PERSPECTIVA UMANISTA ASUPRA EDUCATIEI

1. MODELE GENERALE ALE ACTIUNII PEDAGOGICE

Sistematizarea campului educational in functie de:

- obiectivul formativ - dominant (rezultatul final al interventiei educative)

Trei mari modele ale influentei si actiunii educative:

Transmisiv - normativ (prescurtat T-N)

Incitativ - personal (prescurtat I-A)

Achizitie prin insertie sociala (prescurtat A)

1. Punctul de ancorare

T-N exigentele socio-culturale ale etapei

I-A sistemul motivational, resurse - forme interne

A resurse - relatii sociale reale ale vietii

2. Logica muncii pedagogice

T-N individul - obiect al formarii

I-A individul - subiect al propriei formari

A individul - agent al influentei sociale si al autoformarii

3. Dominanta actionala

T-N activitate didactica centrata pe individ

I-A actiuni de autoconstientizare in cadrul grupurilor mici

A activitate pedagogica bazata pe actiunile curente

4. Raporturile cu cunostintele

T-N cunostinte obiective si cumulative, continuturi stiintifice

I-A utilitatea diferitelor forme de cunostinte este relativa; selectia lor functie de
necesitati

A dublu statut al sectiei cunostintelor: social si stiintific

T-N evaluare care sa identifice punctul de plecare pentru adaptare discurs cognitiv

I-A actiune asupra motivatiilor pentru a degaja / intari oferta personala

A cadru, instrumente necesare pentru facilitarea achizitiei prin efort personal

T-N pedagogia modelului (oferta profesorului):profesorul - sursa principala

I-A pedagogia liberului acces la cunostinte (orientare motivationala personala)

I-A surse multiple

A pedagogia relatiei teorie - practica (dubla sa determinare)

5. Raportul de putere in relatia didactica

T-N acceptarea autoritatii si a exercitarii ei directe

I-A refuzul exercitarii explicite a autoritatii si exprimarea in forme non - directive

A recunoasterea autoritatii si utilizarea ei in relatie cu formele sociale ale puterii

T-N delegari minore ale autoritatii celor ce se formeaza

I-A cogestiune si autogestiune a puterii in grupuri

A putere democratica in munca in comun; formatori - cei ce se formeaza

T-N control cantitativ etalonat; sanctiunile - apanajul profesorilor

I-A control calitativ, autoevaluativ; sanctiunile vin dinspre grup

A evaluare in comun a efectelor formarii in cotidian; sanctiunile vin din finalitatea,

calitatea muncii

6. Principalii agenti ai formarii

T-N profesori, dar pot fi si intermediari specialisti

I-A animatorii (profesorul) elibereaza fortele latente ale persoanei intr-o directie
autoformativa

A echipa de formatori face legatura cu instrumentele in cadrul real al interventiei

formatoare prin ea insasi

7. Efecte sociale

T-N reproducerea sistemului in care se ancoreaza

I-A adaptarea mobila la exigentele sistemului

A producerea de forme adaptative care pot duce la schimbarea sistemului

T-N formarea unor 'produse sociale' (realizarea unui nivel cognitiv si profesional validat
de societate

I-A formarea de 'actori sociali' (resituare in campul social si gnoseologic)

A formarea de 'agenti sociali' (diagnostic interventie si schimbare a cadrului

existentei)

Modelul incitativ - personal: psihologia umanista

2. FONDATORII PSIHOLOGIEI UMANISTE

A. MASLOW

- observa comportamentele oamenilor bine adaptati - auto-actualizatori

- pe parcursul dezvoltarii, copiii sanatosi cauta experiente de viata care le aduc

satisfactie

- a treia forta a psihologiei - psihologia umanista

- lucrare: 'Catre o psihologie a fiintei' - 43 afirmatii, postulate de baza

- prima cerinta: satisfacerea trebuintelor de siguranta, iubire, confort, stima personala

'Lasati copiii sa creasca!'

C. ROGERS

- dezvolta o noua tehnica psihoterapeutica: non-directiva, centrata pe client (pacientul

joaca rol principal)

- terapeutul trebuie sa manifeste o atitudine calda, pozitiva si de acceptare

clientul devine constient de sine, se accepta si isi rezolva problemele

- aplica principiile terapeutice in cadrul activitatii didactice

- educatia centrata pe elev

- educatorul facilitator al procesului de invatare - invata elevul sa invete

Educatia sa plece si sa revina la elev!'

A. COMBS

- utilizeaza ca punct de plecare o perspectiva cognitiva

- educatorul trebuie sa priveasca situatia din punctul de vedere al elevului

- acorda o mare importanta perceptiei personale a celui ce invata

- scopul educarii - sa-l ajute pe elev sa-si dezvolte o imagine pozitiva despre sine

Educatorul este un facilitator, un asistent al copilului!'

3. ALTE VOCI UMANISTE, NOI CERINTE PEDAGOGICE

PATTERSON

- educatorii umanisti - combinarea elementelor afective si cognitive in cadrul invatarii

individuale si de grup

- tehnici afective de baza (comunicare non-verbala)

GORDON

- eficacitatea formarii educatorului - tehnica de baza: Cine detine problema:

a) o detine profesorul (insuficient instruit, nu ii place sa predea, alte probleme)

b) nu exista nici o problema de predare - invatare

c) problema o detine elevul - sunt atrasi de barfa, acorda notelor importanta numai
pentru a-si multumi parintii
- tehnici de incurajare a elevilor, ca sa-i arate ca-i accepta asa cum sunt.

- etape de aplicare: acceptare - reflectare - clasificare

- folosirea frecventa a mesajelor de tip 'Eu .' (descriu ce simte profesorul legat de
situatie si nu critica comportamentul elevilor responsabilizare, maturizare

PURKEY

- primul autor care arata semnificatia dintre imaginea de sine a elevului si reusita
scolara ('Invitand la succesul scolar')

modul in care se comporta elevul depinde de modul cum se percepe

- dezvoltarea si utilizarea celor sapte atitudini ale educatorului solicitudinal:

- invatare invitationala: ia legatura cu fiecare elev; asculta ce spun elevii; se accepta asa
cum este; este transparent fata de elevi; invita la o buna disciplina; se descurca cu
problema respingerii; are o gandire pozitiva

- exista patru factori care pun in lumina imaginea de sine - succes scolar.

- relationarea (cu ceilalti)

- afirmarea (sentimentul de autocontrol)

- investirea (implicarea in procesul de invatare)

- adaptarea (cat de bine raspund elevii la cerinte)

4. PERSPECTIVA UMANISTA. PRINCIPII FUNDAMENTALE

SI SUGESTII DE ACTIUNE
Premisa educatiei umaniste: educatorii trebuie sa le permita copiilor sa ia cat
mai multe decizii privind propria lor instruire- cultiva incredere in ei

Alte principii:

- educatorii trebuie sa fie sinceri si sensibili fata de nevoile copiilor

- partea afectiva a educatiei este tot atat de importanta ca si cea cognitiva

- cel mai mare impact: relatia profesor - elev (crearea unui climat pozitiv, folosirea
mesajelor de tip 'Eu ', tehnici de depistare a celui care detine problema etc.)

- strategiile de clarificare a setului valorilor personale - trei etape:

- alegerea credintelor, a comportamentelor, din alternativele posibile

- valorificarea lor in situatii de exprimare, afirmare publica

- actiune concreta in directia credintelor si componentelor alese

- exercitii centrate pe optiuni axiologice (etice, estetice, religioase, politice, sociale)

- alegerea propriilor valori, actionarea conform lor

5. MODELUL INCITATIV - PERSONAL, SEMNIFICATIA

UNEI SCHIMBARI
5.1.Raporturile elevilor cu continuturile cunoasterii

Modelul traditional = autonomia: rezultatul unei initieri ghidate

Modelul incitativ - personal:

- profesorul: o sursa printre altele; accentul se muta de pe transmiterea cunostintelor

spre organizarea cadrului si activitatilor prin care pot fi acumulate

- capata importanta obiectivele educationale, nuantarile, complementaritatile,

cunostintele care ajuta la formarea altor componente ale personalitatii

5.2. Profesorul si continuturile invataturii

- in tripleta cunostinte - deprinderi - atitudini, pe primul loc = atitudinile

- profesorului i se cer anumite atitudini - competenta psihologica

- menirea profesorului: de a-l conduce pe elev spre dorinta si instrumentele dorite

- poate alege obiectivele cele mai potrivite

- reprezentarea elevului ca individ implicat in procesul formativ, elemente - cheie:

- autonomie, responsabilitate, motivatie, proiecte personale de dezvoltare

- apare tendinta de unificare a elementelor pedagogice

5.3. Arta motivarii

- o buna parte din actiunea educatorului vizeaza motivatia

- un bun pedagog stie sa se serveasca si sa serveasca sistemul motivational al persoanei

- perspectiva umanista privind motivatia intrinseca (interese, ipostaze, placerea

actiunii)
(modelul traditional - motivatia extrinseca)

- utilizarea categoriilor motivationale se completeaza prin crearea si gestionarea

situatiilor motivante

MASLOW: teoria gratificarii trebuintelor

- modelul piramidal al ierarhiei trebuintelor

scop: gratificarea trebuintelor este cel mai important principiu ce sta la baza
dezvoltarii, pentru ca, o data ce trebuintele inferioare au fost satisfacute, apare
tendinta unei trebuinte superioare

Piramida trebuintelor (de jos in sus):

- trebuinte inferioare - de deficienta (datorate lipsei):

- fiziologice

- de siguranta (securitate) stau sub semnul

- de iubire si apartenenta la grup urgentei

- de stima de sine

- trebuinte superioare - de crestere, de dezvoltare

- de autorealizare stau sub semnul

- de a cunoaste si a intelege importantei

- estetice

Deosebiri:

- indivizii sunt dominati de trebuintele de deficienta, dar cauta satisfacerea celor de

dezvoltare

- satisfacerea primelor este dependenta de cei din jur, a celorlalte - autonomia

individuala

- motivatia de deficienta duce la reducerea tensiunii neplacute in organism

- de crestere duce la mentinerea, dezvoltarea unei tensiuni placute

Consecinta acestei teorii:

- educatorii trebuie sa observe si sa caute satisfacerea trebuintelor de deficienta ale

elevilor, pentru ca acestia sa poata avea trebuinte de dezvoltare

- satisfacerea trebuintelor de deficienta depinde de profesori si de mediul familial

Exista:

doua tipuri fundamentale de forte ce anima o persoana:

- mentinerea sigurantei personale - tendinta de a evita esecul

- maximizarea, dezvoltarea abilitatilor personale - obtinerea de succese

doua tipuri de oameni:

- indivizii din stadiul satisfacerii trebuintelor de deficienta - siguranta personala

- indivizii din stadiul satisfacerii trebuintelor de dezvoltare - maximizarea abilitatilor

doua tipuri de decizii:

- siguranta - accentuarea esecului, a pericolelor

- dezvoltare - accentuarea succesului, a atractiilor

Rolul educatorului:

- de a facilita motivatia de dezvoltare a elevului prin accentuarea atractiilor, implicarea

in sarcini captivante, evitarea situatiilor jenante sau de esec

Prin prisma teoriei lui Maslow - se poate explica:

- de ce elevii care sunt flamanzi, bolnavi nu sunt interesati de invatatura

- randamentul elevilor mai mari intr-un mediu relaxat, sigur (Frica ucide interesele
cognitive)

- copiii care se simt iubiti, admirati pentru performantele lor sunt mai interesati sa
invete

- unii elevi au o dorinta de cunoastere mai mare decat altii

De cele mai multe ori profesorul nu poate satisface unele trebuinte de deficienta, dar
poate intotdeauna satisface trebuinta de stima de sine