Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Subiectul 1 : Noiunea i caracterizarea general a dreptului comerului internaional.
1.1.Definii noiunea de drept al comerului internaional ca ramur de drept.
In doctrina juridical conceptual de drept al CI a primit mai multe definitii. Intro prima conceptie
DCI este constituit din ansamblu normelor care reglementeaza raporturi patrimoniale cu character
de comercialitate si internationalitate incheiate intre pers f si j care intrunesc calitatea de subiect de
drept pentru operatiunea de export-import inclusive intre asemenea personae si stat si raporturi in
care persoanele se afla pe pozitie de egalitate juridica. Altii autoru definesc DCI ca fiind un
ansamblu de norme conflictuale norme de drept civil de drept commercial si norme de drept
material uniform iar in anumite limite si norme de drept international public prin care se
reglementeaya raporturi de comenrt international si de cooperare economica.
1.2. Formulai i caracterizai criteriile de definire a caracterului internaional al raporturilor
juridice ce constituie obiectul dreptului comerului internaional.
Din definitie DCI=>ca acesta are ca obiect comertul international in sens larg adica raporturile de
comert int-l si de cooperare economica si tehnico stiintifica internationala.Toate raporturile juridice
patrimoniale care se formeaza in sfera relatiilor comerciale internationale sunt obiect al dreptului
comertului intern,dar numai acelea,care se caracterizeaza prin 2 atribute coexistente si
anume:comercialitatea si internationalitatea.Calificativul international al raporturilor juridice este de
mntionat faptul ca acesta fiind prezent intr-un raport juridic intern,ii atribuie celui din urma caracter
international,transformindul intrun raport cu element de extranietate.Deci caracterul international al
raporturilor de DCI este determinat de prezenta in cadrul acestor raporturi a unuia sau ale mai
multor elemente de extranietate.
1.3. Argumentai conceptul privind caracterul pluridisciplinar al dreptului comerului
internaional. Reieind din considerentul c dreptul comerului internaional este o materie
pluridisciplinar foarte complex, este de menionat faptul c investigaiile tiinifice n ceea ce
privete determinarea obiectului acestuia se confrunt pn n prezent cu un ir de probleme.
Aceast stare de lucruri, de fapt, este ceva firesc, fiindc ne aflm n prezena unui proces de
dezvoltare i diversificare continu a relaiilor de colaborare i cooperare economic i tehnico-
tiinific internaional, fapt ce condiioneaz apariia unor categorii de relai i noi, necunoscute
pn n prezent, care necesit o apreciere juridic just.
Este necesar de menionat c naterea, derularea, modificarea I stingerea raporturilor juridice
cornerciale internaionale se nfptuiete cu ajutorul unui complex de instrumente juridice, care la
fel se gsesc ntr-un proces continuu de dezvoltare, diversificare i perfecionare. Chiar i
elementele extracontractuale, cum ar fi: mbogirea fr just temei, plata nedatorat, rspunderea
extracontractual .a., n prezent, dac sunt tangente unor fapte de comer internaional,
completeaz obiectul dreptului comerului internaional.
ARTICOLUL 34 Daca vanzatorul este tinut sa remita documentele care se refera la marfuri, el
trebuie sa execute aceasta obligatie la momentul, in locul si in forma prevazute de contract. In caz
de remitere anticipata, vanzatorul pastreaza, pana la momentul prevazut pentru remitere, dreptul de a
remedia orice defect de conformitate a documentelor, cu conditia ca exercitiul acestui drept sa nu
cauzeze cumparatorului nici inconveniente, nici cheltuieli nerezonabile. Totusi, cumparatorul
pastreaza dreptul de a cere daune-interese in conformitate cu prezenta conventie
ARTICOLUL 31Daca vanzatorul nu este tinut sa predea marfurile intr-un loc special, obligatia sa de
predare consta:
a) cand contractul de vanzare implica transportul marfurilorin remi-terea marfurilor
primului transportator pentru a le transmite cumparatorului;
b)cand, in cazurile nevizate de precedentul alineat, contractul se refera la un bun individual
determinat sau la un bun determinat prin caractere generice care trebuie prelevat dintr-o masa
determinata sau care trebuie fabricat ori produs si cand, in momentul incheierii contractului,
partile stiau ca marfurile se gaseau sau trebuiau fabricate ori produse intr-un loc special in
punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in acel loc;
c) in celelalte cazuriin punerea marfurilor la dispozitia cumparatorului in locul in care
vanzatorul avea sediul sau la momentul incheierii contrac-tului.
ARTICOLUL 32 1. Daca in conformitate cu contractul sau prezenta conventie, vanzatorul
remite marfurile unui transportator $i daca marfurile nu sunt clar identificate potrivit contractului,
prin aplicarea unui semn distinctiv pe marfuri, prin documentele de transport sau prin orice alte
mijloace, vanzatorul trebuie sa trimita cumparatorului un aviz de expeditie care specifica
marfurile.
2. Daca vanzatorul este tinut sa ia masuri pentru transportul marfurilor, el trebuie sa incheie
contractele necesare pentru ca transportul sa fie efectuat pana la locul prevazut, cu mijloacele de
transport adecvate imprejurarilor si in conditiile obisnuite pentru un astfel de transport.
3. Daci vanzatorul nu este tinut sa subscrie el insusi o asigurare pe timpul transportului, el
trebuie sa efectuieze cumparatorului, la cererea acestuia, toate informatiile de care dispune i
care-i sunt necesare incheierii acestei asigurari.ARTICOLUL 33 Vanzatorul trebuie sa predea
marfurile:
a) daca o data este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract, la aceasta
data;
b) daca o perioada de timp este fixata prin contract sau determinabila prin referire la contract,
in orice moment in cursul acestei perioade, in afara de cazul in care din imprejurari nu rezulta ca
alegerea datei revine cumparatorului, sau
c) in toate celelalte cazuri, intr-un termen rezonabil calculat de la incheierea contractului.
ARTICOLUL 30 Vanzatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract i de prezente conventie,
sa predea marfurile, sa transfere proprietatea acestora si, daca este cazul, sa remita documentele
referitoare la marfa.
ARTICOLUL 53 Cumparatorul se obliga, in conditiile prevazute de contract i de prezenta
conventie, sa plateasca pretul si sa preia marfurile predate.
ARTICOLUL 54 Obligatia cumparatorului de a plati pretul o cuprinde pe aceea de a lua masurile
si de a indeplini formalitatile destinate si permita plata pretului, care sunt prevazute de contract sau
de legi si reglamentari.
ARTICOLUL 55 Daca vanzarea este valabil incheiata fara ca pretul marfurilor vandute sa fi fost
determinat in contract, in mod expres sau implicit, sau printr-o dispozitie care permite sa fie
determinat, partile sunt reputate, in lipsa unor indicatii contrare, ca s-au referit in mod tacit la pretul
practicat in mod obisnuit in momentul incheierii contractului, in ramura comerciala respec-tiva,
pentru aceleasi marfuri vandute in imprejurari comparabile.
ARTICOLUL 56 Daca pretul este stabilit in raport de greutatea marfurilor, greutatea net; este cea
care, in caz de indoiala, determina acest pret-
ARTICOLUL 57 1. In cazul in care cumparatorul nu este tinut sa plateasca pretul intr-ur alt loc
deosebit, el trebuie platit vanzatorului:
a) Ia sediul acestuia, sau
b)dacS plata trebuie facuta contra remiterii marfurilor sau documentelor, la locul acestei
remiteri.
2. vanzatorul trebuie sa suporte orice sporire a cheltuielilor accesorii platii care rezulta din
schimbarea domiciliului s3u dupa incheierea contrac-tului.
ARTICOLUL 58 1. in cazul in care cumparatorul nu este tinut sS plateasca pretul intr-un alt
moment determinat, trebuie sa-l plateasca in momentul in care, in conformitate cu contractul si
prezenta conventie, vanzatorul pune la dispozitia sa, fie marfurile, fie documentele reprezentative
ale marfurilor, vanzatorul poate face din plata o conditie a remiterii marfurilor sau a documentelor.
2. fn cazul in care contractul implica transportul marfurilor, vanzatorul poate face expedierea
sub conditia ca acestea sau documentele lor reprezen-tative sa nu fie remise cumparatorului decat
contra platii pretului.
3. Cumparatorul nu este tinut de plata pretului inainte de a fi avut posibilitatea s& examineze
marfurile, in afara de cazul in care modalitatile de predare sau de plata pe care le-au convenit
partile nu-i lasa aceasta posibilitate.
ARTICOLUL 59 Cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la data stabilita prin contract sau care
rezulta din contract si din prezenta conventie, fara a fi necesara nici o cerere sau alta formalitate din
partea vanzatorului.
Test nr. 2
Subiectul 1: Subiecii dreptului comerului internaional.
1.1. Expunei notiunea de subieci ai dreptului comerului internaional.
Participantii la raporturile de comert exterior!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Test nr. 3
Subiectul 1: Subiectele ce apartin ordinii juridice internaionale - participante la raporturile
de comer internaional.
1.1. Expunei noiunea de subiecte ce aparin ordinii juridice internaionale.
Test nr. 5
Subiectul 1: Oferta de a contracta.
1.1. Definii oferta de a contracta. Oferta nu este altceva dect propunerea pe care o persoan fizic
sau societate comercial o adreseaz altcuiva n vederea ncheierii unui contract. Din punct de
vedere ai dreptului comercial, oferta este o manifestare de voin a persoanei care ia iniiativa
ncheierii unui contract sinalagmatic.
2.1. Definii contractul internaional de transport auto de mrfuri. Este un contract incheiat intre
expeditor si caraus,prin care carausul se obliga fata de expeditor ca in schimbul unei taxe de
tarnsport sa transporte anumite marfuri si sa le elibereze la destinatia stabilita.
2.2. Expunei obligaiile prilor n contractul internaional auto de mrfuri n funcie de tipul
transportului, de natura sa (de mrfuri sau pasageri) i altele. A. Obligaiunile expeditorului
Expeditorul are urmtoarele obligaiuni: alegerea mijlocului de transport; predarea mrfii;
ncrcarea mrfi i; ntocmirea documentului de transport; ,e) plata preului;prentmpinarea
cruului despre particularitile mrfii n cazul n care acestea pot cauza careva daune n procesul
de transport att mijlocului de transport i celorlalte mrfuri transportate, ct i altor obiecte, precum
i mediului; nsoirea mrfii pna la punctul de destinaie n cazurile prevzute de lege ,sau
contract;Pentru expeditor, toate aceste obligaiuni vor deveni obligatorii n cazul n care ntre
expeditor i cru s-a ncheiat un contract consensual de transport, ncheierea contractului fiind
pn la predarea mrfii. Iar n cazul n care contractul de transport este real, deci unicul document
ce atest contractul este scrisoarea de trsur sau alt document analogic, atunci expeditorul nu va
mai avea obligaiile artate n punctele a) si b). Predarea mrjii Predarea mrfii presupune
transmiterea posesiei temporare asupra mrfii de la expeditor la transportator. Obligaia de a preda
marfa trebuie executat la locul stabilit, timpul stabilit i respectnd cerinele privind identificarea
mrfii, ambalarea ei .a. Locul transmiterii mrfii depinde de tipul de transport folosit. Astfel dac
vom transporta marfa cu ajutorul transportului auto, atunci predarea va trebui sa aib loc fie la
locul de aflare a expeditorului, fie n locul de aflare a cruului, fie n alt loc stabilit de pri.
3.3. Analizai avantajele datorit crora contractul internaional de franchising s-a impus pe piaa
comercial internaional. avantajele pe care el le prezint ca modalitate de omercializare a
produselor i serviciilor, i anume: a) atrage folosirea reciproc a resurselor materiale ale parte-
nerilor; b) d posibilitate jranchiser-ului s creeze acest sistem de dimensiuni mai mari dect i-ar
permite propriile mijloace; c) permite franchiser-ului s-i extind activitatea printr-o reea mai
dens, fr risipirea mijloacelor, crescnd totodat prestigiul "mrcii" sale; d) franchiser-ul face
importante economii prin eliminarea unor cheltuieli (salarii, local, publicitate regional);
e)franchisee beneficiaz de reputaia mrciifirmei "mam': ceea ce i asigur o clientel sigur i
expansiunea operaiunilor;f) franchisee-ul are asigurat extinderea operaiunilor sale comerciale cu
investiie minim i n timp scurt; g) are asigurat exclusivitatea operaiunilor n zona respectiv sub
marca franchiser-ului;h) franchisee-ul poate folosi brevete sau procedee tehnologice i asisten
tehnic ale franchiser-ului;i) firma "mam" acord sprijin n obinerea de credite, formarea
personalului, procurarea unor mijloace;Pentru reusita operatiunilor de franchising,produsele si
serviciile care fac obiectul actiunii trebuie sa aiba o anumita originalitate,piata sa fie potential mare
iar pozitia franchisee-ului sa nu fie in inferioritate in raport cu firmele concurente.
Test nr. 6
Subiectul 1: Acceptarea ofertei.
De regul, acceptarea tardiv este lipsit de efecte juridice, adic nu duce la ncheierea contractului.
Potrivit reglementrii uniforme, o acceptare tardiv produce, totui, efecte ca acceptare, dac
ofertantul fr ntrziere l informeaz pe destinatar fie verbal, fie printr-un aviz trimis n acest
scop. Dac scrisoarea sau alt nscris, coninnd o acceptare tardiv, denot c a fost exped,iat n
astfel de condiii nct, dac transmiter~a ar fi fost regulat, ar fi parvenit la timp ofertantului,
acceptarea tardiv produce efecte ca o acceptare, n afar de cazul n care, fr ntrziere, ofertantul
l informeaz verbal pe destinatarul ofertei c el consider c oferta sa a devenit caduc sau dac i
adreseaz un aviz n acest scop.
======================================
3.3. Analizai scrisoarea de trsur internaional. Contractul de transp se considera incheiat din
momentul in care statia a preluat marfa si a confirmat primirea ei prin aplicarea stampilei pe
scrisoarea de trasura.Contractul de tr feroviar se incheie sub forma unui contract tipizat,numit
scrisoare de trasura feroviara(Rail Waybill).Ea trebuie redactata in limba oficiala a tarii de predare
si se traduce in limba fr,ger,eng sau italiana potrivit CIM.
Test nr. 7
Su biectul 1: Clauze viznd aspectul juridic al contactului comercial internaional.
1.1. Definii i explicai semnificaia clauzelor ce vizeaz aspectul juridic al contractelor comerciale
internaionale.
In aceasta categorie doctrina jur a inclus clauzele referitoare la raspunderea contractantilor,la legea
aplicabila contractelor,la jurisdictia competenta sa solutioneze litigiile intre parti.Omiterea acestor clause
din cadrul contractelor nu duce la nulitatea acestora,dar poate determina unele dificultati in stabilirea
raspunderii contractanilor sau determinarea legii aplicabile contractului etc.
A.Clauze privind raspunderea contractantilor. Clauzele privind
raspunderea contractantilor trebuie sa contina precizari referitoare la sanctiunile aplicabile partilor
care nu-si executa obligatiile contractuale. Sanctiunile se prezinta sub forma de
penalitati,despagubiri etc.
In continutul contractului comercial international poate fi stipulata o clauza de exonerare de raspundere,
mai ales clauza de forta majora. Partile sunt libere sa prevada si clauze privind rezolutiunea contractului
pentru neexecutarea obligatiilor de catre oricare dintre ele (pacte compromisorie).
In unele contracte partile prevad o clauza ale carei consecinte se rasfrang pe taramul raspunderii
contractuale si anume clauza solve et repete. Conform acestei clauze debitorul unei prestatii contrac-tuale
(mai ales, a pretului) nu poate inainta o actiune in rezolutiune si nici opune exceptii bazate pe
neexecutarea obligatiei corelative a celeilalte parti, atata timp cat el insusi nu si-a indeplinit obligatia
contractuala. Efectul acestei clauze consta in stabilirea unei ordini de efectuare a prestatiilor. Astfel, mai
intai trebuie platit pretul (solve); i apoi se pot face obiectiuni privind neexecutarea obligatiei de catre cealalta
parte cu posibilitatea celui care a platit pentru a-si recupera) prestatia (repete).
B.Clauze referitoare la legea aplicabila contractului. De obicei,partile stipuleaza in contract o clauza
prin care desemneaza sistemul de drept aplicabil contractului lor cu referire la aspectele de fond si efectele
acestuia. Clauza prin care se realizeaza alegerea dreptului aplicabil (electio juris) se numeste pactum de
lege utenda. In situatia in care partile nu desemneaza lex contractus, aceasta va fi determinata de catre
organul de jurisdictie competent pe baza normei conflictuale incidenta in cazul dat.
C. Clauze privind solutionarea litigiilor. Uzual in contractele comerciale internationale partile
stipuleaza o clauza de arbitraj, prin care se exprima vointa comuna a partilor (negotium juris) ca un
eventual litigiu ce ar putea aparea in legatura cu executarea contractului, sa fie solutionat pe calea
arbitrajului, in cuprinsul clau-zei de arbitraj partile stabilesc felul arbitrajului (institutionalizat sau ad-
hoc), puterile conferite arbitrajului de a solutiona litigiul i alte elemente necesare pentru solutionarea
litigiului. Functiile esentiale ale clauzei de arbitraj sunt urmatoarele:
sa produca efecte obligatorii pentru parti. Daca s-a semnat un contract care cuprinde o clauza de
arbitraj, partile s-au legat sa respecte sentinta ce se va da;
sa inlature interventia instantelor judecatoresti ordinare cu privire la solutionarea litigiului (cel
putin pana la pronuntarea sentintei);
s3 acorde arbitrilor puteri in sensul solutionarii litigiului dintre partile contractante;
sa permita organizarea unei proceduri care sa conduca, in cele mai bune conditii de eficienta, la
pronuntarea unei sentinte susceptibile de executare fortata.
In contractele comerciale internationale, mai ales in cele complexe si pe termen lung, partile stipuleaza o
clauza de preintampinare a litigiilor. In acest scop partile convin sa organizeze periodic intalniri intre
reprezentantii lor, pentru a evalua modul de desfasurare a executarii contractului, de a analiza
eventualele dificultati aparute in legatura cu executarea obligatiilor asumate si a lua masurile necesare
pentru atenuarea sau eliminarea acelor dificultati. Daca, totusi, litigiile nu pot fi evitate, este preferabil
ca acestea sa fie solutionate pe cale amiabila. In acest sens, partile stipuleaza in con-tract o clauza speciala,
prin care se obliga sa rezolve eventualul litigiu pe calea concilierii.
D. Alte clauze stipulate in contract. Pe langa clauzele mentionate mai sus, partile sunt libere sa includa in
contract orice clauze speciale, determinate de particularitatile marfii ori serviciului si/sau de conditiile
executarii contractului. Astfel, in contract poate fi stipulata o clauza prin care sa se interzica transmiterea catre
terte persoane de catre una din partile contractante, a bunurilor ce formeaza obiectul contractului, fara
consimtamantul celeilalte parti. Parole pot stipula o clauza prin care isi asuma obligata de a se informa
reciproc in caz de reorganizare sau schimbare a atributelor de identificare (denumire, sediu, forms
organizatorico-juridice). De asemenea, partile pot insera in contract o clauza prin care sa declare caduce, la
data incheierii contractului, documentele preparatorii intocmite in timpul negocierilor, cu exceptia
celor pe care partile le mentioneaza expres ca facand parte integranta din contract.
Este obligatorie inserarea in contract a urmatoarelor mentiuni finale:
numarul de exemplare in care se incheie contractul (mini-mum doua) i mentiunea ca fiecare
parte primeste cate un exem-plar;
limba in care se redacteaza contractul $i exemplarul de referin-tii pentru ipoteza aparitei unor
neintelegeri intre parti privind inter-pretarea contractului;
data (luna ?i anul) i locul incheierii contractului. Este vorba de data semnarii contractului de catre
parti, daca s-a incheiat intre persoane prezente; daca contractul se incheie inter absentes, se va preciza
data ofertei i respectiv data acceptarii.
Contractele incheiate atat inter praesentes, cat si cele incheiate inter absentes, trebuie sa fie semnate
de catre parti sau de reprezentantii lor autorizati, in cazul contractelor intre absenti, semnaturile apar,
in principiu, pe oferta i acceptare.
O clauza specifica contractelor comerciale internationale este clauza "best efforte". Conform acestei
clauze debitorul se obliga sa depuna efortul maxim pentru a realiza prestatia la care s-a obligat fati de
creditor, in practica internationala aceasta clauza se intilneste mai cu seama in contractele de consignatie, de
publicitate comerciala, de agentie exclusiva, de service, de vanzare exclusiva.
1.2. Enumerai i caracterizai clauzele cu privire la sanciunile aplicabile prilor pentru
neexecutarea sau executarea necorespunztoare a obligaiilor asumate. angajarea raspunderii este
subordonata existentei cumula-tive a patru conditii, adaugand la cele trei mentionate in prima opinie
si existenta unei fapte ilicite, care consta in nerespectarea obligatiei asumate prin contract.Fapta
ilicita a debitorului constituie neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a
obligatiei. Drept consecinta a unei asemenea conduite a debitorului, creditorul suporta un prejudiciu
pe care debitorul este obligat sa-l repare, platind o suma de bani, sau executand o alta prestatie cu
titlu de despagubiri.De regula, obligarea debitorului la plata despagubirii se face printr-o hotarare
arbitrala, sau printr-o sentinta judecatoreasca.
Obligarea la daune-interese nu este conditionata de punerea prealabila a debitorului in intarziere de
catre creditor.Debitorul care nu plateste la scadenta, se foloseste intre timp de sumele ce i le
datoreaza creditorului, imbogatindu-se fara justa cauza. Datorita neexecutarii la timp a obligatiilor
contractuale, creditorul suporta prejudicii, deoarece in comert operatiunile de credit sunt in mod
obisnuit interdependente.
Prejudiciul. Debitorul este obligat la plata de daune-interese pentru neexecutarea obligatiei sau
pentru intarzierea executarii acesteia. Insa, obligarea lui la despagubirea creditorului este
subordonata existentei unui prejudiciu, care sa se fi produs in detrimentul creditorului. In situatia in
care nu exista prejudiciu, actiunea in despagubire provocata de creditor, urmeaza a fi respinsa ca
fiind lipsita de interes.
Culpa debitorului. Neexecutarea, executarea cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei trebuie
sa fie imputabila debitorului, adica sa se datoreze culpei sau relei lui credinte. Daca debitorul nu a
putut executa obligatia datorita cazului fortuit sau de forta ma-jora, deci, unei cauze straine (din care
face parte si culpa creditorului), el nu va fi obligat la despagubiri. Aceste clauze exo-nereaza de
raspundere. Efectul exonerator de raspundere al cazului fortuit sau de forta majora se produce
numai atunci cand evenimentul se consuma dupa incheierea contractului. Fiind o imprejurare de
fapt, acest eveniment este supus aprecierii tribunalului arbitral sau, dupa caz, instantei de drept
comun.
Daca producerea cazului fortuit sau de forja majora are loc la o etapa anterioara incheierii
contractului, se va considera ca debitorul, aflandu-se in cunostinta de cauza, a apreciat ca poate
executa la timp, chiar in conditiile existente prestatia asumata. Drept consecinta, el nu va putea fi
exonerat de raspundere pentru neexecutare sau pentru executare intarziata.
Cazul fortuit sj de forta majora ii pierde efectul exonerator de raspundere si atunci cand
producerea lui are loc din cauza culpei debitorului. Eficienta unei asemenea culpe atrage
raspunderea debitorului in orice imprejurari.
Fapta unui tert, se subsumeaza conceptului de cauza straina si produce efect exonerator de
raspundere pentru debitor numai in cazul cand prin felul in care a fost savarsita intruneste cerintele
cazului fortuit sau de forta majora.
Conventiile asupra raspunderii in contractele comer-ciale internationale. Partile contractante pot
sa agraveze sau sa diminueze intinderea raspunderii debitorului. Dar pentru ca o ase-; menea conventie
sa fie eficienta din punct de veder juridic, ea trebuie perfectata anterior producerii prejudiciului suportat
de creditor.
Creditorul poate renunta la despagubire i dupa producerea prejudiciului. Dar o atare renuntare
dobandeste o alta semnificatie ' juridica, decat aceea a unei conventii limitative de raspundere. Clauzele
limitative de raspundere au ca efect degrevarea (totala sau partiala) a debitorului de raspundere in
conditiile in care acesta este vinovat pentru neexecutarea obligatiei sale, in timp ce clauzele de forta
majora exonereaza pe debitor de raspundere numai daca acesta nu este in culpa.
Modificarea conditiilor generale ale raspunderii se poate face actionandu-se in diferite planuri,
precum:
a) prin transformarea de catre parti a unei obligatii de rezultat intr-o obligatie de diligenta sau
prudenta;
prin instituirea de catre parti a unor decaderi din dreptul creditorului de a reclama neexecutarea
sau executarea defectuoasa de catre debitor a prestatiei asumate, stabilindu-se termene foarte scurte in
acest sens.
Repararea prejudiciului. In mod normal repararea daunelor consta in echivalentul banesc al
pierderii efective suportate de creditor, cat i a castigului nerealizat, stabilite in limita pagubei
directe si previzibile. Evaluarea daunelor-interese se poate face pe trei cai, si anume:-legala, adica
prin lege;-judiciara, adica de tribunalul arbitral sau de catre instanta judecatoreasca de drept comun
si ;-conventionala, adica de catre parti prin contractul lor.
Executarea silita in natura. Regula in ce priveste executarea contractelor comerciale
internationale este executarea voluntara, in natura a prestatiei asumate de debitor. Exista, insa,
posibilitatea ca debitorul sa nu-si execute voluntar obligatia ce-i revine, intr-o atare ipoteza,
creditorul poate cere executarea silita a obligatiei neexecutata voluntar.
Executarea silita a obligatiei are semnificatia unei plati, caci creditorul obtine pe aceasta cale
obiectul creansei sale. O astfel de plata, nefiind executata de buna-voie este o plata silita.
Numai in situatia in care executarea in natura a obligatiei nu mai este posibila, nici pe cale silita,
se va proceda la executarea prin echivalent a acesteia.
Stingerea obligatiilor comerciale internationale altfel decat prin plata. Modul firesc de stingere a
oricarei obligatii comerciale internationale este plata. Prin plata se realizeaza creanta
creditorului.Acesta, obtinand prestatia datorata de debitor, dreptul sau de creanta se stinge.
Insa, obligatiile comerciale internationale pot fi stinse i altfel decat prin plata. Un alt mod de
stingere a obligatiei, decat prin plata este compensatia.
Compensatia este un mod de stingere a doua obligatii reciproce intre doua persoane, pana la
concurenta celei mai mici dintre ele.
Compensatia poate fi legala, conventionala sau judiciara. In toate cazurile, insa, ea produce
acelasi efect ca si plata, adica stingerea obligatiei.
Obligatiile comeriale internationale mai pot fi stinse si prin darea in plata. Prin darea in plata se
intelege acea operatiune juridica, potrivit careia debitorul executa catre creditorul sau o alta
prestatie decat aceea care a format obiectul obligatiei, de exemplu, in loc de o suma de bani se
preda un lucru de o valoare echivalenta.
Darea in plata (dado in solutum) se poate face numai cu consimta-mantul creditorului, deoarece
acesta nu poate sa primeasca alta prestatie decat aceea care formeaza obiectul obligatiei.
in comertul international primesc aplicare i unele dintre modurile de stingere a obligatiilor, care
nu duc la realizarea creantei credi-torului. A?a sunt remiterea de datorie fi imposibilitatea fortuita
de executare.
Remiterea de datorie este renuntarea creditorului cu titlu gratuit la prestatia care formeaza
obiectul obligatiei, adica iertarea de datorie. Daca iertarea creditorului n-ar fi cu titlu gratuit, n-ar
mai fi remitere de datorie, ci novatie, sau dare in plata.
Obligatia se poate stinge cand executarea ei a devenit imposibila datorita unui caz fortuit sau de
forta majora, deci independent de vre-o culpa din partea debitorului.
1.3. Evideniai n ce condiii pot fi solicitate i primite daune - interese.
3.3. Fundamentai prin prevederi normative teza privind obligativitatea desesizrii instanei
jurisdicionale statale n cazul existenei unei convenii de arbitraj valabile.
Test nr. 8
1.2. Analizai clauzele asiguratorii mpotriva riscurilor valutare. -De regula, prevenirea riscurilor
valutare are loc prin inserarea de catre parp in contractul comercial international a unor clauze
asiguratorii specifice si anume: clauza aur, clauzele valutare, clauza de optiune a monedei liberatorii
etc. In situatia in care partile omit stipularea clauzelor asiguratorii, riscurile pot fi evitate prin
utilizarea unor metode extracontractuale. De exemplu, incheierea de catre creditorul prestatiei
pecuniare a unei operatiuni de hedging valutar. Hedging-ului in sens larg inseam-na toate tehnicile
pe care le pot utiliza firmele pentru a neutraliza, a minimaliza sau evita riscul valutar.
Clauzele valutare. Doctrina juridica a definit clauza valutara ca stipulatia contractuala ce face
parte din grupa clauzelor de mentinere a valorii contractului si care urmareste ca scop protejarea
partilor din contractul comercial international impotriva riscului aferent monedei de plata in raport
cu moneda de cont, aleasa de comun acord de catre contractanti. In doctrina juridica aceste clauze
mai sunt numite clauze de consolidare valutara. Clauzele valutare se caracterizeaza prin faptul, ca
partile stabilesc doua monede una de plata, iar alta de cont. Prin corelarea acestor monede se
determina reperul principal al echilibrului contractual.
Exista trei categorii de clauze valutare:1)monovalutare;2)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un
cos valutar stabilit de parti;3)multivalutare (plurivalutare), bazate pe un cos valutar (unitate de cont)
institutionalizat .
1)Clauza monovalutara presupune luarea in considerare de catre parti a doua monede diferite: una
de plata si alta de cont. Moneda de plata este mai pupn stabila, mai expusa fluctuatiei si deprecierii,
iar moneda de cont este mai puternica, mai stabila sj mai putin fluctuanta.
Moneda de cont desemneaza moneda aleasa de parti, permi-tand sa se determine cantitatea de
unitati monetare pe care o va primi vanzatorul, cu ajutorul ei stabilindu-se valoarea obligatiei
monetare, datorata de debitor.
Moneda de plata este instrumentul utilizat de catre debitor pentru a-si onora obligatia de plata.
Aceasta moneda permite sa se deter-mine cantitatea si natura semnelor pe care la va primi
vanzatorul. In alp termeni, moneda de plata se refera la modul de plata ca in-strument prin care
obligatia monetara va fi rambursata de catre debitor (cum, in ce moneda), respectiv moneda tarii
unde se efec-tueaza plata217.
Moneda de cont poate sa coincida cu moneda de plata. Astfel, in cazul in care obligatia monetara
este exprimata in moneda in care ea trebuie rambursata (datoria unei sume in dolari a carei plata
trebuie efectuata in dolari) se poate mentiona, ca moneda de cont coincide cu moneda de plata.
Aceasta inseamna, ca prin aceeasi moneda se masoara cuantumul obligatiei si se efectueaza si plata
sa.
Prin clauza monovalutara partile arata ca pretul marfii (lucrarii, serviciului etc.) a fost stabilit,
luand in considerare un anumit curs de schimb intre moneda de plata si moneda de cont la data
incheierii contractului.
Clauza monovalutara este eficenta numai daca moneda de calcul este stabila. Subiectii raporturilor
de comert international evita sa stipuleze in contracte clauza monovalutara, deoarece ea a devenit
riscanta, existand pericolul ca actiunea ei intr-o situatie data sa fie total ineficienta.
2)Clauza multivalutara, bazata pe un cos valutar stabilit de parti. Sintagma cos valutar este
denumirea conventional atribuita mai multor valute luate la un loc si utilizate ca etalon monetar in
relatiile internationale. Necesitatea cosului valutar a aparut in conditiile in care nu a mai putut fi
utilizat etalonul aur, iar celelalte etaloane (dolarul S.U.A., lira sterlina) au devenit instabile.
Stabilirea cosului valutar poate fi efectuata de catre parti printr-o clauza contractuala, sau de catre
un organism international specializat. In ambele cazuri, insa, ea presupune alegerea valutelor care
urmeaza sa fie cuprinse in cosul valutar sj determinarea ponderii pentru fiecare valuta in cosul
valutar.
Utilizarea metodei cosului valutar pune urmatoarele probleme:
alegerea monedelor care vor forma cosul de valute. Monedele
se aleg in functie de importanta acestora pentru incasarile si platile
firmei respective sau in functie de importanta valutelor pe piata
valutara si financiara internationala;
stabilirea ponderii acestora in cos care poate fi egala sau diferentiata de monede;
stabilirea modului de utilizare a cosului de valute pentru eventuala corectare a pretului.
Importanta coului monetar este dubla: pe de o parte face posibila masurarea mai corecta a
sensului modificarii unei anumite monede (a monedei tranzactiei), iar pe de alta parte, deoarece
deprecierile si aprecierile pot sa se compenseze, total sau partial, in cadrul cosului poate rezulta mai
multa stabilitate.
Atunci cand stabilirea coului valutar este facuta de catre parti, operatiunea se concretizeaza intr-o
clauza contractuala multivalu-tara. Monedele pot avea pondere egala sau inegala in cos.
3)Clauza multivalutara (sau plurivalutara) bazata pe un cos institutionalizat (sau unitate de cont
institutionalizata).
Continutul clauzei multivalutare bazata pe un co institutiona-lizat, precum si modalitatea de
calcul a modificarilor de curs, sunt stabilite de un organ international specializat, formand o unitate
de cont institutionalizata. Introducerea acestei unitati in practica valutara, rezida in necesitatea
sporirii lichiditati! statelor si de creare a unor instrumente de evidenta i de decontare cu mai mare
stabili-tate. Cele mai cunoscute unitati de cont institutionalizate sunt: D.S.T, EURO, A.M.U.
D.S.T. (Drepturi Speciale de Tragere/ Special Drawing Rights/ Droit Speciales de Tirage) a fost
introdusa in practica relatiilor valutare de catre Fondul Monetar International, incepand cu anul
1969. D.S. T. este un ban de cont ce nu are acoperire reala. Este emisa de EM.I. in transe periodice,
alocate in conturile tarilor membre proportional cu cote de participare la fond219.
D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent in operatiunile comerciale internationale,
si anume: dolarul S U.A., marca germana, lira sterlina, francul francez si yenul japonez. Fiecare din
aceste valute are un anumit coeficient de ponderatje in calcularea valorii unitatii de cont in discutie.
Marimea D.S.T. este calculata si publicata zilnic de catre Fondul Monetar International.
Deoarece D.S.T. reprezinta cosul valutelor utilizate cel mai frecvent ni operatiunile comerciale
internationale, partile unui contract de vanzare internationala pot recurge, in scop de consolidare
valutara. Li circuitul dintre D.S.T. sj moneda tranzactiei.
In cazul unor relatii comerciale cu tarile Uniunii Europene, in locul D.S.T. se utilizeaza EURO,
care a fost lansata la 1 ianuarie 1999, inlocuind E.C.U
In practica internationala se mai utilizeaza sj AM. U. (Asian Mone-lary Unity). Aceasta constituie
unitatea monetara de cont, care se utilizeaza, incepand cu anul 1974, in cadrul Uniunii Asiatice de
Clea-ring. Valoarea A.M.U. este egala cu 1 D.S.T.
Clauza aur. Potrivit acestei clauze debitorul are obligatia sa determimine volumul datoriei in
functie de paritatea metalica in aur a monedei de plata sau sa-si achite datoriile in aur.
Doctrina juridica a remarcat, ca aceasta clauza imbraca doua forme si anume:
clauza valoare-aur (gold-value clause), care se utilizeaza in cazul in care pretul contractual este
exprimat intr-o valuta, iar aural este luat ca etalon al valorii acestei valute sj
clauza moneda aur (gold coin value), caracterizata prin aceea, ca pretul este exprimat direct in
aur si urmeaza a fi platit in moneda de aur.
Dintre acestea numai clauza valoare aur, denumita in continuare clauza aur, se inscrie in
mecanismul clauzelor de mentinere a valorii contractului. Specificul acestei clauze este faptul, ca
moneda de plata se raporteaza la etalonul aur. Conform clauzei aur, moneda de plata are o anumita
paritate oficiala in aur la momentul incheierii contractului. Daca acea paritate se va modifica (va
creste sau va scadea) pana la data platii, pretul contractual se va modifica in mod corespunzator.
Inevitabil acest pret; va fi rectificat in asa fel, incat echivalentul lui in aur de la data platii sa fie egal
cu echivalentul lui in aur existent la data perfectarii contractului.
Stipularea clauzei aur in contractele comerciale internationale este in interesul ambelor parti: ea il
protejeaza pe debitor impotriva revalorizarii monedei de plata, totodata, il ocroteste pe creditor con-
tra riscului de devalorizare a acestei monede.
In majoritatea cazurilor, partile contractuale stabilesc, ca meca-nismul clauzei aur va functiona
automat, din moment ce se produce schimbarea valorii monedei de plata exprimata in aur. Uneori,
insa, partile prevad, ca rectificarea pretului originar se va face numai printr-un nou acord.
Clauza de optiune a locului de plata. Aceasta clauza ii confera creditorului dreptul de a incasa la
scadenta valoarea creantei sale, calculata pe baza unei valute de cont, prestabilita prin contract in
locul ales de acesta (de creditor) dintre cele convenite. Debitorul ete obligat sa efectueze plata in
moneda locului ales de creditor.
Astfel, daca partile au convenit ca pretul sa fie exprimat in dolari S.U.A. sj au stabilit ca locuri
posibile de plata intre care poate alege creditorul Paris i Londra, in cauza vor exista doua monede
de plata: francul francez si lira sterlina. Doctrina a remarcat, ca alegerea de catre debitor a locului de
plata, presupune implicit sj alegerea monedei de plata, care in toate cazurile va fi moneda locala.
Clauza de optiune a monedei liberatorii. Prin aceasta clauza partile exprima prenil convenit in doua
sau mai multe monede de plata, avand in vedere paritatea existenta intre acestea la data contractarii
si prin care se autorizeaza creditorul, ca la scadenta sa aleaga intre acele monede pe cea liberatorie si
sa pretinda debitorului sa efectueze plata in moneda astfel aleasa.
Partea care beneficiaza de aceasta clauza va astepta un moment apropiat de data scadentei pentru a
decide, in functie de evolutia monedelor in intervalul respectiv, care va fi moneda ce va servi drept
moneda de plata. In literatura juridica s-a relevat, ca asemenea clauze sunt, in general, in continutul
contractelor in favoarea creditorilor carora le confera mari avantaje. Dar, in practica, tinand seama de
inconvenientele corespunzatoare pe care le prezinta pentru debitor, ele nu cunosc o mare utilizare.
Daca nu este stipulate a cui este alegerea optiunii atunci se prezuma ca ea apartine
creditorului.Clauza de optiune a monedei liberatorii are functia de mentinere a valorii contractului.
1.3. Formulati clauze asiguratorii menite s contracareze riscurile nevalutare. - in practica executarii
contractelor comerciale internationale, riscurile nevalutare cel mai frecvent se manifesta sub forma
riscului de pret. Pe piatii se produce o fluctuatie permanenta a preturilor, care uneori este cauzata de
fluctuatia monetara, alteori de diferite imprejurari ce pot surveni intre momentul incheierii
contractului si cel al Analizarii executarii lui. Astfel, se poate modifica raportul dintre cerere si oferta
datorita
unor factori conjuncturali, care prin actiunea lor pot influenta pozitiv sau negativ, cererea sau oferta
la anumite marfuri (sau servicii), care constituie obiectul contractului.
Pentru neutralizarea riscului de pret, partile pot stipula in continutul contractului lor clauze de
recalculare sau de postcalculare a pretului.
Partile pot evita aceste riscuri, stipuland in contract unele clauze de adaptare a acestuia la noile
imprejurari si anume: clauza clientului cel mai favorizat, clauza ofertei concurente, clauza de
hardship sau de impreviziune, clauza de for|a majora, clauze preventive fatii de diverse masuri de
protectie a concurentei.
Clauze de recalculcare sau revizuire.In doctrina juridica aceste clauze mai sunt numite si clauze de
indexare a pretului, clauza de escaladare a preturilor sau clauza de pret, mobil.
Clauza de revizuire a pretului este stipulatia contractuala prin care partile stabilesc, ca oricare dintre
ele este indreptatita sa procedeze la recalcularea pretului contractual in situatia in care intre
momentul incheierii si executarii contractului au intervenit modificari semnificative ale pretului
materiilor prime, energiei, formei de munca sau ale altor elemente avute in vedere la stabilirea
pretului contrac-tual (de exemplu, primele de asigurare, tarifele de transport etc.). Scopul acestei
clauze este de a proteja partile impotriva riscurilor nevalutare, prin mentinerea puterii de cumparare a
monedei de plata.
In functie de complexitatea elementului de referinta (etalonului), clauzele de revizuire a pretului
(de indexare nemonetara) au fost clasificate in doctrina in trei variante si anume:
a) Clauza de revizuire cu indexare unica (sau speciala). In aceasta varianta pretul este exprimat intr-
o unitate de masura uzuala, al unui produs determinat, de exemplu al unei tone de carbune, al unui
baril de petrol, al unei tone de cereale, al unui kw/ora energie electrica etc.
b) Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa). Aceasta clauza se utilizeaza pentru
varianta cand pretul contractului depinde de valoarea unei pluralitati de elemente de referinta privite
cumulativ. De exemplu, materii prime, materiale, fortta de munca necesare pentru realizarea
obiectului contractului.
Clauza de revizuire cu indexare cumulativa (complexa) se utilizeaza, mai ales, in contractele de
antrepriza pentru lucrari de constructii-montaj, cu precadere atunci, cand antreprenorul foloseste
materiale si forta de munca din fara beneficiarului.
c) Clauza de revizuire a pretului cu indexare generala. Aceasta varianta presupune raportarea
pretului contractual la valoarea tuturor bunurilor si serviciilor care pot fi procurate cu cantitatea de
moneda in care este exprimat acest pret intr-o zona geografica determinata. In acest caz, elementul
de referinta este un indice sta-tistic relevant pentru evolutia preturilor la nivelul macroeconomic pe
intreaga tara, pe ansamblul economiei unui oras etc.
Clauza de indexare generala ce are drept scop mentinerea puterii globale de cumparare a monedei
de plata este mai putin utilizata in practica contractuala internationala.
Clauze de postcalculare a pretului. Aceste clauze sunt mai rar utilizate in practica. Clauzele de
postcalculare a pretului au aceeasj finalitate ca i clauzele de revizuire a pretului sj anume:
mentinerea pretului marfii (serviciului sau lucrarii) la parametrii conjuncturii existente pe piata in
momentul Analizarii executarii prestatiei asumate de debitor. Clauza cost + fee prezinta pentru
beneficiar avantajul ca poate obtine ameliorarea produsului sau lucrarii pe toata perioada executarii
contractului, in functie de ultimele inovatii tehnologice. Doctrina juridica a mentionat 239, ca
stipulatia cost f fee ii impune cumparatorului toate riscurile de instabilitate a preturilor sj nu este
recomandabila la import.
Clauza ofertei concurente.Potrivit unei opinii, prin clauza ofertei concurente promitentul
(vanzatorul, prestatorul de servicii) se obliga sa acorde cocontractan-tului conditiile mai avantajoase
oferite acestuia de catre un tert in cadrul unei operatiuni similare.Formularea sub care aceasta clauza
a fost cel mai des intalnita este urmatoarea: "Daca in cursul executarii contractului, cumpa-ratoru!
notifica vanzatorului primirea unei oferte concurente, emanand de la un furnizor cunoscut si serios,
facuta la un pret infe-rior pretului contractului, toate celelalte elemente ale contractului, in special
cele referitoare la calitate, cantitate si termene de livrare ramanand aceleasi, vanzatorul trebuie ca in
termen de 10 zile de la primirea notificarii scrise din partea cumparatorului, sa accepte conditiile din
oferta concurenta. In lipsa acordului vanzatorului cu cumparatorul, acesta din urma este eliberat de
obligata de a cumpara de la vanzator, iar contractul va inceta sa produca efecte in termen de 10 zile
de la primirea raspunsului".
2.2. Specificai categoriile riscurilor i modul de asigurare al lor n cadrul asigurrii CASCO I
CARGO. - Asigurarile CARGO se incheie sub una din urmatoarele conditii de asigurare:
1. F.P.A.free from particular average fara avarie particulara. Conform acestei conditii
asiguratorul isi asuma obligatia de a plati despagubiri asiguratului pentru daunele suportate de
acesta prin efectul cazurilor de avariere comuna, precum si a celor de avariere particulara atunci
cand daunele respective sunt provocate de una din urmatoarele cauze: incendiu, trasnet, explozie,
euare, rasturnare, scufundare, naufragiu, impotmolire, ciocnirea sau contactul cu alte nave, cu
avioane, cu obiecte fixe sau plutitoare, precum si cu orice alte mijloace de transport, prabusirea
podurilor sau a altor constructii, disparitia navei, avionului sau oricarui alt mijloc de transport prin
care este expediata incarcatura.
Asigurarea F.P.A . poate fi extinsa, la cererea asiguratului (sj daca o asemenea posibilitate a fost
prevazuta in mod special) in schimbul platii de catre acesta a unei prime suplimentare si pentru
acoperirea daunelor cauzate de aruncarea in apa sau luarea de valuri a bunurilor transportate pe
punte sau pe nave fara punte, precum si pentru acoperirea pierderilor cauzate prin jaf, furt i
nelivrare. Avaria par-t iculara este supusa despagubirii numai atunci cand provenienta ei se
datoreaza uneia din cauzele enumerate. Daunele provocate de alte cauze, cum ar fi: patrunderea
apei in hambarele navei pe timp de furtuna, inundarea hambarelor navei ca urmare a defectarii
conductelor acesteia, lovirea marfurilor intre ele etc. nu sunt susceptibile de despagubiri prin efectul
asigurarii CARGO.
2. W. P. A. with particular average cu avarie particulara. Potrivit acestei conditii, asiguratorul
se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru pagubele suportate in imprejurarile specifice
conditiei EPA, precum si pentru pagubele partiale cauzate de: incendiu, trasnet, explozie, dezastre
elementare, esuare, rasturnare, scufundare, naufragiu, impotmolire a navei, ciocnirea sau contactul
cu nave; prabusirea podurilor sau altor constructii, avarierea prin apa de mare, accidente la
incarcarea, stivuirea si descarcarea incarcaturii sau in timpul alimentara navei cu
combustibil.Asigurarea in conditia W.P.A. poate fi extinsa, la cererea asigura-tului, in schimbul unei
prime suplimentare si daca o atare posibilitate a fost stipulata in contract, si la alte riscuri. De
exemplu ruginirea si oxidarea, spargerea, indoirea, risipirea sau imprastierea, umezirea prin
umiditatea atmosferei, incingerea, alterarea in contact cu aerul etc.3. A.R. all risks toate
riscurile. In cazul asigurarii AR, asiguratorul se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru
eventualitatea realizarii oricarui risc, ce ar putea afecta incarcatura
in intervalul de timp la care se refera asigurarea, mai putin riscurile expres excluse.
Asigurarea CASCO de nave se poate incheia pentru pagubele cauzate acestora de accidentele,
intamplarile i pericolele navigatiei si exploatarii, in una din urmatoarele conditii:
W.PA. with particular average sau W.A. with average cu raspundere pentru
pierdere si avarii;
EPA.free from particular average fara raspundere pentru avarii, cu exceptia cazurilor de
naufragiu, euare, ciocnire, incendiu sau explozie la bordul navei;
T.L.S. total loss of the ship cu raspundere numai pentru pierderea totala a navei.
In general, continutul conditiilor de asigurare practicate in diferite societati de asigurare este
asemanatoare. Difera, insa, de la o tara la alta formularile, numarul de riscuri acoperite,
excluderile de riscuri, interpretarile date expresiilor din politele de asigurare. Pentru a facilita
asigurarile de nave, Uniunea Internationala de Asigurari Maritime (1UMP), organizatie
neguvernamentala, a asiguratorilor maritimi, infiintata in 1874, cu sediul la Zurich, a elaborat asa-
numitele tabele de echivalenta. Acestea permit corelarea diverselor formulari ale conditiilor de
asigurare navala din tarile asiguratorilor, care sunt membri ai Uniunii.
Conditia W.P.A. are in vedere acordarea de despagubiri pentru . pagube produse de:
pierderea totala a navei (efectiva sau constructiva), pierderea unor obiecte din inventarul fix
al navei, precum si avariile pricinuite navei de incendiu, trasnet, furtuna, uragan si alte calamitati
ale
naturii, naufragiu, esuare, ciocnire cu alte nave sau cu orice alt obiect fix sau plutitor (inclusiv
gheata), accidente in timpul incarcarii, stivuirii i descarcarii incarcaturii, sau in timpul alimentara
navei
cu combustibil, explozie la bordul navei sau in afara ei, rupere sau desprindere a axelor, defecte
ascunse sau uzura a corpului navei, a masinilor (motoarelor) sau a celorlalte parti componente ale
navei, neglijenta sau greseala a comandantului, sau a altor membri ai echipajului, ori a
pilotului;1)disparitia navei;2)avariile pricinuite navei de masurile de salvare;3)avariile provocate
de nave instalatiilor portuare sau altor obiecte sau bunuri in afara de incarcatura navei asigurate.
De asemenea, asiguratorul este obligat sa acorde despagubiri si pentru:1) contributia navei la
avaria comuna;2)remuneratia de salvare, chiar daca nava salvatoare apartine asiguratului;3)sumele
pe care asiguratul le negociaza sau este obligat sa le plateasca cu titlu de despagubiri si cheltuieli
de judecata ca urmare a ciocnirii cu alte nave, instalatii portuare ori alte obiecte sau
bunuri;4)cheltuieli necesare sj economicoase efectuate in vederea salvarii si conservarii
navei;5)pentru aducerea acesteia intr-un port de refugiu sau la locul de efectuare a reparatiilor, ori
pentru micsorarea pagubei produse etc.
Acordarea despagubirii pentru avariile suportate de nava este conditionata de imprejurarea ca
aceasta sa depaseasca fransiza nereductibila fixata in aceste conditii, in raport de valoarea asigurata
a navei.
In cazul contributiei la avaria comuna, precum si atunci cand producerea pagubei se datoreze:
coliziunii, esuarii, exploziei, incen-diului la bordul navei, naufragiului, ciocnirii cu instalatii
portuare, obiecte sau bunuri fransiza nu se aplica.
Daca asigurarea s-a incheiat sub conditia F.P.A. asiguratorul se obliga sa despagubeasca limitativ
pierderea totala a navei i pagubele cauzate de evenimente deosebite in timpul calatoriei, precum:
naufragiu, esuare, incendiu, coliziune sau abordaj, explozii, disparitia navei, pagube admise in caz de
avarie comuna, raspunderea fata de terti in ipoteza abordajului i a coliziunii, precum i cheltuielile
rationale de salvare sau pentru micsorarea pagubei.
In situatia in care asigurarea s-a incheiat sub conditia T.L.S., obligatia asiguratorului se
rasrfrange la acordarea de despagubiri numai pentru pagubele generate prin pierderea totala sau
disparitia navei, precum si de cheltuielile necesare i rezonabile pentru salvarea navei fiind irelevant
rezultatul acestora.
Test nr. 9
1.3. Formulai asemfll1rile i deosebirile dintre clauza de hardship i clauza de for major.
clauza de forta majora este definita drept o stipulatie contractuala, avand caracterul unui succedaneu
sau substitut de clauza de adaptare atunci, cand contine prevederea potrivit careia contractul se
suspenda in caz de forua majora, urmand ca el sa continue dupa perioada de suspendare, in noile
conditii care vor fi negociate intre timp.De asemenea se cere ca debitorul sa aiba fat;a de
evenimentele invocate un comportament activ. Astfel el trebuie sa-l informeze pe creditor si sa
depuna toate eforturile pentru a readuce relatiile contractuale la situatia normala sau, cel putin, sa se
mai salveze ceva
caractere: carac-terul imprevizibil, insurmontabil (sau irezistibil) si exterior celui care il invoca al
unor fapte intervenite ulterior incheierii contractului si care au impiedicat executarea acestuia, fara
nici o vina din partea debitorului, aflat intr-o imposibilitate absoluta de a executa contrac-tul.
Clauza cu privire la forta majora trebuie sa cuprinda si cerinta enuntarii imediate a cazului de forta
majora si modul in care trebuie sa se faca aceasta. Daca anuntarea cazului de forta majora nu se
face in termenul prevazut in contract, partea respectiva va fi obligata sa dezdauneze pe
cocontractantul sau de pagubele provocate prin neprimirea avizului, cu exceptia cazului daca
insasi anuntarea a fost impiedicata printr-un fapt exonerator.
Subiectul II: Contractul comercial de vnzare - cumprare internaional.
Test nr. 10
Subiectul 1: Momentul i locul ncheierii contractului comercial internaional.
1.1. Comparai diferite concepii referitoare la momentul ncheierii contractului inter absentes.
Perfectarea contractului comercial international constituie finalizarea procedurii de formare a
acestui contract. Determinarea momentului incheierii contractului este una din cele mai controver-
sate probleme in doctrina juridica de drept privat.
Contractul comercial international poate fi incheiat intre parteneri care se afla in prezenta sau
separati de mari distante.
A. Sistemul emisiunii acceptarii (sau al declaratiunii). Potrivit.icestui sistem contractul se
considera incheiat in momentul in care destinatarul accepta oferta, adica i-a manifestat vointa de
acceptare, chiar daca nu a comunicat aceasta acceptare, deoarece in acel mo-
ment coexista cele doua consimtaminte.
B.Sistemul expedierii acceptarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in
momentul in care acceptantul a expediat raspunsul sau printr-un trimis, scrisoare sau telegrama
incredintata postei ori alt mijloc de comunicare. In sistemul expedierii acceptarii raspunsul de
acceptare iese de sub puterea destinatarului ofertei I de sub riscul de a fi inlaturat oricand, asa cum
se intampla in sistemul precedent. Dar i in acest sistem exista posibilitatea ca aceptantul sa revina
asupra acceptarii pana in momentul in care aceasta ajunge la ofertant. Un alt dezavantaj este acela,
ca ofertantul ia cunostinta de incheierea contractului ulterior, cand primeste corespondenta
C. Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant. Potrivit acestui sistem, contractul se considera
incheiat in momentul in care ofer- tantul primeste raspunsul de acceptare, indiferent daca a luat sau
nu cunostinta de acest raspuns. S-a apreciat, ca in sistemul receptiei, contractul se considera
incheiat fara ca ofertantul sa cunoasca acceptarea din partea destinatarului159. Aceasta obiectie va fi de
cele mai multe ori teoretica, deoarece cunoasterea continutului corespondentei are loc, de regula, la
primirea ei.
d. Sistemul informarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care
ofertantul ia cunostinta de raspunsul de acceptare. i acest sistem este susceptibil de critica:
a) ofertantul poate arbitrar sau din neglijenta sa amane cunoa$te-rea raspunsului i, deci,
incheierea contractului;
b) nu se poate cunoaste cu certitudine momentul in care ofertantul a cunoscut raspunsul de
acceptare.
Pentru a evita, cel putin partial, aceste neajunsuri in practica, se considera ca ofertantul a luat
cunostinta de raspuns la primirea corespondentei
Ofertantul este liber sa faca dovada, ca fara nici o culpa din partea sa, a luat cunostinta despre
continutul acceptarii ulterior datei la care aceasta i-a parvenit la sediu.
d) de regula, efectele contractului se produc din momentul incheierii contractului, deci efectul
translativ de drepturi reale ?i problema riscului se rezolva in raport cu acest moment;
e) momentul incheierii contractului intereseaza pentru calculul prescriptiei extinctive;
f) in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea
aplicabila;
g) legea in vigoare la data incheierii contractului, lege care este normal aplicabila, urmeaza sa
guverneze contractul in raport cu principiul tempus regit actum, aplicarea sa extinzandu-se pe
intreaga durata a executarii obligatiilor generate de contract;
h) vor putea exercita actiune pauliana impotriva contractului numai creditorii a caror creanta este
anterioara momentului perfec-tarii contractului;
i) in contractele translative de drepturi cum este, de exemplu, vanzarea unui bun determinat,
transmiterea dreptului real de la vanzator la cumparator, opereaza la momentul incheierii
contractului i tot din acel moment, in armonie cu principiul res perit domino, se transmit la
cumparator si riscurile pieirii sau avarierii lucrului;
1) in cazul ofertei adresata unor persoane nedeterminate, momen-tul incheierii contractului in
raport cu prima acceptare primita face ca acceptarile ulterioare sa ramana fara efect;
m) in functie de acest moment, se determina locul incheierii contractului.
Locul incheierii contractului prezinta interes sub urmatoarele aspecte:
- in situatia in care partile nu au desemnat lex contractus, se va ,APLICA a principiul locus regit
actum, potrivit caruia legea competenta sa guverneze contractul este lex loci contractus, adica legea
in vigoare la locul incheierii contractului in momentul perfectarii acestuia;
- daca partile nu au prevazut in contract arbitrajul competent ..i solutioneze eventualele litigii
ce pot aparea intre ele in legatura . II executarea contractului, jurisdictia competenta sa solutioneze
.neste litigii va fi determinata in raport cu prevederile legii in vigoare l.i locul incheierii
contractului;
pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul
incheierii contractului.
2.2. Determinai i descriei drepturile si obligaiile pari lor in contr internaional de leasing.
Locatorul
obligatiile: 1. san nu intervina in alegearea echipamentului si a vinzatorului de echipament pe care il face
locatarul daca contractul nu prevede altfel,2. sa nu opereze modificari fara acordul locatarului in contract de
vinz-cump, 3. sa dea locatarului contra plata in posesiune si folosinta temporara echipamentul sau,4. sa incheie
din insarcinarea locatarului contr v-c (furnizare0 de echipament ales de locatari cu vinzatorul indicat acesta, 5
la expirarea contract de leasing sa primeasca echipamentul daca locatarul nusi exercita dreptul de al achizitiona
cu titlu de proprietate.
Drepturile: 1. sa aleaga cu acordul locatarului echipamentul si vinz, 2. sa foloseasca echipamentul in calitate
de gaj la obligatiile sale fata de terti daca contractul nu prevede altfel, 3. in cazul in care locatarul incalca
substantial clauzele contractului sa solicite achitarea integrala inainte de termen a chiriei sau rezilierea
contractului cu reparatrea pagubelor.
Locatarul
Drepturile: 1. sa aleaga echipamentul si vinzatorul, 2 sa refuze receptionarea echipamentului ce nu
corespunde contractului de leasing sis a suspende achitarea locatorului a chiriei, 3 sa ceara rezilierea contr in
cazul in care locatorul incalca clauzele contr precum sa ceara despagubiri,4 sa stabileasca independent pe baza
contractuala executantul lucrarilor de reparatii, 5 sa achite chiria inainte de termen sis a rascumpere
echipamentul inainte de termen,6 la expirarea contractului de leasing sa achizioneaze echipamentul cu titlu de
proprietate