PSIHOLOGIA EDUCATIEI Cursul 8, Anul I, Sem.

Al II-lea

21. 04. 2015

P.I.P.P.

Profesor: Tinca Cretu

Sensul restrans al conceptului de invatare

I. Definirea si caracteristicile invatarii in sens restrans

Definire: ,,In sens restrans, prin invatare intelegem activitatea pe care individul uman o n
desfasoara sistematic in cadrul socialmente organizat, in vederea asimilarii de informatii in
forma cunostintelor, a elaborarii unor ansambluri de operatii si deprinderi, precum si a
unor capacitati de intelegere, interpretare si explicare a fenomenelor din natura si
societate. (prof. Mihai Golu)
Caracteristicile invatarii in sens restrans:
1. Continutul invatarii in sens restrans este stabilit de urmatorii factori:
- nivelul dezvoltarii stiintelor;
- cerintele societatii privind dezvoltarea noilor generatii;
- nivelul dezvoltarii psihice a copiilor, care permit sa asimileze respectivele continuturi.
2. Invatarea in sens restrans presupune utilizarea de metode si strategii descoperite si
fundamentate stiintific, si sunt selectate in functie de tema de invatare si de particularitatile
cognitive a elevilor;
3. Este obligatorie unitatea dintre predare-invatare-evaluare;
4. Invatarea in sens restrans este un act social, presupunand relatii interpersonale,
caracteristice grupurilor educationale (relatia profesor-elevi; elevi-elevi);
5. Invatarea in sens restrans este intentionat desfasurata si organizata pe lungi perioade
de timp, si condusa de cadre special calificate;
6. Desfasurarea invatarii, ca activitate fundamental umana, este guvernata de legi
principale, cum ar fi:
- legea motivatiei;
 - legea finalitatii;
- legea organizarii eficiente;
- legea controlului si autocontrolului;
- legea autoreglabilitatii.
7. Implicarea in arsenalul de mijloace ale invatarii scolare, a acelor recente descoperiri in
stiinta si tehnica, si care duc la unele modificari, care duc la desfasurarea actiunii
anterioare (modificari care se produc in invatarea individuala si de grup, modificari ale
posibilitatilor de comunicare);
8. In invatarea scolara actuala, are o noua sarcina de indeplinit, si cea de a pregati noile
generatii pentru invatarea independenta, si pentru autoinvatare.

II. Invatarea este o forma fundamentala de activitate umana (alaturi de joc, invatare,
autoservire, munca, divertismant, creatie), care are urmatoarele componente fundamentale,
care pot ghida analiza dintr-un punct de vedere sistemic al invatarii:
- componenta motivationala incepe prima sa functioneze, si duce la initierea acestei
acivitati si implicare personala in desfasurarea ei;
- scopuri (finalitati), activitate de invatare, care se exprima in scopurile si obiectivele tuturor
formelor de invatare scolara, si concentreaza spre ele respectiva activitate de invatare.
- mijloace spirituale si naturale;
- organizarea si proiectarea;
- desfasurarea, conducerea, controlul si reglarea invatarii.

III. Factorii invatarii scolare:

A. Dupa natura si originea factorilor au fost identificate urmatoarele grupuri de factori:
1. Particularitarile fizice si psihice a acelor ce invata:
- starea de sanatate a copiilor;
- dezvoltarea fizica normala;
- nivelul general al dezvoltarii sistemului cognitiv;
- nivelul dezvoltarii inteligentei generale;
- prezenta aptitudinilor speciale si gradul dezvoltarii lor;
- nivelul dezvoltarii afective si nivelul maturizarii emotionale;
 - stapanirea priceperii, deprinderii si obisniuntei cerute de sarcini scolare;
- nivelul reglajului voluntar;
- formarea, in timp, a sistemului motivational si posibilitatea activizarii usoare a acestora.
2. Particularitatile personalitatii profesorilor:

- starea generala buna de sanatate;

- competenta in domenii de specializare;
- competenta psihopedagogica prin care se asigura inter-relationarea adecvata cu elevii, si
folosirea celor mai bune strategii si tactici in rezolvarea activitatii didactice;
- nivelul de dezvoltare al aptitudinii pedagogice;
- motivatia profesionala si atasamentul profesional;
- particularitatile de personalitate si implicatie afectiva a acestora in activitatea cu colegii;
- stilul general al profesorului in relatia cu grupurile educationale;
- stilul didactic.

B. Factorii ceruti direct de o situatie concreta de invatare

1. Factorii care preced achizitionarea de noi cunostinte:
- reactualizarea la nivel optim a motivatiei care sustine acea activitate
- reamintirea acelor cunostinte care sunt legate de continutul noii lectii
2. Factorii implicati direct in insusirea noilor cunostinte:
- activizarea atentiei;
- starea optima de functionare a sistemului cognitiv al elevului;
- volumul si specificul cognitiv a cunostintelor ce trebuie asimilate;
- strategia didactica folosita de profesor;
- climatul socio-afectiv al clasei;
- modalitatea de consolidare a cunostintelor;
- evaluari initiale si finale.
3. Factorii care urmeaza sa actioneze invatarii in clasa (invatarea individuala)
 - nivelul dezvoltarii deprinderilor de munca independenta;
- stabilizarea programului de invatare de acasa;
- orientarea prealabila asupra desfasurarii temei de acasa, facut de invatatoare, care ii
atentioneaza, ofera sugestii, ii stimuleaza sa aiba incredere in ei ca vor reusi;
- consolidarea noii cunostinte in timpul desfasurarii urmatoarelor lectii.

C. Dupa planul in care se manifesta actiunea acestor factori si sunt impartiti in factori
externi (personalul didactic, profesorul, metodologia didactica) si interni (dezvoltarea
afectiva, cognitiva, emotionala a elevilor)

D. Dupa rolul factorilor interni in invatare

1. Factorii cognitivi asupra invatarii:
- starea de atentie;

- capacitati perceptive de observare si reprezentare;

- memoria de scurta durata si cea de lunga durata;

- nivelul de dezvoltare al gandirii si intelegerii generale;

- forme voluntare si active ale imaginatiei;

- mecanismele verbale;;

- aptitudinile cognitive sociale

- nivelul creativitatii;

- stilul cognitiv al fiecarui elev;

- stilul de invatare al fiecarui elev ;

- stratigii de invatare preferate;

- metacognitia.

2. Factorii necognitivi ai invatarii:

- trairile si atitudinile afective;

- motivatia si activizarea ei optima;
- dezvoltarea reglajelor voluntare;
- insusirile temperamentale (favorabile invatarii) si ajustarea acelor mai putin favorabile;
 - insisirile caracteriale favorabile si ajustarea celor nefavorabile;
- nivelul dezvoltarii eului (a imaginii de sine, a stimei de sine, a increderii in sine, a
sentimentului autoeficacitatii).

Implicarea atentiei, perceptiei si reprezentarilor in invatarea scolara

I. Definire si caracteristici:
Definire: Atentia nu este un proces psihic, ci o functie psihica care genereaza o stare
functionala s sistemului psihic, cu precadere favorabila activitatii cognitive.
Atentia este un fenomen psihic de activare selectiva, concentrare si orientare a energiei
psiho-nervoase, in vederea desfasurarii optime a activitatii.
- La nivelul dezvoltarii optime a atentiei functioneaza mai multe submecanisme functionale
ale ei:
- Mecanismele de concentrare a atentiei sunt insotite si de selectarea stimulilor importanti si
inhibarea receptarii celorlalti, si deci, de efectuare a selectiei stimulilor;
- Mecanismele de sustinere a aceluiasi nivel, a aceluiasi grad de concentrare, daca activitatea
o cere;
- Mecanismele de persistenta a starii de atentie, pana se incheie sarcina de indeplinit;
- Mecanismele de atentie, care sunt aferente cu cele de codare din memorie sau perceptie;
- Mecanisme de restabilizare a atentiei;
- Mecanisme de comutare.

II. Formele atentiei:

1.Atentia involuntara forma elementara si naturala a atentiei, si este comuna atat animalelor
cat si oamenilor.
Mecanismele ei neurofunctionale sunt innascute, si constau in reflexe neconditionate de orienta-
re-investigatie si din functia activatoare a substantelor reticulate, care se afla la toate instantele
creierului.
Particularitatile ei sunt urmatoarele:
- apare spontan la orice schimbare de mediu;
- nu are intentii;
- nu presupune efort;
- nu are organizare speciala.
Factorii declansatori:
* factori externi: - intensitatea stimulilor;
- noutatea stimulilor (sustinuta de provocarea asteptarii, prezentarea socan-
ta a acelui stimul);
- miscarea stimulilor;
- intensitatea aparitiei stimulilor;
- contrastul cromatic.
* factori interni: - interesul construit anterior pentru acei stimuli;
- satisfactia traita anterior;
- asteptarea indusa.

Avantaje: - apare usor;

- este realizata fara efort;
- favorizeaza multe achizitii.

Dezavantaje: - durata scurta (maxim 15 min. la stimulii complecsi);

- daca un stimul continua sa actioneze multa vreme, in mod natural se produce
obisnuinta acestuia;
- nu este suficienta realizarea sarcinilor complexe de invatare.