si
comportamentul lui se refera la acesti stimuli asa cum sunt ei perceputi subiectiv.
Experientele se combina pentru a forma campul experential, care constituie imaginea
personala a subiectului despre lume. Experientele individului capata o importanta majora,
pentru ca nu exista, pana la urma, alt criteriu pe baza caruia sa facem enunturi, judecati si sa ne
comportam. Rogers scria: Experienta este, pentru mine, cea mai mare autoritate. Piatra de
incercare a validitatii este propria mea experienta'. Nivelele inalte ale dezvoltarii accentueaza si
definesc lumea experentiala a cuiva si conduc la formarea eului, aspect central in teoria
personalitatii la Rogers.
Atunci cand un copil isi dezvolta un camp experiential mai complex, ca rezultat al mai
multor interactiuni cu alti oameni, o parte a experientei sale devine diferentiata de rest. Aceasta
parte noua si separata este definita prin termeni ca eu, pe mine si eu insumi' si reprezinta
conceptul de eu, care implica distingerea dintre ceea ce este direct si nemijlocit o parte din noi
si ceea ce este extern.
Conceptul de eu reprezinta si imaginea unei persoane despre ceea ce este, ar putea fi sau
ar dori sa fie.
Rogers spune ca eul este un pattern consistent de trasaturi, un tot organizat. Toate
aspectele posibile ale eului tind spre consistenta. De exemplu, cineva care se considera
a nu avea nici un sentiment agresiv fata de altii, nu exprima nici o nevoie de agresiune,
cel putin nu intr-o maniera evidenta si directa. intregul comportament trebuie sa fie in acord cu
conceptul de eu.
Pe masura ce se dezvolta, copilul isi formeaza o nevoie de ceea ce Rogers numeste
evaluare pozitiva. Aceasta nevoie este, probabil, invatata, desi Rogers crede ca sursa ei este
neclara. Innascuta sau invatata, nevoia de evaluare pozitiva este permanenta si persistenta si se
gaseste in toate fiintele umane. Cum spune si numele, evaluarea pozitiva include nevoia de
acceptare, dragoste si aprobare din partea altor oameni, mai ales din partea mamei. Este
 satisiacatoi' sa primesti o evaluare pozitiva si o dezamagire sa nu o primesti. Comportamentul
copilului e ghidat de cantitatea de afectiune pe care o primeste.
Daca mama nu-i da o evaluare pozitiva, tendinta copilului spre actualizare si
dezvoltarea eului este ingreunata. Copiii percep dezaprobarea mamei fata de un comportament
ca o dezaprobare a tuturor comportamentelor si aspectelor legate de ei. Daca situatia apare
foarte frecvent, copilul tinde sa se impotriveasca actualizarii eului si sa se straduiasca, in
schimb, pentru a-si asigura o evaluare pozitiva. In mod ideal, copilul ar trebui sa simta
suficienta dragoste, acceptare si aprobare in general, chiar daca unele comportamente specifice
pot fi dezaprobate.
Aceasta stare sau conditie este numita evaluare pozitiva neconditionata si, implica faptul
ca dragostea mamei pentru copil nu depinde de modul cum se comporta aceasta, ci este
indreptata in mod gratuit si in intregime asupra copilului ca persoana.
Un aspect important al nevoii de evaluare pozitiva este natura ei reciproca.
Datorita importantei satisfacerii acestei nevoi, mai ales in copilarie,
oamenii devin foarte sensibili la atitudinilesi comportamentul altora. In lumina feedback-ului
pe care il primim de la altii (aprobarea sau dezaprobarea lor), ne dezvoltam conceptul cu privire
la eul propriu. Prin prisma acestui concept de eu, incepem sa analizam atitudinile altora. Ca
rezultat, imaginea pozitiva incepe sa actioneze gradat, mai mult din interiorul persoanei decat
de la altii. Aceasta conditie este numita de Rogers auto-evaluare. Aceasta devine o nevoie la fel
de puternica ca si nevoia de evaluare pozitiva de la altii, si ceea ce satisface autoevaluarea
reprezinta aceleasi conditii care produc evaluarea pozitiva generata de ceilalti.
Evolutia de la evaluare la autoevaluare pozitiva formeaza super-ego-ul ca instanta
evaluativa.
Am spus ca evaluarea pozitiva neconditionata implica dragoste si acceptare
a copilului (ara conditii - independente de comportamentul lui. Bvaluarea pozitiva conditionata
reprezinta opusul.
De obicei, parintii nu reactioneaza la tot ceea ce face copilul cu o atitudine pozitiva.
Anumite comportamente ii enerveaza sau ii plictisesc si pentru acele comportamente copiii nu
primesc afectiune si aprobare, ci exact opusul. Si asa, copilul invata ca afectiunea si aprobarea
parintilor depind de modul cum se comporta. Copilul vede ca, uneori, este recompensat iar
alteori nu.
Daca mama, de exemplu, exprima dezaprobare ori de cate ori un copil darama un obiect,
copilul se va dezaproba pe sine pentru acest comportament. Standardele externe de judecata au
devenit personale si copilul, intr-un fel, se pedepseste singur, asa cum i acea mama, Copilul se
iubeste numai cand se comporta intr-un mod apreciat ca aprobat de mama. Altfel, eul incepe sa
functioneze ca inlocuitor al mamei.
Mai mult, copilul dezvolta si criterii interne de evaluare, considerandu-se ca valoros doar
in anumite conditii. Avand deja interiorizate normale parintilor, copilul incepe sa se vada ca
meritand sau nu ceva, in acord cu criteriile definite de parinti.
Copiii care nu ajung la acest punct incep sa evite anumite comportamente si atitudini,
indiferent cat de satisfacatoare pot fi ele. Ei nu mai pot functiona in libertate totala pentru ca
trebuie sa-si judece si sa-si cantareasca comportamentul si sunt, astfel, impiedicati sa se dezvolte
total sau sa se autoactualizcze. Asemenea copii isiinhiba propria dezvoltare, pentru ca trebuie sa
traiasca in limitele autoevaluarii interiorizate.
Mai mult, nu numai ca un copil trebuie sa-si inhibe anumite comportamente, dar trebuie
sa reprime constientizarea anumitor perceptii din campul experential sau sa le distorsioneze. Aici
se dezvolta ceea ce Rogers numeste incongruenta intre conceptul de eu si anumite aspecte ale
experientei individuale. Acele experiente ce sunt incongruente cu eul servesc ca o sursa de
amenintare si, de obicei, sunt traite ca o forma de anxietate.
Ca rezultat al inclinatiei catre anumite experiente, cineva nu mai este sincer - si poate
chiar deveni instrainat de sine insusi.
 Experientele sunt evaluate si acceptate sau refuzate nu in masura in care pot contribui la
actualizarea completa a eului, ci, mai degraba, in termenii evaluarii pozitive pe care o vor aduce.
In acord cu Rogers, nivelul reglarii psihologice a unei persoane, gradul de normalitate,
este o functie a gradului de congruenta sau compatibilitate a eului cu experienta. Persoanele
sanatoase psihic sunt capabile sa se perceapa si sa-si perceapa mediul incluzand ceilalti oameni,
asa cum sunt ei. Ei sunt deschisi tuturor experientelor, pentru ca nici una nu le ameninta
conceptul de cu. Nici o parte a experientei lor nu trebuie aparata impotriva a ceva prin negare sau
distorsionare, pentru ca ei nu au invatat nici o conditie de evaluare in copilarie. Ei au o evaluare
pozitiva, inconstienta si sunt liberi sa incerce toate experientele, sa-si dezvolte toate fortele eului,
sa foloseasca toate potentialele lor. Cu alte cuvinte, sunt liberi sa devina auto-actualizati - sa
evolueze pentru a deveni o persoana complet functionala.
Caracteristicile persoanei autoactualizate
Persoana actualizata este produsul final si dezirabil al dezvoltarii psihologice si al
evolutiei sociale, dupa Rogers.
a) Prima caracteristica a persoanei auto-actualizate este constientizarea tuturor experiente
lor. Nici o experienta nu este indepartata, distorsionata sau negata in vreun fel; toate trec prin eu.
Nu este implicata apararea, pentru ca nu este nimic impotriva caruia sa te aperi; nu exista
amenintari pentru conceptul de eu al individului. Persoana este deschisa la orice sentimente
pozitive, cum ar fi curajul sau tandretea, sau negative, ca teama si durerea. O asemenea persoana
este mult mai emotionala in sensul ca nu experimenteaza doar o arie larga de emotii pozitive si
negative, dar le si traieste mai intens decat o persoana pasiva.
b) O a doua caracteristica a persoanei complet functionale este tendintei sau abilitatea ele
a trai complet si plenar in orice moment. Fiecare moment este privit ca nou si proaspat, sau, cel
putin, are potentialul necesar pentru a fi privit astfel. Nu poate fi prezis sau anticipat fiecare
moment, ci este trait din plin, participand, mai degraba, decat observand.
Nu exista rigiditate, organizare, constrangere sau structura impusa asupra experientei. La
omul bolnav, toata experienta este organizata si distorsionata pentru a se potrivi eu prejudecatile
structurate ale cuiva.
c) A treia caracteristica a personalitatii persoanei autoactualizate este increderea in
propriul organism,sau in trairea proprie si nu in judecatile altora sau in codul social. Rogers
scrie: Comportarea dupa cum te simti este un ghid demn de incredere pentru un comportament
satisfacator'.
Prin aceasta nu se sugereaza ca persoana auto-actualizata ignora complet datele din
intelectul sau sau al altora, ci doar ca experientele de viata sunt congruente eu conceptul de eu.
Decizia finala cu privire la cum sa te comporti intr-o situatie particulara rezulta dintr-o
evaluare a tuturor datelor experientiale. Persoana nu este constienta de astfel de evaluari (datorita
congruentei dintre eu si experienta) si decizia pare a fi intuitiva. Ea pare mai mult emotionala
decat intelectuala.
d) A patra caracteristica este sentimentul libertatii. Persoanele autoactualizate se simt
libere sa se miste in orice directie dorita, sa aleaga fara constrangere sau inhibitie. Ca rezultat,
traiesc un sentiment de putere persoanla asupravietii lor, pentru ca stiu ca viitorul depinde
de actiunile lor si nu este determinat de circumstante, evenimente trecute, alti oameni. Ei nu se
simt constransi - de altii, sau de ei insisi, sa se comporte intr-un fel sau altul. Nu merg pe un
singur drum.
Rogers crede ca personalitatea actualizata este foarte creativa, traind constructiv
adaptativ, chiar daca conditiilede mediu se pot schimba: Legat de aceasta creativitate este
sentimentul spontaneitatii. Persoana se poate adapta flexibil si poate cauta experiente noi si noi
incercari. Ea nu are nevoie de posibilitatea de a prognoza sau de securitate interioara.
Rogers subliniaza ca adjectivele ca fericit', bucuros' sau multumit nu
sunt potrivite pentru a descriepersoana aiitoactiializata, pentru ca o persoana ar avea aceste
sentimente doar in anumite momente. Termenii mult mai potriviti ar fi: implinit', stimulat',
imbogatit', plin de sens'.
 Este dificil sa fii o persoana auto-actulizata, pentru ca asta implica testare, crestere,
incordare si folosirea tuturor potcntialitatilor. Mai precis, aiitoactualizarea implica curajul dea
trai.
Rogers nu foloseste cuvantul actualizat' ca atare, pentru ca ar implica o personalitate
rigida si statica. Rogers descrie actualizarea ca pe o directie, nu ca pe un aspect finit'. Persoana
auto-actualizata se schimba continuu si creste mereu, dupa cum tinde sa-si actualizeze toate
potenti aiurii e. Daca o asemenea crestere esueaza, persoana isi pierde caracteristicile
spontaneitatii, flexibilitatii si deschiderea catre noi experiente.
Metoda umanista, in general, si teoria lui Rogers in particular descrie o imagine a naturii
umane diferita fata de multe ale altor teoreticieni. Asupra problemei vointa libera-determinism,
pozitia lui Rogers este clara.
Fiintele umane - cel putin cele autoactualizate sunt libere sa-si creeze propriul destin.
Nici un aspect al personalitatii lor nu este determinat pentru ei.
Asupra problemei natura-educatie, Rogers acorda importanta rolului mediului. Desi
tendinta de a deveni auto-actualizat este innascuta, procesul actualizarii este influentat mai mult
de social si mai putin de biologic. Rogers vede influentele din copilarie ca avand o anume
importanta in dezvoltarea personalitatii dar spune ca experientele de mai tarziu sunt si mai
importante. Sentimentele noastre prezente sunt vitale pentru personalitate, mai mult decat ceea
ce ni s-a intamplat in copilarie.
Scopul ultim si necesar in viata, in teoria lui Rogers, este de a deveni o persoana
autoactualizata.
O teorie a personalitatii ce da oamenilor abilitatea, motivatia si responsabilitatea de a
intelege si de a evalua, vede oamenii intr-o lumina optimista si pozitiva.
Fiintele umane nu sunt, in imaginea lui Rogers, dominate de conflicte cu ele insele sau cu
societatea lor si nu sunt conduse de forte instinctiv biologice, de evenimente care au aparut in
primii 5 ani de viata. Evolutia oamenilor este intotdeauna progresiva, mai degraba, decat
regresiva, si orientata catre crestere nu catre stagnare.
Perturbarile emotionale ca, de pilda, stagnarea si regresia exista, dar ele sunt exceptii nu
reguli. Oamenii sunt capabili sa treaca peste aceste regresii si perturbari prin terapia centrata pe
persoana, folosindu-si resursele interioare.
De vreme ce indivizii sunt vazuti in asemenea termeni pozitivi, urmeaza ca societatea
este considerata in aceeasi lumina. Ceea ce este compatibil cu dezvoltarea si actualizarea unui
individ, este egal compatibila cu dezvoltarea acelora cu care individul interactioneaza. De
tendinta innascuta de a-si dezvolta complet potentialul, de a deveni o persoana complet
functionala, beneficiaza nu numai individul, dar si societatea. Dezvoltarea sociala urmeaza
actualizarii membrilor individuali ai unei culturi.
In concluzie, este normal si inevitabil pentru o fiinta umana sa creasca, sa se miste
inainte, sa fie constienta de sine, sa faciliteze si sa contribuie la propria crestere.